Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfintei Virginia

Să vă deşteptaţi, voi, cei de strajă de la ieslea Mea de cuvânt. Glasul trâmbiţei Mele Verginica a sculat tot cerul în sus şi în jos ca să coborâm în grădină şi să ne împărţim în lături, că e zi de har, e zi de trezie, e zi de veghe dulce, fiilor. Amin.

Eu, Verginico, te am pe tine mare semn între cei din cer, acum, la sfârşit; acum, la vremea venirii Mele pe pământ cu sfinţii. De când tu eşti cu cei din cer, s-a liniştit cerul de aşteptarea cea mare şi lungă şi se uită la coborârea Mea pe pământ cu cei din cer. O, de când te-ai născut şi până te-am peţit ca să-Mi fac trâmbiţă din duhul şi din trupul tău, am aşteptat cu înfiorare primul Meu cuvânt prin glasul tău. Te-am pregătit ca pe ce aveam Noi mai scump pe pământ. Te-am învăţat, te-am curăţat, te-am aşezat, şi apoi am luat cuvânt prin glasul tău. Mare a fost ziua aceea, ziua de Paşti a anului 1955 când glasul Meu a sunat cuvânt pe pământ prin glasul tău, şi te-am numit atunci cu nume nou, şi ţi-am spus: trâmbiţa lui Dumnezeu. Am lucrat apoi prin tine douăzeci şi cinci de ani pe pământ, căci tu erai trâmbiţa Mea prin care Eu grăiam, iar la glasul Meu se adunau de ici, de colo, inimi cu dor în ele, căci glasul Meu era aşa de dulce atunci, că lăsa omul coasa şi venea la tine ca să Mă audă pe Mine. Eu când vedeam că le place izvorul, am căutat să-Mi fac oi din cei ce veneau, şi îi învăţam ce este oaia şi ce este capra şi ce este lupul, şi la mulţi le dădeam putere să se facă oi, fii ai împărăţiei cerurilor. O, dar nu era omul deprins cu inimă curată, că vai de cetatea peste care nu este prooroc, Verginico! Cine să le spună la oameni cum sunt Eu şi cum vreau Eu? Cine dacă nu este prooroc de al Meu între oameni? Tu erai copil plăpând în fel şi chip, dar glasul Meu cel prin gura ta îmbia omul la viaţă, la iubire, la dor de cer. Şi veneau, Verginico, cu multul, dar Eu nu puteam să le cer viaţa, că nu Mi-o dădeau. Lupul se trezise şi el la glasul Meu, şi M-a cunoscut şi, de teamă că rămâne flămând şi gol, Mi s-a aşezat în cale ca să-şi ocrotească avutul. Dar şi Eu luptam ca să-Mi fac miei din oameni, şi să-i nasc din cer apoi, şi să-i învăţ să moară pentru viaţa lor, şi apoi să-i am vii cu viaţa şi să Mi-i pasc spre păşunile cele veşnice, să Mi-i pasc până în cer, Verginico. Tu primisei mare har de la Tatăl şi de la Fiul şi de la Duhul Sfânt, şi îţi lua foc inimioara de mila după om. Eu eram în pieptul tău şi ardeam în el, iar tu ardeai în Mine, şi te-ai făcut rug aprins, rugul din care Eu, Domnul Iisus Hristos, îmi slobozeam glasul ca pe muntele unde Eu am vorbit cu Moise, din rug. Numai cu Moise am vorbit Eu din rug, şi atunci rugul era înger, dar acum rugul erai tu, şi din el am grăit la mulţi. Dar unde sunt aceştia? Moise este viu, şi cu Mine lucrător, dar aceştia cu care Eu atâta am vorbit prin rug în zilele tale, unde sunt aceştia?... Unde sunt aceştia?...

