Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Naşterii Domnului

Naşterea Mea din Tatăl, din Duhul şi din Fecioara mamă, Eu, Fiul Cel născut, am făcut aceasta cu mare ascultare, că aceasta înseamnă fiu, poporul Meu. Naşterea Mea M-a făcut fiu, şi tot cel ce se naşte devine fiu şi moştenitor. Dar Eu, Domnul, Fiul Tatălui Savaot, prin Care s-a făcut cerul şi pământul, şi Fiul Fecioarei mamă, prin Care s-a făcut omul cel nou, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, Eu am fost şi sunt şi voi fi Fiu. Amin. Taina cea de fiu e cea mai dulce taină în cer şi pe pământ, şi, ca un Fiu ce sunt, al lui Dumnezeu şi al omului, îţi voi închina azi, în ziua de serbare a naşterii Mele Fiu micuţ din Fecioara mamă, îţi voi da ţie, poporul Meu, taina cea de fiu, taina cea dulce, ca s-o înveţi şi s-o iubeşti şi s-o urmezi ca şi Mine, Fiul, căci Tatăl Meu şi mama Mea îmi zic Fiu. Amin.

Cel mai mare moştenitor este copilul, o, fiilor care Mă ascultaţi ca nişte copii şi îmi luaţi din gura Mea cuvântul şi Mi-l aşezaţi în carte ca Eu să pot grăi pe pământ cât n-am grăit până la voi. Mă aplec spre voi în duh de naştere nouă peste pământ. Ca un fiu al omului Mă aplec vouă, ca să Mă faceţi voi cuvânt aşa cum M-am aplecat Fecioarei mamă, ca să Mă facă ea trup, trup de copil, ca şi omul-copil, căci câtă vreme moştenitorul este copil, el este sub epitropi, sub iconomi în casa tatălui său, ca şi robul, care tot sub epitropi şi iconomi stă.

Cel mai mare moştenitor este copilul, este cel ce ascultă de tatăl său şi de mama sa. Eu, ca un Fiu ce sunt de la început şi până la sfârşit, aşa voi fi şi când voi preda Tatălui împărăţia pe care acum cu voi o pun la loc după ce ea s-a clătinat când omul făcut de Dumnezeu s-a clătinat, căci omul făcut de mâna Mea la început, a fost făcut om întreg şi nu prunc.

O, fiilor, o, fiilor mici şi scumpi, cum să fi rămas omul făcut de mâna Mea, cum să fi rămas el copil dacă el n-a fost copil? Cum să fi ascultat el de părinţi dacă el a fost făcut om întreg? L-am făcut întreg ca să fie după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, dar el, de Cel ce l-a făcut n-a ascultat, n-a vrut să fie copil omul cel făcut de mâna Mea, n-a vrut să aibă părinţi, şi a vrut să fie moştenitor şi şi-a zis: «Peste Cel Preaînalt îmi voi pune scaunul meu». Eu însă nu voi face aceasta nici după ce toate Mi se vor supune desăvârşit, după cum este voia Tatălui Meu şi nu a Mea. Nici atunci nu voi înceta să rămân Fiu, fiindcă Eu îi voi preda Tatălui pe toate, căci El Mi le supune, nu Eu, şi apoi Eu însumi, ca un Fiu ascultător şi lucrător din Tatăl, Mă voi supune Lui. Amin.

O, Ierusalime, o, Ierusalime nou, te numesc aşa fiindcă cel dintâi popor al Meu n-a vrut să-Mi fie fiu, ci a vrut să-Mi fie moştenitor, dar cel mai mare moştenitor este copilul. O, Ierusalime, te învăţ în zi de sărbătoare de naştere să fii copil aşa cum sunt Eu, aşa cum am ascultat Eu, aşa cum am trăit Eu, şi chiar dacă cu trupul Meu stau nevăzut în ochii tăi aşa cum stăteam şi cu omul cel zidit de mâna Mea, cuvântul Meu însă este cu tine ca şi cu el atunci în rai, şi te ţin de mânuţă ca pe un copil care ascultă, căci de mânuţă cu tata stau numai copiii care ascultă, poporul Meu.

