Hai, copilaşi ziditori, hai să ne îndulcim; Eu de la voi, şi voi de la Mine. O, de-aţi simţi voi cât de dulce Mi-e petrecerea Mea cu voi! O, de-aţi simţi voi cât de amară Mi-e jalea când Mă uit după omul de pe pământ! O, copii ascultători, Mă îndulcesc cu voi, că pe pământ e numai amar pentru Mine, şi nu numai pe pământ, ci şi în văzduh, că s-a suit omul sus de tot şi şi-a făcut şi peste văzduh stăpânire, şi mişună omul prin văzduh cu toate ale lui, şi duhul cel semeţ s-a făcut mare în om. E capătul timpului omului, şi omul îşi face de cap în fel şi chip. Eu însă Mă strecor cu voi şi cu cuvântul Meu prin voi peste tot, şi judec cu dreptate peste pământ, că omul Mi-a luat pământul şi cerul, zice el, dar omul s-a luat pe sine din Mine, şi nu ştie că nu este stăpân peste nimic, şi aleargă să fie, şi nu este. Zideşte, zideşte, dar nu este stăpân omul, căci cine nu adună cu Mine se risipeşte pe sine în adunătura lui, şi piere apoi, şi nu mai stăpâneşte.
O, copilaşi ziditori, nu vrea omul să înveţe de la Mine lucrul zidirii, lucrul peste care poate omul moşteni. Nu ştie omul să-şi lucreze casă, nu ştie, fiilor. Cine îşi face casă pentru el, acela îşi pierde sufletul şi trupul şi viaţa, dar cine face casă pentru Mine, acela stăpâneşte cu Mine, şi Eu sunt Stăpânul lui pe veci de veci. Amin.
Iată, pic cu pic ia înfăţişare casa întâlnirii, de lângă căsuţa din deal, ca s-o avem apoi pentru slava întâlnirilor Mele cu voi şi cu omul care caută după voi pentru izvorul cuvântului Meu, ca să bea spre viaţa lui. Aşez prin voi pe pământ casa aceasta. O ţin în mâna Mea până se va vedea bine, şi apoi intru în ea şi Mă odihnesc de această osteneală. O ţin în palma Mea pe ea şi pe voi, şi aşa o aşezăm pe pământ. O, copilaşi ziditori, staţi în palma Mea, că pe pământ e cutremur de la margini la margini cum n-a fost niciodată, şi sunt oamenii prinşi sub zidurile lor, şi nu mai este nimeni să-i ajute şi să-i scoată de sub dărâmături. Nimic nu zideşte omul decât dărâmături care-l prind sub ele pe om, şi ele mărturisesc împotriva omului.
Mă uit cu ochiul Meu peste locul unde omul potrivnic a dat să-şi înfigă ţăruşul lui împotrivitor locului Meu de la voi, ca să-i zică şi acelui loc „nou Ierusalim” şi să dea să-Mi zădărnicească izvorul Meu de la voi. Eu însă am rostit mai dinainte cuvânt în cartea Mea cu voi şi am descoperit planul cel potrivnic şi am zis că acel loc va fi prăbuşit şi va prinde sub el pe cei potrivnici Mie. Iată, acele clădiri stau mărturie împotriva omului potrivnic care şi-a înfipt ţăruşul lui la cale de patru mile de locul Meu de la voi, ca să Mi-l umbrească. (Centrul Internaţional Ecumenic de la Vulcana Băi, n.r.). Eu am blestemat acel loc, căci s-a pus împotriva Mea cu omul care l-a zidit, fiindcă nu pentru Mine l-a zidit, căci omul nu ştie să-şi lucreze casă. Cine-şi face casă pentru el, acela-şi pierde prin ea sufletul şi trupul şi viaţa şi casa pe pământ şi în cer, şi nicidecum nu este stăpân, căci cine nu adună cu Mine, acela se risipeşte.
