Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului

Intru în grădină pe porţi, căci Păstorul, pe porţi intră, nu pe ocoliş, şi dacă n-ar intra pe porţi, n-ar mai intra. M-am vestit la porţi că intru, şi aşa intru. Intru cuvânt în grădină ca să ies apoi pentru hrană celor ce se hrănesc din izvorul acesta.

în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Mă desăvârşesc cu puterea Mea peste voi, fiilor din grădina Mea, ca să vă aşez înaintea Mea şi să primiţi cuvântul Meu în carte. Tăcerea Mea Mă doare amar. Când Eu nu pot să Mă odihnesc peste voi cu cuvântul cărţii Mele din vremea aceasta, Mă umplu de durere, şi Eu, şi cei din cer. îngerul Meu stă plângând lângă Mine, stă ca şi Mine când Eu nu pot să pătrund între voi. Zilele voastre sunt apăsătoare, căci vremea cea rea şi duhul cel rău apasă, fiilor, dar Eu una ştiu de la Tatăl, că trebuie să-Mi săvârşesc pe pământ cartea Mea de judecată, venirea Mea cea fără de sfârşit, precum îmi este şi împărăţia. Aceasta ştiu, că trebuie să vin pentru vii şi pentru morţi, ca să trec în cartea Mea din vremea aceasta faptele fiecăruia, faptele cele de pe pământ, ca să fie fiecare judecat după carte, fiilor. Acum vă dau putere sufletului, şi vă binecuvintez puterea pe care v-o dau, ca să rămână peste voi. Amin, amin, amin.

Pe pământ e mare despărţire de Dumnezeu. Tot omul se vede deştept şi nu mai are nevoie de Mine. Când omul se vrea mai deştept ca Dumnezeu, atunci Dumnezeu Se micşorează în el, şi rămâne omul sărac de duhul umilinţei, şi nu mai are de sus, din cer, ci culege numai de jos şi din propriul său duh. O, ce bine i-ar fi omului să se folosească de lumea aceasta ca şi cum nu s-ar folosi de ea, şi să aibă inima plină de Dumnezeu pe pământ, şi să fie plin de dor ceresc ziua şi noaptea!

Eu însumi îl strig pe om de atâta timp prin izvorul Meu de azi, prin cartea Mea pe care o scriu prin mânuţele voastre, fiilor. Eu grăiesc din cer, şi voi aşezaţi în carte cuvântul Meu de azi, şi Mă port cu el din loc în loc după om, şi îl îmbiu să bea şi să cunoască gustul apei vii şi să se umple de dor de Dumnezeu. Când omul se răceşte în dorul lui după Dumnezeu, el începe să caute, dar nimic nu este adevărat între cer şi pământ fără Dumnezeu în inima omului, şi iată, omul nu înţelege aceasta. O, nu pricepe aceasta omul cel fără Dumnezeu, căci scris este: «Bărbatul nepriceput nu va cunoaşte, şi cel neînţelegător nu va înţelege aceasta».

Fericit este omul care-şi cercetează mereu duhul, că acela este cel ce caută pe Dumnezeu, mărindu-L pe Domnul întru el. Cel ce nu se învaţă cu umilinţa de sine, acela se vede deştept, şi nu caută pe Dumnezeu înăuntrul său. Voiesc să-l strig pe om, până Mă voi arăta voiesc să-l strig şi să-l îndemn la pocăinţă şi la umilinţă. Tot aşa am strigat şi pe vremea când am adus pe pământ potopul, ca să-l scap din lume pe cel drept al Meu. La fel şi azi, nu pot să-l scot pe cel drept din lume decât dacă aduc prăpăd peste lume ca să rămână omul cel credincios numai cu Mine. Altfel el stă amestecat printre fiii oamenilor care strică credinţa şi crucea fiilor lui Dumnezeu, aşa cum s-a întâmplat în vremea lui Noe când fiii lui Dumnezeu s-au amestecat cu fiii oamenilor şi când închipuirea cugetelor inimii lor era numai şi numai spre răutăţi în toată clipa. La fel şi azi, e mare despărţire de Dumnezeu pe pământ, şi omul cel drept se strică prin amestecătură, şi Dumnezeu Se micşorează în om, şi rămâne omul sărac de duhul umilinţei şi nu mai are de sus, şi culege numai de jos, iar Eu, Domnul, petrec numai în durere şi n-am rod cu care să Mă duc să-l dau Tatălui. Pentru aceasta, voi să-Mi înţelegeţi durerea şi să cereţi de la Mine cele ce au să vină peste pământ, precum este scris în Scripturi despre zilele venirii Mele cu judecată.

