... Israele, fii hotărât faţă de acest cuvânt. Vrei să-ţi mai grăiesc? Dacă dă cineva în tine, mai eşti pentru Mine? Israele, aceasta este hotărârea ta, şi aceasta este voia Mea: să faci voia Mea. Să faci voia Mea nu după putere, cum că dacă poţi să fii creştin, eşti creştin, şi dacă nu poţi, te faci păgân. Fii înţelept, că e vremea rea şi nu pot să-ţi mai grăiesc de două ori. Nu că dacă face nuntă ruda ta, să te duci la nuntă. Nu să te duci la nuntă că e fratele tău. E scris în carte, creştine, să nu stai la masă cu nelegiuirea şi cu păcătosul. Să nu te înşele, fiule, cuvintele rele, să nu te înşele a lumii plăcere. De aceea te-am întrebat: vrei să-ţi mai vorbesc? Eu nu voiesc să-ţi mai vorbesc, căci cuvântul Meu nu s-a împlinit, că tu eşti rău cu viaţa lui Dumnezeu. Vei vedea la judecată pentru ce nu s-a împlinit ce am spus Eu. Ai să-ţi muşti limba să se facă scrumbie. Limba lumii de astăzi este scrumbie afumată.
Copilaşii Mei, vreţi să vă mai vorbesc? Sau vreţi să Mă opresc? De aceea n-am mai venit, pentru că mulţi din copii nu trăiesc după hotărârea făcută. S-au hotărât să-Mi slujească, dar am rămas cu hotărârea şi cu făgăduinţa, căci ei se duc cu păcătoşii.
Un copil am avut şi Eu, tată, şi L-am dat să fie sângerat. Şi altceva vă întreb: pentru ce am dat copilul lui Dumnezeu pentru voi? Ca să fiţi răscumpăraţi. Am şi Eu o dorinţă sfântă: cel răscumpărat prin Trup şi Sânge, să se facă sfânt. Şi de ce nu se face sfânt? O, nu este aramă ce s-a făcut pentru răscumpărarea voastră. Toată taina s-a dat pe faţă, toată taina dumnezeiască. Dumnezeu, ce a avut de spus, a spus, şi ce a avut de împlinit, a făcut, dar tu nu le-ai arătat pe toate, nu le-ai împlinit pe toate, ci le ţii ascunse, şi altul după Mine nu mai vine.
... Nu fiţi ca lumea, care, odată cu hula, face şi crucea; care, odată cu curvia, face şi crucea; odată cu hoţia, face şi crucea.
... Nu pot să stau în casa unde este ceartă, nu pot să stau, dar stau şi mereu Mă lupt să fac pace, şi pace nu se face, că vrea să se vadă ceva după mărime respectat. Se scoală copilul asupra tatălui, se ridică nepotul asupra bunicului, se ridică unul împotriva altuia şi nu se mai respectă nimic din învăţătura lui Dumnezeu. Nu mai fiţi încăpăţânaţi.
Cum îţi trebuie apă să bei şi mâncare să mănânci, aşa să-ţi trebuiască şi lucrurile Mele. Faci şi rugăciune, faci şi rău; şi posteşti, şi te cerţi. Ce sunt Eu ca să primesc gunoiul tău? în ziua în care ai postit, te-ai şi certat. De ţi-ar cădea limba nu te certa, şi să nu zici: „Va trece această zi de post, şi mâine mă răzbun eu”, că va fi greu de capul tău. Cine, tată, se va mai ruga pentru poporul acesta? Nu te uiţi, tată, nu vezi că nu are cine să se mai roage pentru tine? Fiule, nu are cine.
... Fiule, cum ai să cauţi un bordei! Ai să dai mii şi mii de lei, că nu mai găseşti decât case boiereşti. Ai să dai mii de lei, că nu mai găseşti pe nimeni ca să zică: „Iartă, Doamne, pe păcătosul acesta”. O, ce s-a făcut acum, nu s-a făcut de când e veacul, că pe acela care se ruga să dea ploaie când nu ploua, nu-l mai cunoşti, nu mai are viaţa cu Mine.
... Am grăit de multe ori: nu mai mâncaţi lucruri care nu ştiţi de unde sunt. Mâncaţi lucruri făcute de voi. Voi vă duceţi să cumpăraţi un miel. îl vezi că e miel. Dacă te duci să cumperi un viţel, îl vezi că e viţel, dar tu nu ştii să nu fi fost dăruit, să nu fi fost hulit. Dacă tu vrei să mănânci, ceea ce mănânci creşte tu, cu mâna ta, că altfel te spurci, că altfel mori. O, nu vreţi să fiţi sfinţi!
... Aşteptaţi pe Ilie în trup? A fost în trup, şi astăzi e în duh şi îl veţi vedea la judecată. Florile Mele, acum, ce vine, e greu pentru toată lumea, şi de aceea îţi spun: creştine, mai vrei să fii cu Mine, sau te duci în lume? Dacă mai vrei să fii cu Mine, împlineşte, să nu vină peste tine ce vine peste lume. Mai vrei să fii cu Mine? Nu cu hambarele pline de haine şi cu rafturile pline de mâncare, căci va veni vremea să-ţi laşi casa ta cea mare şi lada, să plecăm să punem piciorul pe alt pământ, şi nu vei încăpea pe poarta aceea cu lada şi cu haina frumoasă, că poarta aceea nu e făcută de mână omenească. Cine a trăit cu Dumnezeu, acela va mai rămâne.
A intrat această păsărică în ciori şi mănâncă şi ea ce mănâncă ciorile, şi hoituri mănâncă. Acum mănâncă hoituri, că e cu ciorile. Am văzut odată cum a venit din străinătate un puhoi de ciori pe pământ, un stol mare, şi eram cu Petru, prietenul Meu. Şi au găsit ciorile pe câmp un stârv spurcat şi s-au aşezat şi l-au mâncat. Şi Petru zice: „Vai, Doamne, aşa mâncare mănâncă ciorile acestea?”. Şi am zis: „Aşa mănâncă, Petre, căci ciorile sunt ciori”. Şi i-am povestit că aceste ciori sunt omenirea de astăzi, care mănâncă ce nu ştie, carne şi de om, şi de căţel, şi de pisică, şi de şoarece. Atunci au găsit pe câmp acel stârv, dar acum acest stârv e în magazine. Creştine, ţine ascuns aceasta, ca să nu se cunoască de lume că voi ştiţi. Şi atunci Petru a pus mâna la gură şi a plâns cu amar şi Eu am spus: „Aşa vor ajunge robii Mei”.
Am grăit de multe ori: nu mai mâncaţi lucruri care nu ştiţi de unde sunt. Mâncaţi lucruri făcute de voi.
... Tată, ce faceţi voi? Dacă Eu M-aş apuca să vă spun toate, toate, M-ar apuca sfârşitul. Ce faceţi voi? Unii mâncaţi, şi alţii vă jeliţi; unii tremură de frig, şi alţii, cu şapte haine pe ei; unii vă rugaţi, şi alţii chefuiţi şi vă îmbuibaţi.
... Fiule, îngrijeşte-te de templu, că o să ne trebuiască. Toate vilele se vor dărâma, dar acesta va rămâne.
16-04-1975