– Bunule Doamne, cum să-Ţi mângâi durerea după ei? îi iau în braţe pe cei de azi copii ai Tăi şi Ţi-i pun pe rană ca să Te mângâi cu ei pentru cei de atunci care s-au întors la vărsătura lor. Când eram în închisoare, Te rugam plângând să mă scoţi să merg la ei ca să nu se piardă fără glasul Tău care-i striga mereu să vină după Tine. Nici atunci, că era vremea rea, nu voiau cu Tine, dar acum, când a venit vremea Ta cea bună! în vreme rea, toţi caută la Tine, dar în vreme bună nu vin, şi îşi trăiesc viaţa lor, şi pe a Ta o lasă, bunule Doamne. Dar aceştia n-au rămas cu Tine nici la rău, nici la bine, nici pe soare, nici pe furtună, căci omul când are nu preţuieşte şi e prea greu acest păcat şi îl osândeşte cu multul pe om. Dacă le-ai fi vorbit prin înger, mai era cum mai era, dar ai venit Tu după ei. Tu, nu înger a venit după ei, şi ei n-au dat viaţa lor pe viaţa Ta. Acum eu sunt cu cerul, iar ei sunt în lume. Tu ai întrebat cu durere unde sunt aceştia. I-ai întrebat pe ei. Pe nimeni n-ai întrebat decât pe ei. Ziua mea de venire în cer lângă Tine a fost zi de mare durere pentru mine, că ei n-au stat cu Tine nici cât am fost eu între ei, iar apoi, unul câte unul au dat de pe ei slava Ta şi viaţa Ta. Mă uit şi azi după ei, dar în zadar. S-au dus şi n-au mai venit, Doamne.

– Eu, Verginico, n-am voit să te supăr pe tine dacă am strigat şi am zis: «Unde sunt aceştia?». Am zis pentru ei, nu pentru tine. Acum tu eşti pe nori de îngeri şi de sfinţi în slavă şi în sărbătoare, că mare este ziua ta în cer şi pe pământ, şi nu poate să fie ea zi de durere. Hai să Ne bucurăm, hai să întărim rodul cel ivit prin cei ce au rămas de la tine, din lucrarea Mea cu tine. Hai să le dăm celor ce stau la masă şi celor ce împart din ea. Dacă din cei de atunci n-au voit să fie apostoli şi prooroci şi ucenici şi lucrători de daruri şi de haruri şi de Dumnezeu, Noi am biruit apoi prin Sângele Meu, precum este scris despre cei ce au biruit prin Sângele Mielului spălându-şi veşmintele în Sângele Lui. Şi I-am făcut Tatălui împărăţie şi preoţi şi tron pe pământ, precum era scris să fac. Am biruit, Verginico, şi lucrarea Mea cu tine a dat rod. Hai să întărim rodul, să-l udăm, să-l desţelenim, să-l plivim, să-l încălzim şi să-l iubim, căci rodul este cel iubit după multă trudă. Amin.

– Mă fac, Doamne, trâmbiţă din cer de lângă Tine şi sun în cele patru laturi ale pământului şi chem pe toţi la împărăţia Ta.

Veniţi spre împărăţia Domnului, o, fii ai lumii, o, fii ai oamenilor! Domnul Iisus Hristos I-a făcut Tatălui împărăţie şi preoţi ca să împărăţească pe veci. Precum era scris să facă, aşa a făcut. Glasul venirii Lui sună pe pământ din ziua de Paşti a anului 1955 şi până azi, şi până în ziua arătării Lui cu trupul văzut de tot ochiul, căci El a zis atunci: «Vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi cu slavă multă, şi va trimite pe îngerii Săi cu sunet mare de trâmbiţă şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui de la marginile cerurilor şi până la celelalte margini». El a spus aceasta pe când învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea lor despre venirea Lui. A spus că va aduna pe cei aleşi ai Lui cu sunet mare de trâmbiţă. Amin.

Când trâmbiţa sună şi voi auziţi, alegeţi-vă pentru împărăţia Lui, alegeţi-vă, o, fii ai oamenilor, ca să vină Domnul la voi să vă adune pentru scăpare şi pentru masa venirii Lui. Masa este pusă, şi sunt meseni la ea, şi mesenii aşteaptă pe Mire. Pământul român poartă pe el masa Domnului, cuvântul venirii Lui, muntele cel sfânt din care El grăieşte peste pământ. Când trâmbiţa sună şi voi auziţi, alegeţi-vă pentru împărăţia care vine pe pământ, ca să fie numai ea apoi. Viaţă curată întru toate, cămăşuţă albă şi iubire cerească, aceasta cere Mirele Care vine. Şi El vine şi va da fiecăruia după cum este viaţa sa, fapta sa. Amin, amin, amin.