Fiilor, Mi-a obosit răbdarea. Aşezaţi-vă bine pentru venirea Mea, că vin cu zilele venirii Mele. Uitaţi-vă în Scripturi să vedeţi cum scrie despre ele şi daţi-Mi mâna să vin! Amin. Omul de pe pământ se scoală curând, curând cu mare înşelare peste toţi cei fără de cunoştinţă. întări-i-voi pe cei ce cred coborârea Mea la voi şi îi voi povăţui întru venirea Mea, că voiesc să rămân pe pământ măcar cu o mânuţă de inimi calde şi credincioase şi umilite cu care să lucrez prin puterea Mea vindecarea ranelor Mele, ranele aşteptării, ranele iubirii Mele pentru om.

Iubirea şi bunătatea Mea trebuia să îndemne pe om spre pocăinţă, spre umilinţă, spre iubire şi spre dor ceresc. Omul însă a păcătuit şi păcătuieşte, pentru că Eu îl rabd. Iată sărbătoare dureroasă şi nu cu bucurie, căci sunt plin de durere, ca şi Maica Mea, care are iubire şi durere de Mine când Mă vede înşelat de om. Ea când s-a suit de pe pământ la cer a primit cu mare bucurie vestea de la Mine că voi veni s-o iau, că ea era mama Mea şi Mă iubea, şi Mă aştepta să fiu cu ea şi să fie cu Mine în veci. N-a durut-o plecarea ei de pe pământ, că Mă avea pe Mine în cer, dar acum ea e plină de durere ca şi Mine, că ea vede că Eu Mă întorc pe pământ ca să-Mi culeg via. Aceasta este bucuria sărbătorilor în cer, căci durerea Mea pentru om este şi a sfinţilor, este şi a îngerilor. Dar Tatăl Mă mângâie, că este Tată, şi îmi şterge faţa de lacrimi ca unui prunc, şi Mă prinde la piept şi aşa Se coboară cu Mine. Zilele nunţii Mele sunt zile cu durere. Sunt Mire îndurerat, că n-am nuntaşi, şi mireasa Mi-e mică, şi voiesc să vin să Mă măresc în ea mai înainte de venirea Mea.

Fiilor, voiesc să stau de vorbă cu voi. Voieşte şi Tatăl, voiesc şi sfinţii să stau de vorbă cu voi, că lucrarea mincinoasă a omului păcătos vrea să se arate prin minciună şi să Mă facă să aduc prăpăd peste pământ. Suiţi-vă pe munte, măi copilaşi. Faceţi-vă munte sfânt pe care să stau Eu cu voi, ca să pot da peste cupa răbdării Mele şi să se verse peste cei necredincioşi care se închină fărădelegii aşa cum vă închinaţi voi lui Dumnezeu. Voiesc, fiilor, să vă desăvârşesc întru Duhul Sfânt, şi apoi să Mă slăvesc văzut în voi, căci prăpădul cel de la Mine se apropie prin mâna omului care se vede deştept şi nu mai are nevoie să vin Eu.

Voiesc să stau de vorbă cu cei ce sunt de partea Mea. Voiesc pe ai Mei să-i învăţ viaţa, după cum mereu i-am învăţat. Voiesc să ştie omul ce înseamnă să ia învăţătură din cer. Fiilor, am să vă întreb pe voi ce înseamnă să ia omul învăţătură din cer, dar acum zidiţi-vă unul pe altul aşa cum v-am învăţat Eu lucrul zidirii sfinte, şi apoi vom termina cuvântul acestei zile în cartea Mea cu voi.

