Bat la porţi, şi ele se deschid, iar Eu, Domnul, intru în grădina cuvântului Meu. Intru cuvânt, şi străjerii Mă iau şi Mă aşează în carte, şi Mă aşează pe masă în mijlocul poporului Meu, ca să-l întăresc pe el şi să Mă fac cu el sărbătoare de Duh Sfânt peste pământ. Amin, amin, amin.
Mă aşez peste tine cuvânt, poporul Meu Ierusalim. E zi de odihnă a trupului, că tu eşti în trup, şi Eu te aşez să lucrezi cu duhul, fiule. Trupul tău este istovit şi ar da să se odihnească, dar sfinţii şi îngerii Mă aşteaptă să ies cu tine şi să vină mulţimile la izvor, şi tu să scoţi apă şi să le dai. Eu cât am stat pe pământ numai aşa am lucrat. N-am lucrat că aşa am voit Eu, ci am lucrat că aşa a voit Tatăl, Cel ce M-a trimis să lucrez. El nu M-a trimis să fiu şi atât, ci M-a trimis să lucrez. Amin.
Eu, poporul Meu, te-am făcut pe tine ca să fii trimisul Meu peste pământ şi să lucrezi, fiule, nu să fii, şi atât. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, şi tu eşti poporul Meu, şi dacă este aşa, tu trebuie să lucrezi, şi să semene lucrarea ta cu lucrarea Mea, căci şi Eu semăn cu Tatăl, poporul Meu. Eu ţi-am spus ţie că te-aş dori să fii fără de sarcini ca să Mă mângâi cu tine, că Eu sunt fără mângâiere de pe pământ. Eu am voit să vă cruţ pe voi de dureri şi de sarcini, fiilor, şi să stau numai într-o slavă cu voi peste pământ, numai într-o dragoste între Mine şi voi. Cuvântul dragostei Mele dacă n-ar fi mereu peste voi, voi v-aţi răci de Dumnezeu, fiilor. Uitaţi-vă la lume, ce este ea. Uitaţi-vă la omul din lume că n-are timp de Dumnezeu, ci numai de el şi de duhul rău are timp omul, şi aşa se scoală şi aşa se culcă, iar dragostea Mea în el nu are loc, nu are cuvânt, măi copii. Eu însă pe voi v-am ales dintre oameni şi v-am deprins să Mă iubiţi, ca să vă fie bine pe pământ, şi pământului să-i fie bine de la iubirea voastră pentru Mine.
O, poporul Meu, o, fiilor, faceţi-L pe Dumnezeu peste pământ, că aceasta este ceea ce nu se va lua de la voi. O, fiilor, faceţi lumea să-L vadă pe Dumnezeu şi să se deprindă să-L iubească pe El. Dar faceţi-L pe Domnul peste voi şi între voi din zori şi până în zori, ca să aveţi ce împărţi peste pământ în zilele Mele cu voi, copii ai Ierusalimului nou. O, Eu v-am pus nume cum nu mai este în cer sau pe pământ, fiilor, şi vi l-am dat să-l aveţi şi să-l purtaţi pe pământ şi să înnoiţi pământul sub acest nume, iar Eu să stau între voi şi să le fac pe toate noi prin voi. Am luat din cer toate darurile cele pentru vremea venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl şi le-am pus peste voi ca să fiţi din cer, iar Eu să stau în mijlocul vostru şi să fac totul nou, că scris este în cartea cea pentru sfârşit de timp, şi aşa este scris: «Am văzut cetatea cea sfântă, Noul Ierusalim, venind din cer, şi pe Cel ce şedea pe tron; şi El zicea: noi le fac pe toate». Amin.
O, poporul Meu, toate darurile cele pentru ziua venirii Mele cu sfinţii, toate le-am pus peste tine ca să te fac cale a Mea de la cer la pământ şi să vin şi să Mă odihnesc cu Tatăl şi cu sfinţii în lucrarea Mea cu tine pe pământ. Ţi-am spus din vreme că vor veni noroade până la acest munte de har ca să ia din legile Domnului, că scris este: «Vor curge popoare spre Domnul ca să înveţe căile Lui, căci din Sion va ieşi legea, şi Cuvântul lui Dumnezeu, din Ierusalim». Amin.