Acum, Doamne, să ne bucurăm cu rodul cel de pe masă, cu fiii cuvântului Tău, care au rămas cu Tine şi cu mine şi care au adus rod din rod. Să ne bucurăm de rod, căci rodul e bucuria, nu altceva e bucuria. De cei ce s-au lăsat să fie apostoli şi prooroci şi ucenici ai acestei lucrări de trâmbiţare pentru venirea Ta, să ne bucurăm de ei, căci fericiţi sunt cei care-şi spală veşmântul în Sângele Tău cel curăţitor şi de viaţă dătător.

O, copii străjeri în grădiniţa Domnului! Pace vouă! Toate cele din cer vouă! Putere vouă, copii sleiţi de puteri, căci lucrul Domnului e greu, iar la rod trebuie mult lucru, şi lucrul vă oboseşte, că e greu. Vă iau greul şi vă dau cuvântul mângâierii ca să-l împărţiţi, şi să ia din el cei ce au lucrat pentru plata mângâierii. Vă mângâi inimioarele şi trupuşoarele şi cu duhul liniştii cereşti vă dăruiesc, şi cu mâna mea vă mângâi. Aduceţi Domnului truda voastră, că mare va fi bucuria voastră curând, curând. Staţi treji de-ajuns în faţa cuvântului de sus. Staţi treji de-ajuns şi împliniţi de-ajuns cuvântul. Şi vă mai rog, fiilor străjeri, aveţi grijă de poporul Domnului ziua şi noaptea cu strajă din loc în loc şi cu multă veghe, şi tot atât de mult să vegheze şi fiecare, că mai e puţin, puţin, şi vine Domnul cu toată slava Sa peste acest munte şi peste voi, cei ce purtaţi pe Domnul. Amin.

Şi dacă vom sta la masa de praznic, aşezaţi-vă apoi din nou la masa cea din cer, la masa cea de cuvânt, că am de dat poporului povaţă în tot felul, şi numai apoi vom împlini această zi de praznic sfânt al grădiniţei pe care Domnul a pregătit-o pe pământ pentru El prin voi. Mare podoabă este la Domnul mânuţa harnică, mânuţa pricepută în tot şi în toate, şi inima şi mintea mari şi cu totul dăruite ca să aibă de la Domnul apoi în ele şi să facă pentru Domnul şi pentru sfinţi.

Poporule, poporule iubit, te voi umbri azi cu cuvântul cel povăţuitor. Să ai grijă să-l împlineşti, căci dragostea te va ajuta, numai s-o ai pe ea mai mare decât pe tine, fiule, aşa cum am avut-o eu. Ai grijă mare pentru umilinţă, că trebuie să ai de ajuns această comoară mântuitoare şi s-o iei de peste tot. Umilinţa în care te aşează fratele tău nu e mândria lui, nu e răutate asupra ta, ci e datorie frăţească pentru ca să nu cazi. Iar cel ce nu primeşte vindecare, acela rămâne tot bolnav, bolnav de el însuşi şi plin de pretenţii, dar nu la el, ci la fraţi. Cel ce se duce la doctor când e bolnav, acela nu se uită dacă e doctorul bolnav, ci se uită ce-i dă pentru vindecare, şi îi spune doctorului durerea şi rana lui. Iată, îi este omului frică de bătrâneţe, dar de tinereţe nu-i este frică, iar Domnul aşteaptă pe om să ajungă om întreg, om împlinit după statura Domnului.

O, popor iubit al acestei vremi cereşti! Cel ce nu slujeşte cu duhul, acela trebuie să slujească cu trupul la nevoile bisericii, că biserica are multă, multă lucrare şi cu duhul şi cu trupul, căci locul unde Domnul locuieşte cu omul, trebuie să fie rai, poporule iubit, rai curat întru totul, ziua şi noaptea, loc binefăcător pentru Domnul şi pentru om. Nimeni să nu caute ale sale, şi aceasta să se facă cu cârmă şi nu oricum, iar altfel nici un bine nu se pune la bine. Cine n-are har, să-l dobândească. Domnul este darnic cu toţi cei ce-L iubesc pe El, căci scris este: «Voia celor ce se tem de El o va face, şi rugăciunea lor o va auzi, şi îi va mântui pe dânşii». Amin, amin, amin.