O, mare şi minunată este taina de copil, taina cea de fiu! Proorocii Mei au ştiut această taină şi M-au purtat spre oameni supunându-se Mie, aşa cum mama Mea Fecioara s-a supus Tatălui Meu, Care M-a trimis pe pământ ca să Mă nasc prunc din ea şi să fiu Fiul Omului. Proorocii Mei au fost fii, fiindcă ei au ştiut şi ştiu taina cea de fiu. Aşa şi tu, popor mititel al Domnului, ascultă-Mă pe Mine, Domnul Dumnezeul tău, şi stai aşa, ascultător, ca să rămâi fiu, fiule. Şi ca să-ţi văd ascultarea, îmbracă-te în haină de sărbătoare cerească şi hai să dăm vestea zilei amintirii naşterii Mele, căci serbăm această zi, poporul Meu. Mergi, Ierusalime, pe la case mari şi du vestea despre Mine, şi Eu voi duce vestea despre tine peste pământ mereu, mereu, poporul Meu, până ce Eu şi cu tine le vom supune pe toate şi pe toţi, şi apoi le vom da Tatălui. Amin. Mergi, poporul Meu, cu vestea Mea din zilele tale, şi ne vom întoarce la sfârşit de zi şi iar voi sta cu tine în cuvânt ca să te învăţ taina cea de fiu.

Binecuvântat să-ţi fie mersul. Eu voi merge înaintea ta cu îngerii Mei şi cu sfinţii; Noi, pe deasupra, iar tu, pe pământ, şi ne vom vesti, poporul Meu. Te voi încălzi să nu-ţi fie frig. Te voi îmbujora să fii copil frumos. Te voi încuraja să ai faţă dulce ca a Mea şi te voi iubi chiar în inima celor ce te vor privi pe tine, poporul Meu de azi, fiul Meu cel unul născut între popoare, între neamurile de pe pământ.

Hai, mergi, Ierusalime! La porunca Mea mergi, poporul Meu! Mergi, şi ni se vor supune munţii şi dealurile şi colinele şi toată facerea omului. Pic cu pic ne vom arăta, şi curând, curând voi da la o parte de pe tine perdeaua în care Eu te ţin acoperit, ca apoi să Mi se vadă slava după care Eu şi cu tot cerul tânjim.

Îmi pregătesc cuvântul cu care te voi îmbrăţişa la sfârşit de zi de sărbătoare, şi iar vom fi cu cuvânt pentru taina cea de fiu, că mare este taina aceasta, poporul Meu, şi voiesc ca tu să semeni cu Mine şi să asculţi ca un fiu moştenitor, supus fiind Tatălui său. Amin, amin, amin.

Să ne adunăm acum, copii osteniţi de drum. Vă şterg de tot răul de pe drum, vă învăluiesc în cele de sus ca să staţi întru ele, dar am lăsat urmă din loc în loc pe unde am mers cu voi, căci lumea e urâtă, fiilor, iar Eu în voi sunt Cel sfânt, Cel frumos, numai să Mă purtaţi voi aşa cum Eu vă port pe voi şi am grijă ca să fiţi, fiilor.

Ne întoarcem la învăţat taina cea de fiu în care Eu, Domnul, stau din veac şi până în veac. Aşa cum am Eu grijă de voi ca să fiţi, tot aşa şi voi trebuie să aveţi grijă de Mine ca să fiu, că mare este taina creştinătăţii şi n-o ştiu pe ea cei ce se numesc creştini. Pe ea o ştiu cei pe care Eu îi numesc ai Mei, căci omul când Mă amestecă în cele fireşti ale lui numindu-Mă bun, aceasta nu înseamnă creştinism. Numai cel ce Mă urmează cu calea Mea sub el mereu, cu lucrul Meu, nu cu lucrul lui, numai acela este creştin, iar toţi ceilalţi se mântuiesc ca prin foc dacă se mântuiesc.

