Iată, glasul Meu se lasă de deasupra ieslei Cuvântului lui Dumnezeu. Eu sunt Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui ceresc. Nu spun aceasta pentru ca să spun şi atât. Nu numai pentru aceasta spun că Eu sunt Domnul Iisus Hristos. Fiilor, fiilor, Eu trebuie să spun cine sunt. Să nu vă plictisiţi sau să vă întrebaţi de ce spun mereu cuvinte asemănătoare.
Fiilor, fiilor, Eu sunt Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui, şi binecuvântaţi să fie cei ce aud glasul Meu, căci după rostirea numelui Meu rostesc binecuvântare ca să se ştie de toate neamurile pământului că Eu sunt Cel ce grăiesc deasupra acestui munte de taină.
Fiilor, fiilor, dacă este Dumnezeu şi toate cele create de El, voi ştiţi mai mult ca oricine că este şi duhul cel potrivnic lui Dumnezeu. Oamenii care zic că-L au pe Dumnezeu în lucrare cu ei nu ştiu să încerce duhurile. De aceea Eu rostesc la voi binecuvântare, căci din faţa acestui cuvânt se scufundă de la faţa Mea şi a voastră toată lucrarea cea potrivnică a duhului duşman pe Dumnezeu şi pe voi, poporul Meu din urmă.
Daţi piedicile deoparte, fii ai cuvântului Meu. Să nu se mai săvârşească piedici care dau să oprească coborârea glasului Meu peste grădină. Grădiniţa aceasta este unealta lui Dumnezeu Cuvântul, şi peste ea şi în ea Eu, Domnul, lucrez şi cuvintez peste pământ, ca să audă pământul, şi va auzi. Amin.
Verginica este trâmbiţa lui Dumnezeu. Am venit cu Verginica şi suntem cu cerul în sărbătoare, căci voi, unşii Mei din Israel, aţi lucrat încă o lucrare cerească peste grădina Domnului cea de la sfârşit. Şase zile aţi lucrat, şi azi, a şaptea zi, vă odihniţi de lucrarea aceasta. Şase zile aţi lucrat. Ce aţi lucrat, fiilor?
– O, Doamne, primeşte-mă întru glasul Tău, că eu sunt trâmbiţa Ta, precum ai spus, precum ai lucrat, căci fiii cei unşi din grădină au lucrat fântâna numelui meu, care se va numi fântâna Sfânta Virginia. Eu sunt trâmbiţa Ta, şi la porunca Ta lucrez şi nu stau. Am lucrat şi am înscris numele meu în vreme şi am înscris cetatea aceasta de nou Ierusalim şi am lucrat prin fiii cei unşi izvor nou şi binecuvântat, cel de al treilea izvor al grădinii care stă înaintea cerului. Amin.
Fiilor, vorbesc în Domnul. în glasul Domnului mă strecor, că Domnul a venit la voi cu mine ca să însemnăm fântâna a treia. Domnul îmi lasă cuvântul Său, şi prin Domnul rostesc: Se binecuvintează şi se sfinţeşte această fântână, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin, amin, amin.
Este aici fântâna cea dintâi a curţii Sfintei Sfintelor, şi se numeşte fântâna lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Este, iarăşi, fântâna cea de a doua a curţii Sfintei Sfintelor, şi se numeşte fântâna Maicii Domnului, Fecioara mamă. Iar aceasta, însemnată azi, este fântâna trâmbiţei lui Dumnezeu Verginica, fântâna Sfânta Virginia, că eu m-am înscris în vreme şi m-am pus temelie la vremea cea cerească, şi această înscriere pentru vreme nouă se numeşte Fundaţia Sfânta Virginia, Cetatea Noul Ierusalim, iar această fântână este semnul de pecetluire a temeliei cea nouă, şi pe această piatră de temelie se va zidi România cea care vine de la Dumnezeu. Amin, amin, amin.
