Cuvântul lui Dumnezeu

... Vă poruncesc vouă, fiilor care nu v-aţi încins până acum cu brâul necredinţei: încingeţi-vă cu brâiele minţii voastre, cu credinţă tare, şi fiţi foarte treji, ca să nu vă amăgească şi pe voi o grea şi pieritoare moarte. Puneţi-vă toată nădejdea în harul şi darul cuvintelor Mele. Fiţi ca nişte copii ascultători şi nu vă lăsaţi şi voi târâţi în poftele ce au fraţii voştri de acum, care au dat pe Dumnezeu şi harul Său pe poftele lor. Eu, Domnul, vă propovăduiesc această cunoştinţă a harului, căci Domnul Iisus Hristos a venit pe pământ la voi, nu în trup văzut, ci în Duh şi har, şi cine a primit profeţia Mea, a luat şi darul şi harul lui Iisus Hristos, pe care Domnul îl împarte celor care ascultă de El.

Fiilor, cuvântul pe care l-aţi auzit adeseori prin profeţia de aici, şi Trupul pe care l-aţi mâncat şi Sângele pe care l-aţi băut, vă cere sfinţenia Sa, măi fiilor, căci Domnul este sfânt, cuvântul este sfânt, cuvântul pe care l-aţi auzit mereu. Este sfânt Trupul pe care-l mâncaţi; este sfânt Sângele pe care-l beţi; este sfânt, precum toate acestea sunt sfinte. Fiţi, măi copii, şi voi sfinţi, şi toată purtarea voastră să fie sfântă, căci aşa este scris în lege. Cum o sfântă cruce ori o sfântă slujbă sfinţeşte apele şi multe obiecte, oare, cuvintele slujbei, cu ale Mele, nu sunt una? Oare, voi de ce nu vă sfinţiţi prin atâta har care vine de la Dumnezeu, atâtea cuvinte spre învăţătură, atâta hrană spre viaţă? Of, of! Vai de voi, măi copii, că de când e veacul zidit şi de când e omul făcut, nu s-a îmbogăţit ca în zilele de acum, de atâta har şi daruri de la Dumnezeu, dar omul nu cunoaşte. Nu prin aur şi argint aţi fost voi răscumpăraţi din păcatul strămoşesc, ci prin Trupul şi Sângele scump al Domnului Iisus Hristos, Care astăzi e coborât să sfătuiască pe cei rămaşi ai Săi.

Daţi, măi copii, slavă lui Dumnezeu, ca să se înalţe credinţa voastră ca o jertfă plăcută lui Dumnezeu. Iubiţi-vă unii pe alţii cu iubire neprefăcută. Iubiţi-vă cu căldură şi din toată inima. Nu este, măi, nici unul dintre voi ca să simtă golul unui frate când este lipsă dintre voi, cum simt Eu lipsa voastră, cu durere. Mă apasă, măi, golul vostru care lipseşte dintre cetele de sfinţi.

Când un creştin ascultă cuvântul Meu şi trăieşte după sfatul Meu, este un creştin născut din Duh, născut din cuvântul lui Dumnezeu; este născut dintr-o sămânţă care nu va putrezi, şi acesta este viu. O, vai de creştinul care leapădă această sămânţă vie pe care o aduce Domnul, iar el, ca pe un prunc îl avortează, îl dă la gunoi. Ca iarba pălită de arşiţă cade, cade sămânţa Domnului jos din inima creştinului care nu face voia Domnului.

Vă zic, măi copilaşi, lepădaţi din voi orice răutate, orice viclenie, orice prefăcătorie, orice pizmă, şi, ca pruncul ce doreşte sânul mamei lui, aşa şi voi să doriţi laptele duhovnicesc, căci precum poartă mama grijă de prunc, dându-i sânul ei la vremea cuvenită, aşa şi voi veţi fi hrăniţi de Mine. Dacă şi mama se bucură de prunc că este bun şi cuminte, dară Eu, cum să nu Mă bucur de pruncii Mei dacă pruncii îmi sunt buni şi cuminţi?! Vă zic, măi copilaşii Mei, dacă aţi gustat din cuvântul Meu şi aţi văzut că bun este Domnul, pentru ce nu vă apropiaţi de Domnul ca să fiţi lângă El? El este piatra cea din capul unghiului, pe care Dumnezeu a pus-o pentru a purta toată povara voastră. Şi voi, tot o piatră vie îmi sunteţi, o casă duhovnicească, temeiul şi stâlpul bisericii.

Of, măi copii, voi sunteţi nişte semne între popoare, voi sunteţi nişte cărări ale celor ce se nasc acum. O, fiţi cu luare-aminte, căci odată moşii şi strămoşii voştri se osteneau mult până îşi răscumpărau iertarea de la Dumnezeu, dar voi, astăzi, sunteţi răscumpăraţi prin Trupul şi Sângele Meu. Mâncând şi bând Sângele Meu, aţi luat iertarea şi mântuirea, dar nu vreţi să faceţi aceasta ca să fiţi cu Mine, şi Eu cu voi, şi mai staţi aşteptând vremea.