– Să mergem, Verginico, în casa întâlnirii. Vom sta cu ei la masă, şi binecuvântată să fie masa cea de praznic, şi iar vom poposi cu ei în cuvânt, că e zi de dragoste. Amin.

Eu, Domnul şi Făcătorul vostru, v-am întărit, copii de la iesle, ca să vă am înaintea cuvântului Meu şi să-l aşezaţi în carte. «Cel ce vindecă pe cei zdrobiţi cu inima şi leagă ranele lor», Eu sunt Acela, şi aşa vă fac Eu vouă mereu, copii obosiţi. Vreau, fiilor, să iau de pe voi durerile şi apăsările ca să puteţi voi pentru Mine. Şi veţi putea. Amin. O, câtă bucurie pe trâmbiţa Mea Verginica! V-a vegheat toată noaptea ca să vă fie bine şi să staţi înaintea Mea pentru ziua ei de praznic. Ea va înteţi puterea ei cea de la Mine peste voi, şi vă ajută, că e mamă, şi e cerească şi nu e pământească, şi e din cer mamă. Frumoasă e ziua ei între cei din cer. Şi voi s-o faceţi tot aşa de frumoasă aici pe pământ, că toată iubirea cea pentru cer are plată scumpă de tot, fiilor.

O, poporul Meu! Să ne pregătim frumos de tot, şi să întâmpinăm praznicul naşterii Mele cu alai de sărbătoare, şi să dăm duh ceresc peste cei din acest sătuţ. Să-i chemăm la sărbătoare şi să le dăm daruri cereşti şi să le dăm ochi cereşti şi inimi noi să le dăm. Eu voi fi cu tot ajutorul, cu tot frumosul acelei zile şi o voi sluji cu îngeri mulţi şi cu daruri, fiilor, şi va fi frumos de tot, iar voi veţi fi cei frumoşi ai Mei.

Fiilor, fiilor, cei frumoşi se uită mereu la ei ca să fie frumoşi şi ca să-i trezească pe mulţi, fiilor. Eu am lucrat, ca un Stăpân ce vă sunt, şi am făcut frumos şi călduţ în casa întâlnirii, căci când Eu voiesc, pot, şi voi puteţi. Amin. Acum, binecuvântată să fie lucrarea pe care aţi făcut-o aici, de aţi făcut foc în căsuţă ca să fie cald, că Eu am rostit şi am spus să terminaţi tot ce mai e de terminat şi de orânduit pentru lucrul cel dus la bun sfârşit la această casă: casa întâlnirii. Aşa o numesc şi îngerii şi sfinţii: casa întâlnirii. Amin. Şi voi face din ea şi din grădinile cele de lângă ea căsuţă cu poveşti şi grădini de basm şi vă voi da vouă bucurii, şi de la bucuriile Mele cu voi se vor hrăni mulţi, fiilor. Dar vreau să fiţi harnici şi să uitaţi de moleşeală şi de apăsare şi de greu, că Eu vă sunt Stăpân şi pot în voi, şi voi putea mai mult decât oricând acum, la vremea venirii Mele, şi vă voi ocroti pe voi ca în cer, şi vă voi da mult, fiilor. Strângeţi mult la Mine ca să aveţi mult la Mine, şi vă voi da împătrit, căci aşa este darul celor harnici care stau ziua şi noaptea înaintea Mea cu veghe şi cu drag.

Mihail, arhanghelul Meu, ia în grijă toată ziua aceasta de serbare, că e îngerul Meu şi al lui Verginica şi al tău, poporul Meu. Iar noi să ne aşezăm la masa cea de praznic sfânt şi să ne dăm unii altora iubirea; iubirea cea de azi, iubirea noastră întru una, iar Tatăl să Se mângâie cu ea. Amin, amin, amin.

