în fiecare zi de sărbătoare vin şi te împrospătez în dragostea Mea, Israele, copilul Meu. Vin, tată, vin, că tu eşti mângâierea Mea. Vin să te învăţ să te închini în Duhul Adevărului, căci duhul lumii nu mai ştie ce este Duhul Adevărului, dar tu crezi în Scripturi şi te faci duh şi adevăr cu închinarea ta, căci tu, poporul Meu, ai Dumnezeu adevărat.
O, Israele, îţi dau pacea Mea, fiule, căci pacea Mea îţi aduce duh de mulţumire întru Dumnezeul tău Cel adevărat. Pace ţie, binecuvântatul Meu, Israele al Meu! închină-te, Israele, lui Dumnezeu. Ia, fiule Israele, Duhul Adevărului, ia-L şi învaţă de la El să te închini lui Dumnezeu. Amin. Când am vorbit la fântâna lui Iacov cu femeia samarineancă, tu ştii ce am spus Eu atunci. Am spus că va veni ceasul când adevăraţii închinători nu se vor mai închina nici în muntele de închinare şi nici în Ierusalim, ci în Duhul Adevărului, în Duhul lui Dumnezeu, în Hristos se vor închina Tatălui. Această Scriptură este mare, şi taina ei este greu de înţeles chiar şi pentru cei credincioşi lui Dumnezeu. A venit ceasul să aibă Tatăl închinători adevăraţi, a venit ceasul să aleg un popor şi să aşez peste el Duhul Adevărului, şi în El să se închine Tatălui, căci Tatăl aşa închinători voieşte. A venit ceasul să te am pe tine, poporul Meu, căci te-am ales ca să te am şi să crezi în Iisus Hristos, Care a venit din cer de la Tatăl, ca prin El să te închini Tatălui, măi Israele. Duh este Dumnezeu, duh şi adevăr este Dumnezeu, căci Duhul lui Dumnezeu S-a făcut adevăr pe pământ, după cum este scris în Scripturi, că aşa este scris: «Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între oameni».
O, ce înţeleaptă a fost femeia aceea samarineancă! Ce bine M-am înţeles Eu cu ea, că mare este darul înţelepciunii care vine de la credinţa în Dumnezeu, în Duhul lui Dumnezeu, Care a grăit şi grăieşte în prooroci. Ea aşa Mi-a spus: «Doamne, părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, iar voi, iudeii, ziceţi că în Ierusalim este locul de închinare». Şi Eu i-am zis: «Femeie, o să vină ceasul, pentru adevăraţii închinători, că nici în muntele acesta, nici în Ierusalim nu se vor mai închina, ci în duh şi în adevăr se vor închina Tatălui, că aşa închinători voieşte Tatăl. Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi, dar noi ne închinăm Căruia ştim, căci din iudei vine mântuirea, dar vine ceasul când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, căci Duh este Dumnezeu, şi cei ce se închină Lui, se închină în duh şi în adevăr». Ea era înţeleaptă şi a înţeles despre ce adevăr al Duhului grăiesc Eu cu ea, şi atunci a spus: «Ştim că are să vină Mesia, Care Se cheamă Hristos, şi Acela când va veni ne va învăţa toate». O, şi ce bucurie a fost pe ea când Eu i-am spus: «Acela sunt Eu, Cel ce grăiesc cu tine».
O, Israele, mare este darul înţelepciunii care vine de la credinţa cea sfântă în Dumnezeu. Tatăl astfel de închinători voieşte, închinători care cred în adevăr, în Iisus Hristos, Care este adevărul, căci Duh este Dumnezeu, duh şi adevăr, cuvânt şi trup, după cum este scris: «Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi, şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia născut din Tatăl, plin de duh şi de adevăr».
O, Israele, cât de frumoasă a fost vorbirea Mea cu tine, că multă vreme am vorbit Eu cu tine la această fântână, fiule, la fântâna cuvântului Meu, măi Israele. Ieşisem cu această fântână înaintea femeii din Samaria, ieşisem cu cuvântul Meu înaintea ei, şi ce frumoasă a fost vorbirea Mea cu ea! Şi apoi i-am dat apă din fântâna cuvântului Meu, i-am dat duh şi adevăr, şi s-a făcut în ea izvor de apă vie, că Eu aşa i-am spus: «Cine bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta niciodată, şi se va face în el izvor de apă vie», duh şi adevăr se va face în el apa Mea cea vie. Ce frumos am vorbit Eu cu femeia aceea înţeleaptă, că Mi-a plăcut de înţelepciunea ei, de cunoştinţa ei, de credinţa ei în Iisus Hristos, despre Care scria în prooroci că va veni. Eu la fântână M-am întâlnit cu ea, şi vorbind despre fântână, am ajuns s-o fac să ştie ce este fântână, şi ce este apă, şi ce este duh şi adevăr, măi Israele, şi tot aşa voiesc să te învăţ şi pe tine, fiule Israele, ca să te deprinzi, fiule, să ştii ce înseamnă închinare Tatălui în duh şi adevăr.
