Eu, Domnul Dumnezeul vostru sunt mereu, mereu cu mare grijă şi cu mare dor pentru voi, copii ai venirii Mele. Mă frământ cu tot cerul de sfinţi şi de îngeri în toată vremea, căci războiul cel nevăzut al celor fără Dumnezeu care-şi văd biruinţa pierdută pune cerul în alarmă pentru paza lucrării Mele cu voi, lucrarea venirii Mele cu judecata pentru fapte. Staţi bine, staţi cu luare-aminte şi cu mare ascultare sub cortul Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, căci Eu, Domnul Dumnezeul vostru, vă dau ascuţime de duh şi ochi ageri, ca să Mă păziţi pe Mine, şi pe voi să vă păziţi de orice lucrare a întunericului cel nevăzut, şi să fiţi lumina Mea cea nevăzută, lumina cea dinăuntrul Meu, căci Eu am zis vouă când am pecetluit grădina ieslei Mele de la voi, şi pe voi; aduceţi-vă aminte că este scris în cartea Mea cu voi că v-am zis aşa: «întunericul din afară să nu intre peste lumina dinăuntru, că este sfânt acest aşezământ». Amin.
Fiilor, e numai întuneric afară, căci Eu M-am tras din mijlocul oamenilor şi nu mai pot întinde mâna după nimeni, căci tot omul stă în mijlocul întunericului. Eu lucrez numai acolo unde este ziuă. Aşa am zis şi ucenicilor Mei: «Lucraţi cât este ziuă, că vine noaptea, când nimeni nu mai poate lucra». O, nu mai pot întinde mâna după omul care Mă strigă din mijlocul întunericului dacă el acolo stă. în fila cea din urmă a Scripturii este scris cuvântul Meu către Ioan, şi aşa zice: «Cine este nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine este spurcat, să se spurce şi mai greu. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească şi mai mult, că iată, vin curând, şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după cum este fapta lui». Sunt două mii de ani de când am rostit Eu acest cuvânt pentru fiecare om, de atunci şi până acum.
O, e numai întuneric afară. Am spus prea mult când am spus: «Sunt rari oamenii pe pământ». Şi acum zic: nu mai sunt oameni, fiilor. E numai întuneric peste tot, şi oamenii sunt în curse şi nu mai sunt. Nu mai pot întinde mâna după om. De două mii de ani omul putea să audă glasul Meu care a strigat peste tot omul şi a zis: «Ieşiţi din lume, ieşiţi din întuneric, ieşiţi din cetatea Babilon, ieşiţi din ea, poporul Meu, ca să nu vă împărtăşiţi din păcatele ei şi să nu luaţi din bătăile ei!». Iar cel drept a ieşit şi a făcut dreptatea Mea, şi cel sfânt a ieşit şi s-a sfinţit şi mai mult, căci a ascultat şi a ieşit. Şi cine n-a ascultat n-a ieşit, şi a luat şi s-a împărtăşit cu întunericul. Dar Eu, Domnul şi Răscumpărătorul vostru, v-am câştigat pe voi pentru Mine cu preţul vieţii Mele, căci voi v-aţi folosit de preţul pe care l-am dat pentru voi. O, cui am dat Eu acest preţ pentru omul care vrea să se folosească de el venind după Mine şi de partea Mea? Ştie, oare, omul să înţeleagă cui am plătit Eu preţul pentru viaţa omului? Aud pe om peste tot zicând că Eu am murit şi am plătit în locul omului, şi omul este izbăvit prin vărsarea sângelui Meu, dar nu e om să ştie unde a mers preţul pe care l-am plătit Eu pentru salvarea lui de la moarte; nu e om să ştie aceasta, şi de aceea zic cu durere că nu mai sunt oameni pe pământ, şi e numai întuneric, şi Eu vin la voi mereu ca să vă ţin în lumină, ca să vă ţin în viaţă şi să vă aduc de la sfârşit la început, căci scris este în Scripturi: «La început era Cuvântul, şi Cuvântul era la Dumnezeu, şi Dumnezeu era Cuvântul». Iată, acolo v-am adus pe voi, şi am venit la voi de acolo, căci scris este: «Acesta era întru început la Dumnezeu, şi toate printr-însul s-au făcut, şi fără El nimic nu s-a făcut din tot ce s-a făcut. întru El era viaţă, şi viaţa era lumina oamenilor, şi lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a cuprins-o». Amin.