Te-am învăţat să trăieşti ascultător aşa cum am fost Eu, poporul Meu. în ziua de serbare a naşterii Mele îţi închin taina cea de fiu ca s-o înveţi şi s-o iubeşti şi s-o urmezi ca şi Mine, Fiul. Ca un fiu al omului Mă aplec vouă ca să vedeţi ce este fiul, să vedeţi prin aplecarea Mea, fiilor. Eu aşa voi fi de la început şi până la sfârşit, Fiu ascultător, căci cel mai mare moştenitor este cel ce ascultă de Tatăl său, de Făcătorul său. Amin.

O, poporul Meu, de două ori l-a făcut Dumnezeu pe om. Când l-a făcut la început, l-a făcut după chipul şi asemănarea Sa, om întreg, şi n-a putut să-l aibă fiu pe om. Când l-a făcut a doua oară pe om, l-a făcut trup de copil, ca şi pe omul-copil, căci copilul are nevoie de doică, şi apoi stă sub epitropi şi sub iconomi şi este copil al tatălui său şi este moştenitor, dar stă ascultător tatălui său ca robul. Iar când i se împlineşte vremea, el cunoaşte desăvârşit ascultarea sa de tatăl său şi îl primeşte desăvârşit peste el, ca omul întreg care are peste el pe cel mai mare decât el şi prin care el lucrează şi este.

O, Ierusalime, am venit la plinirea vremii, am venit de la Tatăl, din cer, ca să Mă sălăşluiesc în om şi să strige omul la Tatăl prin Duhul Meu Cel sălăşluit în el, căci Eu sunt Fiul Tatălui Savaot, şi prin Mine este şi omul fiu al Tatălui, iar fără Mine nu poate fi, căci aşa a fost rânduiala Tatălui. Eu I-am spus Părinte, Tatălui Meu, căci fiul are părinte, poporul Meu, iar cel ce nu are, nu este fiu. Omul ascultă vrând-nevrând de stihiile lumii, căci este din lume omul, şi este din om şi ascultă apoi de firea lui de om vrând-nevrând, şi omul aşa stă fără Dumnezeu, ascuns de Dumnezeu.

Eu când îl primesc pe om la dorul lui de Mine, dacă el se pleacă şi Mie şi firii lui, Eu nu Mă lupt cu el, ci stau blând şi răbdător şi Mă uit la el să-i moară firea care îl ţine rob ca să nu poată el fi aplecat Duhului Meu, Care strigă la Mine din om numindu-Mă Părinte. Mi-e milă de om. E atât de vechi omul în firea lui care stă cu şi fără voia lui stăpân peste el! Mi-e tare milă de om când îl văd atât de puţin în cele noi pe care Eu le-am adus pe pământ odată cu naşterea Mea din trup omenesc, din trup de Fecioară, naştere din cer pe pământ ca să fie Dumnezeu Om, şi apoi omul să fie Dumnezeu. Şi iată, Eu am fost Dumnezeu din Tatăl, Dumnezeu Om şi Om Dumnezeu, fiindcă omul cel zidit de mâna Mea la început n-a voit să fie ascultător şi să aibă părinte dacă el a fost făcut om întreg, care poate naşte om ca să aibă moştenitor. Tatăl însă l-a făcut a doua oară pe om prin Mine, Fiul Său. M-a trimis să Mă aşez Eu însumi în pântece de Fecioară şi să Mă nasc la plinirea vremii prunc, şi să cresc cu trupul ca omul, ca pruncul cel născut, Dumnezeu născut, omul cel nou, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu în chip desăvârşit. Amin.

O, poporul Meu, omul cel de la început n-a ascultat, şi a murit, aşa precum i-a spus Dumnezeu că va muri negreşit dacă nu va asculta. Iar Omul Cel de la sfârşit, Care S-a născut trimis de la Tatăl, Acela a fost Fiul Tatălui. Eu am fost Acela, Eu, Cel ce M-am supus Tatălui ca să vin pe pământ la plinirea vremii Dumnezeu născut din om, Dumnezeu Om, Fiu ascultător de Tatăl, şi apoi, de Fecioara mama Mea. Am ascultat de om aşa cum Tatăl a voit şi am arătat omului firea cea dumnezeiască, iar omul să ia din ea dacă vrea şi să fie fiu al Tatălui şi să-I zică Părinte, precum Eu îi zic. Amin. Nimeni nu poate să zică „tată” decât fiul. De aceea M-a trimis Tatăl în lume, M-a trimis ca să Mă sălăşluiesc în om, în inima omului, trimis al Tatălui, şi din om să strig la Tatăl pentru om, şi să strige omul la Tatăl prin Mine, numindu-L „Părinte” pe Tatăl Meu Savaot. Amin.

