Îmi aştern pacea Mea dumnezeiască peste tine, iubitul Meu popor. Vin la tine, fiule, şi lucrez de deasupra ta şi Mă fac cuvânt în calea ta şi Mă dau ţie spre hrană, ca să creşti, iubitul Meu copil, şi să Mă mărturiseşti pe Mine, Domnul Dumnezeul tău, Care locuieşte întru cele cereşti, şi ca să fii tu cerul Meu de domnie, cerul Meu cel de la sfârşitul răului care a venit de la neascultarea omului.
Sunt cu tot cerul sfânt în sărbătoare de sfinţi peste poporul Meu cel mic, care este din români. Sunt cu Avraam, şi cu el sunt toţi cei ce îşi au odihna în sânul acesta de odihnă, care se numeşte Ierusalimul cel de sus. Eu sunt Dumnezeul celor vii, al lui Avraam, Isaac şi Iacov, şi până la tine, fiule Israele care ai fost făgăduit lui Avraam, Israel cel din făgăduinţă, cel din cuvânt ieşit. Eu sunt Dumnezeul lui Verginica, cea purtată pe braţe de sfinţi şi de prooroci, că la naşterea ei, în ziua aceea, aflaseră de la Mine toţi sfinţii că se naşte o nădejde care va fi numită trâmbiţa lui Dumnezeu cea dinaintea arătării în slavă a Domnului, Cel înălţat în slavă. Ea s-a născut în duminica tuturor sfinţilor şi a fost împodobită pentru Mine, că ea M-a purtat pe Mine în ea, şi din acest rug am cuvântat şi am născut un popor prin cuvânt şi am lucrat planul Meu pe pământ, şi mare pildă a fost această lucrare, şi am numit-o trâmbiţa a şasea, după Scripturi. Şi l-am făcut pe om în această vreme, pe omul cel ce este azi cu Dumnezeu, pe tine, poporul Meu, te-am întocmit în vremea Mea cu Verginica, şi această lucrare se numeşte ziuă, fiule, ziuă în vreme de noapte, căci «la Domnul, o mie de ani e ca o zi», după cum este scris în Scripturi; la Dumnezeu, dar nu la om, nu cum zice omul ştiinţei. Poporul Meu, să nu zici şi tu ca lumea, tată. Eu când am făcut cerul şi pământul şi tot ce este văzut şi nevăzut, am lucrat şase zile, şi apoi M-am odihnit. Dar tu să nu zici ca omul ispititor peste facere, şi să ştii că măsura cea omenească este aşa cum a lăsat-o Dumnezeu şi nu mai mult. Să ştii, poporul Meu, că măsura zilei în vremea facerii a fost măsura cea care este întocmită, cea care mărturiseşte până azi peste ziuă, peste măsura care se numeşte o ziuă, o seară şi o dimineaţă. Dar omul care a făcut timpul peste el a lungit ziua, le-a lungit pe toate, şi omul cel ieşit din om nu mai vorbeşte ca Dumnezeu, căci Dumnezeu aşa a zis: «A fost o seară şi o dimineaţă», şi s-a numit ziuă această măsură dumnezeiască, aşa precum şi azi o seară şi o dimineaţă măsoară ziua care s-a întocmit în vremea facerii. Omul se frământă, omul care ispiteşte se frământă, şi frământându-se, schimbă tainele lui Dumnezeu şi le înţelege ca un om, şi omul a pierdut măsura cea dumnezeiască din vremea facerii. Ziua este măsurată prin dimineaţă şi prin seară, şi această taină se numeşte ziuă, iar cuvântul noapte nu este tot una cu cuvântul seară, care face parte din cuvântul ziuă.
Fiilor, ziua îşi are măsură dumnezeiască, şi omul spune minciuni peste această taină a zilei de la început. Eu şase zile am lucrat facerea, iar în ziua a şaptea M-am odihnit de cele ale facerii şi am sărbătorit facerea privind la ea. Priveam peste ea şi Mă odihneam privind, dar omul Mi-a stricat bucuria şi M-a întristat.