O, poporul Meu, ţi-am pus nume mare, fiule. Nu mai este pe pământ nume ca al tău, că e din cer numele tău, şi ceea ce a fost iarăşi este, şi este din cer. Te-am numit Sionul Meu, muntele din care se revarsă peste pământ legile vieţii, căile vieţii, poporul Meu. Te-am numit Ierusalim nou, că am luat din cer şi am adus peste tine venirea Mea, calea Mea de la cer la pământ. Izvorul cuvântului Meu curge din Mine peste pământ de aici, din locul în care te-am aşezat Eu pe tine, din grădina în care M-am aşezat Eu cu voi, copii care-Mi staţi la gura izvorului Meu ca să-l luaţi şi să-l daţi celor însetaţi, că nu e om pe pământ care să mai aibă apă, fiilor, şi e ars omul de sete şi nu mai găseşte pe nicăieri să bea. Dar Eu am pus în vas şi am strâns ca să fie, şi apoi Mi-am făcut loc peste pământ cu voi şi am scos din vas şi am stropit pământul, şi el a odrăslit din loc în loc, şi Eu Mi-am făcut popor nou şi ies cu el în calea omului şi îl îmbiu pe om la izvor ca să bea şi să ştie că este Dumnezeu pe pământ ca şi în cer. Amin, amin, amin.
Am avut un vas în care M-am strâns ca să fiu pe pământ în vreme de secetă şi am lăsat apa pe pământ, şi vasul l-am luat şi l-am dus la Tatăl, ca să vadă Tatăl lucrul Meu şi să I-l dau Lui după ce pe toate le-am supus pe pământ. Am avut pe trâmbiţa Mea din care am suflat pe pământ cuvântul Meu cel de la sfârşit de timp.
O, Verginico, îmi iau iarăşi trâmbiţa şi grăiesc prin ea, că e sărbătoarea ta în cer şi pe pământ, în mijlocul poporului sfânt. Tu ai fost şi eşti trâmbiţa Mea din care Eu am sunat mai înainte de venirea Mea ca să pot veni apoi pentru tot omul de pe pământ, şi aşa am făcut. Era zi de duminică atunci când tu te-ai născut trup pe pământ, şi a fost ziua aceea ziua bucuriei Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, Care Şi-a făcut apoi cuib în pieptul tău, în trupul tău, Verginico, vreme de douăzeci şi cinci de ani. O, şi cât te-am pregătit până ce am ieşit Eu în uşa cortului tău şi am grăit din Mine şi din tine cuvântul Meu peste pământ! O, şi prin câte cuptoare te-am trecut ca să te fac aur lămurit, Verginica Mea! Iar acum tu eşti cu cerul cel nevăzut şi Eu te fac cuvânt înaintea Ierusalimului, în mijlocul căruia Eu stau şi lucrez din Tatăl facerea din nou a lumii. Amin, amin, amin.
– Slavă îndelungii Tale răbdări şi lucrări, Doamne şi Fiule al Tatălui, că ai avut atâta răbdare în mine în toată vremea trupului meu căutând după om, după oaia Ta pierdută, Doamne. Dar oile s-au corcit de tot, şi Tu n-ai mai găsit oi pe pământ acum, la venirea Ta, şi în loc de oaie este altceva, Doamne, de nici moşii şi strămoşii nu-şi mai cunosc satele şi rudele atunci când au zilele lor de pomenire şi de umblare pe pământ. Şi de n-ar fi cerul să-i mângâie pe ei, ar sta numai în lacrimi până şi drepţii Tăi, Doamne.
