Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica tuturor sfinţilor

Mă pornesc pentru coborâre cu sfinţii. Amin. Mă pornesc cu cei din cer pe pământ, la poporul ales de cuvântul Meu din zilele acestea.

O, de ce, oare, nu văd oamenii în Scripturi despre cuvântul Meu din vremea aceasta? Caută, poporul Meu, în Scripturile Mele şi ale proorocilor Mei prin care Eu am grăit peste oameni, caută ca să ştii să le spui oamenilor despre proorocia cea mai dinaintea acestui cuvânt din vremea ta, căci s-a proorocit să fie cuvântul din vremea aceasta.

Mă pornesc din dreapta Tatălui să vin la tine, poporul Meu cel din români, şi am cu Mine sfinţii din cer, iar în mijlocul lor am pe Verginica serbată de sfinţi. Ea a fost plata Mea pentru ei, pentru truda lor cea sfântă întru venirea Mea cea de acum, căci acum e plata sfinţeniei sfinţilor Mei. Plata lor este coborârea lor din nou pe pământ, este viaţa lor cea veşnică în Mine, căci cobor cu sfinţii pe pământ. Ochiul cel duhovnicesc de pe pământ vede şi cunoaşte pe Dumnezeu şi toată lucrarea Sa cea din cer peste pământ. Mă pornesc spre tine, poporul Meu. Amin. Şi M-am pornit. Amin. Şi sunt în mijlocul tău cu sfinţii Mei. Amin, amin, amin.

O, cine M-a îndatorat cu ceva ca să fiu dator să-i dau înapoi? Cine M-a înfruntat şi a rămas nevătămat? Eu sunt Cel ce iubesc şi iert, dar nu sunt dator întru acestea, că scris este: «Mă îndur de cine voiesc Eu». Mă iau după inima omului, Mă iau după râvna lui de Dumnezeu, Mă iau după dorul lui de Dumnezeu, Mă iau după viaţa lui cu Dumnezeu, dar nu sunt dator, ci sunt drept şi sunt iubitor şi Mă îndur de cine voiesc Eu, căci sunt îndurător.

Oamenii Mă vor în cer, nu Mă vor cu ei, că ei vor să facă ce vor ei pe pământ. Toţi oamenii fac numai ce vor ei pe pământ, şi Eu sunt îndurătorul. O, frica de Dumnezeu este de două feluri la oameni. Una din acestea două este frica aceea care-l face pe om să părăsească pe ale lui şi să le trăiască pe ale Mele şi să se dea Mie împărăţie fugind de orice înfăţişare a răului, căci răul lucrează în sinele omului şi se face faptă rea. Cealaltă frică este frica de Dumnezeu care-l face pe om să fugă de Dumnezeu, căci Dumnezeu descoperă păcatele omului şi le adevereşte. Omul cu o astfel de frică în el fuge de adevărul dumnezeiesc care nu lasă nimic tăinuit, fuge de Dumnezeu arătându-se necredincios, ca să nu aibă cine să-i vădească pe cele dinăuntru ale lui. Pentru cei ascultători de Dumnezeu purtarea cea dinăuntru este ca cea din afară, iar pentru cei neascultători de Dumnezeu purtarea cea dinăuntru este una, iar cea din afară este alta, şi sunt două din pricina neascultării, şi sunt în multe feluri cei ce nu ascultă de Dumnezeu.

Poporul Meu, am venit cuvânt peste tine ca să-i bucur la masa Mea cu tine pe toţi sfinţii din cer. Biserica Mea a scris pentru ea serbare pentru toţi sfinţii Mei în această duminică, întâia după ce Eu M-am făcut Duh Sfânt peste ucenicii Mei care M-au mărturisit înviat şi înălţat la Tatăl Meu, iar Verginica este sărbătoare pentru sfinţii Mei, de şaptezeci şi cinci de ani. Acum trei sferturi de veac ea s-a făcut om din om, iar sfinţii Mei ştiau de la Mine planul Meu cu ea, şi au împodobit-o cu darurile pe care ei le-au purtat de la Mine pe pământ. Sfinţii au sfinţit-o pe ea din partea Mea, iar ea s-a făcut sărbătoare pentru sfinţi.