Nu înţelege omul tainele Mele, nu înţelege, tată, omul fără Dumnezeu, dar tu să fii cu Dumnezeu, copilul Meu, căci Eu prin cuvânt te-am întocmit, şi ţi-am dat har şi înţelepciune ca să ştii ca Dumnezeu şi nu ca cei de pe pământ care învaţă fără Dumnezeu. Vezi tu, poporul Meu, de ce am zis Eu prooroc de al lui Dumnezeu, şi prooroc mincinos? Proorocul lui Dumnezeu îi slujeşte lui Dumnezeu şi poruncilor cereşti şi are de la Dumnezeu. Proorocul mincinos îşi slujeşte trupului său şi duhului său, nu Duhului lui Dumnezeu, şi acela vorbeşte din duhul său. Ţie, poporul Meu, ţi-am spus să citeşti Scriptura ca să vorbeşti din Duhul lui Dumnezeu şi să te deprinzi din această vorbire cerească. Eu aşa ţi-am spus, să slujeşti după poruncile puse de Dumnezeu şi să iei de la Dumnezeu vorbirea ta. Ai învăţat carte de la om, aşa a fost lucrarea robiei, dar acum te-am chemat la libertate şi te-am luat ucenic ca să-Mi slujeşti Mie şi Duhului Sfânt şi vorbirilor cereşti, fiule. Uită-te la tine când nu Mă asculţi şi când vorbeşti cu lumea şi ca lumea. Atunci Duhul Meu Se depărtează de la tine, şi tu nu cunoşti. Iată ce este noapte. Noapte este lipsa Duhului Domnului din vederea omului, şi noaptea a umplut cu golul ei peste tot şi l-a înşelat pe om.
Mare taină este omul lui Dumnezeu în timp, proorocul lui Dumnezeu în vreme. Acela se hrăneşte cu Scripturile şi cu Duhul Cel de la Dumnezeu, împlinindu-L în el prin ascultare şi umilinţă, prin blândeţe şi cumpătare, prin înţelepciune de sus şi nu de jos, şi greu a fost să înţelegi, poporul Meu, că grea a fost şi vremea în care te-ai născut şi care te-a supus în ea. E mare lucrare omul lui Dumnezeu pe pământ, dar cine mai ştie această lucrare? Cine, şi unde s-o înveţe omul? Vino la Mine, fiule, că n-ai de unde să înveţi, tată. Cei ce s-au făcut învăţători peste tine nu te învaţă tainele Mele, că nu le cunosc, nu cunosc smerenia şi umilinţa şi ascultarea şi Duhul lui Dumnezeu. Se duce omul la învăţător, la tămăduitorul de azi, şi nu învaţă pe Dumnezeu omul, căci Domnul este întru umilinţă. Eu vă învăţ pe voi un lucru mare, tată, şi veţi învăţa din el cum să lucraţi unul peste altul, şi din zi în zi veţi intra în Duhul Meu tot mai mult, iar Eu vă voi cuprinde, şi voi veţi vorbi de la Dumnezeu.
Fiilor, fiilor, când Eu am lucrat între oameni, n-am lucrat ca învăţătorii de azi, ca păstorii de azi. Mă uit, şi nimeni nu lucrează ca Mine peste om. Dar pe tine, poporul Meu, te învăţ să lucrezi ca Mine. îţi dau pilda cu samarineanca. Eu M-am întâlnit cu ea şi i-am cerut să-Mi dea să beau din apa ei. Şi dacă am făcut aşa, am înviat-o pe fiica aceea. Nu M-am dat învăţător, şi M-am dat umilit şi călător smerit, şi prin smerenie am lucrat ca s-o izbăvesc de duhul ei. Care învăţător mai face azi aşa? Nimeni nu mai ştie ce este umilinţa. învăţătorul e îngâmfat şi dă sfaturi, şi el nu le aude, el nu este pildă înaintea celorlalţi, şi nu mai e un rău mai mare ca acesta. Eu n-am făcut aşa, Eu n-am lucrat aşa. Eu, din Dumnezeu cum eram, M-am făcut om, dar omul se face dumnezeu peste om şi se dă mare învăţător, şi nu este duh de umilinţă, duh de Dumnezeu. Eu i-am spus samarinencii: «Dă-Mi să beau». Eu M-am lăsat cunoscut de ea şi M-am smerit în faţa ei cerându-i apă să beau, şi duhul umilinţei Mele a lucrat întru Tatăl, şi a câştigat lui Dumnezeu pe fiica aceea, dimpreună cu mult norod din neamul ei. M-am făcut duhovnicul sufletului ei şi ne-am mărturisit unul altuia ce am avut de mărturisit. Ea s-a mărturisit păcătoasă şi credincioasă şi umilită, iar Eu M-am mărturisit ca trimis al lui Dumnezeu, ca ajutor înaintea omului cu cărarea rătăcită.
