... E scris în carte de câte ori Dumnezeu v-a spălat de păcat, dar să ştiţi că nu aşa s-a întâmplat cum s-a întâmplat cu pământul acesta. Tată, s-au aşternut multe păcate, pe care Domnul Iisus nu poate să le mai şteargă decât cu foc.
O, tată, copilaşii Mei, de câte ori am venit Eu la voi pe norii cerului în faţa voastră şi am grăit cuvinte şi n-am fost crezut şi mulţi M-au făcut mincinos. Măi tată, dacă se întâmplă să fiu mincinos şi astăzi ca şi atunci când am fost răstignit, cine vă mai iartă?
O, poporul Meu, vin din cale lungă şi nu Mă mai odihnesc. Mereu călătoresc şi Mă cobor la oi, şi oaia e în grădina altuia. Pe cine să trimit să o ia?
... Aceasta e lucrarea Mea, adică e Duhul Meu prin voi. Printre voi a călătorit şi nu L-aţi crezut. Duhul Meu, nu trupul acesta. Acesta e o trâmbiţă a lui Ioan Botezătorul, căci când a plecat, aşa i-a spus Dumnezeu: „Lasă fluierul pe pământ, nu-l lua”. Fiţi desăvârşiţi, ca toate să le ştiţi. Copilaşii Mei, mai avem un pic de călătorit. Picul acesta, nimeni nu-l cunoaşte.
Copilaşii Mei care aţi auzit acest cuvânt, mai veniţi o dată să-l auziţi. Veniţi, care n-aţi crezut acest cuvânt, şi vă împăcaţi cu Noi.
... Creştine, nu înmulţi neamul cu cine nu e cu Mine. Unde l-a trimis pe Isaac? La neamul său. De ce nu s-a dus la vecinul său? Pentru ca să se preamărească numele lui Dumnezeu. Pentru aceia care se unesc cu lumea, e pregătită sabia. Aşa cum nu i-a cruţat pe cei ce au venit la fiica lui Iacob, aşa nu se vor cruţa nici aceştia. Copiii Mei, mai bine să n-ai prunci decât să-i zămisleşti pentru alt neam.
... Cunoaşte, tată, bine şi învaţă bine cartea. Dumnezeu nu vrea de la tine altceva decât să fii de partea Sa, cu tot avutul tău, căci vine peste tine Duhul Meu şi ai să te miri singur cum ai să ieşi din casa ta, şi ai să fii folositor sufletelor. Şi ai să te miri câţi vor veni la tine să le dai pâine, ai să te miri singur de unde ai puterea aceasta, ai să te miri că va pleca bolnavul din poarta ta slăvind pe Dumnezeu. Dar acum nu ieşi la drum, că e ocupat drumul.
... Se spune prin lume că s-a prelungit veacul, dar să nu credeţi, că e minciună, că veacul îl face Dumnezeu. Vino de stai lângă Mine, că vei vedea că nu este aşa. Stai cu Mine şi călătoreşte cu Mine, să nu te dărâme. O, poporul Meu, cine va fi când Eu voi veni? Cine va rămâne? O, poporul Meu, tare este greu să fii ucenicul Meu în ziua când voi veni Eu, că bate vântul şi îl mătură şi nimic nu mai rămâne pe el. Poporul Meu, cine te va ţine pe tine ca vântul să nu te dărâme? că nu va rămâne piatră pe piatră. Cine te va ţine pe tine ca să nu te dărâmi?
O, poporul Meu, ce bine va fi de tine când vei auzi: „Intră, popor binecuvântat, intră, blândule popor, în grădina care s-a gătit pentru tine!”. Să vă rugaţi ca egiptenii şi ca samarinenii şi să spuneţi: „Doamne, eu sunt cel ce Te-am răstignit. Iartă păcatele mele, iartă necredinţa mea”. Copilaşii Mei, de aţi ajunge cu fapta să puneţi mâna pe poartă, dar dacă n-ai zis aşa, n-ai să ajungi.
... O, popor pustiu, vei vinde vaca şi vei vinde casa şi toată averea ta ca să răscumperi pe cineva să iert greşeala ta, şi nu vei afla. De ce? Pentru că a trecut vremea când umblam după tine.
O, tată, s-au împlinit toate câte sunt scrise în carte. Nici tu nu vezi, măi creştine. Nu trebuie să ştii, măi creştine, că s-au împlinit toate câte s-au făcut. Ia cântaţi voi: „Amărâtă-i ziua amară”. Ia cântaţi, că e cântată şi de Mine.
O, măi Daniele şi Cristea! Şi Caiafa, şi Pilat, şi Irod, şi Anna, şi aceştia se întorc la blândeţe, şi lupul se întoarce la blândeţe, dar să ştiţi că greu le va fi.
Fiule Ionică de la Viişoara, am vrut să stau de vorbă cu tine. Nu mai fi atât de neascultător şi atât de tare la inimă, că nu poate inima să se înmoaie. Fiule Ionică, unde sunt oile pe care le-ai păscut şi pe care le-ai avut? Spune-Mi şi Mie. Fiule Ionică, spune-Mi şi Mie mai crezi în proorocie? Mai crezi? Dacă Domnul Iisus Hristos, prin acest prooroc, ţi-a proorocit că mult ai greşit, de ce nu te-ai umilit cum s-a umilit David când Domnul a trimis un prooroc la el? Să ştii, tată, că aceasta îţi lipseşte. Şi îţi lipseşte nu numai ţie, ci la toţi.
Când Domnul Iisus a pregătit această proorocie, pentru cine a pregătit? Pentru cer, sau pentru pământ? că şi pământul se clatină de frică. O, copiii Mei, nu vă încredeţi în ştiinţa voastră, că, să ştiţi, nu veţi şti nimic fără Dumnezeu. Dumnezeu, de când a făcut pământul şi omul, a făcut şi prooroc. Copilaşii Mei, Dumnezeu a vorbit cu oamenii pe pământ prin Duhul Sfânt. Veniţi-vă în fire, că şi împăratul, şi argatul are nevoie de călăuză, şi dacă se trimite călăuza la tine, nu întoarce spatele la Mine, şi umileşte-te. Da, tată, moşii şi strămoşii voştri au avut nevoie de prooroci, dar voi sunteţi mai răi, că nu-i primiţi pe prooroci. împăraţii când mergeau la război cereau de sus prooroci ca să le spună cum să facă, dar voi sunteţi răi, aşteptaţi să vin Eu în trup, că nu vreţi să-i vedeţi pe prooroci. Luaţi bine seama la cine a ajuns la capătul lucrului şi la cine n-a ajuns.
... Dacă ar mai fi David, ar da scaunul său ucenicului Meu, dacă s-ar găsi cineva să-l aducă.
Adam a avut timp să se cureţe, dar acum nu mai este timp. Am sfârşit. Un moment a fost să fie această profeţie.
13-03-1974