în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh îmi încep şi îmi termin fiecare cuvânt de peste voi, fiilor. în acest nume să lucraţi şi voi tot ce lucraţi, ca să fiţi binecuvântaţi. Amin.

O, poporul Meu, să te înveţi să nu uiţi că Eu te privesc mereu ce faci şi ce vorbeşti şi ce gândeşti şi unde mergi şi de unde vii. O, să nu faci să nu pot Eu vedea tot mersul tău înăuntrul tău şi în afara ta, că te-am învăţat lucrarea îngerească, şi ţi-o voi cere, poporul Meu. Nici Eu n-aş fi putut veni fără mărturisire de la Tatăl, fără să Mă fi făcut cunoscut pe deplin îngerilor şi sfinţilor şi oamenilor.

V-am învăţat, fiilor, să mărturisiţi unul pentru altul, să vegheaţi unul pentru altul. Dar azi vă învăţ frumuseţea acestor lucrări, şi cu trâmbiţa Mea Verginica lucrez peste voi, ca să slăvim ziua ei, fiilor. Amin.

Să Ne aşezăm la masa de lucru, Verginico. Ales între popoare trebuie să fie poporul Nostru. Purtarea lui trebuie să fie aleasă, că îl privesc pe el îngerii şi sfinţii şi oamenii; îl privesc cum vorbeşte, cum gândeşte, cum lucrează, cum merge, cum plânge, cum râde, cum doarme, cum se scoală, cum se roagă şi cum primeşte, Verginico. Amin.

– Ascultarea şi iubirea ei îl va desăvârşi pe poporul nostru, Doamne. Cei ce n-au linişte în suflet, din pricina neascultării nu au, căci neascultarea îi aduce omului nelinişte vrând-nevrând. Duhul neliniştii vine pe drumul neascultării, şi nu ştie omul de ce este necăjit şi rănit şi trist şi fără putere de suflet.

Dar tu, popor al Domnului, să te vindeci de orice durere, că e greu cu durere, şi să te umpli de ascultare, că e mai uşor decât cu durerea şi cu rana cea de la neascultare.

Dar ce este neascultarea? Ea te face să ieşi din horă măcar cât de puţin. Ea te învaţă să fii singur de atâtea ori. Ea te duce la prea multe cuvinte cărora nu le dau de capăt fraţii între ei. Ea aduce durere de la unul la altul între fraţi. Ea te întristează pe tine însuţi apoi, şi ce este mai urât la ea este că ea te învinuieşte la Dumnezeu, ca un diavol care-i pârăşte pe fiii Domnului.

O, fiilor, cine l-a făcut pe diavol? De unde purcede el? Omul este cel care lucrează acest duh rău. Ascunderea, şi apoi neascultarea, acestea fac urât între fraţi. Dacă fiii Domnului nu înţeleg de-ajuns cu duhul şi cu fapta ce este jertfa, nu vor învăţa această lucrare, jertfa cea deplină. Prin jertfă omul nu ajunge mare pe pământ şi nu-şi capătă drepturi sau întâietate prin ea. Dacă asta ar căuta jertfa, atunci ea este diavol care-şi caută loc înalt. Dacă fiii Domnului nu înţeleg de-ajuns din jertfa Domnului ce este jertfa pe pământ, ei trebuie să înveţe de-ajuns, şi să ştie apoi de-ajuns. Dacă jertfa nu ajunge bucurie deplină pentru cel ce o face pe ea, dacă cel ce o face pe ea taie din ea în vremea facerii ei, acel om nu este curat prin jertfă, căci la Domnul nu este ca în lume, ci, din contra, liniştea sufletului vine de la jertfă, vine de la iubirea care nu cere camătă. Dacă fraţii cei de un nume cu Domnul cer frăţie prin jertfă, atunci iubirea dintre ei este cu camătă, şi nimeni nu dă mai mult, şi nimeni nu doreşte să facă mai mult şi mai bine şi ca pentru Domnul.