O să vină creştini la praznicul zilei de azi aşa cum veneau în vremea Mea după Mine. Voi însă fiţi numai cu Mine azi, că avem de rânduit statura Mea în voi pentru lucrul Meu cu voi, pentru zidirea venirii Mele pe pământ, pentru întocmirea cărării Mele peste pământ, însoţit de cei din cer şi de voi, căci voi sunteţi fiii venirii Mele, şi aceasta aveţi de lucrat: venirea Mea. Trăiţi şi petreceţi ca fii ai venirii Mele şi daţi venirea Mea peste cei ce Mă aşteaptă să vin.

Fiilor, mergem înainte cu cuvântul Meu după ce şi voi vă pregătiţi inima şi umilinţa din ea şi lărgimea inimii pentru vorbirea Mea cu voi, şi apoi pentru împlinirea cuvântului Meu dat vouă de Mine. Amin, amin, amin.

O, Mă uit la oboseala voastră, copilaşi din grădină, şi Mă prinde mila de voi. Dar şi de Mine Mă prinde mila, că e cerul plin de sfinţi şi de îngeri aşteptând învierea morţilor şi viaţa veacului ce vine. Amin.

O, pe voi trebuie să vă prindă mila de Mine, fiilor, căci cel ce are milă de Mine pentru venirea Mea, acela are milă de el, şi veghează şi stă treaz ca să nu rămână afară de împărăţia care va rămâne după venirea Mea. întăriţi-vă trupul hrănindu-vă sufletul cu cuvântul Meu cel pregătitor de veac nou, că veacul cel vechi e pe moarte, şi o clipă mai e şi închide ochii. El acum veghează şi zoreşte să-şi întărească statul. Eu însă zoresc şi mai mult, şi vă îndemn să vă adunaţi untdelemn în candele şi râvnă în inimi pentru venirea Mea, că trebuie să-Mi pregătiţi numaidecât calea să vin şi să suflu cu suflare tare în lumina omului mincinos care nu crede în Scripturile cele din cer lăsate pe pământ. Omul crede în scripturile lui, dar şi Eu cred în Scripturile Mele pe care le-am scris pe pământ prin mâna omului sfânt.

Iată, taină neştiută de oameni vă spun vouă: când Eu, Domnul, am stat cu Moise pe muntele Sinai, am stat mult cu el, şi l-am sfinţit cuvântând peste el. Este scris în Scripturile Mele prin el că el scria toate cuvintele Mele, toate câte Eu îi arătam lui. L-am aşezat ca pe un Dumnezeu peste Israel, iar Eu de sus grăiam cu el pe drumul către Canaan. Cât a stat el cu Mine pe munte, i-am arătat cerul, şi i-am arătat facerea cea de la început. L-am luat de mână şi l-am dus la început, şi i-am arătat cum am făcut Eu cerul şi pământul şi pe om. I-am dat apoi condei şi l-am pus să scrie tot ce i-am dat să vadă. Eu îi spuneam, şi el scria. Dacă el M-a întrebat: «Doamne, lui Israel cine să-i spun că eşti Tu?», şi dacă i-am spus să spună că «Eu sunt Cel ce sunt», M-am aşezat apoi să-i şi arăt cine sunt, de unde sunt, de când sunt şi de ce sunt. Am mers apoi cu el pe cale şi i-am arătat toate faptele timpului de până la el, şi l-am pus să le scrie în cartea lui. Am lăsat prin el urmaşi din partea Mea din unul în altul, iar aceştia Mă întrebau pe Mine, şi Eu le spuneam, căci eram în mijlocul lui Israel. Când Moise s-a suit la Mine în cer, el a lăsat cârmuirea cea de la Mine lui Iosua, iar acestuia i-a urmat Iuda, că Eu aşa i-am spus lui Israel când el M-a întrebat cine să meargă să ia ţara de la canaanei, şi i-am spus: «Iuda să meargă, şi Eu voi da ţara în mâna lui». Aşa am lucrat Eu Scriptura pe pământ, şi am avut mereu omul cel ales pentru aceasta, şi l-am ţinut sub mâna Mea, ca să scrie. Când Israel dădea să uite de Mine, Eu trimiteam la el înger din cer, şi îngerul îi vorbea, şi în Israel se scria, şi au rămas cuvintele Mele scrise în cartea Mea cu Israel.

