Cobor pentru o clipă în grădină. în carte cobor, nu în grădină. în grădină cobor mereu, stau mereu şi îmi las mereu voia Mea din cer peste grădină, dar azi cobor în carte, tată. Cobor şi binecuvintez prin cuvânt rostit petecuţul de pământ pe care l-am răscumpărat ca să am pentru poporul Meu, ca să-l adun când şi când pe poporul Meu aproape de ieslea Mea de coborâre a cuvântului, de naştere a cuvântului.
în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, binecuvântat să fie petecuţul de grădină răscumpărat de la om, şi vom pune pe el un mărgăritar, un cuvânt de zidire care se va zidi ca în cer, ca să fie grădină a poporului Meu Israel. Eu, Domnul, am rostit cuvânt că în jurul acestui munte ceresc, coborât prin cuvânt în cetatea Mea de coborâre, în jurul lui se va arăta un şirag de mărgăritare cereşti, un şirag de cuvinte care se vor zidi pe pământ pentru facerea în faptă a lucrării cuvântului lui Dumnezeu. Nu vă îngrijoraţi voi. Nu va fi greu. Se va lucra ca în cer. Numai tu, poporul Meu, să fii, tată, pregătit, că te-am făcut popor de fii şi te-am învăţat să porţi hăinuţă cerească, fiule Israele, căci aşa cum a avut Avraam soli cereşti cu el la masă, aşa vin Eu, Israele, vin cu cerul la tine, şi nu Mă fă, tată, să Mă întorc în cer cu lacrimi.
O, Israele, pace ţie, tată! Pace ţie, măi copilul Meu, că tu trebuia să fii lucrat numai din pace după câtă pace ţi-am hărăzit Eu ţie.
îmi iau copilaşii cei mai mici şi Mă duc cu ei într-o cetate ca să lucrez pace peste ea. Mergem o clipă în cetatea Căprioru să vedem dacă mai încape pacea Mea pentru ca să fie lucrată. Să vedem dacă mai încape în ea sfială sfântă, cinstire duhovnicească, bună vieţuire şi iubire între cei ce se adună la masa cuvântului Meu, din zi de odihnă în zi de odihnă.
O, poporul Meu, nimeni dintre sfinţi n-a avut ce ai tu azi de la Dumnezeu. O, şi ce rece eşti tu, Israele! Eşti rece, tată, şi de aceea nu eşti tu cald, de aceea, pentru că eşti rece, şi te-ai învăţat aşa şi nu mai tragi la căldură. E mult timp de când mănânci tu la masa Mea, poporul Meu, şi mereu ţi-am spus să nu te mai ascunzi de Mine şi de solii Mei în mijlocul tău, şi te-am învăţat să-I mulţumeşti lui Dumnezeu când El îţi mustră păcatul şi neorânduiala şi să te apropii de căldura Mea când dau să te dezgheţ şi să te încălduresc.
Te-am învăţat, popor iubit, să nu ieşi, tată, din stână. Unde sunt cei ce s-au jucat de-a ieşitul pe drumurile lui Gog? Iată, aceştia nu mai vin, şi s-au făcut defăimători, şi s-au făcut stâlp de sare, şi s-au făcut sloi de gheaţă, că n-au mai vrut să asculte de cuvântul Meu, şi mai bine au lepădat cuvântul Meu decât drumul spre rătăcire. Israele, Israele, fiule risipitor, de ce te-ai dus să te cheltuieşti cu lumea care-şi cheltuieşte viaţa şi sufletul şi trupul şi timpul şi mântuirea? Iată, şi creştinul dă să se piardă pentru mâncare, pentru pofte, şi se prinde iar în robia păcatului. O, Israele care ai plecat! Când te-am strigat Eu, tată, erai pe drumurile lumii, pe drumurile Sodomei şi ale Gomorei; erai mânjit şi erai pe faţă murdar, şi te-am strigat să vii şi te-am curăţit Eu ca să stai cu Mine, şi tu iar ai plecat şi iar te-ai omorât. Se omoară creştinul singur, şi nu mai e creştinul aproapele Meu. Se duce şi se apropie de lume şi nu mai e aproapele Meu, căci aproapele Meu este cel ce face voia lui Dumnezeu.