Dă-Mi, Israele, dă-Mi, tată, să beau şi să Mă pot înţelege cu tine ca şi cu femeia samarineancă, fiule Israele. I-am zis: «Dă-Mi să beau din cofiţa ta». Iar ea a zis: «Tu eşti iudeu, eu sunt samarineancă, şi iudeii nu sunt prieteni cu samarinenii; cum zici Tu: „Dă-Mi să beau”?». Iar Eu i-am zis: «De ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi pe Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau”, ai fi cerut tu de la El, şi ţi-ar fi dat apă vie». Lucram peste ea ca să-i deschid înţelepciunea şi cunoştinţa, că era înţeleaptă, şi ea Mi-a zis: «Doamne, fântâna e adâncă, şi nici n-ai vas ca să scoţi apă. De unde ai Tu apa cea vie? Oare, eşti mai mare ca părintele Iacov, de la care avem fântâna aceasta din care a băut el şi fiii lui şi turmele lui?». Atunci i-am zis aşa: «Oricine bea din apa aceasta, iarăşi însetează şi iarăşi bea când însetează, dar cel ce bea din apa pe care Eu i-o dau, apa Mea se face în el izvor de apă, care curge spre viaţă veşnică». Eu lucram peste ea cu izvorul cuvântului Meu, ca să înţeleagă cine sunt, căci avea putere de credinţă şi de înţelepciune, iar ea a înţeles vorbirea Mea şi a zis apoi: «Doamne, dă-mi să beau din această apă, ca să nu mai însetez şi nici să mai scot apă de aici». Şi atunci am curăţit-o de păcatele pe care i le-am spus, şi ea a văzut în Mine un prooroc şi M-a întrebat de închinare, căci voia să se închine lui Dumnezeu şi să fie a lui Dumnezeu. Aşa a zis: «Părinţii noştri se închinau pe muntele acesta, iar voi ziceţi să ne închinăm în Ierusalim». Ea voia să priceapă cum să se închine Tatălui, şi Eu i-am descoperit închinarea cea adevărată şi i-am spus: «Tu, femeie, să crezi că vine ceasul că nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui, căci voi vă închinaţi căruia nu ştiţi, iar noi ne închinăm Căruia ştim, fiindcă din iudei este mântuirea. Dar vine ceasul când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, căci aşa închinători voieşte Tatăl. Dumnezeu este Duh, şi dacă I se închină cineva, în duh şi în adevăr trebuie să I se închine». Iar când femeia lua aminte la cuvintele vieţii, şi-a adus aminte de prooroci şi a zis: «Ştim că are să vină Mesia, Care Se cheamă Hristos, şi când va veni, ne va vesti nouă toate». Iar când am auzit că ea a vorbit despre Mine, i-am zis: «Eu sunt Acela, Eu, Cel ce vorbesc cu tine». M-am descoperit ei, ca să ştie că am venit şi că o învăţ. Şi au venit ucenicii Mei cu merinde şi M-au văzut cu ea şi s-au mirat că vorbeam cu o femeie, dar nu M-au ispitit ce fac, iar ea a lăsat acolo cofiţa ei şi s-a dus în cetatea ei şi le-a spus la mulţi să vină la fântâna din Sihar, ca să-L vadă pe Hristos. Şi au venit samarinenii la fântână către Mine, şi Eu n-am mai voit să mănânc, căci ucenicii îmi ziceau: „Mănâncă, Doamne”. Dar mâncarea Mea era atunci să fac voia Tatălui, Care M-a trimis din cer să fac lucrul Lui, şi le-am zis de lucrul secerişului şi de plata celor ce seceră, care primesc plată şi strâng roadă spre viaţă veşnică şi se bucură împreună cu cel ce seamănă, căci unul este semănătorul, şi altul secerătorul. Cel ce seceră nu este ca cel ce seamănă. Cel ce seamănă, acela munceşte mult, iar cel ce seceră intră în munca celui ce seamănă şi se trudeşte peste holda semănată, şi bucuria celor doi este laolaltă, căci la Dumnezeu este iubire, este plată peste secerători, căci ei încheie lucrul şi strâng rodul spre viaţă veşnică şi se bucură cu cel ce seamănă, secerătorul cu semănătorul.