Şi, iarăşi, slavă Ţie că mă bucuri, şi că Te bucuri să grăiesc eu cu poporul Tău de azi, căci aceştia fără să mă fi văzut mă iubesc şi mă mângâie şi îmi aduc ruga lor ca să mă fac eu mijlocitor lor înaintea Ta, Doamne. O, să fi avut şi eu din cei dintâi, să fi intrat şi dintre ei în Canaan, Doamne! Să fi avut dintre ei ca să fi grăit acum cu ei, Doamne! O, din corcitură nu poţi scoate om adevărat, Doamne, iar Tu ai tăiat via, şi ea a dat din nou din butucul ei, şi ai început din nou, şi Ţi-ai împlinit cuvântul cel pe care l-ai grăit în vremea trupului meu când strigai şi zadarnic strigai după oi, că de două mii de ani s-au tot corcit oile şi nu mai sunt oi, Doamne. Dar Tu, Cel ce poţi totul, Ţi-ai făcut mieluşei, că eşti Cel ce naşte, şi n-ai făcut aşa până ce n-ai grăit mai întâi. Ai grăit din pieptul meu vreme multă, iar gura mea era cuvântul Tău, şi el a rămas pe pământ ca să-l împlineşti azi.
Dă să mă prindă jalea după poporul cel din vremea mea. Am dat roată peste tot pe unde ai umblat cu mine pe pământ şi m-am uitat la cei cu care ai grăit Tu în vremea mea, că de toate au. Numai pe Tine nu Te mai au, Doamne, numai pe Tine şi pe mine nu ne mai au, şi tot rodul lor e la pământ, de nu mai au nimic a strânge pentru ziua când Tu ai să vii să le ceri rodul cuvântului Tău de peste ei pe când umblai pe lângă ei ca să-i creşti, şi ca să-i ai apoi.
Şi acum mă întorc în Tine. Şi acum mă dau celor ce sunt acum poporul Tău şi le spun aşa: dacă Domnul n-ar fi păstrat o rămăşiţă, o rămăşiţă aleasă prin har dintre cei din urmă a celor dintâi, cum Şi-ar fi putut El face Ierusalim nou pentru venirea Sa de azi, o, copii ai Sionului, care aveţi pe masă pe Miel în toată slava Sa, Trup şi cuvânt pe masă? Mă apropii de voi şi cuvintez, căci sunt trâmbiţă, fiindcă la Domnul toate sunt din cuvânt. O, duhul mângâierii, Duhul Domnului, Cel de la sfârşit de timp, a avut putere peste voi şi v-a adunat şi v-a făcut Ierusalim nou, în mijlocul căruia stă Domnul cuvânt care curge din Sion, aşa cum este scris în prooroci, o, copii ai Domnului! Vă dau povaţă proaspătă: împliniţi toate cuvintele Lui, căci calea Lui de la cer la pământ e grea de tot. E scump un cuvânt al Domnului, e scump de tot, şi trudeşte Domnul în cer şi pe pământ pentru ca să vă dea cuvânt şi ca să vă ţină sub Duhul Sfânt Mângâietorul. Dacă aţi vedea şi aţi înţelege durerea şi truda cu care coboară Domnul la voi, v-ar prinde dragostea şi plânsul ei cel de nemângâiat, dar voi sunteţi mici, şi El vă poartă ca să nu vă temeţi sub greul lucrului Său pentru voi. Voi însă, ca nişte fii cuminţi şi miloşi, împliniţi toate cuvintele Lui, că sunt scumpe de tot, şi eu vă spun ceea ce ştiu, fiilor scumpi, că sunteţi scumpi pentru cuvântul care coboară peste voi ca să vă ţină în el. Pe vremea trupului meu poporul de atunci vedea trâmbiţa şi credea, dar nu împlinea calea Domnului spre el, şi era grea de tot în trupul meu coborârea Sa. Voi însă sunteţi cei fericiţi care credeţi, fiindcă Domnul S-a coborât acum cu tronul Său, Trup şi cuvânt, şi acestea dau puterea credinţei, şi viaţă dau acestea, căci atunci când Domnul este viaţa omului, atunci şi credinţa poate pe de-a-ntregul în om, iar Domnul îşi face casă cu omul şi cinează cu el Trup şi cuvânt. Amin.
