Iubirea coboară din cer pe pământ. Amin. Iubirea s-a făcut cuvânt şi s-a aşternut peste România şi grăieşte şi se împlineşte glasul şi cuvântul Iubirii. Iubirea coboară şi cuvintează. Dumnezeu este iubirea. Amin. Dumnezeu cuvintează în România. Cuvintează Domnul peste poporul cuvântului Său. Cuvânt de iubire cuvintează Dumnezeu.
Pace ţie, poporul Meu cel născut din cuvânt, şi voiesc prin tine să nasc pe toată România prin cuvântul Meu, şi voiesc s-o nasc din iubire, ca să fie ea iubire înaintea Mea. Pace ţie, poporul Meu, că s-a dus vestea până la toate marginile că Dumnezeu grăieşte din cer cu tine, că stă Domnul deasupra ta şi grăieşte cuvântul Său peste tine. Am făcut din tine poartă, poporul Meu, poartă prin care intră cuvântul Meu la oameni. Pace ţie, popor binecuvântat! Pace şi celor ce te iubesc pe tine, celor care cred în Mine prin tine, prin cuvântul Meu dat de tine oamenilor.
O, câtă iubire am pus pentru oameni! căci omul a căzut din veşnicie şi din feciorie. De ce, tată, n-a înţeles omul câtă iubire am pus Eu pentru om? Mai întâi am creat toate frumuseţile, tot ce poate fi mai frumos şi mai fericit, şi apoi M-am aşezat şi am lucrat cu mâna pe om, ca să am cui să-i dau tot ce am creat. O, câtă durere M-a cuprins pe Mine, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt! Câtă suferinţă pe Mine când am văzut pe om că a căzut din binele cel ceresc! O, poporul Meu, câtă iubire am amestecat cu durerea Mea şi cât am suferit iubind, iubind şi aşteptând să-l văd din nou pe om lângă Dumnezeu! Am lucrat apoi cinci mii de ani ca să repar pe cele stricate de om. M-am sălăşluit prin cuvânt în prooroci şi am lăsat ungerea Mea între oameni, căci proorocii şi unşii Mei au lucrat cu cuvântul Meu în ei cinci mii de ani, poporul Meu. La început am lucrat cinci zile, şi a şasea zi l-am făcut pe om ca să-i dau cele ce le lucrasem timp de cinci zile, şi omul le-a strivit pe toate, a strivit viaţa cea veşnică a celor create de Mine. Am lucrat apoi cinci mii de ani ca să-l sui pe om din nou la veşnicie, iar în a şasea mie de ani am lucrat om nou. O, poporul Meu, cum am făcut Eu aceasta? Iată, Eu am fost Omul, că M-am făcut Eu Fiul Omului în a şasea mie de ani. M-am făcut Om ca să ştie omul cum trebuia să fie, cum trebuia să se înmulţească şi cum trebuia să lucreze înaintea lui Dumnezeu. Şi iată, în a şaptea mie de ani Eu sunt cu cuvântul peste pământ, şi nimeni nu e pregătit pentru această iubire, pentru această coborâre de iubire.
Iubirea a venit pe pământ, şi omul nu cunoaşte ce este înţelepciunea. Iubirea îl strigă pe om. Omule, unde eşti? O, te-ai ascuns, te-ai ascuns că eşti gol. De şapte mii de ani umbli gol. Omul născut din om este gol, este golaş. Gol se naşte din om, gol se duce înapoi, şi iată, Iubirea îl strigă pe om să nu se mai ducă înapoi. Să se scoale, să se acopere şi să meargă înainte, căci înaintea lui aşteaptă Iubirea. Omule născut din om, te aşteaptă Iubirea ca să te naşti din ea şi să cunoşti apoi ce este înţelepciunea, căci înţelepciunea este duh iubitor de oameni.