– Verginico tată, ce minunat este al tău cuvânt! O, Verginico, trâmbiţa Mea, ce frumos lucrezi, tată! Ce mare dar ai tu, că aşa îţi spuneam şi cât erai în trup! Binecuvântată să-ţi fie temelia ta, şi pe ea vom zidi pe România. Vom zidi o cetate frumoasă, care va străjui peste România, şi vom zidi apoi o Românie cerească pe pământul ei, şi toate neamurile vor aduce prinoase Domnului, Care-Şi are sălaş în România, şi glas ceresc peste pământul ei.
Fiilor, fiilor, iată, tată, temelia. Şi să scrieţi pe această piatră numele trâmbiţei Mele Verginica. Şase zile aţi lucrat, şi iată, a şaptea zi Eu şi cu cerul Meu Mă odihnesc în voi, Mă odihnesc de această lucrare, de această temelie lucrată.
O, Verginico, ce alergare pe tine, ce muncă pe tine, tată! Dar acum să te mângâi întru săvârşirea cea bună a acestei temelii. Amin.
– O, Domnul meu iubit, pe Care Te-am dorit, eu şase zile am trudit ca să-mi acopăr puii, şi am luat cu mine îngeraşi şi sfinţi şi m-am luptat împotriva răului care dădea să-mi tulbure lucrul temeliei mele. Duhul rău a stat la pândă să-mi lovească pe copiii cei unşi, dar eu am fost luptătoare de la Tine şi am biruit răul şi am ieşit până deasupra, şi iată, însemnăm fântâna cea lucrată şase zile, iar azi ne odihnim de această lucrare.
Măi fiilor, au trecut trei ani şi jumătate de la pecetluirea Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim. Cum adică Noul Ierusalim? România este Noul Ierusalim, şi va fi nouă şi curată, şi Domnul va lucra cu iubire peste ea, şi va lucra cu Duh Sfânt peste ea, şi cu sfinţi şi cu îngeri, şi veţi înţelege în zilele ce vin aceste cuvinte şi tâlcul lor cel tainic lucrat.
Am trudit şase zile lângă voi şi v-am dat putere şi ocrotire ca să puteţi împlini această temelie. Lucrarea aceasta a fost grea, dar voi n-aţi simţit toată greutatea ei. Lucrarea aceasta şi fântâna aceasta este lucrarea mea cea de patruzeci de ani cu acest popor. Am început să sap la această fântână în anul 1955, iar pe la mijloc a început să se rupă din pereţii fântânii, şi am avut ajutor din cer şi de pe pământ şi am întărit pereţii fântânii şi am mers înainte cu fântâna. Fântâna era poporul meu şi lucrul cel peste el. Am mers tot mai jos, că în jos am mers, şi mai jos s-au rupt iar din pereţi, şi am pus încă o oprire surpăturii, şi am înconjurat de jur împrejur pereţii cu armătură, ca să pot ajunge până la izvor, până la apă. Poporul meu s-a rupt mereu, s-a dărâmat mereu, şi nicidecum nu m-a ajutat să sap la această fântână a vremii de sfârşit. S-a rupt şi s-a surpat poporul meu, şi nu i-a păsat de apa care trebuia să se arate la capătul săpăturii. Dar am avut păstori tari, care au săpat înainte, au săpat cât au putut şi ei, dar au săpat cu nădejde că vor ajunge până la izvor. Şi dacă au crescut fiii, am luat din fii şi i-am uns la lucru şi i-am pus să sape. Şi a văzut duhul rău ce am făcut, şi s-a răvăşit şi s-a ridicat să-mi stârpească apoi copiii. Dar m-am sculat eu, cu puterea Domnului, şi mi-am ocrotit munca, şi fiii m-au ajutat la săpat, şi am ajuns cu săpatul la izvor, iar a şasea zi am zidit întăritura pereţilor, şi surpătura s-a aşezat înapoi la locul ei şi s-a strâns pe lângă temelie, şi izvorul este desfăcut înaintea cerului, şi apa este luată spre folosire.