Vă îmbracă Domnul, acum, în duh sărbătoresc şi vă aşează să-I fiţi cerul Său pe pământ, şi cu voi să coboare spre mulţimi. Vine sărbătoarea de Duh Sfânt şi vin mulţimi la izvorul Domnului, fiilor. Această sărbătoare o pregăteşte El cu mult cuvânt, iar voi să fiţi fapta cuvântului Lui, că de la tot omul El are numai dureri, fiilor. O, cum să facem noi şi cu voi, cum să facem să poată şi omul care vine la izvor, să poată şi el să se facă viaţă a lui Hristos pe pământ? Viaţa lui Hristos, fiilor, se face izvor de cuvânt din cel ce o trăieşte pe ea. Iată ce taină vă spun eu vouă: numai cei ce trăiesc viaţa lui Hristos, numai aceia ştiu să grăiască pe placul Lui şi pe potriva Lui şi spre folosul Lui, fiilor. Dacă cei ce trăiesc viaţa lui Iisus Hristos nu se fac izvor în jurul lor cu El, atunci aceia sunt pomi fără rod, şi nu-I place Domnului pomul fără rod. Pomul care rodeşte se dăruieşte, iar pomul care nu rodeşte, cu ce să se dăruiască? Acela nu e bun nici de umbră, că nu umbra trebuieşte, ci soarele trebuieşte, fiilor.
O, copii ai Noului Sion, face Domnul din voi pomi cu rod, iar voi să rodiţi şi să dăruiţi din roadele voastre. îmbucăturiţi-vă unii pe alţii şi bucuraţi-vă de rod. Mâncaţi cu guriţa plină, aşa cum mâncaţi fructele cele noi şi coapte din pomii cei roditori care se dăruiesc vouă. Lucraţi lucrul care rămâne şi care nu se va lua de la voi şi faceţi lumea să-L vadă pe Dumnezeu în voi, fiilor. V-a spus Domnul, voi să nu vă mulţumiţi cum lucraţi cuvântul Lui şi dragostea Lui dintre voi, şi v-a spus de cei ce s-au mulţumit aşa cum sunt ei lângă lucrul Domnului că aceia nu s-au născut ca să fie noi, şi v-a spus Domnul că mulţi au crezut, dar nu s-au născut, fiilor. Iată ce taină vă spun eu vouă: cel ce se naşte creşte; creşte, fiilor, şi se face cât Hristos. Acesta este semnul celor ce se nasc, celor ce cred şi se nasc, că iată, mulţi au crezut, dar nu s-au născut, copii ai Sionului.
Adunaţi-vă puterile cele de sus şi cele de jos şi arătaţi pe Domnul în voi şi dintre voi, şi fiţi El, fiilor, că dorul acesta al Lui e dor mare, şi vă plânge Domnul de dor şi suflă mereu peste voi cu cuvântul ca să vă facă asemenea Lui şi să vadă aceasta lumea, fiilor, şi să poată şi ea, şi să mărturisească apoi că vede, aşa cum a mărturisit orbul care L-a văzut pe Domnul după ce a fost vindecat de El. Nu poate orbul să vadă decât dacă îi vindecă cineva vederea, şi apoi, credinţa. Voi să nu uitaţi că mulţi au văzut, dar n-au crezut, şi, iarăşi, să nu uitaţi că mulţi au crezut, dar nu s-au născut, şi ştiind acestea căutaţi să semănaţi cu Domnul în vremea venirii Lui la voi, că voi sunteţi chiar vremea aceasta, vremea venirii Lui. V-aţi făcut vremea Lui, fiilor, şi aşa să fiţi, şi aşa să se vadă şi de sus şi de jos, şi să vină lumea să ia apă de la voi, şi să vină lumea să ia vedere şi credinţă şi naştere, fiilor, iar cel ce se naşte creşte. Acesta este semnul: creşte cel ce se naşte, căci Domnul îl creşte pe el. Amin.