Poporul Meu, intru, tată, pe porţi ca să strig omul. Poporul Meu, copilul Meu, stai în poartă şi dă fiinţă cuvântului care strigă la om. Eu sunt Cuvântul. Eu, Domnul Iisus Hristos, Mă numesc Cuvântul lui Dumnezeu, Dumnezeu din Dumnezeu, Dumnezeu de la Dumnezeu venit între oameni. La început l-am avut pe Israel de popor, şi vorbeam deasupra lui, şi Moise Mă auzea şi lucra ca să-i dau lui Israel veşnicia şi fecioria şi Canaanul, şi n-a vrut nici atunci omul să se întoarcă în Dumnezeu. La sfârşit am iarăşi pe Israel, şi l-am numit român pe Israel. Israel înseamnă popor al Domnului. Israel este numele poporului Domnului. O, Israele român, la sfârşit, iată, te-am făcut pe tine popor al Meu şi te-am numit român, Israele nou ales, şi ţi-am spus: «Pace ţie!». Israele, Israele, Domnul Dumnezeu te strigă să te faci popor al fericirii cereşti. Israele român, te strigă Făcătorul tău, că iată, am născut în tine cuvântul Meu, şi îl nasc mereu, că mereu Mă fac cuvânt înaintea ta şi te chem să mergi înainte şi să nu te mai întorci înapoi. Priveşte, Israele, cum îmi pasc Eu oile născute din cuvântul Meu cel nou, şi ţine, tată, urma oilor Mele, că am pus turma Mea înaintea ta, şi Eu sunt Păstorul şi învăţătorul. Ţine, Israele, urma oilor Mele şi mănâncă şi tu, ca să te faci măricel la înţelepciune şi să înveţi lecţia împărăţiei cerurilor pe pământ şi să te faci zidar, fiule român, zidar de împărăţie cerească între cer şi pământ. Cele ce a zidit omul şapte mii de ani nu sunt bune, tată. Sunt bune numai cele făcute de Dumnezeu. Vino în lucrare de zidărie cerească pe pământ! Vino, omule român, vino, tată, că românul este poporul cel ales la sfârşit. Vino să zidim împărăţia cerurilor, că aşa am făcut şi cu Adam. L-am făcut ca să zidească împărăţia cerurilor, şi el şi-a zidit neascultare. Prima piatră a fost neascultarea, şi pe ea se zideşte tot ce se zideşte de şapte mii de ani. Şi ce s-a zidit pe ea? S-a zidit pofta pe ea, şi pofta a zămislit şi s-a făcut păcat, şi păcatul l-a învinuit pe om şi stă împotriva lui de şapte veacuri. Dar Eu am făcut în al şaselea veac o lucrare mare, rostită de Mine prin prooroci. Am venit şi M-am însămânţat în Fecioară, şi sămânţa Eu am fost, Eu, venit din cer; şi M-am înfiinţat Om în Fecioară şi M-am născut prunc şi am crescut Om desăvârşit, şi apoi cu multă iubire M-am aşezat să gust moartea ca un om şi să frâng puterea ei prin învierea Mea din moarte.
Poporul Meu, poporul Meu, cine poate înţelege ce am făcut Eu în al şaselea veac? L-am făcut pe Omul Cel nou, născut şi nu făcut. Am făcut lucrarea de naştere a Omului Cel nou. Am coborât din cer între oameni, aşa cum trebuia să-l nasc Eu pe fiecare om din Mine; din Mine, nu din om; din Mine prin om, prin lucrul mâinilor lui Dumnezeu. Omul cel dintâi a fost lucrul mâinilor lui Dumnezeu, şi tot aşa voiesc să fac lucrare şi la sfârşit. La început a fost facere de om, facere lucrată, iar la sfârşit este naştere de om, naştere prin cuvânt, nu prin om; naştere din cer pe pământ, după cum este scris: «Cine nu se naşte de sus, din cer, nu poate intra cu împărăţia lui Dumnezeu».
Israele, Israele, scumpul Meu popor, am lăsat prin Scripturi cuvânt şi am zis despre naşterea din nou a lumii, despre înnoirea lumii am profeţit. O, poporul Meu, am încheiat şi al şaptelea veac, şi am păşit pas de veac nou, şi cine, tată, mai înţelege Scripturile? Cine mai aşteaptă naşterea din nou a lumii, aşa cum Eu am proorocit în Scripturi? Am trimis pe înger şi am cerut-o pe Fecioară ca să Mă însămânţez în ea, şi ea M-a primit. Prin ce M-a primit? Prin cuvântul ei M-a primit, şi a spus: «Iată roaba Domnului», şi în clipa aceea Cuvântul S-a zămislit şi a crescut şi S-a născut; prin uşă închisă S-a născut, căci uşa aceasta a rămas neumblată, şi Fecioara a rămas fecioară. Iată, aşa a lucrat Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul şi pământul şi pe om. A lucrat Dumnezeu naştere din Fecioară şi n-a stricat fecioria prin naştere, dar omul nu mai are înţelepciune.
O, poporul Meu, sunt cu tine în serbare cerească pe pământ şi serbăm pe Fecioara mamă. E bucuria cerului cu tine în serbare. E Fecioara mama Mea serbată de poporul cel ales la sfârşit.