O, plânge în cer un suflet îndurerat. Cine plânge? De ce plânge, fiilor salvatori? Hai să vedem cine şi de ce plânge. Iată, cel care a rostit cu gura lui binecuvântare în numele Meu peste locul acela care s-a vrut şi el „nou Ierusalim”, aproape de voi, cei ce sunteţi ai Mei, plânge acum cel ce a binecuvântat în numele Meu acolo; plânge în cer şi se umple de jale, că el vede din cer ce a făcut. Vede locul Meu de la voi, şi pe voi lângă Mine, cu tot ce am zidit Eu prin voi pe pământ, şi vede locul acela peste care a rostit el binecuvântare în numele Meu, ca să se aşeze cu lucrul cel potrivnic vouă şi Mie, să se aşeze pe pământ şi să dea să bage sub obrocul acela lumina Mea care este cu voi. Eu însă M-am sculat ca un războinic şi Mi-am păzit averea Mea de la voi, şi pe voi, iar pe el l-am risipit, căci a strâns fără Mine. Acum el plânge în cer şi vede la voi poarta cerului, poarta prin care Eu grăiesc cu cei de pe pământ şi cu cei din cer şi cu cei din iad.
Voi, fiilor, îl pomeniţi mereu înaintea Mea. El a fost arhiereul care s-a aşezat pe scaunul Meu din cetatea de scaun a României, la Târgovişte. Şi dacă a stat arhiereu, s-a crezut stăpân peste suflete şi a dat să vă scoată pe voi de la Mine ca să nu mai fiţi ai Mei, şi să fiţi ai lui. Dar Eu l-am smuls de pe scaunul acela şi l-am mutat de pe pământ după ce i-am dat să sufere plata pe pământ. Voi l-aţi adus mereu înaintea Mea prin pomenire zi de zi timp de un an, pentru ca să-i dau odihna, că a suferit şi cu trupul şi cu duhul până să-l iau de pe pământ. Eu am voit să-l trec prin bătaie şi să-l mai las să mărturisească locul Meu de la voi, dar omul care scapă de suferinţa cea pentru păcate uită de ea, şi iar le face pe cele cu care este el deprins, şi iar îşi face rost de judecată. Atunci am zis: «îl iau de pe pământ», şi l-am luat, dar voi, copii cu milă, aţi făcut pentru sufletul lui toate cele creştineşti, că n-are cine să-i facă, fiindcă pentru cer nu se lucrează ca pe pământ, şi n-are cine să-i facă lui pentru viaţa lui din cer. Iată, Mă uit şi văd pomenirea ce i-o faceţi voi înaintea Mea după un an de la izbăvirea lui din păcatul împotrivirii aduse Mie şi vouă. Iau jertfa cea curată din mânuţele voastre şi o pun pentru el înaintea Mea şi zic îngerului Meu să-l aducă la pomenire, că el aşteaptă, şi plângând aşteaptă, şi de aceea v-am spus: «Plânge în cer un suflet îndurerat, fiilor salvatori. Plânge sufletul lui şi aşteaptă».
Iată, îngerul Meu a împlinit cuvântul Meu. Amin.
Acum vă iau pe voi în palma Mea şi îi arăt lui lucrarea Mea cu voi. El vede că voi sunteţi poarta cerului pentru cei de pe pământ şi pentru cei din cer şi pentru cei din iad, care plâng după cer. El plânge, dar voi şi cu Mine îl bucurăm. Amin.
Hai la masă de pomenire pentru tine, tu, cel ce ai stat arhiereu pe scaunul bisericii din cetatea Târgoviştei. Cei prigoniţi de tine te-au luat în casa Mea acum, căci sunt copii miloşi şi umiliţi cu inima. Au adus jertfă zi de zi pentru tine înaintea Mea, şi vor mai aduce. Nu pot să nu-i ascult, căci îi iubesc.
Hai la masa pomenirii tale! Eu, Domnul şi Stăpânul peste vii şi peste morţi, îţi şterg lacrima şi te cuprind, pentru cei ce te-au adus înaintea Mea zi de zi pentru împăcarea ta cea de veci cu Tatăl şi cu Mine. Ia cuvântul Meu cel pentru tine. El e masa ta de pomenire. Iată-i pe cei din grădina aceasta, adevăraţi salvatori, adevăraţi samarineni care iau în casa lor pe cei răniţi, pe cei plânşi, pe cei fără ajutor. Acum iau de pe tine tristeţea, că masa Mea cu copiii acestei grădini e masa bucuriei cereşti pentru cei din cer şi pentru cei de pe pământ şi pentru cei din adânc.
Acum, te fac mărturisitor din cer pentru Mine şi pentru lucrarea Mea de pe pământ, cu care M-am strâns în grădiniţa cuvântului Meu ca să Mă împart în lături spre luminarea şi mântuirea multora. Acum, iată, acesta este locul, şi aceasta este lucrarea, şi aceştia sunt cei întru care Eu binevoiesc pentru venirea Mea după om, după două mii de ani de pribegie a omului căzut din veşnicie.