Fiţi copii ca să puteţi creşte, fiilor, şi creşteţi rămânând copii, căci fiul copil este cel mai frumos dar pe care îl poate face omul lui Dumnezeu, fiilor copii. Fiţi copii, şi aşa să creşteţi mari, căci omul copil este taina cerului pe pământ, şi toţi aceştia laolaltă înseamnă Ierusalimul nou, omul cel nou pe care Domnul îl ia şi îl sădeşte în grădinile Sale ca să răsară din el pe pământ viaţa veacului ce va să fie, omul-copil. Amin, amin, amin.
O, Doamne, mi-a cântat trâmbiţa pentru sărbătoarea Ta. I-am împodobit pe ei cu taina veacului cel nou. Omul-copil este taina aceasta şi viaţa veacului ce va să fie, aşa cum spune despre ea în Scripturile cele pentru sfârşit de timp, Doamne. Le-am spus lor ca Tu să fii ei, şi că Tu le plângi de dor ca să fie ei asemenea Ţie din zori şi până-n zori. Iar eu mă rog pentru ei: dă-le de lucru, Doamne, ca să crească dacă s-au născut. Dă-le lor Duhul Care este Unul întru toţi. Dă-le, Doamne, gândul Tău din zori şi până-n zori, că mi-e milă de jalea sfinţilor care tânjesc după venirea Ta cu ziua cea din urmă care va fi cea dintâi, Doamne. învaţă-i să fie mireasă văzută de toate noroadele de pe pământ. învaţă-i să-şi poarte găteala cea de la Tine. învaţă-i să lucreze lucrarea care nu se va lua de la ei, că eu aşa i-am povăţuit pe ei, Doamne. Amin, amin, amin.
– Aşa e cerul de bun pentru cei ce se nasc şi cred, şi apoi cresc, Verginico. Eu mereu, mereu Mă torn peste ei ca să-i ţin în duhul naşterii de sus şi să fac din ei mândria veacurilor toate, şi coroană a timpurilor, Verginico. O, ce dulce ţi-a cântat trâmbiţa! O, ce dulce i-ai dezmierdat pe ei ca să se facă ei asemenea Mie în toată clipa, ca Eu să Mă arăt cu ei peste pământ, Verginico, fiindcă aceasta a fost alegerea lor. Ţi-am dat mângâiere în ziua ta de serbare cu cerul. Ţi-am dat pe poporul Meu de azi să-l găteşti de sărbătoarea Mirelui şi a miresei. Tu M-ai ajutat şi L-ai bucurat cu multul pe Tatăl, că Mă vede mereu plâns Tatăl şi Se alină mult pentru mângâierea Mea când ea vine din cer, şi mai ales de pe pământ. îi este tare milă lui Tatăl de Mine. Mă vede cât trudesc şi cu cât greu îmi întocmesc coborârea şi cât de micuţi sunt cei ce-Mi străjuiesc în cale când vin cuvânt pe pământ la ei. Iar tu M-ai mângâiat mângâindu-i pe ei ca să crească dragostea lor şi puterea lor cea pentru Mine. Le trebuie putere, Verginico. Cei de la începutul lucrării Mele cu tine nu aveau lucrul Meu de lucrat peste pământ, căci cel ce crede şi nu se naşte, nu creşte cel care face aşa, cel care nu se naşte pentru viaţa Mea în el. Dar lor le trebuie putere, că îmi trebuie Mie aceasta ce le trebuie lor, Verginico, trâmbiţa Mea cea de la venirea Mea, ca apoi Eu să vin. Amin.
