Vă cuprind, fiilor din grădină, în duhul sărbătorii de azi. M-am pornit spre voi cu slava Mea, cu cuvântul venirii Mele şi cu trâmbiţa şi cu apostolii Mei, ca să-i bucur. Mă bucur cu voi şi cu cei din cer, că de pe pământ îmi iau numai suspin.
Pace vouă! Aşa le spun şi celor ce sunt cu Mine prin voi. Ne strângem la masă cerească, ne aşezăm la sfat şi la masă de bucurie. Pământul de la voi este al cerului. îl plămădesc prin mânuţele voastre şi îl pun înaintea oamenilor, ca să vadă ei cum este pământul cu cerul, şi cerul cu pământul, laolaltă lucrând şi vieţuind. Fac cu cuvântul tot ce fac, iar pe voi vă am faptă a cuvântului Meu şi mână a Mea, mădulare ale Mele, fiilor. V-am spus de când v-am aşezat înaintea Mea că voi sunteţi mâinile şi picioarele Mele şi calea Mea spre oameni mai înainte de venirea Mea şi de ziua Mea cea mare. Cobor puterea Mea în voi şi îmi împlinesc tot cuvântul Meu, căci puterea Mea poate. Vă aduc bucurii cereşti şi vă bucur cu ele pentru puterea Mea din voi, cu care lucraţi trupul casei întâlnirii. Iat-o cum s-a ivit pe pământ! Parcă a ieşit din pământ. Dar ea e de la cer, pentru că am înfiinţat-o cu cuvântul, şi apoi am pus-o pe pământ. Când cuvântul Meu are cărare ca să poată veni pe pământ, el poate aşa cum a putut la facerea lumii. Numai omul să creadă, căci Eu pot şi fac la credinţa omului care Mă are, care ştie să Mă aibă, care ştie că Eu sunt Cel ce sunt şi Cel ce fac. Amin.
Duhul sărbătorii de azi adună lângă voi soli cereşti. Trâmbiţa Mea Verginica, însoţită de apostolul Andrei, vin la voi cu Mine, că e sărbătoarea lor alături de sărbătoarea grădiniţei Mele de la voi, căci sărbătorim grădiniţa cuvântului Meu şi pecetluirea ei cea de acum nouă ani, şi apoi sărbătorim pe Andrei, ucenicul Meu cel dintâi, şi apoi pe Verginica, trâmbiţa Mea. Acum douăzeci de ani ea s-a aşezat la porunca Mea lângă Mine în cer după ce Eu am suferit în ea pe pământ cu suspinul Meu, cu durerile Mele. Cât a stat ea pe pământ după ce Eu am aşezat-o în lucrul Meu cu ea, am suspinat şi am suferit în ea, şi ea a suferit în Mine, şi a fost tot un suspin viaţa ei în Mine, şi a fost ca şi Mine, tot un suspin. Mare şi dureroasă a fost iubirea Mea în ea, că Eu sufeream pentru om, şi aşa stăteam în ea, şi n-o cruţam, şi Mă durea în ea pentru om. Apoi am luat-o la cer, că trupul ei se făcuse scrum sub apăsarea slavei Mele. Cuvântul Meu curgea din ea ca aurul din cuptor, şi cuptorul ardea. Am luat-o la cer şi i-am dat alin, şi i-am arătat ce am fost Eu în ea când vorbeam cuvântul Meu prin ea. Când ea a văzut ce a fost trupul ei, s-a mirat de slava Mea cea plină de umilinţă, cu care am stat ascuns în ea douăzeci şi cinci de ani după ce am început Eu graiul Meu din ea peste pământ.
O, Verginico, le spun despre tine celor ce sunt azi înaintea ta, şi iată, mergem înainte, că avem rămurele, dar din dar, har din har, cuvânt din cuvânt, iar tu eşti rădăcina, şi ai rod, căci scris este: «Va fi rod de douăsprezece ori pe an, iar frunzele sunt spre tămăduirea neamurilor». Amin. Se lasă cuvântul Meu din cer peste pământ şi se face râu, şi se face mare, şi se face cer nou şi pământ nou, şi Eu plămădesc cu el pe om. O, Verginico, Eu pentru această slavă te-am folosit pe tine, căci oricine face mâncare ca s-o pună pe masă o pune la foc ca să fiarbă, o pune în cuptor ca să se coacă. Tu ai fost jertfelnicul pe care Eu am pus cuvântul Meu, ca să-l gătesc şi să-l am de hrană pentru cei ce mâncau. Acum, iată, hrănesc cu hrană din cămară şi cu hrană caldă tot pământul, ca să mănânce omul şi să prindă putere şi să prindă iubire şi să asculte glasul Meu, care sună învierea peste vii şi peste morţi, şi apoi Eu să vin şi să-i descopăr omului slava Mea, venirea Mea.