Cuvintează din cer! Iată amvonul de la care cerul grăieşte peste pământ. Iată masa de lucru a cuvântului ceresc, grădiniţa cea plină de cuvânt din cer. Cuvintează de la amvonul Meu şi mărturiseşte din cer lucrul Meu din zilele acestea, şi pe care tu îl ştii de pe pământ, că n-am stat cu el ascuns, şi am venit cu el la tine, ca să crezi în Mine prin el. Dar tu n-ai voit să fii credincios, şi M-ai supărat adânc, iar Eu te-am pus în cuptor ca să te izbăvesc prin foc şi să nu te las să pieri ca un împotrivitor. Acum, pomeneşte tu din cer ziua ta de pomenire pe pământ în grădina cuvântului Meu. Ţie îţi zic: mărturiseşte! Amin, amin, amin.
– Şi eu îţi zic Ţie, Doamne: mărturiseşte-mă Tu, căci faptele mele sunt rele şi n-am agoniseală în cer, că nu mi-am strâns în cer. Cei ce mi-au dat loc în cer sunt cei huliţi şi prigoniţi de mine pe pământ, sunt cei cărora eu le-am pus nume rău înaintea oamenilor ca să mă înalţ pe mine şi să-mi acopăr faptele mele cele ascunse de oameni. Dacă eu i-aş fi crezut pe ei, ar fi trebuit să las păcatul şi să mă fac sfântul Tău, dar eu n-am vrut să mă fac sfânt, şi m-am făcut batjocoritorul sfinţilor Tăi. Am făcut aşa cum au făcut mulţi ca mine, care s-au aşezat de la ei citire pe scaune de biserici prin vreme, ca să-i prigonească pe cei sfinţi, pe creştinii care aşezau peste ei voile Tale. N-am voit să fiu arhiereul Tău, şi am fost eu şi atât, iar Tu n-ai fost în mine, că eu am fost fiul păcatului şi împotrivitorul Tău în mine. Mărturisesc însă că Tu eşti Cel Atotputernic şi Adevărat din grădina cuvântului Tău, aşezată de mâna Ta în mijlocul României, iar eu am stat lângă ea şi n-am intrat sub lumina Ta din ea, şi am luat în mâini pietre şi am luat noroi şi am dat, dar m-am lovit pe mine, căci piatra cea aruncată peste locul grădiniţei Tale de aici se întoarce la locul de unde vine şi răneşte amar pe cel ce o aruncă.
Aceasta este ceea ce mărturisesc eu, iar cel ce nu crede, să se uite, că eu aşa am păţit. N-am avut nici slavă pământească, şi nici cerească n-am, căci toate se agonisesc de pe pământ. Eu însă, pe pământ am iubit trupul şi mi-am osândit sufletul care a plâns în mine şi nu şi-a găsit pacea, căci cel ce nu este sfânt nu are bucuria păcii, iar pacea este de la Tine, Doamne, nu este de pe pământ. N-am nimic bun ca să pot mărturisi cu bucurie, şi mă ruşinez, că am fost om înţelept şi nu m-am folosit pentru cer de darul firii mele.
Toată mulţimea păcatelor mele nu atârnă cât acest păcat al împotrivirii mele asupra grădinii lucrului Tău din zilele acestea. Şi cum îmi voi căpăta pacea cea din cer fără să mă aplec din cer până pe pământ înaintea celui ce este atât de mare înaintea Ta, în mijlocul bisericii care nu-Ţi slujeşte Ţie, iar el stă răbdător, aşteptând izbăvirea omului. Omul pe care Tu l-ai luat dintre oameni şi l-ai pus să fie mărturisitor pentru lucrul Tău cel tainic, omul pe care eu l-am defăimat înaintea tuturor oamenilor, arhiereul Tău Irineu, prin care Tu ai înfipt pe pământ primul semn al împărăţiei cerurilor, după cuvântul Tău, l-am târât să-mi facă voia şi să scrie lepădare de cele din cer ale Tale, cu care Tu eşti peste grădina aceasta, şi peste care el are numele scris ca mărturisitor, ca cel mai mare din biserica de pe pământ, căci Tu i-ai dat nume mare şi l-ai pus cel mai mare, şi fără el Tu nu poţi împăca lumea cu Tine, fiindcă l-ai pus între Tine şi lucrarea Ta de mântuire a lumii, lucrarea venirii Tale din zilele acestea. Eu însă m-am încumetat să mă înalţ peste el şi să-l micşorez înaintea oamenilor numindu-l eretic pe el şi pe cei peste care el s-a aplecat pentru Tine, Doamne, căci a fost credincios prin harul Tău. îţi cer să mă laşi să mă plec lui din cer, cu cuvântul. Amin.