O, poporul Meu, duhul tău să fie în Tatăl, şi aşa să-l ţii, ca să fii fiu, căci fiul este moştenitor, iar robul nu este, fiindcă robul nu-i zice „tată” stăpânului său. Fiul este cel ce ascultă, fiul este cel ce se naşte şi ascultă apoi în veci de veci pe Tatăl său, rămânându-I supus şi lucrând după cuvântul Lui. Amin.

V-aş învăţa ca pe nişte copii, mereu, mereu, căci am putere să fac aceasta mereu peste voi, numai să voiţi voi să ascultaţi, să staţi sub învăţător, sub cel ce iubeşte şi lucrează Duhul Meu Cel Sfânt peste voi ca să nu fiţi fireşti, ci să fiţi cereşti pe pământ, căci omul a fost şi este pământesc, iar fiii lui Dumnezeu sunt cereşti şi stau în Duhul Cel Sfânt, Care nu are nimic în lumea aceasta şi din lumea aceasta, ci are numai din Tatăl şi din Fiul, şi Aceştia trei, Una sunt. Amin. V-aş învăţa mereu, mereu, căci cel ascultător stă mereu şi iar mereu sub învăţătură, sub învăţător. V-aş iubi cuvântându-vă, că Dumnezeu îl iubeşte pe cel ce-L iubeşte pe El, iar pe cel ce nu-L iubeşte nu-l învaţă. Pe fii îi învăţ deosebit, căci fiii trebuie deosebit învăţaţi, cu dreptate sau cu blândeţe, după cum îi este fiului ascultarea. Amin.

Naşterea Mea din Fecioară a fost ascultare. Am ascultat Eu de M-am coborât în pântecele ei micindu-Mă pentru ca apoi să Mă nasc, să fiu Dumnezeu născut; şi a ascultat Fecioara mama Mea de M-a primit în ea ca să Mă nasc din ea prunc şi să fiu copil ascultător al ei, şi să fiu apoi Dumnezeu desăvârşit la arătarea Mea când Ioan M-a botezat în apa Iordanului ca să Mă mărturisească Tatăl Fiu al Său întru Care El binevoieşte.

Naşterea Mea a fost bucurie mare şi durere mare. Bucurie pentru cei ce credeau în prooroci aşteptând împlinirea proorociilor lor şi primindu-Mă cu credinţă şi cu dor şi cu închinare, şi durere a fost pentru cei ce erau stihiile lumii: împăraţi şi cărturari şi farisei şi saduchei şi tot ce înseamnă stihiile lumii. Naşterea Mea Eu n-o pot spune omului mai mult decât au spus-o în Scripturi proorocii, şi apoi evangheliştii Mei, că multă grijă am avut Eu ca să fiu crezut în lume Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. M-am arătat născut trup din trup, şi slăvit întru Duhul peste neamurile pământului până ce M-am înălţat întru slava Tatălui Meu, căci apostolii Mei au ascultat desăvârşit cuvântul Meu când le-am poruncit să meargă în toată lumea şi să propovăduiască Evanghelia cea despre Mine, cea despre împărăţia cerurilor pe pământ cu oamenii. Naşterea Mea din mama Fecioară a fost naştere din cer, nu naştere de pe pământ, şi ca şi în cer a fost. Amin.

Numai tu, mamă a Mea, numai tu şi Eu şi Tatăl ştim taina Mea, taina Fiului tău Cel Unul născut, căci tu eşti Fecioara aleasă dintru început de Tatăl ca să fii mama Fiului Lui. Amin.