Israele, Israele, ţi-am spus, tată, că vin valuri de pieire peste lume, pentru că lumea e făcută din fiii pierzării. Iată, picur ploaie peste tine, Israele. Cuvântul Meu picură peste Israel cum picură ploaia peste pământ. Duhul Meu pluteşte deasupra ta, Israele, şi diavolul, tată, vine să-ţi fure ce-ţi dau; îţi fură şi te lasă sărac şi te face hoinar şi te face fiu risipitor.
Poporul Meu, un picuţ mai înainte de serbarea ta cu Mine cea de patruzeci de ani când Eu ţi-am dat trăistuţă cu seminţe să mănânci şi să creşti şi să te îngraşi în cele cereşti, un picuţ mai din timp am rostit cuvânt şi am spus aşa: «Vai de cel ce moare mai înainte de deschiderea cărţii!». Şi acum ce să spun de cel ce dă să moară cu viaţa pe masă, cu viaţa în casă, de cel ce dă să moară după deschiderea cărţii? Acela se face iad, acela se dezbracă şi umblă gol şi se pregăteşte pentru ziua sfâşierii.
Israele, Israele, rămâi, tată, în ascultare de Dumnezeu, că iată cum vin. Vin să te strâng la piept, şi tu să Mă simţi cine sunt şi ce sunt. Vin să te învăţ să Mă iubeşti şi să Mă strângi şi tu la pieptul tău, şi să nu te faci desfrânat, poporul Meu. Să nu strângi, tată, nimic la pieptul tău în afară de Mine. Ţine-te îmbrăţişat cu Dumnezeu. Ţineţi-vă îmbrăţişaţi unii pe alţii în iubire. Israele, nu te strivi frate pe frate cu neiubirea; nu fă, tată, lucrare de neiubire. Eu nu zic să nu faci lucrare de ură, şi zic ţie să nu faci lucrare de neiubire între frate şi frate. Ţi-am spus, şi nu demult am spus aşa: «Vai ţie, Israele, dacă vei mai căuta să auzi sau să ştii sau să vezi ce păţeşte lumea!», şi acest cuvânt era să nu mai umbli prin lume, tată, să nu mai iei din lume să aduci în casa ta, să aduci în poporul Meu. în poporul Meu să aduci numai cuvântul Meu, şi să-l rumegi, tată, după ce îl aduci, iar înăuntrul creştinului să şi-l rumege fiecare după voinţă. Iar Scriptura aşa spune: «Pe cel fără de orânduială să-l însemnaţi şi să nu mai aveţi nici o treabă cu el, ca să-i fie ruşine, dar să nu-l socotiţi ca pe un vrăjmaş, ci să-l povăţuiţi ca pe un frate». Măi Israele, dacă aşa s-ar lucra în tine, tată, Eu gata aş fi, aş veni, dar tu îmi încurci venirea, că tu vrei să judeci tu mai înainte de venirea Mea. Nu aşa, tată. Fă cum zice Scriptura, nu cum zici tu, că tu nu te aduni ca să judeci când te aduni, ci te aduni ca să mănânci. Cine se adună la masă, se adună ca să mănânce, şi ia bine aminte la acest cuvânt, poporul Meu, că dacă l-am spus, spus rămâne, şi el îşi va cere dreptatea sa în ziua sa, căci fiecare cuvânt rostit îşi are ziua sa de împlinire şi de glorie.
Am binecuvântat petecuţul de pământ prin care îmi lărgesc încă lucrul şi aşternutul Meu cu poporul Meu. Să am unde Mă aciua când pun masă ţie, Israele, când vii la izvor, tată, că iată, setea îţi creşte, şi dorul te mişcă, şi dragostea te desăvârşeşte, poporul Meu. Israele tată, îţi doresc dragoste de Dumnezeu, îţi doresc dor şi îmbrăţişare cu Dumnezeu. De aceea fac faptă din cele dorite de Mine peste tine, şi îţi fac, tată, grădini de întâlnire şi de sărbătoare pentru tine. Roagă-te să pot împlini peste tine cele ce-ţi doresc, căci într-o zi te voi chema aproape, şi tu vei pleca pe jos în ziua aceea, şi când vei ajunge, vei intra în odihna Mea, în cetatea Mea, şi vei locui în locaş de Ierusalim nou, după cum Eu îţi voi găti, Eu şi cu tine alături, Israele. Şi vor veni neamurile să vadă mlădiţa cea nouă şi altoiul ei, dar deschide-ţi auzul bine, că iată ce-ţi spun: nu vei veni bolnav, nu vei veni şchiop, nu vei veni slăbănog în cetate. Voi face o cetate cerească pe pământ, şi cetatea va fi lucrată din fii, nu din piatră, nu din cărămidă, nu din lemn aşa cum face omul bisericii din lume, care-şi zideşte turn de piatră şi zice că este biserică. Biserică înseamnă fii, asta înseamnă piatră de biserică, şi vei fi casă Mie, poporul Meu, şi Eu îţi voi fi ţie casă, şi Eu îţi voi face ţie casă. Vom face şi noi casă, dar mai întâi facem împărăţie de cer, şi după aceea vom lucra şi din piatră, căci piatra este a lui Dumnezeu, şi Domnul o sfinţeşte prin împărăţie cerească de piatră neclătinată între cer şi pământ.