Vin mereu la voi să vă ţin în viaţă, să vă ţin în lumină. Cuvântul Meu este lumina. El luminează în întuneric, şi întunericul nu l-a cuprins, căci e întuneric, şi ce legătură este între întuneric şi lumină? Fiilor, fiilor, vin mereu la voi să vă ţin în viaţă, şi vă învăţ aşa: nu este legătură între lumină şi întuneric, şi de aceea v-am spus: «Ieşiţi din lume, poporul Meu, ca să nu vă împărtăşiţi din păcatele ei şi să nu luaţi din bătăile ei!». Voi aţi ascultat şi aţi ieşit ca să faceţi fapte sfinte, şi să fiţi ocrotiţi prin faptele sfinţeniei, iar sfinţenia din om este supusă lui Dumnezeu şi este ascultătoare Celui ce varsă peste om din ea. Fiţi cu ochii ageri, ca să vă păziţi de orice lucrare a întunericului cel nevăzut, şi fiţi lumina Mea cea nevăzută şi nepricepută de oameni, căci oamenii au iubit mai mult întunericul. O, Eu am venit în lume lumină acum două mii de ani, ca să stau cu ea în mijlocul oamenilor, dar oamenii au iubit mai mult întunericul, ca şi azi, fiilor. Acum, după două mii de ani, am venit iar pe pământ la voi şi v-am născut din Mine, din cuvântul Meu v-am născut, şi v-am pus între oameni lumină din lumina Mea, dar oamenii iubesc mai mult întunericul, şi Eu vă spun: feriţi-vă de oameni mai mult decât de lupi, mai mult decât de fiare, căci lupul sau fiara se vede ce este, dar omul nu se vede ce este. Nu poţi să vezi în om, căci omul este în întuneric, şi nu iese la lumină nici când zice el că se duce să se spele şi să se lumineze cu lumina Mea.
O, nu mai sunt păstori de suflete, nu mai sunt pe nicăieri, şi e sfârşitul lumii, căci biserica nu mai este biserică, şi este altceva. Cei ce-şi zic păstori iată ce fac: le fac pe ale lor şi nu pe ale Mele, nu pe ale bisericii, şi numai vorba e că ei miluiesc pe săraci şi pe văduve după cum se ascund ei sub vorbe. O, iată ce fac ei: se adună pe furiş şi îşi fac supuşi şi plămădesc planuri împotriva luminii şi se unesc cu neamuri pe calea lor şi nu pe calea Mea, şi au ca povaţă viclenia şi făţărnicia, şi iau cei supuşi din ele şi se duc toţi pe apa sâmbetei şi nimeni nu mai caută lumina Mea.
Când Eu l-am scos pe poporul Israel din lume, adică din Egipt, i-am spus în drum spre Canaan să nu se unească cu neamurile de pe cale, şi mai bine să le omoare decât să-Mi strice seminţia Mea. Şi dacă el n-a ascultat, a pierit tot numărul lui Israel cu care am plecat din Egipt, în afară de doi oameni cu care Eu Mi-am continuat drumul spre Canaan cu cei născuţi pe cale. Acum ceea ce a fost iarăşi este, după cum scrie în Scripturi. Biserica s-a stricat prin amestecare cu cei ce nu sunt biserică a Mea, şi cine o strică, o strică mereu şi nu o zideşte; strică peste tot şi se întinde stricăciunea, căci omul bisericii conduce el după capul lui peste tot, şi nu mai sunt păstori de suflete pe nicăieri, şi e sfârşitul lumii peste tot, iar păstorii de azi, în loc să lumineze turma lor, se ascund de ea în locuri întunecoase şi beau şi mănâncă şi fac planuri lumeşti trăgând de partea lor pe mai-marii de peste oameni, şi îngâmfarea a omorât tot trupul, şi e plin pământul de trupuri fără duh. Banul face cu ochiul lui diavolesc la tot omul, iar biserica s-a lăsat vândută pe bani, şi e sfârşitul lumii, căci biserica nu mai e biserică, ci e altceva. Pe nicăieri nu se mai vede nici un drum spre cer, că e sfârşitul lumii pe pământ. Nu mai e nimeni în biserică, nimeni ca să se