Şi Eu aşa am făcut, o, poporul Meu! Trâmbiţa cea de dinaintea Mea a sunat, şi Eu am venit şi vin, şi te am cale a venirii Mele la om, şi a omului la Mine, şi aceasta tu să nu uiţi, că nu e de uitat venirea Mea care vine mereu la tine ca să fie ea pe pământ şi s-o audă morţii, şi cei vii, şi să se aşeze de înviere şi de întâmpinare, că Eu puţin, puţin mai zăbovesc şi vin cu ziua Mea cea din urmă, şi apoi ea va rămâne cu toată taina Mea şi a ei şi a ta, poporul Meu Ierusalim. Hai, fiule, fii gata desăvârşit pentru sărbătoarea de Duh Sfânt şi nu uita să stai ciorchine şi să stai gătit frumos, cu toate harurile Mele, că vreau să te iau şi să te aşez pe ochii celor ce nu văd, şi ei să vadă apoi; şi vreau să te aşez în ochii celor care zic că văd, ca să vadă ei slava Mea şi a ta şi nu pe a lor, că a lor nu este, fiindcă cel ce crede şi nu se naşte, acela este orb, cu toată slava lui cea fără de vedere. Slava omului nu-L vede pe Dumnezeu, ci numai pe cel ce o are pe ea, dar slava Domnului de peste om îl vede pe Dumnezeu prin ochii omului care vede. Amin.
Hai, poporul Meu, odihneşte-te întru Mine, Ierusalime, şi hai să Mă odihnesc întru tine, poporul Meu iubit. Aşezaţi-vă în pregătirea slavei sărbătorii, fiilor. Daţi timpul vostru deoparte şi luaţi-l pe al Meu, ca să aveţi timp pentru zilele slavei Mele cu voi. Ascultaţi de Mine prin cei ce veghează pentru Mine peste voi şi daţi-Mi inimile voastre, ca să pot Eu prin ele tot ce am de putut peste cei ce vor veni să Mă ia de la izvor, şi să le fie spre viaţă izvorul. Mai e puţin timp, iar voi trebuie să fiţi gata cu toată slava sărbătorii Mele cu voi. Luaţi din cer puteri, că sunteţi mici, şi lucrul Meu cu voi e mare de tot, fiilor. Luaţi vederea Mea, ca să vedeţi cu ea cât de mare este lucrul Meu cel prin voi peste pământ, şi fiţi pe măsura voii Mele în voi, şi fiţi. Amin.
Adunaţi-vă întru Mine şi staţi aşa, şi auziţi-Mă bine, şi auziţi-vă unii pe alţii, şi de la Mine până la voi auziţi-vă şi auziţi-Mă, că e de pregătit sărbătoare mare, şi se va duce ea cu vestea ei şi cu vederea ei până peste mări şi ţări, pentru slava Mea, fiilor.
Acum, pace vouă, mereu, mereu! Pacea Mea, din care Eu să pot lua cu multul, şi atunci Eu sunt cu multul în voi, şi tot aşa vom şi putea şi vom face, fiilor. Eu iar vă spun: vă voi da tot ce aveţi nevoie pentru lucrul Meu cu voi şi pentru lucrul vostru cu Mine. Vă voi da. Nu vă temeţi voi, cei ce aveţi pe Dumnezeu. Eu veghez cu mare veghe pentru lucrul Meu peste pământ, iar voi umiliţi-vă şi nu uitaţi să fiţi copii, căci omul-copil îmi este Mie fiu iubit. Amin.
Nu uitaţi, nu uitaţi să fiţi semnul Meu în mijlocul sărbătorii Mele cu voi în grădina întâlnirii Mele cu omul. Vă învăţ şi din cer, şi de pe pământ, că Eu asta vreau să fiţi: semnul Fiului Omului. Aceasta vreau să fii tu, Ierusalime, poporul Meu, că Eu fac din grădinile Mele cu tine cerul pe pământ şi legile lui cele sfinte. Vă voi învăţa mereu să fiţi cerul Meu pe pământ, şi aşa să vă arătaţi, şi aşa veţi face bine la toţi cei ce vor bea din izvorul Meu de la voi.
Pace ţie, Ierusalime! Timp dulce şi cald şi mângâiere din cer şi de pe pământ să fie la sărbătoare, iar Eu voi fi Cel blând, Cel viu, Cel drept şi Cel ce naşte fii pentru Tatăl. Amin, amin, amin.
09-06-2002