Fiilor, fiilor, iată, în grădiniţa Mea cea de azi Eu am fii care au ascultat să lucreze ca Mine. Eu aşa am spus: «Mărturisiţi-vă unii altora». Dar care duhovnic mai face aşa ceva? Că toţi se dau învăţători şi pe scaun stătători, şi ei nu fac ce am făcut Eu prin umilinţă. în grădina Mea se lucrează cum am lucrat Eu. Duhovnicul îşi spune cel dintâi neputinţele lui în faţa fraţilor lui. întâi se curăţă el, şi după aceea curăţă cu Mine neputinţele celorlalţi dacă sunt neputinţe. Duhovnicul trebuie să fie cel dintâi cunoscut, să se lase cunoscut prin umilinţă şi nu să stea mare, căci cine nu face aşa, acela nu este mare, acela nu poate da viaţă. Eu i-am spus samarinencei despre puterea şi lucrarea Tatălui Meu întru Mine, dar mai întâi M-am umilit, mai întâi M-am plecat ei. Dar cel ce se numeşte azi duhovnic nu seamănă cu Cel ce a lăsat pe pământ această lucrare. N-ai să mai auzi pe nicăieri o aşa cerească învăţătură, fiule. Un duhovnic de al Meu face ca Mine şi nu ca omul. Duhovnicul trebuie să fie cunoscut de inima celui ce bate la uşa sa. Un adevărat duhovnic îşi face sieşi duhovnic pe tot fiul care vine la Dumnezeu pentru mărturisanie. Samarineanca n-ar fi avut încredere şi sprijin în Mine dacă Eu nu Mă aplecam înaintea ei cerându-i apă să beau. Duhovnicul trebuie să se mărturisească înaintea celui ce vine la el, şi apoi cel ce a venit. Duhovnicul nu este stăpân pe cel ce vine la el după cele de la Domnul. Duhovnicul este mărturisitor prin tot ceea ce face înaintea celor care vin până la el. Duhovnicul trebuie să se aşeze ca o oglindă în care să-şi vadă faţa toţi cei care vin la el. Dacă duhovnicul nu se descoperă pe sine înaintea celui ce stă în faţa lui, acela este altceva, nu este duhovnic. Acela ştiţi ce este? Acela este un înşiruitor de vorbe, de slavă lumească. Unul ca acela nu-l poate urca la Domnul pe cel ce coboară prin umilinţă venind spre duhovnic. De aceea omul nu poate urca. Omul care se mărturiseşte la preot nu poate urca şi nu urcă spre Dumnezeu. De ce, tată, nu urcă? Nu urcă pentru că duhovnicul nu a coborât spre acela care vine şi bate.
Ca să-i deschizi celui ce bate la uşa ta, asta înseamnă nu să-i deschizi, şi să te deschizi tu spre el, aşa cum Eu am lucrat cu samarineanca. Eu n-am folosit judecata peste fiica aceea, ci duh de pocăinţă am slobozit peste ea. Eu nu i-am spus să nu mai păcătuiască, şi i-am spus să-Mi ceară apă, şi Eu i-am dat dacă ea a cerut. Am făcut-o să-Mi ceară, şi Eu M-am dat ei prin cuvânt. Aşa trebuie să se dea şi duhovnicul, aşa cum Eu M-am dat. Dar în cel ce Eu nu stau din pricina îngustimii lui, acela nu poate fi duhovnic în numele Meu, ci este duhovnic în numele său.
Eu am făcut altfel de începătură odată cu începătura Mea cu poporul Meu cel nou de azi, cu tine, iubitul Meu popor. Eu, fiule, lucrez ca Mine în poporul Meu şi nu ca omul care a învăţat de la om. Cartea lui Dumnezeu nu se învaţă de la om, că omul bisericii Mi-a făcut Mie pătrăţică şi îmi spune să-Mi ştiu hotarul pus de el peste Mine. Eu am venit şi am desfiinţat legea care apăsa biserica, şi iată iar lege care-Mi îngrădeşte Duhul Meu întru lucrarea Sa. Eu M-am făcut pâine şi vin ca să Mă dau omului să Mă mănânce, şi să fie ca Mine cel ce Mă mănâncă. Ca să Mă ia omul în el, de aceea M-am făcut pâine şi vin, iar cel ce Mă ia, să se cunoască, să arate că M-a luat în el. Cine nu se cunoaşte că M-a luat în el, acela M-a luat şi M-a strivit înăuntrul său. M-am făcut pâine şi vin, căci Dumnezeu este mare taină. M-am făcut cuvânt şi am vindecat leproşii de lepră. Am rostit cuvânt şi i-am vindecat, şi toţi au plecat, în afară de unul, care a stat să-Mi mulţumească aşa cum tu, poporul Meu, ai rămas să Mă mulţumeşti pe Mine, ai rămas din cei mulţi care au venit să-Mi ceară vindecare şi putere şi au plecat apoi cu puterea şi au făcut rău cu ea, căci n-au rămas cu Mine cei pe care-i vindecasem.