mucenicească pentru viaţa ei, pentru iertarea ei. Toţi păstorii ei şi-o păstrează lor, ca să aibă ei peste cine să fie domni. Apostolul Meu Ştefan a zidit biserica Mea acum două mii de ani mucenicindu-se pentru viaţa Mea în ea, şi pentru credinţa ei în Mine, Mântuitorul bisericii. Când el s-a lăsat jertfă pentru Mine pe pământ, Eu am deschis numaidecât cerurile şi am venit să-l iau lângă Mine, de-a dreapta Tatălui, aşa cum el a mărturisit că Eu sunt de-a dreapta Tatălui. Mucenicii numelui Meu n-au părăsit biserica de frica morţii şi a chinurilor, ci au rămas în ea, şi au murit pentru ea în mijlocul ei. Ei au murit pentru mărirea numelui Meu peste pământ, iar cei de după ei şi cei de azi biserică nici să trăiască pentru numele Meu nu vor, şi stau domnind de la ei citire, de la ei putere, de la ei voinţă peste oameni, peste turma lor, nu peste turma Mea. Când omul M-a mucenicit pe Mine, M-a mucenicit ca să domnească el peste turma Mea, şi iată, domneşte şi se făleşte cu ea şi îşi zice „biserică-mamă”. Dar mamă numai Eu sunt, căci Eu nasc biserica, iar ea îmi este Mie podoabă şi trup sfânt, rupt din Trupul Meu, căci am frânt Trupul Meu şi i l-am dat de hrană, ca să fie ea Trupul Meu. Amin.
Vine ziua care va arde de şapte ori mai mult ca un cuptor de foc, şi voi încerca cu foc tot trupul care-şi zice biserică a Mea, şi apoi îi voi arăta biserica Mea.
Voi, fiilor culeşi de Mine cu iubire mare din marea cea mare a lumii ca să vă nasc din nou şi să vă cresc cu Duh Sfânt, şi ca să fiţi apoi şi să staţi înaintea Mea, fiţi cu mare grijă pentru voi, că şi Eu sunt de-a pururi cu grija şi cu ochiul Meu peste voi. Fiţi biserica Mea cea de foc, de care să nu se poată atinge nici un întuneric, nici un mort, căci biserica Mea, biserica lui Iisus Hristos, este viaţă vie, este foc mistuitor a toată stricăciunea, a toată vremelnicia, a toată minciuna de sub cer, a tot întunericul dintre cer şi pământ. Amin.
Am făcut din voi sămânţă pusă la însămânţat, ca să nu piară biserica Mea, căci scris este: «Porţile iadului nu o vor birui pe ea şi nici un întuneric nu va fi în ea, căci mărirea lui Dumnezeu a luminat-o, şi făclia ei este Mielul, este Domnul». Amin.
Ţineţi-Mi caldă ieslea, ţineţi-Mi vie venirea, căci împărăţia cerurilor este cu cei înţelepţi, cu cei ce veghează întru lumină. Cei înţelepţi îşi strâng lumină şi se odihnesc întru mărirea ei, iar cei neînţelepţi îşi strâng vremelnicie la întuneric şi se desfată întru deşertăciunea ei. Dar iată, vine Mirele! Cei ce au lumină îl vor vedea şi se vor scula întru întâmpinarea Lui şi vor intra cu El în locaşurile Lui. Cei ce au întuneric nu-L vor vedea, şi se vor înfricoşa de ziua Lui care va arde ca un cuptor, şi în ea toată deşertăciunea se va face scrum.
Vine Mirele! Curând, curând se va auzi această strigare peste cei ce dorm fără veghere, fără lumină. Dar voi, fii ai venirii Mele, bucuraţi-vă de venirea Mea, că străin am umblat între cer şi pământ, şi voi v-aţi dat Mie casă şi v-aţi făcut împărăţie a Mea şi odihnă a Mea după şapte mii de ani de aşteptare, iar Eu M-am făcut la voi nuntă şi masă de nuntă şi pom al vieţii. Vă binecuvintez cu mare iubire; iubire pentru iubire, şi zic, ca să se audă plata voastră cea de la Mine: celui ce biruieşte îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu, precum Eu am biruit şi am şezut pe scaunul Tatălui Meu. Amin, amin, amin.
09-01-2000