– Eu, Domnul celor sfinţi, îţi dau putere să te apleci şi să iei de la el dezlegare de toate câte ai făcut împotriva Mea. Amin, amin, amin.
– Eu, cel ce am fost pe pământ arhiereul Vasile peste cetatea Târgovişte, vin spre tine din cer, că tu eşti mare între toţi cei ce stau slujitori peste biserici pe pământ. Dacă te-ai aplecat mie ca să mă asculţi pe pământ şi să-mi faci voia împotriva bisericii sfinţilor de pe pământ, împotriva grădinii de nou Ierusalim pe pământ, apleacă-te şi acum să mă asculţi, că eşti supus, şi aşa stai. Aşează-te în genunchi pentru mine şi rosteşte-mi dezlegarea păcatului necredinţei şi al călcării mele peste grădina pecetluită prin mâna ta pentru cei sfinţi, că eu n-am pace în cer. Dezleagă-mă de pe pământ, ca să fiu aşa şi în cer. Dezleagă-i de pe pământ pe toţi cei care pe pământ te ţin pe tine în lanţurile necredinţei lor, că tu ai cheile împărăţiei cerurilor, şi iată poarta cerului, şi pe ea este scris numele tău, care nu se poate şterge nici de cei din cer, nici de cei de pe pământ.
O, nu mai fi mâhnit, că eşti adânc mâhnit. Iată, acum îmi arată Domnul inima ta mâhnită. O, câtă mâhnire! O, câtă durere! O, câte lacrimi în ea! O, câtă rugăciune duioasă şi plânsă! Câtă aşteptare s-a strâns în ea! Cât suspin suspină în ea! Câtă frică dinspre om bate spre ea! Dar tu eşti mare în mâna Domnului şi din partea Domnului, şi nu se găseşte biruinţă care să se ridice asupra ta, fiindcă pecetea ta e veşnică, şi e nouă, şi scrie pe ea Alfa şi Omega, venirea Domnului, scaunul Lui de mărturisire, căci eşti arhiereul Lui peste vremea aceasta, şi pe tine te aşteaptă cerul tot, şi tot iadul, şi mulţime mare de pe pământ, ca să-i rosteşti împăcarea cu Dumnezeu prin lucrarea cuvântului Său din grădina aceasta peste care eu am călcat ca un păcătos şi nu ca un sfânt, iar în cartea grădinii stă scris că ea este pentru cei sfinţi.
Vino cu ruga ta la cer şi cere pentru biserică frică de Dumnezeu, că s-au ascuns în ea mulţime de tâlhari îmbrăcaţi în haine de sfinţenie. Şi dacă poţi, scoală-te şi vino ca să fii aici, în grădina cea nouă, şi să lucrezi de aici, că are nevoie cerul şi pământul şi iadul de lucrarea ta de înviere, de lucrarea aceasta din cer, pe care tu ai aşezat-o prin cuvânt de binecuvântare în mijlocul oamenilor. Atunci te alungam să nu vii pe nici o parte. Ba te-am adus eu pe furiş, ca să blestemi aici, şi ai blestemat, şi a căzut peste mine tot ce-am făcut eu cu tine. Dar acum te chem. Vino ca să fii aici şi să salvezi pământul cu lucrarea ta cea de la Dumnezeu peste tine, că vine Domnul cu sfinţii pe pământ şi cu sărbătoarea împărăţiei cerurilor peste aceste locuri binecuvântate de Domnul prin tine. Vino să-ţi iei răsplata răbdării sfinte! Vino, că nimeni nu este mai mare ca tine peste biserica de pe pământ, fiindcă numele tău este scris aici, pe poarta cerului. Amin, amin, amin.
