Glas din cer se apropie iar și iar și grăiește deasupra pământului român.
Iar și iar grăiesc din nor, iar și iar Se așează Domnul cuvânt peste tine, țara Mea de nuntă, România Mea, căci sunt duios după tine și sunt Păstor plin de cuvânt deasupra ta și-ți port de grijă și te învăluiesc în cuvântul Meu cel duios ca să depărtez tot timpul lucrarea duhului rău care te tot pândește cu viclenie ca să te afle în slăbiciune și să-ți tot stoarcă vlaga toată, o, că nu poate vrăjmașul Meu și al tău să stea cuminte când el știe și îți vede soarta ta cea de la Dumnezeu și slava pe care Eu, Domnul, o pregătesc Mie și ție ca să se aplece sub această slavă popoare și regi, neamuri și limbi ale pământului, precum este scris despre muntele cel sfânt de la care vor lua mulți învățătura Mea și vor afla calea și mersul cel fericit și atât de fericit, o, că nu de altceva vine Domnul și Își pregătește slava Sa pe meleagul tău, și ca să pună masă împărătească pe plaiul tău și să vină cu cetele de sfinți și cu zile de nuntă veșnică, cu zilele veșniciei, cu cerul și pământul laolaltă în petrecere dulce de tot, chiar dacă acum cei de pe pământ nu cunosc alt dulce pentru ei decât viața cea cu plăceri trecătoare și atât de păcătoase înaintea Domnului, Care vine să-Și pregătească odihna Sa pe vatra ta, o, și de ce, oare, în tine, de ce în grădinile tale, țara Mea?
Eu sunt Cel ce răspund ca să Mă fac auzit până la margini și să tresalte facerea toată la glasul cuvântului Meu, care iarăși face lumea cu cuvântul ca și la început, când am făcut cerul și pământul și când am zis să fie lumină ca să lucrez în lumină toată facerea în toată frumusețea ei cea de la Dumnezeu, și apoi am început rostirea pentru ivirea celor ce s-au arătat în lumină și am zis să se despartă apele de ape și să se așeze tăria între apele de sus și apele de jos, iar din cele de jos am zis să se ivească uscatul și l-am numit pământ, o, și tu ai fost primul petec de uscat ieșit din ape la facerea lumii, țara Mea cea de azi, iar după facerea a toate am luat cu mâna din vârful uscatului și am făcut din lutul tău trupul omului zidit de mâna lui Dumnezeu și am suflat peste el suflet viu și i-am dat lui toată facerea, tot pământul ca să-l stăpânească cu tot ce e pe el și să se teamă de el toate, iar el să asculte de Dumnezeu și de legea raiului, căci i-am făcut locuință, i-am făcut grădină de rai și l-am așezat în ea pe om, dar s-a ivit neascultarea lui față de cuvântul Meu, și a luat apoi ființă vrăjmașul omului și al lui Dumnezeu, potrivnicul voii lui Dumnezeu în rai, și apoi pe pământ lângă om, de atunci și până azi.
O, cum adică potrivnicul? Duhul semeției, duh înființat de om înăuntrul său, acest duh s-a voit mai mare ca Dumnezeu peste pământ și cer. S-a vrut mare omul, după ce a fost zidit de Dumnezeu între pământ și cer și nu i-a ajuns câte i-a supus Dumnezeu și a voit totul, s-a voit pe scaun deasupra lui Dumnezeu, deasupra norilor care-L purtau pe Domnul între cer și pământ, o, și s-a clătinat facerea toată la acest gând al semeției omului și s-a stârnit cutremur mare între îngeri și au căzut îngeri în clipa aceea de semeție a făpturii lui Dumnezeu, dar arhanghelul Mihail a poruncit înaintea îngerilor și s-a oprit căderea cetelor îngerești, și numai ceata slujitoare gândului semeției omului, numai aceea n-a mai rămas la locul ei și s-a rupt prin cădere și au rămas acești îngeri căzuți între cer și pământ din loc în loc, căci omul s-a voit mai mare decât Dumnezeu și a voit totul.