Creştinii din primele veacuri, care veneau să-I slujească lui Dumnezeu, aceia lepădau păcatele trupeşti prin cele bune sufleteşti cu care veneau la Mine, dar poporul Meu care venea la cuvântul Meu, acela n-a lepădat păcatele, şi a stat cu ele lângă cuvântul Meu şi s-a strivit prin ele, căci a plecat înapoi la păcate. De aceea au plecat cei ce au plecat. Au plecat să slujească porcilor şi vitelor şi trupurilor lor, în loc să fi stat să-Mi slujească Mie, şi îmi aduc aminte de neamul gadarenilor care Mi-au spus să plec, de teamă că şi-au pierdut în mare porcii lor. Mulţi au plecat de lângă cuvântul Meu din pricina acestei plăgi care se numeşte carne, carne de porc, carne de vietate ucisă de mâna omului vreme de şapte mii de ani. O, dacă a luat omul din pomul cel ce era pus deoparte de Dumnezeu, dară din carne de vietate, cum să nu fi luat? Era la îndemâna lui, şi omul a ucis vietatea şi a luat-o moartă în pântece, şi a luat omul în pântece şi a născut ce a luat. Eu am venit şi M-am făcut pâine şi vin, ca să Mă ia omul în el şi să Mă nască în el şi să Mă crească în el, şi să moştenesc în el cu împărăţia Mea cea din facerea de la început, dar în om împărăţeşte facerea cea de la om, căci şi omul a făcut facere. A luat din facerea Mea şi a făcut cu ea facerea lui, şi s-a dat omul drept Dumnezeu, şi nu mai am tron în om. Dar am tron în tine, copil născut prin cuvânt, şi te-am luat în grădina facerii cea dintâi, în trăirea cea dintâi, şi ţi-am spus să nu mai cunoşti păcatul şi să nu mai fii cunoscut de păcat, şi să iei în tine grădina cea de rai şi să mănânci din pomul vieţii şi să fii viu.
Iată, poporul Meu, te-am luat de pe mâna învăţătorilor care te învăţau şi care te hrăneau din mâna lor, că Eu am ajuns la mâna celor ce se pun învăţători şi aceia au pus stăpânire pe Mine şi pe cele ale Mele, şi Eu stau răstignit şi întemniţat sub mâna lor şi nu pot mişca din cuie, şi nu pot ieşi spre lucru prin gura şi prin calea lor, că ei fac altceva cu Mine. Eu prin aceia am ajuns marfă de câştig pentru ei, şi aceia stăpânesc mulţimile necunoscătoare, le stăpânesc sub numele de învăţători ai lui Iisus Hristos. Aceşti învăţători învaţă pe oameni dacă învaţă, dar pe ei nu se învaţă nicidecum. Ei nu fac ce am făcut Eu ca să îndumnezeiesc pe om. Ei zic că Mă păcălesc pe Mine, dar păcăleala a căzut pe capul lor, că Eu te-am întocmit pe tine şi ţi-am dat har, şi în tine Mă odihnesc, şi am însemnat în vreme ţăruş nou şi ungere nouă şi biserică aşa cum am lucrat la începutul Meu între oameni, şi am plecat din mijlocul slavei deşarte, care Mă pusese pe Mine la zid ca să se folosească de numele Meu peste ei. N-am mai putut purta înjosirea şi închisoarea şi crucea. Am rupt legăturile şi am ieşit, şi am născut din pietre fii, precum era scris în Scripturi, şi Mi-am făcut odihnă în mijlocul tău, poporul Meu iubit. O, ce mult te-am iubit, dar înţelegi tu, oare, ce am făcut Eu pentru tine ca să te întocmesc? O, tată, cum să nu ţipe cei ce M-au ţinut în undiţă pentru câştigul lor? Aceia îşi făceau ucenici pentru câştigul lor, dar tu îmi faci Mie ucenici. Tu faci cerului fii, şi îi faci lui Dumnezeu împărăţie nestricăcioasă şi Mi-o dai să Mă odihnesc în ea, că Eu Mă odihnesc în tine, copil născut la sfârşit, născut din dureri şi din mare necaz, şi mereu îţi spun să nu te temi, că Eu te ocrotesc şi te iubesc, şi Mă aplec în faţa ta ca să-ţi dau mâna şi să te port de mânuţă spre ziua cea neînserată care te aşteaptă cu masă de sfinţi, cu sobor de sărbătoare, căci sfinţii îi aşteaptă pe cei din urmă, după cum este scris în Scriptura care spune: «Toţi şi toate aşteaptă descoperirea fiilor lui Dumnezeu».