Aşa au primit samarinenii pe Hristos, măi Israele. Aşa a fost venirea Mea spre ei, aşa ca şi spre tine, Israele, căci am lucrat cuvântul vieţii, l-am semănat peste femeia aceea care a venit la fântâna din Sihar, şi au venit acolo cei din Samaria, au venit pentru credinţa cea mărturisită de femeie, şi M-au luat în casa lor, şi au crezut pentru cuvântul Meu, nu numai pentru că le spusese femeia aceea credincioasă. Cuvântul Meu este fântână de apă vie, şi cine bea din el, se face în el izvor de apă, care curge spre viaţă veşnică. O, ce frumoasă a fost credinţa samarinenilor, căci ei au crezut prin cuvântul Meu, nu prin vederea puterii Mele dumnezeieşti, nu prin vederea semnelor şi a minunilor, ci prin cuvânt şi prin credinţa lor în prooroci şi în părinţi.
O, să nu te superi, poporul Meu. Eu ştiu că tu ştii Scriptura, dar vin să ţi-o desluşesc ca să ştii tu de la Mine cuvântul ei, cuvântul Meu, măi Israele, căci prin această Scriptură vorbeam Eu atunci de cuvântul Meu de azi, care este peste tine, de fântâna Mea de azi, căci aşa am zis: «Cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor care va izvorî spre viaţă veşnică». Izvorul sunt Eu, căci cuvântul este izvorul, aşa cum a zis femeia când a zis: «Ştim că are să vină Hristos, Care ne va învăţa toate. Dă-mi, Doamne, această apă, ca să nu mai însetez!».
Israele, Israele, duh şi adevăr este Dumnezeu. Eu sunt Duhul şi Adevărul; Eu, Cel ce am venit de la Tatăl, din Duhul Sfânt şi din Fecioară, iar adevăraţii închinători se vor închina întru Mine, Care sunt duh şi adevăr. Spuneam atunci ucenicilor Mei: «Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu veţi primi, căci până acum n-aţi cerut în numele Meu. Acum cereţi, şi veţi primi în numele Meu, şi nu zic că Tatăl vă va da în numele Meu, căci însuşi Tatăl vă iubeşte, pentru că aţi crezut în Mine, Cel ce am venit de la Tatăl». Aşa i-am spus samarinencii: Duh este Dumnezeu, şi cel ce se închină Tatălui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr, nu în muntele de închinare sau în Ierusalim, ci în Hristos, Fiul Tatălui, Care S-a făcut duh şi adevăr între oameni, precum este scris: «Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi, şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia născut din Tatăl, plin de duh şi de adevăr». Cuvântul S-a făcut trup, Duhul S-a făcut adevăr, iar adevăraţii închinători se închină Tatălui în duh şi în adevăr, şi orice vei cere de la Tatăl în numele Meu şi din Mine, Israele, vei primi, fiule. De aceea îţi spun Eu mereu: Mi-e dor de Mine în tine. De aceea îţi spun Eu ţie că vin mereu şi te întrupez în trupul Meu cel sfânt, căci Eu sunt Fiul înţelepciunii lui Dumnezeu, şi am venit să Mă fac Dumnezeu în om, ca să aibă omul înţelepciune.
Se duce lumea la Ierusalim să se închine. Lasă, tată, să se ducă unde vrea, iar tu, Israele, închină-te în duh şi în adevăr, în numele Meu închină-te Tatălui, că am pus peste tine numele lui Dumnezeu şi te-am închinat în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, te-am închinat lui Dumnezeu când te-am născut din cuvântul Meu şi te-am miluit ca pe un întâi-născut, după cum este scris: «Domnul miluieşte pe poporul care se cheamă cu numele Său, pe Israel pe care cu întâiul-născut l-a asemănat». închină-te, Israele, în duh şi în adevăr, în Hristos, fiule scump, că te-am numit Ierusalim, cetate a odihnei Mele te-am numit.
O, fii ai Ierusalimului, fiţi, tată, închinători adevăraţi, în duh şi în adevăr, că nimeni nu înţelege această Scriptură care nu este o bolboroseală, cum fac mulţi din cei ce se zic că sunt ai Domnului, căci această Scriptură este Hristos vestit de El însuşi, Duh şi adevăr, cuvânt şi trup, căci Cuvântul S-a făcut trup, şi iată minune mare la capătul tainei cea în Hristos, căci trupul S-a făcut cuvânt, şi Se face cuvânt şi Se împarte oamenilor, Se împarte şi nu Se desparte, Se rupe şi Se împarte şi nu Se desparte, Se mănâncă şi nu Se împuţinează, şi sfinţeşte pe cei ce iau pe Mielul lui Dumnezeu spre viaţă veşnică, iar cel ce crede în Mine are viaţă veşnică. Amin.