Iată cum se împlinesc cele rostite de Mine prin cuvânt, căci cei ce au bani fac turn de piatră alături de piatra Mea cea nouă de nou Ierusalim. Fac împărăţie pământească cei ce au bani. Mai face omul încă o dată un turn ca turnul Babel (Centrul Internaţional Ecumenic – Vulcana Băi, n.r.), şi se va da în el drept Dumnezeu. Omul cu bani a luat o cărămidă cunoscută, a cumpărat-o cu bani, şi lângă ea zideşte cărămizi necunoscute, şi iată, se foloseşte omul de numele lui Dumnezeu, de cărămida cea cunoscută că ar fi a lui Dumnezeu, şi se va da omul drept Dumnezeu. Dar Eu am aici izvor din cer, şi omul care va veni va fugi de lângă turnul omenesc şi va da să guste din izvor şi va face omul alegerea, iar tu, poporul Meu, vei fi lumină şi te va alege omul de cărare spre Dumnezeu; numai tu să fii pregătit şi aşezat înaintea Mea. Voi face din tine călăuză, şi îţi voi da cuvântul nădejdii vieţii veşnice, ca să-l dai omului cel pământesc, căci turnul ce îl face omul va avea izvor de băuturi îmbătătoare şi de mâncăruri păgâneşti, dar la tine va sticli izvorul vieţii veşnice, izvorul nădejdii şi mâncarea cuvântului lui Dumnezeu, care este ruptă din cele cinci pâini şi doi peşti, înmulţite prin cuvânt.
Se binecuvintează sărbătoarea de punere a troiţei de nou Ierusalim în grădina cea dată vouă de Domnul Dumnezeul vostru, căci pământul va fi răscumpărat de Dumnezeu. Se binecuvintează vremea cea bună pentru ziua serbării însemnării grădinii adăugate la trupul pământului cel nou. Se binecuvintează poporul Meu care va veni să ia din serbare, să ia Duh Sfânt, şi bucurie să ia. Se binecuvintează şi se sfinţeşte crucea cea de la intrarea în grădină, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Şi va fi scris pe piatra aceea: Fundaţia Sfânta Virginia, Cetatea Noul Ierusalim, şi poporul Meu se va zidi pe această piatră vie, şi va fi viu poporul Meu şi bun pentru zidire. Ferice ţie, fiule care vei fi bun pentru zidire. învaţă, Israele, zidăria, că fiii lumii învaţă dărâmarea. învaţă, poporul Meu, stingerea focului, căci fiii lumii învaţă lecţia arderii lumii. Smulge focul de pe tine şi din ograda ta, căci foc înseamnă tot ceea ce este trecut prin foc, şi care arde când ia foc. Fă-te sănătos, poporul Meu, fă-te, tată, sănătos şi ieşi din foc, ieşi din mijlocul focului, căci omul a vândut foc pe bani, şi tu ai cumpărat şi ai stat învelit cu foc şi n-ai vrut să Mă crezi, că mereu ţi-am spus şi n-ai crezut. Vezi tu, Israele, ce înseamnă să ai Duh Sfânt peste tine? Poate că tu n-ai crezut când Eu ţi-am spus că cobor peste tine Duh Sfânt şi că te învăluiesc în Duhul Sfânt. Până acum n-ai avut, dar acum ai, că dacă nu aveai, nu puteai nici acum împlini lucrarea Mea. Vezi ce înseamnă Duh Sfânt în tine? Cu El poţi să dai răul de la tine; cu El poţi să arunci focul; cu El poţi să arunci păcatul; cu Duhul Sfânt, poporul Meu. Aşa ţi-am spus: «Israele, ia, tată, pe tine cămaşa Duhului Sfânt şi pune-ţi peste ea cingătoare, ca să nu ţi-o ia vântul». Şi iată, nu ţi-o ia, căci vântul a venit de la Mine, a venit să sufle pleava de la tine, a venit să sufle focul de la tine, a venit să sufle păcatul de pe tine şi tina de pe tine, şi nu ţi-a luat vântul cămaşa, şi o ai pe tine. Cu ea sufli şi tu, şi cu ea poţi să faci ce-ţi cer Eu pentru viaţa ta, pentru scăparea ta.