O, lucrarea aceasta a fost grea, dar voi n-aţi priceput şi n-aţi simţit greutatea ei, căci fântâna aceasta a fost pilda mea cu poporul cel de la început, cel de la mijloc, cel de mai încoace şi cel de la capătul drumului, adică de la izvor, căci am ajuns la izvor cu fiii cei mici care au mers până la izvor şi care beau din izvor, din apa cea vie, din masa cea nouă care este coborâtă din cer prin cuvânt şi aşezată pe pământ.
Am voit, şi patruzeci de ani m-am trudit, ca să fac din acest popor coroană de sfinţi pentru cer. Am voit să-i împletesc acestui popor coroană de mireasă pentru nunta lui cu Domnul, şi poporul meu n-a vrut să fie mireasă cinstită, şi s-a surpat mereu şi s-a dărâmat mereu de la locul lui.
Măi fiilor, casa care s-a dărâmat la Maluri, la locul unde a coborât Domnul întâi la mine, a fost pilda prăbuşirii poporului meu, care nu voia să vină curat şi să stea curat la masa cerului, care cobora cu cuvântul pe pământ. Fiilor, fiilor, plecarea mea din mijlocul poporului a fost pilda dărâmării poporului care n-a iubit sfinţenia lângă cuvântul cel din cer. Dar acum la izvor s-au pus întărituri şi opriri, aşa cum la o fântână se zideşte piatră tare şi pereţi tari, ca să nu vină surpătura peste apă, şi apa este pusă la adăpost, şi izvorul este împrejmuit, şi poporul este afară, şi nu mai e durere mai mare ca a mea. Vreau să pregătesc poporul cel din urmă, vreau să-l hrănesc cu sfinţenie, că acum şi el vrea. Mai am pe ici, pe colo fii care se plictisesc, care nu lucrează sfinţenia cu iubire. Dar am destui care iubesc şi îşi lucrează sfinţenie şi pregătire pentru bucuria care va cuprinde pe veci pe poporul meu.
Fiilor din grădină, învăţaţi pe poporul meu lucrarea sfinţeniei. învăţaţi pe cei mici, dar şi cei mai vârstnici să înveţe, că nu toţi lucrează cu dragoste sfinţenia. Poporul meu a iubit orice, dar nu sfinţenia. Poporul meu a fost lipsit de sfinţenie, şi vreau să fie sfânt poporul la sfârşit, căci iată, s-a împlinit şi se împlinesc toate cele profeţite prin cuvântul lui Dumnezeu vreme de şapte mii de ani şi, iarăşi, vreme de patruzeci de ani. Aşa am lucrat eu peste popor, aşa, greu, aşa cum aţi lucrat voi la această fântână a mea. Dar am ajuns la izvor, şi temelia s-a întocmit, şi numele meu s-a plantat în timp, şi voi lucra peste România, aşa cum Domnul mi-a poruncit. Amin.
– O, Verginico, ce carte frumoasă ai scris tu azi între mărturiile cerului! Şi vom întări pe temelie pe poporul tău de la izvor şi care vine la izvor, şi vom pune România pe temelia ta, şi va fi curată România, după cum este numele tău, căci numele tău înseamnă curăţenie şi feciorie şi sfinţenie. Acesta este numele tău, şi iată, l-am pus la temelia României ce va să fie, şi vom lucra fuguţa, tată, ca să dăm înfăţişare sfântă acestui pământ, şi vom face cer peste România.
Binecuvântată să fie temelia aceasta, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin, amin, amin.
Binecuvântat să fie unsul lui Dumnezeu, Mihail cel numit de Dumnezeu peste România, şi voi lucra pentru el cărare ca să-l aduc acasă la Mine şi la el, şi voi lucra cu iubire, căci oamenii lucrează cu ură. Iubirea Mea va face din piatră ceară, şi orice piedică se va topi cum se topeşte ceara, şi din ceară vom face sfeşnic, şi voi pune lumină în sfeşnic, şi România va fi sfeşnic peste neamurile cele de sub cer, şi neamurile vor veni spre Dumnezeu.
Binecuvântată să fie temelia cea curată, şi se va numi: Temelia Sfânta Virginia, Cetatea Noul Ierusalim. Amin, amin, amin.
02-07-1995