Verginico, e sărbătoarea ta între sfinţii Mei. Am coborât la poporul Meu cu sfinţii Mei, şi cu tine în mijlocul sfinţilor Mei care te-au aşteptat să te naşti, şi apoi să vii în cer. Te-au aşteptat sfinţii să fii; te-au aşteptat două mii de ani, Verginico. Amin.

– O, Doamne îndurătorule, o, Doamne, de două mii de ani îndurarea Ta s-a făcut trup între oameni. De două mii de ani sfinţii Te aşteaptă să vii iar cu trupul pe pământ, ca să vină şi ei cu Tine, şi de două mii de ani mă aşteaptă şi pe mine, căci eu sunt cea care Te-am adus, Doamne îndurătorule. Eu sunt cea care Te-am adus după două mii de ani. Amin, amin, amin. De două mii de ani aşteaptă cerul Tău venirea mea între oameni, că era scris în prooroci despre glasul Tău, despre cuvântul Tău care va veni să dea fiecăruia după faptă, Doamne. Proorocul Isaia aşa a grăit: «Auzi, auzi! Un vuiet, un glas! Auzi glasul Domnului, Care vine cu răsplata!». Amin. Glasul Tău a trecut prin trupul meu, a trecut prin glasul meu şi s-a făcut cuvânt peste pământ, Doamne. Eu am fost cetatea Ta şi templul Tău pentru venirea Ta pe pământ după două mii de ani de la învierea Ta, Doamne, că atunci Te-ai înălţat la Tatăl pe nor, dar norul nu Te-a luat dintre cei cu Duhul Sfânt în ei, şi Te-a adus la ei mereu, şi ai fost mereu, Doamne. Ochiul cel duhovnicesc de pe pământ vede şi cunoaşte pe Dumnezeu şi toată lucrarea Sa din cer pe pământ.

Mă aşez din Tine cuvânt pentru sfinţii Tăi în cer şi pe pământ. Mă aşez hrană de viaţă veşnică, Doamne, căci sfinţii Tăi sunt vii şi veşnici, precum Tu eşti, căci scris este: «Vor fi asemenea Lui, căci îl vor vedea cum este». Cei asemenea Ţie Te văd, Doamne. Cei ce Te văd sunt asemenea Ţie, Doamne, dar bucuria cea mai mare este să avem popor tare în întâmpinarea Ta, o, Doamne. Mă aşez cuvânt de povăţuire peste Israel, şi ne vom hrăni şi noi, cei din cer, noi, cei ascunşi cu trupul în cele ce nu se văd, Doamne. Poporul cel de pe pământ este în trup şi trebuie mereu ţinut în trezie, că greu e pe pământ, Doamne.

O, popor al Domnului, greu e pe pământ! E greu pe pământ să fie omul unul, şi înăuntru şi în afara lui, dar pentru cei ascultători nu e greu. Vin să vă iau greul, vin să vă învăţ să staţi mereu în ascultare de Dumnezeu, ca să nu vă fie greu pe pământ, fiilor. O, greu e să fie omul adevăr. Omul e în două feluri. Sunt două feluri de frică de Dumnezeu. Când Domnul îi spunea lui Israel că Se va despărţi de el pentru învârtoşarea lui, Israel nu se pocăia, ba mai mult se depărta de Dumnezeu cu dragostea lui. Dar unii din Israel se întăreau pentru Dumnezeu, iar cei ce nu ascultau se temeau să mai rămână cu Domnul, şi îşi alegeau o altă nădejde în cele ce nu erau nădejde, căci omul din pricina păcatelor sale se teme şi se ascunde de Dumnezeu, Care pedepseşte pe păcătos. Omul păcătos fuge de cel drept, fuge din pricina păcatelor lui, căci cel drept, dacă este, face dreptate peste toate.