Fiilor, fiilor, cartea care se numeşte Biblie, aceea n-a fost întocmită de mintea omului. Ea cuprinde în ea lucrarea lui Dumnezeu pe pământ, căci Eu am stat în mijlocul lui Israel de la facerea lui. Când Eu îi arătam lui Moise toată facerea, i-am arătat şi facerea lui Israel. L-am purtat de mână ca să-i arăt pe Avraam, pe Isaac, pe Iacov; i-am arătat apoi pe Israel în Egipt; i-am arătat să ştie ce a suferit Israel şi cum l-am ales pe el ca să fie mântuitor din partea Mea pentru poporul Meu cel robit în Egipt. Iată, fiilor, câtă nevoie de ajutor am avut de la om. Eu fără omul cel credincios n-aş fi avut cu cine să-Mi întocmesc pe pământ lucrarea, şi apoi scrierea cărţii faptelor lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său. Eu am avut moştenire în Israel pe pământ, căci scris este în Scripturi: «Când Cel Preaînalt a împărţit moştenire popoarelor, când a împărţit pe fiii oamenilor, El a aşezat hotarele neamurilor după numărul îngerilor lui Dumnezeu, iar partea Domnului este poporul lui Iacov, Israel este moştenirea Lui». Eu Mi-am scris Scripturile pe pământ prin mâna omului ales de Mine pentru ca să scrie, aşa cum şi cu voi lucrez azi, copii aleşi dintre fiii oamenilor ca să fac din voi Israel al Meu, moştenire a lui Dumnezeu pe pământ. Când Eu îmi ridicam prooroci pentru cuvântul Meu peste pământ, Mă arătam lor ca să ştie că Cel ce le spune lor să scrie este Cel ce este. Coboram cu slava Mea peste ei şi îi cuprindeam în ea şi îi aşezam la întocmirea Scripturilor Mele. Biblia nu este carte scrisă de mintea omului, dar bibliologii pământului au citit prea mult în ea, nu ca să se îndumnezeiască din ea, ci ca s-o poată micşora pe ea, dându-o pe seama omului care a scris de la Dumnezeu, nu de la el.

Eu sunt Cel ce sunt, şi dacă sunt, sunt cu omul sfânt şi stau în el şi Mă dau lui fără de măsură şi Mă împlinesc în el, pentru că Eu aşa am zis: «Cel ce Mă ia pe Mine de hrană, acela rămâne întru Mine, şi Eu întru el, şi acesta este semnul că Mă ia». Iată, de aceea v-am spus că omul crede în scripturile lui, dar şi Eu cred în Scripturile Mele pe care le-am scris pe pământ prin mâna omului sfânt, şi se cunoaşte în ele limba Mea, limba lui Dumnezeu pe pământ; se cunoaşte, fiilor, aşa cum şi limba omului se cunoaşte prin ceea ce scrie el prin cărţile lui, fie ele chiar şi cărţi despre Dumnezeu. Voi însă întăriţi-vă trupul prin hrănirea sufletului cu cuvântul cel pregătitor de veac nou, că mai e o clipă mică, şi veacul omului închide ochii. Trebuie să stau mereu cu voi în sfat, căci lucrarea cea mincinoasă, care vine de la om, va să acopere tot pământul. Omul cel mincinos a luat din Scripturi, pentru că el nu ştie cum s-au scris Scripturile Mele, dar lucrarea omului cel mincinos este prăpădul pământului. Ea vine ca un prăpăd iute şi nimiceşte pe tot omul, începând de la minte şi până la trup. Grăbiţi-vă şi desăvârşiţi-vă întru Duhul Sfânt, căci curând, curând veţi însămânţa din nou pământul, şi el va odrăsli veac nou. Amin, amin, amin. Am spus vouă că voi sta de vorbă cu cei ce sunt de partea Mea, ca să-i învăţ viaţa, viaţa cea de veci, căci scris este în Scripturi: «Viaţa este lumina oamenilor, şi lumina luminează în întuneric, şi întunericul nu a cuprins-o». Amin, amin, amin.