Dar ce este ascultarea? Ascultarea şi iubirea ei? Ea te ţine în horă, poporul meu. Ea te învaţă să fii cu fraţii şi să stea fraţii laolaltă în ascultare. Ea nu se uită la cel neascultător, ci se smereşte şi face mai mult, ca să-i dea şi celui ce nu face, ca nimeni să nu rămână în urmă. Aceasta este iubirea ei, şi nu altfel este iubirea ei. Cine face numai aşa, acela este cel ce poate, căci puterea cea de la Domnul prin aceasta vine şi răscumpără timpul şi îl face folositor pentru vecii. Amin.

O, poporul meu iubit! Când era creştinul liber, Domnul îl învăţa să folosească bine timpul şi să-I dea Domnului jertfă de rugăciune, căci tot ceea ce lucra atunci cu mâna creştinul, lucra pentru el şi nu avea jertfa cea frăţească sau pe cea cerească. îl învăţa Domnul să-şi facă zestre în cer, şi îi spunea să facă rugăciune dimineaţa când se scoală, şi apoi la ora patru după amiază, de vecernie, şi apoi seara când se culcă, şi apoi la miezul nopţii când toate dorm, şi se mulţumea creştinul când făcea aşa, şi îşi zicea că aceasta era jertfa lui. Dar pentru jertfă este şi o cale a ei, este şi o lepădare de sine, că nu altceva este jertfa, iar în rugăciune creştinul cerea de la Domnul mult bine, multă iertare, multă biruinţă, şi nu se vedea lepădare de sine la el, iar Domnul îi spunea: «Lucrează, creştine, şi vino să te rogi, şi învaţă-te pe de rost să te rogi, că va veni o vreme frumoasă de la Mine când nu vei mai avea vreme să spui „Doamne, iartă-mă!”, că vei fi ocupat cu multul cu lucruri minunate, de la Mine date».

O, popor iubit, aşa vorbea Domnul cu cel de la începutul şi de la mijlocul lucrării mele cu Domnul. Iar acum tu să nu te sminteşti de cuvintele de învăţătură, şi să le împleteşti şi să le lucrezi cu jertfă, copil al împlinirilor vestite de demult. Una e să ai o casă mică şi numai pe tine şi pe ai tăi în ea, căci asta înseamnă casă mică, şi tu te îngrijeşti atunci de rugăciune, de treburile casei tale şi, după porunci, de sufletul tău şi al casei tale. Dar când ţi se încredinţează o casă mare şi o multă lucrare în lături şi o jertfă fără de timp, mai ai timp pentru tine? Mai ai timp ca la început? Nu mai ai, că la sfârşit e ca la sfârşit, şi cine lucrează pentru sfârşit şi pentru venirea Domnului, are mult lucru, are multă jertfă de dat, şi nu mai are în zi oră bătută în cuie nici pentru dormit, nici pentru sculat, nici pentru spălat, nici pentru stat la masă, nici pentru rugat, ci mai întâi între acestea este jertfa, şi toate celelalte prin ea lucrate şi după ea lucrate. Amin.

Tu, cel de azi popor al Domnului, ai ajuns proorocia aceea să nu mai ai timp, şi să fii ocupat cu lucruri mari şi minunate, date de Domnul spre lucrare. Dar tu te-ai învăţat să răscumperi vremea şi să nu fii învinuit de neîmplinire şi să faci şi jertfă, popor iubit. Tu eşti popor jertfitor, nu mai eşti ca poporul de la începutul lucrării mele cu Domnul când îşi avea fiecare creştin casa sa, copilul său şi libertatea sa. Şi iată, tu, cel de azi, mai mult te rogi ca cel de atunci, chiar dacă nu e bătută în cuie ora rugăciunii, fiule, căci mai sus de toate stă dragostea, stă jertfa, popor iubit, jertfa pentru propăşirea cuvântului lui Dumnezeu până la toate marginile şi pe toate meleagurile, aşa cum de mult ţi-a spus Domnul că va fi. Ascultarea nu se face de cel mai mare şi atât, că voi sunteţi mici toţi, ci se face de toate câte sunt de făcut, şi prin sfat frăţesc se aşează fiecare la lucru, la jertfă, că multe lucrări are lucrarea cuvântului meu spre oameni, iar sfinţii lucrează cu voi în toate lucrările voastre, şi nu stau nici cerul, nici pământul din lucru. Amin.