Îţi spun mereu să fii curat, şi ortodox să fii, şi să nu fii ca sectanţii, care nu sunt curaţi, că de aceea au plecat din biserica-mamă. Au plecat ca să nu fie curaţi, şi de aceea o ponegresc pe mama Mea Fecioara, pentru că nu le place să fie curaţi. Iată, fiule, a venit clipa să-ţi spun o taină frumoasă, că mare este taina creştinătăţii! Mare este taina bisericii în care sălăşluieşte Trupul şi Sângele Fiului lui Dumnezeu, Care S-a arătat oamenilor prin Fecioară! Cine Mă iubeşte pe Mine, tot aşa iubeşte şi pe mama Mea Fecioară, care M-a născut din curăţenie. Cine Mă iubeşte pe Mine şi pe ea, acela iubeşte şi fecioria, acela iubeşte şi curăţenia, şi se face fecior şi fecioară cel ce Mă iubeşte pe Mine şi pe mama Mea Fecioară. Creştinul cel împlinit iubeşte fecioria şi curăţia şi se fereşte ca de iad şi ca de moarte de pofta cea de la trup, care strică fecioria şi curăţia. Iată ce înseamnă ucenic al lui Iisus Hristos. Se bate lumea cu tine, poporul Meu, şi se teme să nu o molipseşti de curăţenie şi de feciorie, se teme că opreşti căsătoriile şi naşterea cea de la om, că lumea nu ştie ce vreau Eu să aduc prin tine pe pământ. Eu prin tine aduc cerul pe pământ, şi omul se teme de cer, că omul vrea să rămână cu poftă până în veac, până la venirea Mea. E vreme de pregătire mare, tată, şi omul nu ia aminte prin tine, şi se uită omul la trup şi nu la cer ca să vin după cum este scris. Dar Eu îi spun prin tine omului că nu aşa am voit să-l fac Eu pe om când am spus «Creşteţi şi vă înmulţiţi». Eu am vrut să înmulţesc pe om din cuvânt, dar omul n-a vrut, şi a zis să se înmulţească prin poftă, prin trup, prin om, nu prin Dumnezeu. De aceea am lăsat botezul în numele Meu, ca să-l înfiez pe om prin botez, căci omul din păcate omeneşti se naşte.
Iată, poporul Meu, în ziua aceasta de sobor de sfinţi mama Mea Fecioară te îndeamnă s-o iubeşti şi s-o iei înăuntrul tău cu Mine, fiule. Eu pe câţi Mi i-am făcut ucenici am pus în ei şi peste ei nepătimirea, şi tot aşa a lucrat şi Fecioara mama Mea. Toţi cei ce o hulesc pe mama Mea Fecioară, aceia nu iubesc curăţenia şi sfinţenia. Toţi cei ce nu iubesc curăţenia, aceia n-o iubesc pe Fecioara mama Mea. Dar tu o iubeşti, precum Mă iubeşti pe Mine, că tu, poporul Meu, eşti ucenicul Meu, şi ai înţeles ce înseamnă să fii ucenic al lui Iisus Hristos, Cel din Fecioară. Am venit prin Fecioară spre judecata omului care se naşte din om, că Eu, Domnul, nu aşa am voit să se înmulţească omul, dar omul Mi-a stricat această lucrare curată şi s-a făcut păcat peste ea, şi păcatul se naşte păcat, se naşte de şapte mii de ani, iar Eu am rostit: «Ajunge!», şi mulţi în tine M-au ascultat, Israele al lui Avraam, Israele român.
Eu trebuia să am un popor curat, dar omul lumii nu ştie Scripturile venirii Mele. Nu le ştiu nici preoţii bisericii. Ei ştiu de toate, numai Scripturile nu le ştiu. Ei ştiu să se dea învăţători şi duhovnici, dar iată ce vă spun Eu azi: fiilor, fiilor, una este să fii duhovnic, şi tocmai la celălalt capăt este să fii duhovnicesc, ca să poţi să fii duhovnic. Duhovnicul care nu este duhovnicesc înaintea Mea, acela este prooroc mincinos, aşezat de la el citire în loc numit sfânt, şi strică sfinţenia locului sfânt unul ca acela, că Eu ridic pe cele ale Mele dacă le văd călcate sub picioare. Fiilor, fiilor, scrieţi pe tăbliţa inimii voastre: una este să fii duhovnic, şi alta este să fii duhovnicesc, după asemănarea cu Iisus Hristos. Eu sunt blând şi smerit cu inima, că una este să fii smerit, şi alta este să fii smerit cu inima. Cel smerit e smolit şi greu de purtat în spate, iar cel smerit cu inima, e blând şi senin şi uşor de purtat de către toţi cei din jur. Unul ca acela nu este greutate pentru nimeni. Unul ca acela înduhovniceşte pe toţi prin trăirea Mea în el. De aceea, tată, la începutul bisericii, acum două mii de ani, preotul era ales din cetate, din mijlocul neamului său, ca să fie cunoscut bine, şi era numit şi pus slugă pentru neamul său înaintea lui Dumnezeu; slugă şi nu stăpân cum este astăzi preotul. Astăzi vine câte unul de la cealaltă margine şi se aşează episcop sau preot peste loc necunoscut. O, aceasta este rânduială omenească şi străină de cele lăsate de Dumnezeu. Nu aşa a fost în poporul Meu, şi a fost aşa în poporul din lume, în biserica lumii, nu în cea a lui Iisus Hristos.