Toţi cei ce sunt de partea Mea prin cuvântul vieţii din zilele Mele cu voi, toţi să se aşeze în lucrare de veghe, să se aşeze în viaţă, ca să fac din ei lumina oamenilor. Grăiesc cu voi ca să ia toţi cei ce sunt de partea Mea. Fiţi în veghe nouă, fiilor, iar lumina aceasta vegheaţi să nu se stingă, vegheaţi să nu o cuprindă întunericul. Voiesc pe ai Mei să-i învăţ viaţa, după cum mereu i-am învăţat, şi voiesc să ştie omul ce înseamnă să ia învăţătură din cer. Amin. Cuvântaţi în numele Meu peste tot omul şi spuneţi aici, în cartea Mea, ce înseamnă să ia omul învăţătură din cer. Grăiesc cu voi prin cartea Mea. Răspundeţi-Mi, voi, cei hrăniţi cu hrană din cer! Amin, amin, amin.

– Omul care ia învăţătură din cer, este cel care aduce roade Duhului Sfânt în el şi între oameni, după cum îl învaţă sfatul lui Dumnezeu. Roadele Duhului Sfânt în omul învăţat din cer, sunt roadele lui Hristos, sunt chiar Hristos lucrând din om în toată clipa, cu statura Fiului lui Dumnezeu, întru Care este viaţă. Tot ce face omul învăţat din cer, este tot ce face Hristos în om şi prin om, ca un Făcător a toate, după cum despre El s-a scris: «Toate printr-însul s-au făcut, şi fără El nimic nu s-a făcut din tot ce s-a făcut, căci întru El era viaţă, şi viaţa era lumina oamenilor, şi lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a cuprins-o».

Omul cel învăţat de Dumnezeu are în el pe Făcătorul a toate câte se fac de Dumnezeu, fiindcă toate câte se fac, prin Dumnezeu se fac în omul cel învăţat din cer dacă omul nu se lasă cuprins de întuneric. Omul care ia în el învăţătură din cer, este plin de slavă pentru Dumnezeu cu mintea lui, cu inima lui şi cu faptele duhului şi ale trupului lui. El face din el o rugăciune către Dumnezeu, o casă a lui Dumnezeu, o împărăţie cerească fără de sfârşit. El este înzestrat cu înţelepciune pentru cele ce au fost, pentru cele ce sunt şi pentru cele ce vin, ca şi Hristos, Care a dat harul Său celor ce-L iubesc.

Omul care ia învăţătură din cer, se face templu pentru Dumnezeu, nestricăcios, iar cel ce nu ia din cer învăţătura vieţii, acela strică templul lui Dumnezeu în el, şi se strică şi el, după cum s-a scris de Duhul Sfânt: «De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu». Iisus Hristos a numit trupul Său templu ca să înţeleagă omul care învaţă din cer ce înseamnă biserica lui Dumnezeu, biserica lui Hristos.

Omul cel învăţat de Dumnezeu se dăruieşte Duhului Sfânt, pentru Hristos, Care intră în trupul omului ca în templu, ca în biserică, şi, stând în om, lucrează între oameni roadele Duhului Sfânt, roadele rugăciunii sfinte. Amin, amin, amin.

– O, copilaşi hrăniţi cu laptele şi cu mierea învăţăturii sfinte, aş voi să vorbiţi mult în numele Meu, ca să Mă vadă lumea slăvindu-Mă în voi prin filele cărţii Mele cu voi, cartea care grăieşte despre timpul Meu cu voi.

O, fiilor înţelepţi de sus, ştie, oare, omul cel învăţat de pe pământ, ştie el ce înseamnă rugăciunea cea sfântă? O, voi ştiţi ce-Mi cer Mie oamenii? E de plâns şi de tânguit ce-Mi cer oamenii care se roagă Mie. îmi cer să-i ajut într-ale lor prin toate felurile de cereri şi de nevoi ale lor. Se umplu altarele bisericilor din lume de gândurile oamenilor, gânduri omeneşti, rugăciuni pământeşti. Toate rugăciunile lor cer rod pământesc, cerinţe ale tinei, după cum este scris despre om că pământ este şi la pământ trage şi în pământ ajunge.