O, țara Mea, ce taină mare așează Dumnezeu pe plaiul tău! Auziți voi pe Domnul, auziți voi, împărați și neamuri și limbi ale pământului? O, sculați-vă și stați înaintea glasului Domnului, Care grăiește peste pământ tainele Sale, tainele facerii și toate cele care se vor arăta și vor rămâne și vor fi slava Domnului și vor împodobi țara Mea de nuntă, pe tine, România Mea, căci tu ești întâiul pumn de pământ, și am luat cu mâna Mea din el pentru facerea omului zidit de Dumnezeu Făcătorul, și înaintea Căruia vor îngenunchea popoarele și mai-marii de peste ele și vor lua de la Dumnezeu și vor umbla cu Domnul pe cale netedă și plină de slavă, precum este scris, o, și nu va mai fi necredință, ci numai slavă va fi și numai România va străluci sub slava Domnului și va împărți ea în lung și în lat bucurie și lumină, după ce pământul va fi curățat și pregătit de sărbătoarea cerului pe pământ cu oamenii, începând de la tine, țara Mea de azi, și vei fi tu noul Meu Ierusalim, noua alegere a Ierusalimului, odihna Domnului vei fi, căci tu Mi-ai făcut primirea acum, când Tatăl iarăși M-a trimis și Mă trimite la tine ca să-ți fac gătirea de nuntă și să-Și pregătească popor pentru El și pentru Mine și pentru slava Mea cu el înaintea neamurilor pământului, căci lumina ta nu se va mai stinge și vei fi lumină precum Eu sunt și rămân.
O, am deslușit cu întregime răspunsul cel pentru alegerea ta cea dintru început, țara Mea de azi, iar acum îți pătrund trupul și ființa, căci în poporul tău stă duhul semeției omului, stă pitit dușmanul Meu și al tău, stă duhul rău, care-ți cunoaște alegerea și te dușmănește și-ți țese ispitire tot timpul, iar Eu, Domnul, stric mereu țesătura lui ascunsă și tot păienjenișul cel otrăvitor și-ți scot viața de sub vrăjmași, o, și am făcut și fac aceasta de la facere și până azi, și încă voi face, căci acum ai rozători pe care îngerii îi țin sub putere de sus ca să nu poată ei strica vremea slavei Mele și vestea cu care am început să trâmbițez și să vestesc peste popoare venirea Mea la tine cu slavă de cuvânt, și cu acest cuvânt împiedic tot timpul și strivesc burta otrăvitoare a păianjenilor care încă dau să-ți sugă vlaga, țara Mea, neam român, popor ales pentru slava Mea de la sfârșit de timp.
O, ce nume mare ai tu, neam român! Ești ales și sortit să fii gazda slavei Domnului, căci ea se arată de acum, și va fi mare numele de român peste pământ, și tot mai mulți vor da să poarte acest nume mare, și iată, tot cel ce va îmbrăca de acum cămășuță de creștin se va numi român, noul nume al fiilor lui Dumnezeu, precum odinioară avea întâiul nume poporul Israel, care și-a pierdut întâietatea odată cu lepădarea lui de Hristos acum două mii de ani, o, și ce frumos a fost începutul cel de atunci, când România a primit nume de țară a Domnului, și numai Eu știam și cunoșteam darul ei cel de la Tatăl pentru Mine cu ea, acum, la sfârșit de timp. Și precum atunci am ales niște pescari smeriți și fără de rang pe pământ și i-am așezat înaintea Mea pentru plămadă nouă ca să-Mi pregătesc Mie un popor nou, și ca să fie răsturnată cu totul întâietatea de la marele templu al lui Caiafa cu slujitorii lui cei vopsiți cu roșu pentru fărădelegile lor, o, tot așa și acum s-a făcut trecerea, și am ales niște copii smeriți și le-am dat darul credinței și i-am hrănit din cer cu cuvântul ca să-i pregătesc pentru slava Mea din vremea aceasta, și iată-Mă cu cei mici și fără de ranguri sau avuții, și iată-i cu Mine lucrând la slava Mea și împărțind ei peste pământ cuvântul Meu lăsat din nori peste ei ca să-l împartă ei lumină peste popoare și neamuri, iar pe cei îmbrăcați în slava cea trecătoare și cu coroane regești pe frunte când ei nu sunt vrednici de slava Mea, iată-i, i-am lăsat să se lăfăie pe scaune de slujitori peste lume și să se creadă mai mari peste ceilalți, iar Eu merg cu slavă de cuvânt și cu cei mici și frumoși Mie, ca și acum două mii de ani cu ucenicii culeși de pe malul apelor ca să-i fac vrednici să-Mi gătească împărăția peste pământ și peste timp până la venirea Mea, când iată-Mă cum vin și cum păstoresc cercetând turma și sunând peste ea chemarea la masă, la pășune dulce, la zile de nuntă a Fiului lui Dumnezeu pe plaiul românesc, Păstorul cu oile Sale, care Îi ascultă glasul și merg după El, nu după un străin fără milă de oi.
