Poporul Meu, hai la învăţat, căci învăţătorul tău te vrea pe tine întâiul. Scoală-te din suferinţă şi vino spre învăţătură, vino cu inimă mare, cu ochi mari. Eu sunt Făcătorul a toate, dar cel mai drag îmi este să te fac pe tine prin tot ceea ce pot Eu să te fac, prin tot ceea ce poţi tu să te laşi făcut de Dumnezeu, poporul Meu. Amin. La facere nu mai intră nimeni în zilele acestea, pentru că Făcătorul sunt numai Eu, şi nimănui nu-i place să-l fac Eu, şi să stea apoi aşa. Dar oricum ar da-o omul, tot Eu îl fac pe el, şi am multe cărări prin care pot aceasta, numai că voia Mea cea împotriva fărădelegii omului îl face pe om să rămână tot împietrit, tot deprins să tragă spre obiceiurile lui cele din fire rele. Eu, ca un drept Judecător ce sunt, îi dau fiecăruia după cum este fapta sa şi nu fac nedreptate nici omului, nici Mie, chiar dacă omul este nedrept cu Mine în toată viaţa lui. El nu vrea să sufere nimic, nimic pentru Mine, şi nici pentru el. El nu vrea să nu uite că Eu am suferit pentru tot omul cu atâta iubire, cu atâta răbdare ca să-l îndemn la pocăinţă şi la duh umilit. Eu M-am lăsat pe cruce ca mielul de junghiat ca să răscumpăr lui Dumnezeu cu Sângele Meu oameni din toată seminţia şi limba şi poporul şi neamul, şi să-I fac lui Dumnezeu împărăţie şi preoţi, ca să împărăţească pe pământ în zeci de mii de zeci de mii şi mii de mii, aşa cum este scris în Scripturi de viaţa Mea dată pentru om.
O, poporul Meu, hai la învăţat, că învăţătura Mea din mijlocul tău Eu o iau şi pasc cu ea tot neamul omenesc de pe pământ care dă de învăţătura ta de la tine de pe masă. O, poporul Meu, vreau mereu să te învăţ să trăieşti fericirile pe care Eu le-am rostit atunci pe munte. învaţă-le pe de rost şi pune-le pe tine în toată vremea ca să fii tu întâiul, poporul Meu. Învăţaţi-le pe dinafară, fiilor. Puneţi împlinirea lor între voi, şi pe Mine de la voi învăţaţi-Mă împlinirea fericirilor gurii Mele, ca să le văd şi să Mă bucur de facerea lor cea de peste voi. Hai, fiilor, trăiţi fericirile din plin, că s-a apropiat aproape împărăţia cerurilor pe pământul de la voi. Apropiaţi-vă cât mai mult de pământ cu ea, şi de cei de pe pământ cu ea. Nimeni nu se apropie să-i învăţ fericirile şi să le dau apoi împărăţia, dar vreau să vă apropii pe voi de neamul omenesc de pe pământ, scăldaţi fiind în fericirile cele rostite de gura Mea.
Trupul şi Sângele Meu vă dă mereu arvuna împărăţiei până la arătarea Mea pe deplin. Apropiaţi-vă de Trupul şi Sângele Meu în toate zilele, cu toată sfinţenia duhului şi a trupului, şi nu uitaţi că duhul umilit din voi este veghea voastră cea mai mare, cea mai mare sfinţenie care vă sfinţeşte desăvârşit trupul pentru împărăţia Mea. Voi sunteţi învăţaţi de Dumnezeu să nu doriţi nimic care să vă micşoreze sfinţenia duhurilor şi a trupurilor voastre, dar pentru duh umilit trebuie mereu, mereu învăţătură, căci diavolul e în mare durere şi ar da să caute încă la împărăţia Mea. Voi însă ştiţi armele de apărare şi paza cea mai bună. Duhul umilit, fiilor, aceasta este otrava care taie în toate laturile pe toţi vrăjmaşii Mei şi ai voştri. Iar acolo unde se aude glasul învăţăturii Mele şi urechi treze lângă el, acolo nu mai vine diavolul, că se teme, poporul Meu. Duhul cel necredincios din om este diavol. Duhul cel îndărătnic, tot aşa, căci îndărătnicii nu învaţă, ci dau ei să se facă învăţători, ca să se poată ţine mari, cum le place lor să fie.