O, fiilor, sunt pe pământ mulţime de slujitori şi de creştini îngâmfaţi. Aceştia nu ştiu ce înseamnă rugăciunea cea sfântă şi roadele ei. Aplecaţi-vă şi ascultaţi-Mă şi grăiţi cu Mine înaintea oamenilor şi spuneţi, fiilor, ce este rugăciunea sfântă. Amin, amin, amin.

– Ea este cea care nu cere nimic de pe pământ. Ea este roadă a Duhului Sfânt prin împlinirea ei. Pe ea o aduce la cer numai omul care şi-a răstignit trupul, dimpreună cu faptele trupului. Ea este rugăciunea bisericii, căci biserica este cerească pe pământ, este din cer şi pentru cer, iar biserica este locul lui Hristos, scaunul Său de domnie, şi odihnă a Sa. Rugăciunea sfântă îl face sfânt pe cel ce se roagă şi îl ia de pe pământ şi îl face biserică pentru Hristos. Rugăciunea sfântă face lumină peste întuneric şi aduce tot cerul să se odihnească în omul care se roagă cu rugăciune sfântă. Ea coboară cerul pe pământ pentru omul care se roagă sfânt. Ea nu cere pentru sine, ea cere pentru Dumnezeu în om. Amin, amin, amin.

– O, fiilor stăpâni pe cuvântul ce-l rostiţi, Eu sunt la pieptul Tatălui la voi. Sărbătorile Mele sunt cu durere, şi Tatăl Mă mângâie şi Mă prinde la piept, şi aşa coboară cu Mine pe pământ la voi. Tatăl S-a aplecat vouă şi v-a sărutat pentru rodul înţelepciunii Mele în voi. Voi lucra mereu cu voi în sfat prin cartea Mea, ca să vă fac lucrători lângă Mine peste pământ, ca să vă măresc înaintea oamenilor, căci v-am spus: faceţi-vă munte sfânt pe care să stau Eu cu voi, că vreau să dau peste cupa răbdării, ca să se verse peste toţi cei care se închină fărădelegii punând-o înaintea lor pentru ca să-i facă voia. Trăiţi şi petreceţi ca fii ai venirii Mele şi daţi-Mi mâna să vin. întindeţi mâinile spre Mine, că Eu stau cu mâna întinsă peste voi, ca să vă deosebesc dintre fiii oamenilor, care atrag prin faptele fărădelegii sfârşitul veacului omului cel fără de Dumnezeu pe pământ. Vegheaţi cu clipe de rugăciune sfântă. Rugaţi-vă neîncetat şi chemaţi sfinţii să stea cu voi, slăvindu-i cu inimile şi cu guriţele voastre, că ei au plătit cu sânge şi cu lacrimi şi cu suferinţe usturătoare odihna şi cununa voastră şi împărăţia Mea pentru voi. Daţi slavă lui Dumnezeu, fiilor, că sunteţi înzestraţi cu Duh Sfânt şi cu înţelepciune ruptă din Dumnezeu, aşa cum Eu, Domnul, v-am împodobit prin facere nouă. Lăsaţi porţile deschise pentru Domnul. Aceasta este grădina Domnului. Amin. Eliberaţi-Mi cărarea de orice piedici. Fiţi iscusiţi în aşteptarea Mea, că Eu ajut pe toţi cei ce voiesc să-i ajut pentru venirea Mea. Toţi cei ce sunt de partea Mea prin lucrarea Mea cu voi, să ia învăţătură din vorbirea Mea cu voi, şi să se facă sfinţi cu viaţa şi cu rugăciunea şi cu aşteptarea Domnului. închideţi ochii în faţa lucrării lui satan, care se face hristos mincinos ca să-Mi zădărnicească, zice el, venirea Mea. Lucraţi în numele Meu tot ce lucraţi voi pentru cer, pentru împărăţia cerurilor pe pământ. Staţi drepţi ca lumânarea înaintea fiilor oamenilor şi fiţi sfeşnic al luminii care luminează în întuneric, şi pe care n-o cuprinde întunericul. Peste tot pe unde sunteţi, pe unde mergeţi, fiţi venirea Mea pe pământ, şi altceva voi să nu fiţi. Deosebiţi-vă din neamul acesta viclean şi stricat, că aveţi pe voi pecete de foc ceresc, pe care este scris: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Amin, amin, amin.