E greu pe pământ, e greu de omul care este unul în afara lui, şi altul înăuntrul lui. Dar pe tine, popor al Domnului, te ţine cerul treaz. Amin. Ce înseamnă că te ţine cerul treaz? O, tu să nu te mâhneşti când Domnul din cer îţi învederează cele ce nu sunt plăcute Lui în tine. Nimeni nu primeşte pe pământ povaţa cerului, dar tu s-o primeşti şi s-o pui la inimioară, fiule ocrotit. Primeşte povaţa, Israele, şi repară prin părere de rău şi prin pocăinţă toată greşeala ta. Ce lucrare are părerea de rău şi pocăinţa? Israel poate da răspunsul la întrebarea aceasta? Trebuie dat acest răspuns, ca să fie apoi lucrat de cei ce nu ştiu lucrarea părerii de rău şi a pocăinţei.

Fiţi treji peste Israel, copii ai veghii, că de veghe nu poate nimeni fi pus decât dacă are daruri mai multe decât toţi ceilalţi în Israel, iar darurile lucrează şi se văd lucrând peste cei ce ascultă de Dumnezeu. Nimeni nu ascultă de cel ce la rândul său nu ascultă. Cel ce ascultă de Dumnezeu se cunoaşte prin darurile pe care le poartă şi le lucrează peste cei ce ascultă. Cei ce au daruri spre lucrare duhovnicească în om, aceia dau această lucrare numai celor ce ascultă, căci cei ce nu ascultă nu iau învăţătură, şi se ascund în ei şi nu ascultă, şi se cunosc numai cât te uiţi la ei. Cei ce nu ascultă tac, nu fac nimic, nu zic nimic, nu dau nimic, şi stau goi şi nu au haină cei fără haină. Haina e făcută din lucrare pentru Dumnezeu şi pentru cei lucrători cu Dumnezeu. Cel ce a intrat în sala de nuntă fără haină a tăcut când a fost întrebat de împărat: «Prietene, cum ai intrat aici fără veşmânt de nuntă? El însă a tăcut», şi dacă a tăcut, n-a fost bine, căci împăratul a zis servilor Săi să-l lege de mâini şi de picioare şi să-l arunce în întunericul cel din afară.

Poporul meu, ce-i foloseşte omului lucrarea mâinilor şi a picioarelor dacă este în întuneric? Lumina lucrează lumină, dar întunericul nu lucrează lumina. Cel ce a tăcut a fost aruncat în întuneric, în nelucrare a fost aruncat, căci i s-au legat mâinile şi picioarele, şi aşa a fost aruncat în întunericul nelucrării. Mâinile şi picioarele dacă nu sporesc în cele duhovniceşti şi vii şi veşnice, nu folosesc pe creştin. Creştinii care se împărtăşesc cu Trupul şi Sângele lui Hristos dacă apoi nu au rod în Hristos şi din Hristos, la ce le foloseşte Domnul? Ce rod are Domnul din unirea Lui cu aceştia? în ei e Domnul ca talantul cel îngropat şi fără rod. în ei e în întuneric Domnul.

Iată, taină vă spun vouă, fiilor hrăniţi de cer: Trupul şi Sângele Domnului, împărtăşania cu Domnul dacă nu-şi vede rodul din creştin, nu leagă pe creştin cu Domnul, nu leagă pe creştin de creştin. Credeţi voi, oare, că vă leagă împărtăşania cu Domnul dacă nu lucraţi unii cu alţii rodul ei? Numai atâta să vă lege pe voi de Domnul şi cu Domnul? Numai ea, şi nu şi rodul ei între voi? Fiilor, nu vă mâhniţi de trezirea ce v-o fac.