Uitaţi-vă la slujitorii bisericii din lume cum caută nod în papură când ar fi vorba să se golească de necredinţă şi să ia aminte la glasul Meu care vine dintru început spre sfârşit ca să le unească pe acestea două, că scris este: «Eu sunt începutul şi sfârşitul». O, ce să le fac Eu la aceştia care n-au cum să cunoască tainele împărăţiei şi cuvântul Meu care vine dintru început? Ce să le fac Eu la cei îndărătnici care nu amuţesc la glasul Făcătorului? Căci am venit să întocmesc naşterea din nou a lumii, după cum am spus atunci, fiindcă aceştia n-au întocmit-o, că nu pot ei aceasta, şi ar vrea ei să nu pot nici Eu, dar Eu trebuie să pot tot ce este scris în Scripturi să fac, şi aceasta fac. Amin.
Pomenim, fiilor, în sărbătoare de biserică Evanghelia venirii Domnului, înfricoşata judecată, şi în ziua aceasta de pomenire le spun tuturor celor de pe pământ că Eu, Domnul, Cuvântul Tatălui şi Fiul Său Cel iubit, tot aşa am lucrat şi la început când am făcut cerul şi pământul şi pe om. După ce l-am făcut pe om, omul Mă simţea şi Mă auzea şi Mă cunoştea aşa, şi după ce omul şi-a micşorat umilinţa, i-a scăzut apoi şi credinţa, şi numaidecât s-a crezut apoi în stare pentru el, şi aşa a ajuns omul să se ascundă de Mine. Eu însă eram cuvânt, aşa cum şi azi sunt aici, în grădina cuvântului Meu de la sfârşit. Eram cuvânt peste om, şi el Mă simţea şi Mă auzea şi Mă cunoştea aşa, dar dragostea lui pentru Mine n-a putut lucra, căci omul şi-a micşorat umilinţa, şi din aceasta i-a scăzut credinţa, şi din aceasta s-a închinat lui însuşi omul, iar Mie a uitat să se închine omul.
Acum vin pe pământ cuvânt peste om, şi tot ca la început lucrez, şi nu-i nimic dacă necredinţa omului îmi iese înainte, dar Eu lucrez ca să audă omul şi ca să nu ies judecător nedrept în ziua cea de judecată, cum că Eu am venit şi omul n-a ştiut de nu M-a aşteptat să vin. Eu n-aveam cum să nu vin dacă era scris în Scripturi să vin. Dar pe cine mai găsesc Eu pe pământ ca să mai creadă în Scripturile venirii Mele pe care le-am rostit acum două mii de ani cu însăşi gura Mea? Eu dacă vin să înnoiesc lumea, lucrez aşa cum sunt Eu, lucrez ca la început, şi îi spun lumii cine sunt şi îi spun că «Eu sunt Cel ce sunt» şi că vin judecător drept, şi fiecare îşi ia singur plata pe care şi-a agonisit-o la Mine. Dar cine a avut milă de Mine în această vreme de venire a Mea şi Mi-a dat adăpost şi Mi-a dat masă şi Mi-a dat haină şi Mi-a dat pâine şi apă şi Mi-a dat vindecare de durere şi Mi-a dat mângâiere, pe acela Eu îl fac cort al Meu, şi din uşa aceasta Eu grăiesc pe pământ ultimul Meu cuvânt, cuvântul venirii Mele pe pământ după două mii de ani de la venirea Mea, aşa cum au socotit proorocii şi sfinţii prin Duhul Meu Care-Mi lucrează venirea. Cine nu voieşte să vin, acela este necredincios, iar partea acestora este afară, împreună cu cei ce n-au dobândit împărăţia. Iar cel ce voieşte venirea Mea, acela crede în ea şi se aşează după plăcerea Mea, iar Eu Mă sprijin pe el şi îmi pregătesc venirea şi vin; vin şi dau fiecăruia după cum şi-a strâns. Amin.
O, poporul Meu, aşteaptă cei adormiţi ridicarea. Le-aţi făcut pomenirea şi au venit de la facere şi până azi cu toţii. N-au voit să plece la locurile lor până nu-Mi aud cuvântul. Când am văzut ce vor ei, Eu am împlinit aşa. Acum ei stau la masa cuvântului, şi apoi Eu îi liberez, dar mult nu-i mai liberez, căci se apropie ridicarea lor, ridicarea lor şi venirea Mea, poporul Meu, venirea Mea odată cu venirea ta la lucrul venirii Mele. Cereţi în rugăciunile de pe jertfelnic, cereţi ridicarea morţilor, că s-a apropiat viaţa veacului ce va să fie, şi avem de aşezat pe pământ toate împlinirile ei. Amin. E vreme de mare veghe, dar cine pe pământ crede ce spun Eu aici în cuvânt?