Bucură-te, mamă Fecioară, bucură-te lângă poporul cel nou şi ajută-l pe cel mic, aşa cum M-ai ajutat pe Mine în vremea prunciei şi a copilăriei, până la desăvârşirea cea deplină. Ajută-l pe cel mic, înfaşă-l, hrăneşte-l şi creşte-l fuguţa pe cel mititel, pe cel născut din Dumnezeu prin cuvânt, căci cine este născut din Dumnezeu, acela este cuprins de împărăţia lui Dumnezeu. Bucură-te, mamă Fecioară, şi învaţă-l pe cel mic nădejdea în cele făgăduite de Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, nădejdea în înnoirea lumii. Amin.
O, câtă iubire am pus Eu pentru om! Eu, Fiul lui Dumnezeu, M-am făcut Fiul Omului ca să-l fac pe om fiu al lui Dumnezeu, născut din Fiul lui Dumnezeu.
Omule, unde eşti? Auzi tu glasul Meu? O, te-ai ascuns, că eşti gol! De şapte mii de ani eşti gol. Iată, cuvântul Meu suflă peste tine. Ia din Duhul Meu şi lasă-te născut din Duhul Sfânt şi stai înfăşat cu Duhul lui Dumnezeu, că Eu te numesc fiu. Omule, te iubesc şi te strig. Te strigă Iubirea. E lungă durerea iubirii, e lungă de şapte mii de ani. Omule, lucrarea Mea, am coborât din cer după tine, am coborât în acest sătuţ şi Mi-am făcut în el staul de cuvânt şi cale spre oameni. Am făcut grădină de rai, şi Mă port deasupra ei şi cuvintez cuvânt de înnoire a lumii şi strig omul să se înveşnicească, să se înfeciorească şi să se lase cuprins de viaţă fără de moarte. Amin.
Omule, fruct al păcatului, vino, tată, spre îndumnezeire, căci Cuvântul a venit să te nască din El şi să fii apoi viu. Omule, ia din fructul vieţii şi te umple de viaţă, că Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Amin.
Ce cale ţi-ai ales tu, omule scump? Că scump a fost, tată, preţul pe care l-am dat ca să te răscumpăr de pe calea pe care ţi-ai ales-o. A murit Dumnezeu pentru tine, şi apoi a înviat şi a zis: «Eu sunt calea, adevărul şi viaţa».
O, poporul Meu, Eu sunt cărarea, Israele român, şi M-am dat ţie ca să ai cărare şi ca să mergi pe ea. îngrijeşte-ţi mersul şi te cercetează şi te aşează pe cărare, fiule.
Omul trebuie înfiat de iubire. Omul trebuie să aibă iubirea de mamă. Omul trebuie să se facă prunc la sânul iubirii şi să-i zică mamă. Omul trebuie să fie fruct al iubirii.
Omule, fruct al păcatului, lasă-te născut din iubire, din cuvântul ei. Ea te aşteaptă ca să te hrănească cu fructul ei. Iubirea este viaţă fără de moarte. Iubirea este Dumnezeu. Dumnezeu este iubirea, şi omul va fi om nou, om după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Aşa este lucrarea pentru naşterea din nou a lumii, şi iată, înţelepciunea cea din cer grăieşte peste pământ şi se aşează peste oameni ca să înnoiască lumea, după cum este scris în Scripturi. De patruzeci de ani cobor şi Mă fac cuvânt şi Mă fac cărare de coborâre la om, cărare de urcare a omului la Mine.
M-am făcut cunoscut oamenilor bisericii de azi, şi nu M-au primit şi n-au cunoscut Duhul lui Dumnezeu, Care grăieşte la sfârşit, şi n-au luat mângâierea Duhului Sfânt în biserica lor. Au pus din nou Cuvântul sub lege şi sub judecată, aşa cum a fost acum două mii de ani. Oamenii bisericii zic că au şcoală, zic că au cunoştinţă. De unde au cunoştinţă? O, şi Pavel, apostolul Meu, avea cunoştinţă şi şcoală învăţată pe pământ, dar până ce Eu nu am orbit cunoştinţa lui, n-am putut să-l folosesc ca unealtă a cuvântului Meu, n-am putut, aşa cum nici azi nu pot cu omul bisericii. Biserica are treburile ei, nu are timp de Cuvântul Care vine din cer de la Dumnezeu. Cuvântul vine, Cuvântul a venit, după cum a fost scris în Scripturi, dar biserica I-a frânt calea. Cuvântul lui Dumnezeu a venit şi Şi-a făcut popor, şi are popor, şi are biserică, şi are iesle şi Se naşte în ea Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
O, popor al Cuvântului, o, biserică a lui Iisus Hristos, Ierusalime, Ierusalime nou, întocmit de Dumnezeu! Ia, tată, şi mănâncă tu cuvânt, că biserica din lume s-a culcat, şi nu se mai scoală ca să mănânce. Biserica doarme somnul ei, şi nu se trezeşte din somnul ei. Am trezit-o ca să-Mi audă cuvântul, şi s-a culcat iar, şi nu se scoală ca să stea înaintea Mea. Cine slujeşte păcatului, acela nu înţelege pe Dumnezeu, acela are de tată păcatul, acela nu are timp de Dumnezeu. Dar omul care slujeşte poruncile lui Dumnezeu, acela are cunoştinţă, are duh treaz şi este fiu al iubirii, fiu al lui Dumnezeu, căci scris este în Scripturi: «Celor ce cred în El şi celor câţi L-au primit le-a dat putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nu din poftă trupească şi bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut».