O, poporul Meu, o, neamul Meu pe care te-am întocmit şi te-am cunoscut ca să Mă cunoşti şi tu pe Mine! M-am înrudit cu tine, fiule, şi te-am numit fiul Meu, poporul Meu, şi din mijlocul tău lucrez cu învăţători şi cu slujitori, şi îţi voi mări neamul, şi vei fi cunoscut, fiule, şi vei fi numit poporul Domnului, aşa cum te numesc Eu. Nu ştiu preoţii de ce te numesc Eu pe tine Israel. O, tată, Israel înseamnă uns, asta înseamnă; înseamnă numele Meu. Pe Iacov l-a chemat Iacov, nu l-a chemat Israel, dar i-am pus acest nume pentru ca să fie din cer numele lui Avraam, Isaac şi Iacov. Israel este numele ceresc al unşilor Mei, ori din ce popor ar fi ei, ori din ce neam de pe pământ ar fi. Acesta este numele cel făgăduit al celor ce vor iubi cerul pe pământ. Se miră preoţii şi arhiereii de acest nume pus peste România, dar cine nu citeşte pe Dumnezeu, acela nu ştie lucrarea lui Dumnezeu.
Israele, unsul Meu, ungerea ta să fie puterea Mea peste tine şi să te stăpânească, şi să stăpâneşti prin ea pe tot omul cel străin care ar da să ridice mâna asupra ta. Nimeni nu poate să te blesteme pe tine, că tu eşti unsul Meu. Eu sunt Cel ce rostesc acest cuvânt. Amin.
Fiilor, fiilor, mărturisiţi-vă unii altora toate cele dinăuntru ale voastre, aşa cum Eu am poruncit, că oamenii au stricat această orânduială. Chiar dacă ei te fac sectă, chiar dacă se va spune că tu strici orânduiala bisericii, tu fă ce am spus Eu, că altfel nu vei găsi vindecare, fiule. Eu sunt Cel ce am spus: «Mărturisiţi-vă unii altora», şi tot Eu sunt Cel ce am spus: «împăcaţi-vă cu pârâşii voştri încă de pe cale, până să ajungeţi în faţa Mea», că dacă nu veţi face aşa, cuvântul acesta va fi judecătorul. Aceste două spuse ale Mele sunt amândouă una. Trăiţi-le pe acestea două întru una, şi de veţi face aşa, nu-Mi veţi mai chinui Duhul Meu.
La spovedanie nu vă mai jucaţi, tată. Vin îngerii răi cu tabloul mărturisaniei şi îmi arată că aveţi păcate. Nu vă mai jucaţi, fiilor. Nu vă mai pârâţi unii pe alţii, nu mai faceţi această urâciune. Dacă nu ştiţi să fiţi cu frică la acest scaun de mărturie, mai bine staţi muţi şi cereţi o rugăciune de împăcare cu Dumnezeu şi de curăţire de prostie, că iată, aştept creşterea cea deplină a ta, fiule din Israel. Tată, vreţi să vin să vă învăţ lecţia aceasta? Eu pe copiii grădinii Mele i-am învăţat la vreme totul. Eu peste ei am lucrat, că M-au lăsat să lucrez. Vreţi, tată, să vin să vă învăţ? Vreţi, fiilor, să veniţi să vă învăţ? Eu aştept cuvântul vostru, tată. Cereţi, şi vă voi da, că e altceva când cereţi. Am întrebat odată pe un fiu dacă vrea să Mă primească cu sfatul Meu peste el, şi nu Mi-a răspuns fiul acela, şi nu M-am dus dacă nu M-a primit, şi se cunoaşte că nu M-am dus şi că nu M-a primit.
Israele, Israele, cheamă-Mă în neputinţele tale ca să te învăţ. Cheamă-Mă, şi Eu vin. învaţă-te să Mă chemi şi obişnuieşte-te să Mă chemi, că Eu stau şi aştept. Cheamă-Mă să te învăţ să te rogi, să te învăţ meşteşugul vindecărilor. Cheamă-Mă, tată. Să nu mai fie în seminţia ta neputincioşi, nici cu duhul, nici cu trupul. Cheamă-Mă să fac ordine pentru tine şi peste tine, că Mă tem să vin Eu, Mă tem că nu Mă primeşti, Mă tem că te superi, Mă tem că te ascunzi de cele ce-ţi spun, Mă tem de tine, fiule, că vorbeşti urât cu Mine. Eu sunt trimisul Tatălui, şi am trimişii Mei în tine şi peste tine, şi cine nu-i primeşte pe ei, pe Mine nu Mă primeşte. Cine nu-i primeşte pe ei, cine nu înţelege limba Mea, care este pe limba lor, acela nu crede în coborârea Mea, în lucrarea Mea cu care sunt şi lucrez prin fii şi între fii şi peste fii. Cheamă-Mă ca să vin! Cheamă-Mă şi vino! Vino să Mă înţelegi, tată, căci cei ce sunt fără de învăţătură, fără de mustrare, aceia nu-Mi sunt fii, şi se numesc fii de desfrâu cei ce nu fac după sfatul Meu.