Să nu cruţi, fiule, nici un fir de foc. Să nu mai piteşti prin vreun colţ ca să opreşti. Scoate-l afară, că e foc, tată, e foc trecut prin foc, că Eu spuneam să nu mai porţi foc, şi creştinele îşi făceau rochii înflorate de mătase, şi îşi făceau marame înflorate şi aşternuturi păgâneşti în paturile lor. Dar vom face căsuţe albe şi curate şi necolorate şi vom respira în ele aerul Duhului Sfânt şi vom scăpa de vină, căci toate cele dureroase vor fi atunci uitate şi osândite la uitare. Amin.
îi trebuia creştinului hambare şi tronuri? Nu, tată, nu-i trebuia. Creştinului îi trebuia pe Dumnezeu şi pe Duhul Sfânt, iar toate celelalte se cereau numai pentru trebuinţa cea firească. Ceea ce a avut creştinul până acum a fost nu cele după firea creştină, şi s-a asemănat creştinul cu lumea cea păgână la port şi la stat şi la avut. Dar acum fă-ţi aripi, Israele, că asta înseamnă să ai tu aripioare. îţi erau mici şi rupte aripioarele şi nu puteai zbura din loc în loc după Dumnezeul tău. Aveai, tată, animale, păsări, avere, aşternuturi plăcute ţie, aveai împodobituri, aveai zorzoane în casă şi afară şi pe gard şi pe tine, şi toate îţi înăbuşeau zborul şi îţi răpeau timpul, şi munceai la lume ca să-ţi dea lumea bani şi să te ajustezi şi tu în rând cu lumea, şi Eu te-am tot aşteptat să-ţi piară pofta ta şi să iei pofta Mea în pântecele inimii tale şi să faci voia Mea, Israele, că dacă ai făcut copii, iată, acum plângi şi spui ca Scriptura care zice: «Fericiţi cei ce n-au purtat copii în braţe», căci copiii sunt rod al păcatului tău şi sunt robi ai aceloraşi păcate ale lumii, şi te doare şi pe tine şi pe Mine de rodul tău. Lasă, tată, să te doară, că durerea a mai rămas să te salveze, căci bucuria cu Mine n-ai mâncat-o cu folos la vremea ei. Acum fă-te mic în mâna Mea, ca să te pot plămădi om nou, după măsura cerului, după măsura îngerului, nu după măsura omului; să te fac om înaripat cu Duhul Sfânt, purtat în corabia salvării.
Acum te las hrănit cu cuvânt. Pace ţie! Israele, pace ţie, tată! Te voi strânge din zi în zi mai mult la pieptul Meu, la pieptul ieslei Mele, dar să nu te laşi greu pe pieptul Meu, tată. Să nu fii greu, să nu te laşi greu, căci pieptul grădinii Mele este din trup. Fii atent ce-ţi spun, şi să înţelegi ce-ţi spun. Pieptul Meu este trup în grădină. Să stai alipit şi nu deasupra. Să nu stai pe el. Să stai doar alipit, şi să stai ca Ioan, cel alipit de pieptul Meu, şi să ajuţi pe Domnul, ca Ioan, fiule de azi.
Binecuvântată să fie întâlnirea cu care vin la voi să pecetluim grădina care va prinde acum trup nou. Rugaţi-vă la Mine să aduc soare şi cald, să aduc bucurie de sărbătoare, căci prin post şi rugăciune voi face minuni cu tine, poporul Meu, fiindcă aşa ţi-am făgăduit. Amin, amin, amin.
22-10-1995