O, fiilor, de ce aţi venit voi la Domnul? O, poporul meu, de ce, oare, nu vrei să-mi răspunzi? Cel ce răspunde se scoală spre viaţă, iar cel ce nu-mi răspunde rămâne ce este el. O, popor care nu asculţi, care nu-ţi place să asculţi decât de tine! O, fiule, de ce ai venit tu la Domnul? De ce ai venit în această lucrare? Tu însă taci şi nu răspunzi nimic. Cel ce-mi răspunde se scoală spre viaţă. Cel ce nu-mi răspunde rămâne ce este el. O, fiule plin de tine, o, fiule, de ce ai venit să fii cu Domnul? Ai venit să te cerţi, să te lupţi, să te baţi, să fii cu cele vechi ai venit? De ce, oare, nu vrei să-mi răspunzi? Taci şi nu răspunzi nimic. De ce, oare? De ce, oare? De ce, oare? Ţi-e frică de Domnul? Fii atent, că frica e de două feluri. Una din ele este lucrarea părerii de rău şi a pocăinţei, şi alta este fuga de Dumnezeu, ascunderea de Dumnezeu şi de cei ce veghează în Domnul. Tu însă taci, şi nu spui nimic.

Poporul meu, am pus peste tine fii unşi de Dumnezeu, şi am lângă ei o inimioară care îndeamnă mereu spre lucrul Domnului, spre viaţa Domnului în creştin. O, fiilor unşi, am lângă voi o copilă a mea care dă să-l ţină treaz pe Israel, dar nu ea va răspunde înaintea Domnului pentru acest popor. Voi veţi da acest răspuns. Ea vă ajută din Domnul, din cele ale Domnului îndeamnă şi dă, dar voi n-aţi dat poporului putere să ia de la mine şi să fie viu. Ea îşi pune mereu piedică voii Domnului, Care trece prin ea la voi. Ea îşi calcă mereu peste cele bune din ea, căci Domnul a lucrat-o bine pe ea, iar lucrul Domnului e bun în cel ce se lasă lucrat de Domnul şi nu de el însuşi. Ea nu are cui să dea pe cele bune din ea, că poporul nu ia. Ce vreau eu să vă spun când zic că n-aţi dat poporului putere să ia de la mine şi să fie viu? Nu vreau să vă învinuiesc, că voi nu trebuie să fiţi învinuiţi, dar vreau să vă întăresc trezirea peste Israel. Poporul Domnului s-a învăţat să ia pe Domnul, şi nu ştie ce este puterea Domnului în creştin. Daţi întâi putere, căci puterea este dragostea de Domnul, iar dragostea lucrează putere. Israel însă tace; tace fără putere. O, unde este rodul Sfintelor în cel ce tace luând Sfintele? Fiilor unşi, Israel tace, Israel nu răspunde. Răspundeţi voi Domnului! Amin, amin, amin.

O, fiilor unşi, treziţi pe Israel, treziţi pe cei treji, căci cei ce tac nu sunt treji. Treziţi pe cei ce înţeleg cele ce grăiesc eu azi peste voi, iar pe cei ce n-au veşmânt de nuntă deosebiţi-i, căci au întuneric în ei, iar întunericul este din afară, nu dinăuntrul lui Israel, căci Israel înseamnă poporul Domnului, cel pus deoparte. E zi de învăţătură sfântă. Eu nu mă ruşinez de voi să vă învăţ cele sfinte pentru creştin. Nici voi să nu vă ruşinaţi să-l învăţaţi pe Israel cel care ascultă, iar pe cel ce nu ascultă nu-l mai învăţaţi. Pe cel ce n-a învăţat nici până acum nu-l mai învăţaţi, că vă slăbeşte, vă risipeşte şi vă dovedeşte nelucrători peste ei. Lucraţi cu cei ascultători, dar lucraţi, fiilor unşi, lucraţi, că vine Domnul să vă ceară ce aţi lucrat. Am pe copila cea pusă lângă voi. Ea lucrează peste Israel, lucrează de mila Domnului, Care este neiubit, căci creştinul se iubeşte pe sine şi acum. Voi însă lucraţi şi mai mult ca ea, că sunteţi unşi cu mirul puterii Domnului, fiilor unşi.