îmi pregătesc ziua slavei, Verginico. Iat-o! Eu pentru ea Mi-am început prin tine trâmbiţarea Eu însumi. Râul cuvântului Meu a ieşit acum din albia lui, şi îşi face curs prin puterea Mea. Tu ai fost albia cuvântului Meu, dar acum el nu mai are albie, căci Eu sunt împărat pe pământ, şi iarăşi îl plămădesc, şi fac cu cuvântul cer nou şi pământ nou şi Ierusalim nou pe pământ, şi vin din cer pe pământ cu venirea Mea, cu cuvântul Meu care zice şi se face. Amin.
Grăiesc cu tine, Verginico, că tu ai fost pământul în care Eu am pus sămânţa cea nouă pentru cer nou şi pământ nou. Hai să grăim unul cu altul. Hai, că e sărbătoarea ta, Verginico. Amin, amin, amin.
– Să fie voia Ta, Doamne, precum în cer aşa şi pe pământ. Amin, amin, amin. Eu voia Ta am fost pe pământ, şi aşa sunt şi în cele cereşti. Mă umplu de bucurie când văd că de la lucrul meu cu Tine au ieşit fii, şi ei sunt voia Ta, aşa cum am fost eu. O, ce sfânt şi ce frumos este omul care se face voia Ta! O, cât de dor îţi este de om, Doamne! Mă uit înapoi, la suferinţa mea de pe pământ, că Tu de dorul omului ai ars în mine, şi dorul Tău mistuia trupul meu, şi eu eram rugul din care Tu grăiai cu Israel, că Tu eşti Domnul, şi trebuie să ai popor, Doamne, iar poporul Tău se numeşte Israel, precum la început.
Mă aplec cu cuvântul peste cei adunaţi în preajma ieslei cuvântului Tău, Doamne. Iată grădina, iar în jurul ei, grădini. Avem pământ, Doamne, şi în el ne este bine, că este al Tău cu totul. Pe vremea când eram eu pe pământ cu Tine, venea antichrist şi mă umplea de zbucium, că îşi zicea stăpân. Acum, Tu eşti stăpân pe ce este al Tău, că ai popor al Tău, şi sub el supui pământul şi pe omul potrivnic. Acum e cântarea biruitorilor, Doamne, iar pe vremea mea era dorul arzând după vremea aceasta. Acum ieşim cu poporul, dar atunci ne ascundeam cu el şi cu Tine, căci omul cel roşu Te pândea de peste tot. Acum, Tu ai adus făgăduinţele pe care le făceai atunci, căci cuvântul Tău este adevărul.
O, mă uit, Doamne şi mă bucur. în bucuria sărbătorii am alături pe apostolul Andrei. Unul lângă altul avem sărbătoarea, şi ne-a unit mai mult ziua pecetluirii Sfintei Sfintelor când noi şi cu Tine, acum nouă ani, am umbrit din cer sărbătoarea pecetluirii grădiniţei Tale de pe pământ. Andrei, ucenicul Tău cel dintâi, are cu el pe toţi ucenicii Tăi, ca să ia ei din bucuria aceasta. Avem loc la masă şi venim cu multul, că dorul cerului e mare, dar încape cu cei mici acolo unde pământul de sub ei este al Tău cu totul, Doamne. Copiii cei de azi sunt obosiţi, că Tu ai ieşit cu ei în mijlocul oamenilor, ca să Te arăţi cu ei frumoşi şi sfinţi. Cuvântul Tău a cuvântat, iar ei au ieşit şi au biruit şi s-au arătat. Acum ei ne pun masa, şi sunt obosiţi, dar iubirea are putere în ei, că ai pus cu multul în ei. Facă-se voia Ta în ei, că voia Ta în om este cea mai mare slavă în care poate fi omul cuprins. Eu voia Ta am fost pe pământ, şi aşa să fie şi ei. Mă umplu de bucurie când văd cum de la lucrul Tău cu mine s-au născut fii, şi ei sunt voia Ta, aşa cum am fost eu. Mă rog Tatălui, Doamne, să Ţi-i facă bucurie veşnică, precum şi sunt, că Tu i-ai răscumpărat cu sângele Tău dintre neamuri şi i-ai născut ai Tăi. Facă-se voia Ta în ei, căci voia Ta este venirea Ta. Amin, amin, amin.