O, poporul meu şi al Domnului, dreapta socoteală, nu se poate fără ea în toate câte aveţi voi de împlinit. V-a învăţat Domnul duhul curăţeniei, iar voi atât de mult să iubiţi acest duh în tot ce lucraţi! Toate locurile în care staţi voi cu Domnul să fie curate ca lacrima în tot timpul, ziua şi noaptea. Scuturaţi şi măturaţi şi ţineţi curat peste tot. Iar pe cei de la iesle îi rog să vă înveţe cum se face curăţenie în case şi în curţi şi în grădini şi pe drum. Aţi scăpat de averi, dar aveţi averea Domnului spre îngrijire. Ea trebuie să fie curată, fiilor, cu tot ce e pe ea. Toate să-şi aibă locul lor, şi toate mânuţele să ştie locul a toate câte sunt, ca să vă fie uşor, fiilor. Nimic mai mult să nu aveţi sau să nu strângeţi decât numai ce trebuie pentru viaţa voastră cu Domnul. Nici un fel de idol să nu aveţi, căci tot ceea ce nu trebuie este idol. Tot ce este stricat trebuie depărtat, căci toate se fac noi, iar din ce este vechi nu mai este. Ţineţi din răsputeri la Domnul, Care se uită la voi, căci ales între popoare trebuie să fii tu, popor iubit, că te privesc îngerii şi sfinţii şi oamenii, şi tu, unul pe altul, cum vorbeşti, cum gândeşti, cum lucrezi, cum mergi, cum plângi, cum râzi, cum dormi, cum te scoli, cum te rogi şi cum primeşti, şi să le lucrezi pe toate cu jertfă, că tu nu mai ai oră bătută în cuie nici pentru dormit, nici pentru sculat, nici pentru mâncat, nici pentru rugat, ci mai întâi este jertfa, şi toate celelalte în ea şi după ea lucrate. Amin.

Luaţi cuvântul Domnului cel despre duhul şi lucrarea curăţeniei şi rumegaţi-l şi faceţi din el împlinire, şi obişnuiţi-vă cu împlinirea aceasta, şi eu vă voi mai învăţa şi aparte, fiilor. Şi nu uitaţi că liniştea sufletului şi puterea trupului vin de la jertfă, vin de la iubirea care nu cere camătă, ci numai se dă. Amin.

Ascultarea şi iubirea ei, trupul şi sufletul pentru Domnul, aşa este sfinţenia cea mare. Nimeni să nu se tragă în sine, nimeni să nu ia din sine, ci toate să fie la mijloc, şi de acolo să se ia. Amin. Iar eu încă vă voi mai învăţa, fiilor. Amin, amin, amin.

– Aşa vom lucra, Verginico, aşa, căci poporul acesta este ales între popoare, şi tot aleasă să-i facem iubirea şi jertfa, că de la acestea vin şi puterea şi iubirea pentru ele.

Poporul Meu, ascultă glasul trâmbiţei Mele, că Noi, cei din cer, suntem tot timpul cu privirea la tine.

Poporul Meu, ai grijă să fii bucuria Mea în toată clipa. Şi dacă-ţi spun aceasta, aşa să faci, şi acum să faci, şi toate să le faci azi, şi să nu faci nici un fel de mâine din nimic, ci toate să fie azi. Amin.

Copii de la iesle, voi, cei care Mă primiţi când Mă fac cuvânt peste voi! Fiţi cârja Mea, şi cu iubire fiţi aşa. Mă sprijin în voi. Vedeţi să fiţi tari, că nu e de la voi tăria voastră. Vedeţi să fiţi treji, că nu e de la voi trezia voastră. La voi toate sunt ale Mele, fiilor, şi de la Mine le aveţi. Amin. Aveţi grijă de poporul Meu. Vedeţi să asculte poporul, că Eu pentru rod vă voi da cununiţă.

Puneţi note la purtare poporului Meu, ca să ştie fiecare ce notă are şi să se sârguiască fiecare pentru notă mare, pentru cununiţă, căci poporul Meu de azi, pentru cununiţă l-am ales Eu. Amin, amin, amin.