Fiilor unşi, puterea Domnului stă în cuvânt. Fiţi înţelepţi faţă de acest cuvânt: puterea Domnului stă în cuvânt. Amin, amin, amin. E zi de învăţătură sfântă. Nu e bine să fie uitată învăţătura sfântă. Lucraţi dreptatea Domnului peste Israel. E vreme de veghe, că vine Domnul, fiilor. Lucraţi veghe peste veghea poporului sfânt. Amin, amin, amin.

Mă pornesc să intru întru Tine, Doamne, ca să fim în cer, în cele ce nu se văd, Doamne. L-am învăţat şi azi pe Israel. Ba şi pe cei din grădină i-am învăţat, Doamne, că Israel e greoi la învăţat, iar cei din grădină îşi pierd curajul, şi eu i-am întărit în veghe peste cei ascultători. Amin, amin, amin.

– O, Verginico, oamenii Mă vor pe Mine în cer, nu Mă vor cu ei, că ei vor să facă ce vor ei pe pământ. Aceasta se mai simte şi în Israel, Verginico. Poporul Meu îi vrea pe cei din grădina Mea în grădina Mea, nu între ei, că mulţi din Israel vor să facă ce vor ei în Israel.

O, Verginico, frica de Dumnezeu este de două feluri şi în Israel. Unii din Israel fug în Domnul şi fac ca Domnul, iar alţii se ascund de Domnul ca să nu se vadă ce fac ei. O, Verginico, îi vom întări pe cei unşi în lucrul ce-l au de la Mine dat.

Fiilor unşi, v-am ales să fiţi unşii Mei. Fiilor, ce este ungerea? Ce face ungerea? Ce lucrează Domnului cei unşi? Ce fac ei între cer şi pământ? Fiilor, răspundeţi-Mi prin lucrul celor unşi de Dumnezeu, ca să aveţi plată de uns, că Eu la plata unşilor vă voi căuta pentru plată. Fiilor unşi în grădina cuvântului Meu, treziţi pe Israel şi învăţaţi-l cum să se odihnească întru Mine. Cei ce nu vă ascultă vă vor în grădină, iar cei ce vă ascultă vă vor lângă ei. întăriţi veghea şi ascultarea celor ce ascultă de Dumnezeu. întăriţi dragostea de Dumnezeu în Israel. Amin, amin, amin.

O, Verginico, de două mii de ani aşteaptă sfinţii să vin iar pe pământ, ca să vină şi ei cu Mine, şi de două mii de ani te-au aşteptat şi pe tine, căci tu eşti cea care M-ai adus, Verginico, tu eşti cea care M-ai adus după două mii de ani. Amin. De două mii de ani tot cerul aşteaptă venirea ta între oameni. Glasul Meu a venit pe pământ în vremea ta, Verginico. Tu ai fost cetatea Mea, templul Meu, uşa Mea pentru venirea Mea pe pământ după două mii de ani. Tu ai fost tronul Meu, scaunul Meu de judecată. Tu ai fost cuvântul Meu. Tu ai fost venirea lui Dumnezeu a doua oară, calea venirii Fiului lui Dumnezeu, ca să dea fiecăruia după cum este fapta sa. Toate ale cuvântului Meu prin tine, se împlinesc. Amin, amin, amin. Cuvântul Meu prin tine a fost cartea Mea de judecată, iar fiii tăi cei vii sunt cei prin care Eu îmi împlinesc cele scrise în cartea aceasta, cartea venirii Domnului după două mii de ani. Amin, amin, amin.