Spune, Verginico, la cei rămaşi lângă profeţia Mea, să asculte de cuvintele Domnului, că dacă vor sta lângă Mine şi lângă profeţia Mea, îi voi slobozi pe ei din robia păcatului de azi, căci Eu, Domnul, voi sfărâma jugul de pe grumazul poporului Meu credincios, şi lanţurile cu care sunt legaţi le voi rupe, şi poporul Meu va umbla ca pruncii de un an când se învaţă să meargă în picioare, căci mare va fi ziua aceea pentru dânşii când ei vor fi uşuraţi de toată robia, iar Eu, Domnul, voi profeţi în faţa multor popoare: «Iată, poporul credincios a ieşit din robie, şi voi zidi din nou toate cetăţile lor ce au fost şi sunt dărâmate, şi biserica cea dinainte va fi zidită din nou iarăşi pe locul său cel înalt». ...

... Verginico, am poruncit unui popor să nu bea vin, să nu zidească nici case, să nu semene nici seminţe şi nici să nu sădească, ci să trăiască în corturile lor, căci sunt călători. Eu le-am dat sfaturile acestea într-un punct, adică în cuvinte foarte apropiate, adică uşor de înţeles, ca să fie bine înţelese şi ca nici un cuvânt să nu fie aruncat de la credincioşi, şi fără zăbavă să fie împlinit. Dar ochii Domnului văd, urechea Mea aude, căci la unii nu s-au înţeles, nici nu s-au priceput, nici nu s-au împlinit, căci poporul acesta nu ascultă, nu pricepe planul Domnului, grăind: „De ce să nu beau vin? De ce să nu sădesc vii şi de ce să nu semăn sămânţă şi de ce să nu zidesc case?”. Şi, judecând, grăieşte şi se osândeşte, căci precum am zis orbului: «Du-te la scăldătoare!», precum am poruncit bolnavului: «Ia-ţi patul şi umblă!», aşa şi poporului acesta am grăit în pilde. Fericit bărbatul înţelept, căci numai acesta va câştiga măreţia sa, căci acela nu va ţine la nici un fel de neputinţe şi va pune în lucru cuvântul Domnului, nelăsând să treacă de la el vreun lucru neînţeles, căci dacă un credincios a primit poruncă să nu bea vin, nu acesta este cuvântul, că a spus Domnul să nu bea vin, şi cuvântul: „să nu bei” este în pilde multe, şi pune-l în lucru, căci vinul este lăsat să se bea, dar pune în practică ce este cuvântul acesta. Şi dacă un credincios a primit poruncă să nu sădească vie, credinciosul nu de la vie este oprit să nu sădească, căci mare este cuvântul „vie”. Iar dacă un credincios a primit să nu semene sămânţă, de ce a spus Domnul credinciosului să nu semene sămânţă? Oare, ce este să nu semene? Pune, credinciosule, în lucru aceste cuvinte, că a poruncit Domnul, credinciosului, casă să nu zidească. Oare, ce are Dumnezeu cu tine, credinciosule? De ce nu te lasă să-ţi faci casă? Oare, ce ar însemna acest cuvânt?

Spune, măi Verginico, spune, că aceste porunci, cine nu le înţelege, este lipsit de înţelepciune, şi greu îi va fi. Dar spun: cine nu înţelege, să nu strice ceva celui înţelept, căci aceste porunci s-au dat şi mai înainte strămoşilor vechi, şi strămoşii din trecut au înţeles acea profeţie a proorocilor vechi şi au împlinit, dar Eu, Domnul, sunt profet acum şi vorbesc prin viu grai şi nimeni nu Mă ascultă. Dar zic: fericit bărbatul înţelept, că va lua, ca Solomon, cunună de înţelept.

Verginico, Verginico, fă-ţi un sul de hârtie şi îmi scrie pe el toată lucrarea Mea pe care am făcut-o până acum în cei zece ani de profeţie, şi ce se vor mai face de acum înainte. Să scrii pe el toate vedeniile văzute de ochii tăi, să scrii pe el toate cuvintele Mele auzite de urechea ta şi toată călătoria ce ai făcut-o cu Mine pe pământ, în văzduh şi sus, în cerul sfânt. Să scrii în sulul de hârtie cum Eu, Domnul, Mă cobor în trupul tău şi cum vorbesc. Să scrii despre toate câte am profeţit de la început şi până în clipa de azi, căci ei au uitat ce le-a spus Domnul acum zece ani. Au uitat ce le-a spus Domnul şi acum un an. Să faci, Verginico, sul şi să-l prinzi în copci şi să-l ţii ascuns până la ziua postului, căci vor veni popoare nemâncate şi nebăute la uşa ta şi vor bate în uşă ca nişte cerşetori, şi să le dai mâncare. Şi tu, atunci, te vei ridica din aşternut ca un om bogat şi, fiind îndemnată de Sfântul Duh, îi vei hrăni pe ei. Şi nu-i vei hrăni pe ei ca pe cerşetori, ci ca pe cei mai iubiţi prieteni ai tăi, căci vei fi îndemnată de dorul Duhului Sfânt al lor, pe care-l vei vedea într-înşii, căci poate vor înălţa, măi Verginico, rugăciune smerită pentru cei căzuţi de la faţa Mea, şi se vor întoarce aceia de la calea lor cea rea, căci mare este mânia şi supărarea Mea ce am pornit-o asupra lor.