Iubirea coboară din cer pe pământ. Iubirea S-a făcut cuvânt şi Se aşterne peste România. Pace ţie, Românie, că ai în tine poporul cuvântului Meu! Pace ţie, că voiesc să te îmbrac mireasă, să te nasc din cer şi să te iau de mireasă, să te înfecioresc şi să te înveşnicesc, să-ţi dau ţie darurile pe care omul le-a pierdut de la început. Când Adam a avut din nou un fiu în locul celui ucis, a zis Adam: «Iată om după chipul şi asemănarea mea», şi din acel fiu s-a înmulţit omul pe pământ după chipul şi asemănarea lui Adam, după cum este scris. Adam a fost făcut de Dumnezeu după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, dar când omul s-a născut apoi din om, a fost după chipul şi asemănarea lui Adam. Omul născut din păcate trebuie să se lase născut din cer, din Dumnezeu, din iubirea lui Dumnezeu pentru om.
Poporul Meu, să fii iubire, fiule, şi să se nască din tine fii ai iubirii. Poporul Meu, să fii făclie, tată, şi să se poarte după tine spre Mine toţi cei care vor crede în venirea Mea şi în naşterea cea de sus. Poporul Meu, să fii cărare pentru omul din lume, că lumea a ajuns la sfârşit. Poporul Meu, să fii pâine pentru cei ce vor flămânzi după venirea Mea şi să înmulţeşti cuvântul Meu şi să-l dai de pâine pentru cei ce nu ştiu că este pâine cuvântul, fiule. Lumea nu ştie, dar tu ştii ce este pâinea cea din cer, căci din cuvânt se fac toate, toate, şi pâine se face, şi apă se face, şi pace se face, şi lumină se face prin cuvânt. Poporul Meu, să fii cuvânt. Poporul Meu, să fii veşmânt de Duh Sfânt pentru cei ce n-au veşmânt, pentru omul cel gol de şapte mii de ani, căci strig omul, şi omul se ascunde, că este gol. Aşa a zis Adam când l-am strigat după ce a greşit: «Unde eşti, Adame?», iar el a zis: «Doamne, m-am ascuns, că sunt gol».
Poporul Meu, să fii, tată, pâine şi sare pentru săraci şi pentru bogaţi. Poporul Meu, să fii toiag pentru neputincioşii care vor trage pe cărare. Poporul Meu iubit, să fii binecuvântat, şi să sărbătoreşti venirea Mea, că iată, vin mereu la tine şi îţi grăiesc de deasupra şi te călăuzesc şi îţi sunt cărare, poporul Meu.
Israele român, vino, tată, la praznicul cuvântului Meu, că masă cerească este în mijlocul României. Israele, Israele, să faci crucea dreaptă şi să-ţi faci viaţa dreaptă şi să mergi pe urma Mea şi să vii la masa Mea. Pace ţie, poporul Meu! Pace ţie, fiule, ţie şi celor ce cred în Mine şi în tine! Celor ce cred că tu eşti poporul Meu Eu le dau pacea Mea şi desfăşor cărarea Mea, ca să vadă cărarea şi s-o urmeze.
Poporul Meu, iată cină cerească, cină de cuvânt în România! Românie, Românie, să te binecuvinteze pe tine tot cerul sfânt şi toate puterile cereşti, şi să te scoli, tată, şi să fii biserică cerească în mijlocul neamurilor pământului. Pace ţie, ţara Mea! Pace ţie, Ierusalime, Ierusalime nou! Pace unsului tău, care are de la Mine ungere! Pace trupului tău şi duhului tău! Pace ţie, Românie, Israele nou, Ierusalime nou! Amin, amin, amin.
28-08-1995