Fiilor, nu staţi răzleţi cu inima unul de altul. Nu vă deosebiţi unul de altul, că acesta este duh de mândrie, tată. Fiule tată, nu gândi de unul singur, şi lasă-l pe celălalt să gândească pentru tine. Iată, iar repet cuvântul acesta: lasă-l pe celălalt să gândească pentru tine, căci ca să stai la învăţat asta înseamnă şi nu altceva. Te învăţ frumos şi doresc să creşti mare şi să ştii să mănânci din blid, iar blidul este în faţa ta, nu în tine. Blidul este blid, şi tu eşti tu, şi sunt două lucruri faţă în faţă, nu sunt amândouă acelaşi lucru. Cine nu lucrează întru aşa aşezare, acela are în el duhul său şi nu Duhul lui Iisus Hristos, că Eu am spus samarinencei: «Dă-Mi să beau». Aşa şi tu, fiule, să faci. Să ceri să bei de la cel din faţa ta, că Eu aşa am făcut. Cheamă-Mă să te învăţ să semeni cu Mine în lucru. Cheamă-Mă să te învăţ să nu te mai făleşti, şi să scapi din această cădere. Nu te lua după tine, şi ia-te după Mine, iar Eu stau înaintea ta ca să te călăuzesc, şi Mă întrupez ca să-ţi arăt calea cu Mine. Eu îţi zic ţie: fereşte-te de străini, tată, şi stai cu poporul tău, cu poporul Meu din care te tragi după Duhul Meu, după alegerea şi numirea Mea.
Nu te speria de cel ce te porecleşte pe tine, şi tu să crezi în Mine, fiule, că numai Eu grăiesc adevărul despre Mine şi despre tine. Vin arhiereii să te ia în braţe, dar Eu nu te dau lor, pentru că tu eşti al Meu, popor ales dintre cei ce te caută acum. Şi te vor căuta tot mai mult, şi te vor cere să rosteşti binecuvântare peste ei, dar tu să nu te rătăceşti în lucrare şi să nu treci peste Mine, fiule. Umblă în carte şi vezi ce te-am învăţat până acum şi nu ieşi din sfaturile Mele.
Fiilor, fiilor, cuvintele rostite nu se pot desfiinţa. Ele au fost din timp rostite, ca să stea faţă în faţă cu cele ce se ridică împotriva acestor cuvinte. Lăsaţi cuvintele Mele să lucreze, iar voi să lucraţi întru ele, căci taina cuvântului rostit este în mâna lui Dumnezeu, şi Domnul o foloseşte. Cartea, fiilor, să nu stea închisă, căci voi trebuie să lucraţi cele scrise în ea, şi cu atenţie să lucraţi, căci cartea aceasta este o rostire peste cele ce sunt astăzi. Staţi în dreapta Mea, că Eu lucrez deosebit în dreapta, precum în stânga deosebit lucrez. S-a împlinit păcatul lepădării de credinţă, căci lucrarea aceasta înseamnă Domnul Iisus Hristos, iar voi să fiţi cuminţi în ogradă, căci ograda voastră este Domnul Iisus Hristos şi roadele Lui din ogradă.
Eu, Domnul Iisus Hristos, rostesc cuvânt, şi zic: să fiu lucrat şi să fiu pus pe blid înaintea ta, Israele, iar cine înţelege, să înţeleagă. Amin. Cine nu înţelege, să nu înţeleagă şi să nu vândă, că Eu nu mai sunt de vânzare, Eu rămân în mijlocul poporului Meu. Amin. Am un bucătar tocmit, şi voi veni să-l întreb dacă voieşte să Mă asculte ca să Mă aşeze pe blid pentru ca să fiu masă poporului Meu. Dar să lucrăm precum la început, căci pentru tine, poporul Meu, Eu am şters toată legea cea apăsătoare şi am rămas numai Eu. Legea este pentru cei ce păcătuiesc, pentru cei ce fac nedreptate. Legea nu are ce căuta peste cei liberi. Legea se aplică acolo unde ea se calcă. în altă parte ea nu are cuvânt, iar Eu să nu fiu judecat de nimeni de pe pământ, căci singura lege care va mai rămâne va fi sfinţenia în cer şi pe pământ, şi iubirea Mea peste omul cel nou.