O, neam român, deschide cărții Mele spre tine și citește în ea, că iată ce frumos este cuvântul Meu de Păstor al tău! O, deșteaptă-te la glasul Păstorului și vino și învață apostolia care vestește venirea Mea la tine, și cu tine apoi spre neamurile pământului. Și te rog, neam român, leapădă-te de cei ce-ți sug încă puterea și strânsura și fă-i să înțeleagă că tu te trezești și că înțelegi pașii pe care Eu, Domnul, ți-i așez sub picioare ca să mergi lucrând la bucuria care vine cu Mine la tine, și apoi cu tine spre popoare, că tu ești popor misionar chiar dacă știi sau nu, chiar dacă pricepi sau nu, dar aceasta îți va fi soarta și de aceea Eu vin și-ți pregătesc ție de lucru mult, mult.
Fiți cuminți, o, fiți tot mai cuminți, voi, cei care atât de dușmănoasă brâncă ați făcut neamului lui Dumnezeu în vremea voastră pe scaunele sfatului țării, o, că n-ați fost cuminți, n-ați iubit, n-ați putut fi drepți, n-ați fost curați cu inima pentru țară, ci doar ați supt din plin tot bunul țării și încă mai vreți. O, nu! Veniți-vă în fire și fiți cuminți de acum, căci trebuie sculare la veghe și la lucru cu dreptate în toate.
Și acum îmbrățișați-vă cu cei doi fii care-și jertfesc puterea lor cea bună și înțelepciunea pentru ca să lucreze cu ele frumusețe pentru țară și dreptate pentru tot neamul, o, și hai și voi să răscumpărați acum cu o purtare frumoasă și cu mâini curate tot ce ați făcut urât și rău până acum, căci Eu sunt plin de milă, dar lucrez și curățirea uscăturilor grădinii Mele din zilele acestea, și vor fi doborâți cei ce sunt sub numele cel mincinos sub care ei stau și care s-au înfipt pe pitite în pântecele țării ca să-i sugă vlaga și stau aceștia sub numele de aur, dar e doar putregai și minciună sub acest nume cu care ei înșeală pe fiii României ca să-i numească pe ei cei dintâi pentru alegere, o, dar aceste uscături vor fi date destrămării și vor fi scoși în față vrând-nevrând cei vinovați și vicleni atâta vreme sub acest nume, o, și fericiți vor fi cei care vor ieși mai din vreme dintre acești vicleni obraznici și plini până peste margini de duhul trufiei ascunse sub lucrarea așa zisei dreptăți pentru popor, dar ei sunt cei mai putrezi dintre toți și cei mai trădători de neam și de frați, și sunt vrăjmași, iar vrăjmașii au soartă aparte, după faptele lor, precum este scris.
Acum, pace și unire și bună înțelegere cu stăruință pentru duhul dreptății peste toate, acestea să se așeze ca lucrare a celor care așează acum îndreptarea celor atât de strâmbate vreme lungă, o, și vor sta puterile cerești de veghe și de ajutorare din cer pentru ridicarea neamului român la unitate, la credință, la Hristos Păstorul, Care Se face cuvânt peste pământ pe plaiul neamului român, unde El Își paște turma Sa acum.
Pace ție, țara Mea frumoasă, împărăția Mea cea de azi și cea de mâine pe pământ! Te port în brațe ca pe copila Mea cea dulce. O, pace ție tot timpul, tot timpul! Mereu te voi veghea și-ți voi cuvânta și te voi păstori duios, duios, și te voi dezmierda cu mângâierea Mea, o, că dulce-Mi ești, și de aceea te țin de mânuță și-ți port pașii pe cale, pe calea Mea cu tine spre biruința Mea și a ta, mereu Domnul cu tine pe cale, o, țara Mea de azi, mereu a Mea, mereu și tot mereu. Amin, amin, amin.