O, iubitul Meu popor Israel, o, Ierusalime, am zis ţie, fiule, să te duci pe calea sfintelor Scripturi, ca să vezi şi să crezi şi să înţelegi lucrarea cuvântului Meu, care vine din cer şi te hrăneşte pe tine azi, poporul Meu născut din cuvântul cel venit pe nori până la tine, Israele. Am zis celor ce te păstoresc pe tine în Mine să-ţi desluşească lucrarea cuvântului Meu care vine din Scripturi, fiule. Dar vin şi Eu, vin să-ţi desluşesc Scriptura cea despre adevăraţii închinători în duh şi adevăr, căci Tatăl aşa închinători doreşte. Te doreşte Tatăl întru Mine, poporul Meu iubit. Mă doreşte Tatăl în tine, Ierusalime scump, căci te-am numit Ierusalim, poporul Meu, nou Ierusalim te-am numit, şi voi aşeza peste tine o taină mare şi frumoasă, Ierusalime, o zi frumoasă între zilele cerului pe pământ, şi ziua aceea se va numi «cetate a slavei», după cum este scris că «în zilele din urmă, muntele templului Domnului, cetatea odihnei Domnului se va ridica peste vârful munţilor, şi multe popoare vor veni, ca râul vor veni şi vor grăi: „Veniţi, veniţi, popoare, să ne închinăm casei Domnului, ca Domnul să ne înveţe căile Sale şi să umblăm pe ele!”, căci din Sion va ieşi legea Domnului, şi cuvântul lui Dumnezeu va ieşi din Ierusalim, cetatea odihnei Domnului, căci Domnul va da legile Sale la popoare nenumărate, şi toţi vor zice: „Veniţi să umblăm în lumina Domnului!”. Ochii celor semeţi se vor smeri, şi numai Domnul va fi slăvit în ziua aceea, căci Domnul Savaot va avea ziua Lui», ziua Lui de slavă, iar ziua aceea se va numi «cetate a slavei», după cum este scris despre cetatea odihnei Domnului. Mi-e dor de ziua Mea de slavă, Ierusalime, poporul Meu, căci Tatăl Se va slăvi în Mine, şi de aceea îţi zic: Mi-e dor de Mine în tine, şi mereu vin să te întrupez în trupul Meu cel sfânt, şi nimeni nu ştie ce este această taină.
Fiilor unşi în grădina cuvântului Meu, vă voi da înţelepciune, fiilor scumpi, ca să daţi lui Israel priceperea şi credinţa care vine din Scripturi, fiilor, căci Eu sunt în voi duh şi adevăr, cuvânt şi trup, trup şi cuvânt sunt în voi şi prin voi, căci această taină este lucrarea care vă poartă în sânurile ei, în sânurile cerului.
Israele, copile Israele, închină-te Tatălui în duh şi în adevăr, căci Tatăl aşa închinători doreşte. Cu tine grăiesc nu ca şi cu femeia samarineancă. Cu tine grăiesc grăire înaltă şi desluşită, căci a venit ceasul adevăraţilor închinători în duh şi în adevăr, în Hristos, fiule mic, născut din cuvântul Meu cel de azi. Să nu uiţi, poporul Meu, că Mi-e dor. Să nu uiţi, fiule, că Mi-e dor de Mine în tine. Să nu uiţi că mereu Mi-e dor, să nu uiţi. Mi-e dor de duh şi de adevăr în tine, şi vor veni la tine noroade însetate după Dumnezeu, aşa cum se duce lumea la Ierusalim să se închine. Dar lumea se închină căruia nu ştie, iar tu şi cu Mine ne închinăm Căruia ştim, căci tu ştii de la Mine ce este Scriptura Mea care spune despre închinătorii cei adevăraţi, care se închină Tatălui în duh şi în adevăr, în Mine, Israele, căci Tatăl în Mine este. Eu sunt Cuvântul Tatălui, căci Tatăl grăieşte în Mine, fiindcă Eu am venit să fac voia Tatălui, a Celui ce M-a trimis. Aşa şi tu, poporul Meu, să faci voia Mea, căci Eu sunt în Tatăl, şi de la Tatăl sunt Duh şi adevăr înaintea ta şi în tine, fiule.
O, fiilor unşi în grădină, vă binecuvintez înţelepciunea, căci am stat de vorbă cu voi la fântâna cuvântului Meu, iar cuvântul Meu se va face din voi izvor de apă curgătoare, din care vor bea mulţi şi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, căci Tatăl aşa închinători doreşte. Amin, amin, amin.
06-10-1996