Voi, copilaşi dulci, iviţi de la Domnul în zilele acestea, fiţi voia Domnului, fiţi voia Tatălui şi a Fiului şi a Duhului Sfânt, şi trăiţi această fericire pe pământ. Cu ea în voi vi se vor pleca tot şi toate. Cu ea în voi veţi aduce neamul omenesc pe calea venirii Domnului. Nu uitaţi că voi trebuie să fiţi frumoşi şi sfinţi. Nu uitaţi că sunteţi şi veţi fi sărbătoare pe pământ, şi că fi-va din zi în zi mai mult să se adune mulţimi după voi, ca să guste din duhul sărbătorilor Domnului, că vine Domnul cu sărbătorile venirii Lui la voi. Nu uitaţi că îngerii vă slujesc pentru împlinirile Domnului. Nu uitaţi că îngerul Domnului merge înaintea voastră, şi nimic şi nimeni nu i se împotriveşte, şi voi veţi fi măriţi de slava Domnului înaintea oamenilor, şi oamenii se vor închina lui Dumnezeu pentru voi. Să vă cunoască mulţimile şi să vă numească fiii lui Dumnezeu, precum cerul vă numeşte. Să se aplece mulţimi după mulţimi la slava lui Dumnezeu, care este peste voi, iar eu voi poposi cu voi, cu duh de învăţătură dulce, ca să vă pregătesc pentru slava aceasta. Amin.
Să fie voia Ta, Doamne, în ei, precum a fost în mine. Amin. Să ne lăsăm cu ei la masă şi să-i luăm din nou în slava cuvântului, ca să le dăm învăţătură şi să le dăm îndemn şi putere şi lucru, Doamne. Să fie cei dintâi, să fie voia Ta, căci cei ce sunt voia Ta sunt cei dintâi, Doamne. Amin.
Apropiaţi-vă, voi, neamuri de pe tot pământul, să vedeţi slava lui Dumnezeu şi pe fiii ei! Sună trâmbiţa lui Dumnezeu peste pământ. Apropiaţi-vă! Amin. Luaţi tămăduire de necredinţă. Daţi nepăsarea în lături şi ridicaţi-vă ca să fiţi, că sună trâmbiţa învierii ca să vă deştepte şi să anunţe pe Hristos, Mirele nunţii, Care vine cu nunta, cu ziua cea mare a venirii Lui. Vine Domnul! Sună din cer trâmbiţa venirii Domnului. Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu iubire apropiaţi-vă, că Domnul este aproape de voi. Eu am fost voia Domnului pe pământ şi am sunat din trâmbiţa venirii Lui. Apropiaţi-vă şi fiţi voia Domnului! Gustaţi şi cunoaşteţi pe Domnul, că vine Domnul pe pământ şi aduce cu El împărăţia cerurilor. Amin, amin, amin.
– Iar eu, ucenicul Domnului, cel întâi între ucenici, Andrei apostolul, zic tuturor neamurilor de pe pământ: România este pământul venirii Domnului, corabia de salvare a neamului omenesc ce va să fie.
Veniţi, voi, neamuri, să vedeţi slava Domnului şi pe fiii ei, căci în cer şi pe pământ toată făptura a aşteptat suspinând descoperirea lor, descoperirea fiilor lui Dumnezeu şi voia Domnului în ei.
O, Doamne, cei ce se fac voie a Ta sunt cei dintâi. Slăveşte-Te în ei cu venirea Ta înaintea noroadelor. Când noi, ucenicii Tăi, mergeam din loc în loc cu vestea împărăţiei Tale, era greu de mers, şi lumea ne alunga, dar acum, calea Ta este cuvântul Tău. Tu însuţi mergi şi Te vesteşti venind, şi toate amuţesc la glasul venirii Tale, iar România este cortul nunţii Tale, sălaş al cuvântului Tău, casa Ta la venirea Ta. Amin, amin, amin.
– O, cât de frumos este cerul şi pământul laolaltă! Eu, Domnul şi Mângâietorul în cer şi pe pământ, Mă dau cu voia Mea la cei ce se fac voia Mea, Mă dau cu cei din cer, căci cu ei sunt întru venirea Mea.
Voi, copii ai slavei venirii Mele, gătiţi-vă frumoşi şi mergeţi în mijlocul oamenilor, ca să Mă arăt cu slava Mea de peste voi. Vă dau Duh Sfânt, ca să-L daţi celor ce se adună să ia de la voi. Mergem între mulţimi. Sculaţi-vă să mergem şi luaţi cu voi slava Mea. Pun cerul în vasele voastre. Vărsaţi-vă cu cerul peste pământ, căci cerul este scaunul Meu de domnie. Să fie peste tot pământul scaunul Meu de domnie, iar pământul să se aştearnă înaintea Mea şi să se facă voia Mea cu tot cu omul de pe el. Amin.
Vă dau har, vă dau din slava Mea, fiilor vestitori. Sculaţi-vă să mergem şi să ne vărsăm peste pământ şi să vestim vestea naşterii din nou a lumii şi veşnicia după ea. Amin. Eu sunt Cel ce sunt. Eu sunt Cel ce împlinesc. Eu sunt Cel ce vine. Amin. Să vină mulţimi spre venirea Mea la voi şi să petreacă cu voi sărbătoarea naşterii din nou a lumii, căci sămânţa aceasta este zidită în voi şi din ea va răsări peste pământ veacul ce va să fie. Amin, amin, amin.
14-12-2000