Fericit eşti tu, poporul Meu de azi, căci Eu aşa am spus: «Fericiţi se vor numi cei ce ascultă cuvintele Mele şi le împlinesc pe ele». Tu eşti acela despre care Eu am rostit prin Evanghelia Mea. Te-am numit fericit, mai presus decât pe mama Mea Fecioară, pentru că acum este vremea cuvântului rostit din cer, şi fericiţi se numesc cei ce cred această venire a Mea. Mi-a spus atunci cineva: «Fericit pântecele care Te-a purtat şi sânii pe care i-ai supt», iar Eu am adăugat şi am zis: «Mai fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu crezându-l şi împlinindu-l». Ţi-am ursit atât de mare fericire! Te-am numit fericit, poporul Meu, şi fericită este Fecioara mama Mea, pentru cei ce ascultă cuvântul Meu, cuvântul Fiului ei. Ea nu s-a întristat pentru alegerea fericirii tale, şi s-a bucurat pentru Mine că voi fi ascultat şi crezut de tine prin cuvânt. Ea este cu Mine lângă tine şi lucrăm la fericirea ta, că mare este cel ce crede cuvântul lui Dumnezeu din vremea aceasta. Eu sunt Cel ce am proorocit pe Cuvântul lui Dumnezeu, şi iată, cuvântul se împlineşte. Eu am venit, şi tu ai crezut şi ai ascultat, şi eşti fericitul cel proorocit de Mine, eşti fiul cel pregătit de Mine pentru ca să întâmpini cuvântul Meu cel ce grăieşte de deasupra ta. Fericit eşti tu, fiule poporul Meu, dar îţi dai tu seama ce-ţi spun Eu? Şi dacă-ţi dai, cum îţi dai? O, să nu cazi din fericire prin mândrie, şi să te umileşti înaintea fratelui tău ca şi înaintea Mea. Să nu te dai vrednic de darul pe care ţi l-am dat, că de milă ţi l-am dat. Ţine-te strâns cu Mine şi dărâmă din calea ta orice urmă de babilon. Strânge-te bine lângă Mine, ca să te simt aproape şi să-Mi întind ocrotirea Mea deasupra ta.
E sărbătoare de sfinţi şi de părinţi. E Verginica serbată de toţi sfinţii, şi toţi te aşteaptă pe tine să ajungi cu bine pe vârful Golgotei Duhului Sfânt. E Golgota Duhului Sfânt sub paşii tăi, popor al lui Israel, iar tu eşti crucea Duhului Sfânt, purtată de umerii Mei ce se strecoară în taină lângă tine ca să te ia pe umeri, popor iubit de Dumnezeu. Crucea este semnul biruinţei, unealta sfinţeniei şi jertfă de iubire de la tine spre Mine. Tu eşti cel ce duci crucea acestei vremi, alături de Mine pe drumul Golgotei Duhului Sfânt, care se sfârşeşte în vârf, şi iată, vârful este cu voi, căci Domnul este vârful. Eu sunt Cel ce te-am purtat şi Cel ce te-am ajutat, şi te voi ocroti ca pe cel mic, şi binecuvântarea Mea va fi peste tine până voi slobozi glasul cel din urmă care va aşeza ziua cea neînserată peste cer şi peste pământ întru înnoirea lor.
Pecetea binecuvântării să stea peste tine, iar cortul Duhului Sfânt să te acopere pe tine, popor ursit să fii fericit cu Domnul Dumnezeul tău. Lasă-te de robie, tată, că eşti liber. Robia să n-o iubeşti, şi trage-te de sub ea, că tu eşti liber, poporul Meu. Ce este robia, fiule? Ne vom întâlni iar, şi tu vei veni să-Mi răspunzi la acest cuvânt, şi îţi voi cerceta înţelepciunea şi ascuţimea ei.
Israele, Israele, Domnul Iisus Hristos te binecuvintează întru serbare de sfinţi în sobor sărbătoriţi. O, ce sărbătoare, o, ce bucurie pe sfinţi! Poruncesc sfinţilor şi îngerilor să vegheze peste tine, să te ocrotească din partea Mea, să te vestească, tată, la cei din lume, şi vei vedea ce este acest cuvânt, că Eu îl voi împlini în sfinţii Mei.
Verginica te binecuvintează cu iubirea ei, cu grija ce ţi-o poartă şi cu dorul ce ţi-l poartă. Mama Mea Fecioară lucrează tot aşa peste tine, şi te păzeşte şi face minuni cereşti pentru tine, poporul Meu. Iar Tatăl Meu şi al tău Se bucură şi îşi întinde dreapta peste tine şi o ţine deasupra ta până la bucuria cea mare. Tu eşti binecuvântatul Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Să nu ieşi de sub mâna Tatălui Meu, că Eu te am în faţa Lui şi te mărturisesc poporul Meu şi zic: pace ţie, iubitul Meu popor, şi dă-Mi să beau din apa ta! Amin, amin, amin.
18-06-1995