O, ce bine i-ar fi omului dacă ar îmbrăţişa cu tot sufletul trezia, măcar pentru mântuirea lui dacă nu pentru bucuria care vine pentru cei treji! Bucuria care nu are în ea trezie, aceea duce la păcat. Omul la bucurie se încântă cu păcatul, se încântă cu trupul său. Iată de ce nu e bună bucuria, bucuria care duce la păcat, ci e bună bucuria care curăţă viaţa omului de toate cele rele şi trupeşti şi trecătoare, şi îl dă apoi pe om lui Dumnezeu, curat, spre slujire neştirbită.
Omul nu trebuie împins din spate, că dacă e împins, nu înseamnă că stă cum trebuie să stea înaintea Mea. Omul trebuie să se înveţe cu dorul de învăţat şi să stea la învăţătură, că ea este puterea care-l ţine pe om lângă Mine. învăţătura mereu hrăneşte trezia în om. Dar ce mai este de făcut cu cel ce fuge de învăţătură? Şi, iarăşi, ce mai e de făcut cu cel ce fuge de această învăţătură a Mea ca nefiind ea din fiinţa Mea? Atunci, să ia omul învăţătura aceasta de unde ştie el că este, dar s-o ia şi s-o aibă şi s-o facă peste el, şi aşa va fi iertat cel ce fuge de învăţătura Mea de aici, de la izvorul ei. O, cel ce iubeşte păcatul, cum să nu fugă? Cum să nu se ascundă de faţa Mea? Cum să nu spună că nu sunt Eu Cel ce grăieşte aici pentru tot ce este pe pământ? Arată omul partea cea văzută a sa, şi pe cea nevăzută o ţine înăuntrul său, dar Eu am nevoie de cele dinăuntru ale omului, ca să pot lucra cu ele şi peste ele, pentru el şi pentru Mine, şi pentru planul Meu apoi, căci lumea îl strică pe Dumnezeu în omul care trage cu Dumnezeu. Dar Eu dacă pot umbla în cele dinăuntru ale omului, îl lucrez pe om după plăcerea Mea, şi îl învăţ să stea în ea apoi, să o lucreze şi să o păzească pentru veşnicia lui.
O, poporul Meu, ce mult am de dat învăţătura Mea peste pământ! Ce mult, poporul Meu! Nu ştie omul să-I dea lui Dumnezeu nimic atunci când îi dă. Nu e greu să hrăneşti pe Dumnezeu, să-L îmbraci, să-L adăpi, să-L adăposteşti, căci mulţi fac aceasta ca să Mă scoată dator; ci e greu să faci aceasta cu cele dinăuntru ale tale, căci dacă numai înşiri pe cale acestea şi atât, şi tu rămâi cu bucuria că le-ai făcut şi nu ca un dator lui Dumnezeu pentru toate acestea, atunci tu nu eşti spălat şi primenit şi făptură nouă. O, omule, una e să mărturisesc Eu că faci toate acestea, şi alta e să mărturiseşti tu. Iar mărturia Mea este în ziua dreptei judecăţi, atunci când fiecare îşi ia după cum şi-a adunat la Mine.
Vine ziua dreptăţii faptelor, şi Eu încă îl învăţ pe om. L-am învăţat pe om la început, şi omul a scăzut în umilinţă, şi apoi a scăzut în credinţă, şi apoi a crezut în el omul, şi s-a închinat trupului lui. L-am învăţat pe om prin profeţi apoi, iar în al şaselea veac am venit Eu însumi şi M-am făcut trup între cer şi pământ şi am vorbit cu omul faţă către faţă treizeci şi trei de ani în fel şi chip, ascunzându-Mi slava dumnezeirii ca să Mă poată omul privi şi să nu moară, că mila Mea de om a întrecut toate aşteptările. Şi iar îl învăţ pe om, Eu însumi, iarăşi, după două mii de ani, îl învăţ pe om şi îi spun că a venit vremea şi ziua împărăţiei sfinţilor pe pământ. Amin. O, de s-ar înfricoşa omul de bunăvoie, ca să vin învăţător în calea lui şi să se prindă de el învăţătura venirii Mele mai înainte de învierea morţilor! Amin.