Vă spun şi vouă, preoţilor care slujiţi la altare: dacă nu sunteţi sfinţi, nu mai staţi slujitori, că e grea pedeapsa celor păcătoşi care nu au salvatori cu putere ca să-i scape. Lucraţi orice pe pământ, dar pe Dumnezeu nu-L mai înşelaţi, că eu aşa am făcut, şi a venit fără veste ziua Domnului peste mine şi m-a prins sub ea fără veşmânt, şi iată, sunt gol, şi aşa stau înaintea sfinţilor. Faceţi orice pe pământ, dar cu focul nu vă jucaţi, căci scris este în Scripturi: «Dumnezeu este foc mistuitor». Dacă nu puteţi să fiţi sfinţi şi să fiţi săraci de voi şi de cele din lume, nu mai intraţi în altare pentru Domnul, căci altarul este sfânt, şi este foc, şi vă arde. Nu mai fiţi mai păcătoşi ca toţi cei peste care staţi. Nu căutaţi să domniţi peste ei, ci slujiţi-le pentru mântuire zi şi noapte, iar dacă nu puteţi, acest cuvânt vă judecă, fiindcă de lângă Domnul rostesc şi mărturisesc. Adunaţi-vă comori în cer, că pe pământ vine molie mare, vine ziua Domnului, şi iat-o cum judecă! Daţi Domnului cârma, că marea e cu furtună mare şi vă duceţi în afund. Viaţa omului este dar de la Domnul. înmulţiţi darul acesta şi nu-l risipiţi, că e scumpă viaţa. Veniţi spre împărăţia cerurilor, căci cuvântul lui Dumnezeu cheamă în toate laturile, cheamă omul la salvare, cheamă omul în barcă. Adunaţi-vă cu mic cu mare sub cortul acesta, sub Cuvântul lui Dumnezeu, Care cheamă pe om la sfinţenie, la împărăţia cerurilor pe pământ pentru cei sfinţi, că lumea trece curând, curând, şi iată ce este deasupra României! Slava Domnului e deasupra ei şi sub ea, iar heruvimii o ţin pe ea pe aripi, şi ea este scaunul Domnului, şi «Domnul este în mijlocul ei locaş al sfinţilor, cu sfinţii în el, nou Ierusalim coborât din cer pe pământ», după cum scrie în Scripturile venirii Lui. Amin.
Mărturisirea mea, Doamne, aşa este. Aplecarea mea este mare în cer dacă pe pământ nu m-am aplecat. Iată, cei mici sunt cei mai mari la Tine, dar eu m-am mărit pe pământ şi i-am osândit pe cei mici ai Tăi. Acum, mă aplec sub mâna lor binecuvântată de harurile Tale peste ei, şi le cer împăcarea, că m-ai slobozit să am parte să văd mărirea lor pe care n-am văzut-o cu ochii trupului, fiindcă am fost orb pentru cele de la Tine, bunule Doamne. Amin, amin, amin.
– Iar Eu, Domnul şi Mântuitorul celor blânzi şi smeriţi, îţi zic: pace ţie, că iată, te-am făcut mărturisitor din cer peste pământ, şi îmi împlinesc Scripturile proorocilor care au spus: «Morţii Tăi vor trăi, şi trupurile lor vor învia. Sculaţi-vă şi bucuraţi-vă, voi, cei ce sălăşluiţi în ţărână, căci sub roua Ta cea plină de lumină, din sânurile pământului umbrele vor învia». Amin. Vor învia şi vor mărturisi. Amin, amin, amin.
Acum, îngerul Meu aşează în pace pe cel pomenit azi în grădina cuvântului Meu, iar vouă, slujitori ai grădinii Mele cea plină de harul începutului cel nou, vă dau cuvânt să pomeniţi mereu la masa împărăţiei Mele cu voi pe cel prin care Eu v-am vestit de pe pământ şi din cer. De pe pământ el v-a vestit într-un fel, şi iată, din cer el vesteşte adevărul cel de peste voi. Ridic mâna Mea şi binecuvintez hrana cea pusă înaintea cerului pentru pomenirea lui, iar pe voi vă mărturisesc samarineni din partea Mea peste vii şi peste morţi, că a venit vremea care este scrisă să fie, şi din pământ morţii mărturisesc pentru voi, iar din cer se pecetluieşte mărturisirea. Amin, amin, amin.
Vă dau, copilaşi ziditori, har şi putere pentru zidirea casei întâlnirii. Iată cât spor aveţi, şi vom termina curând, curând zidirea aceasta, şi vom zidi în ea omul care vine ca să înveţe viaţa. Iar voi, lucraţi, fiilor, lucraţi peste voi viaţa Mea. Amin, amin, amin.
05-11-2000