întăriţi-vă în duhul umilinţei primindu-vă unul pe altul pentru Mine. Lucraţi numai pentru venirea Mea şi nu staţi fără Mine nici pe pământ, nici în cer, căci voi sunteţi venirea Mea, şi lucrez cu voi în cer şi pe pământ. Tot cerul ascultă vorbirea Mea cu voi şi vorbirea voastră cu Mine, că vă fac lucrători de Duh Sfânt în cer şi pe pământ, că Mi-e dor să Mă odihnesc în om, fiilor doriţi de cei din cer. Luaţi cerul şi coborâţi-l pe pământ cu voi, căci fiii lui satan au luat iadul şi l-au scos deasupra ca să se suie cu el în cer, căci scris este: «Va să se suie din adânc şi să meargă spre pieire», spre pieirea lui şi a îngerilor lui, îngerii întunericului, care vor fi biruiţi de lumina îngerilor luminii, care nu este cuprinsă de întuneric. Aveţi grijă mare să fiţi Evanghelie vie şi sfântă peste pământ. Fiţi iscusiţi, căci în voi trebuie să se vadă Domnul. Amin, amin, amin. împletiţi truda voastră cu lucrarea Evangheliei Mele în voi. împletiţi cununa timpului Meu cu voi, ca să v-o pun pe creştet şi să Mă sui pe înălţime şi să spun peste pământ: iată poporul Meu şi încununarea lui. Daţi sufletului din voi hrană, daţi-i mai mult ca trupului, daţi-I hrană lui Dumnezeu în voi. Lăsaţi-vă de voi şi daţi-vă Mie, că am de ieşit cu lucrători plini de Duh Sfânt, ca să rostesc prin ei moartea fărădelegii şi a îngerilor ei.

Strig cu grabă la tot omul care voieşte să învieze pentru venirea Mea: veniţi după Mine dacă voiţi să trăiţi, o, fii ai oamenilor, căci viaţa este lumina oamenilor, iar voi trăiţi întunericul din voi. Veniţi după Mine! Eu sunt lumina oamenilor, şi nu este lumină în afară de Mine. Deşertaţi-vă de tot ce aţi făcut, de tot ce v-aţi agonisit, căci agoniseala voastră vă judecă pentru pieirea voastră cu tot ce aţi agonisit. Luaţi cămaşa nunţii cereşti. Cămaşă de om nou şi sfânt am în mâini, şi îi îmbrac pe toţi cei ce vin după Mine. Iar cel ce vine, să vină gol, să vină flămând, să vină însetat, să vină sărac, să vină umilit, să vină plângând pentru iertare, şi Eu să-i dau, căci strig cu grabă la tot omul care dă să vină după Mine la strigarea Mea cea din urmă. Amin, amin, amin.

Voi, fiilor, fiţi stâlpii de care Eu Mă sprijin cu împărăţia Mea pe pământ, căci sfinţesc cuvântul vostru pentru aşezarea împărăţiei cerurilor pe pământ. Tot ce nu este împărăţie a cerurilor, va pieri de pe pământ curând, curând. Nimeni să nu fugă de mânia lui Dumnezeu, iar cel ce fuge, să fugă pentru dragoste de Dumnezeu, să fugă dintre fiii mâniei, căci fiii mâniei aţâţă focul mâniei lui Dumnezeu pentru ei. Amin. Voi, fiilor, aveţi grijă de hăinuţa voastră, de cămăşuţa voastră, de faţa voastră. Aveţi grijă de Hristos Cel din voi, că Eu, în voi trebuie să stau, şi lucrând să stau. Lăsaţi porţile deschise pentru Domnul. Aceasta este grădina Domnului. Amin. Şi voi face minune în tot omul, şi tot omul va spune aşa cum este proorocit să spună despre locul Meu de la voi, şi aşa va spune: «Domnul este acolo». Amin, amin, amin.