O, poporul Meu, trebuie să cerem la Tatăl ridicarea morţilor, căci toate se împlinesc prin cerere, prin rugăciunea cea după voia Mea în mijlocul tău. Hai cu iubire mare să facem cele ale împărăţiei cerurilor ca să vă adaug Eu, Domnul, pe cele care să slujească Mie şi vouă. Daţi voie tot mai largă împărăţiei Mele cu voi, că Eu vă învăţ ca azi, nu ca ieri, fiilor, că vreau curând, curând să vă spun vouă: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, că Mi-aţi fost pâine şi apă şi hăinuţă şi căsuţă şi mângâiere şi scăpare atunci când v-am cerut să faceţi aceasta». Şi vreau să le spun tot aşa şi celor ce au făcut cu voi aşa, că voi sunteţi cei prea mici ai Mei. O, pe mulţi aş fi voit să-i răsplătesc pentru voi, dar omul se iubeşte pe sine, nu pe Mine şi nu pe voi, cei ce sunteţi cei prea mici ai Mei. Dar Eu am putere şi vă port, căci sunt cu duh umilit, şi are mare putere acest duh. Tot aşa să puteţi şi voi, fiilor, căci duhul cel umilit din voi aduce vouă toate bunătăţile cele din cer şi cele de pe pământ, spre folosul împărăţiei Mele şi spre slujirea celor ce sunt fiii ei de-a dreapta Mea. Amin.
Acum vă dau puteri din cer pentru petrecerea cea de până la serbarea învierii Mele. Staţi cu toată iubirea sub învăţătura Mea. Prindeţi drag de ea, că e vremea ei. îmbrăcaţi-vă frumos pentru învăţătură şi siliţi-vă să luaţi note mari ca să fiţi binecuvântaţii Mei, şi să fii tu întâiul, poporul Meu. Arată-Mi în mijlocul tău fericirile pe care le-am rostit Eu pe munte, ca să le văd şi să Mă bucur de împlinirea lor, de facerea lor în mijlocul tău, poporul Meu.
O, fiilor, apropiaţi-vă cât mai mult de pământ cu fericirile gurii Mele pentru cei ce le împlinesc pe ele. Scăldaţi-vă în fericirile cele rostite de gura Mea, şi pământul vă va vedea şi va tresări şi va da înapoi pe morţii de sub el, şi toate vor tresări, şi va suna învierea şi slava cea de după ea. Amin.
Învaţă, poporul Meu, cuvântul Meu. Şi iarăşi zic: învaţă cuvântul Meu, poporul Meu, şi fă-te făcătorul lui ca să te am întâiul şi să-ţi dau ţie locul celor fericiţi, locul celor credincioşi, acum, la venirea Mea cea din urmă. Hai, poporul Meu, hai la învăţat, căci învăţătorul tău te vrea întâiul, precum El este, «şi vei fi asemenea Lui, căci îl vei vedea cum este», precum este scris. Amin, amin, amin.
O, fiilor unşi cu mirul cel din mâna Mea peste popor! Îmbrăcaţi-vă în odăjdii la cuvântul Meu care vă cere aşa, şi strângeţi poporul cel apăsat sub dureri, că vreau să vă scot de sub dureri, că nici Eu nu le mai pot. Rostiţi înaintea Tatălui şi a Mea împăcarea şi cereţi vindecare deplină peste toate ranele trupurilor voastre de peste tot. Tot poporul să se însănătoşească, şi în duhul cel umilit să petreacă, şi să împlinească peste el cuvintele Mele ca să-i fie bine. Amin. Iar voi, nimic să nu faceţi până mai întâi nu-L faceţi pe Dumnezeu mereu peste popor. Fiţi precauţi cu această împlinire, că Tatăl v-a spus să nu mai aveţi curaj ca voi, ci să fiţi curajoşi aşa cum vă cere Dumnezeu, curajoşi în plăcerile Lui. Faceţi poporul să aibă frică de Dumnezeu şi să nu săvârşească nici o fărădelege văzută sau nevăzută. Iar voi ridicaţi mânuţele şi cereţi să vă dau vindecare şi pace şi temere de Dumnezeu, fiilor, peste voi şi peste tot poporul. Amin. Eu vă ridic suferinţele şi pun îngeri în slujba voastră, dar apropiaţi pe îngeri de voi şi învăţaţi cum se face această lucrare, că fără îngeri voi nu puteţi birui, că sunteţi mici, fiilor. Eu, Domnul, le poruncesc îngerilor să stea şi să nu se mai despartă de voi, şi nici voi de ei. Amin.
Şi acum, sculaţi-vă şi fiţi vindecaţi, şi fiţi vii, fiilor scumpi, voi şi tot poporul cel sfinţit. Amin, amin, amin.
10-03-2002