– Numai eu şi Tatăl şi Tu, Fiule născut din trupul meu cel fecioresc, numai noi ştim toată taina dumnezeirii Tale, a naşterii Tale şi a fecioriei mele cea de după naşterea Ta. Mare grijă a avut Tatăl Tău şi al meu ca să Te cunoşti Tu pe pământ Dumnezeu Om, şi voiesc ca poporul cuvântului Tău să înţeleagă desăvârşit taina naşterii Tale, că Tu ai fii cu mare înţelepciune în mijlocul lui, şi le-ai dat tainele Tale cele pentru poporul Tău, ca să fie el întâiul născut, unul născut între popoare, ca să fie el ca şi Tine, născut din cer prin Tine, Cel născut din mine; prin Tine, Cuvântul Care naşte din El pe fiii lui Dumnezeu, Fiule născut din Tatăl şi din mine prin vestea îngerească pe care am primit-o eu de la Tatăl pentru naşterea Ta.

Stau lângă Tine în serbare de naştere, şi Tu stai lângă mine, că e sărbătoarea noastră cea de acum două mii de ani, cea din peştera care a primit în ea pe păstorii trimişi de îngeri şi pe magii călăuziţi de steaua care vestea naşterea unui împărat al lumii. Dar Tu eşti împărat din cer, nu din lumea aceasta, şi nu avea lumea cum să Te cunoască cine eşti Tu, fiindcă cine este născut din cer, e smerit întru tot şi întru toate, şi nu încape în lume slava Celui născut de sus, fiindcă lumea are stihiile ei, Fiule ceresc.

Să-i învăţăm pe fiii poporului Tău taina cea de fii ai lui Dumnezeu. Să-i ţinem treji şi vii şi frumoşi, căci cei sfinţi sunt cei frumoşi. Să-i învăţăm să fie blânzi şi smeriţi cu inima, să-i învăţăm să asculte, să fie drepţi cu Tine şi cu ei şi între ei în numele Tău, că mare este lucrarea care are grijă în om să fie totul în numele Tău, Doamne Fiule. Tu eşti Dumnezeu Fiul, şi ce frumos este numele Tău pentru cei ce sunt ai Tăi pe pământ, pentru cei ce ştiu că Tu eşti cu ei arătându-Te din ei cu slava Ta cea tainică şi necuprinsă de mintea omului mic cu inima, Fiule. O, slavă naşterii Tale peste pământ! Heruvimii şi serafimii şi cetele cereşti mulţime au mers pe deasupra însoţind pe poporul Tău pe drumul vestirii sărbătorii naşterii Tale, iar Tu ai mers cu slavă înaintea lor. Amin, amin, amin.

– O, e mică de tot inima omului, mamă Fecioară. E mic omul, şi el nu vrea să se uite şi să se vadă ca apoi să-Mi poată el vedea slava Mea cea mare. Dar Eu voi începe să fac pe pământ semne mari şi Mă voi arăta Dumnezeu mare, Dumnezeu adevărat din fiii Mei cei de azi de pe pământ, căci scrie în prooroci să împlinesc aceasta, mamă.

O, poporul Meu, şterge-te pe mânuţe, pe picioruţe. Pune apă în vas, şi, cu numele Meu în mijlocul tău prin harul cel pus peste fiii cei unşi ai Mei, împuternicită să fie apa cea de curăţire, şi cu ea să dai peste tot pământul pe care Eu ţi l-am dat să-l îngrijeşti şi să-l păzeşti. Şi să te stropeşti pe tine, poporul Meu, şi să fii curat de tot ce este în lume, că Eu te-am luat şi am trecut cu tine prin mijlocul fiilor oamenilor şi te-am iubit prin inima lor, ca să cunoască şi ei o clipă iubirea care-l face pe om fericit ca în cer şi nu ca pe pământ. Amin. Şi acum, intră în linişte şi în veghe şi în rugăciune dulce între tine şi Mine şi păzeşte-Mi tot ce ţi-am dat spre păstrare, că Eu vin şi îţi plătesc toată truda ta de fiu ascultător, fiindcă cei ce ascultă primesc plată de fiu. Amin.

Bucură-te cu duhul şi laudă pe Dumnezeul tău, Sioane! Lumina cunoştinţei sunt Eu. Poartă-Mă, poporul Meu, şi slujeşte-Mi ca un fiu ascultător în toată clipa, căci Eu curând, curând îţi voi da plata cea de fiu. Amin, amin, amin.