Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Maicii Domnului în biserică

Coboară Domnul cu sfinţii Săi. Coboară Domnul pe pământ, în sărbătoare de cer nou şi de pământ nou, loc al dreptăţii Domnului. Amin, amin, amin.

în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acesta este numele coborârii Mele peste grădina cuvântului Meu ca să Mă fac cuvânt peste pământ. Eu sunt glasul trâmbiţării celui de al şaptelea înger, după cum este scris despre Mine în Scripturi. Nici o taină nu mai este de lucrat. Eu sunt Cel ce săvârşesc taina pentru care M-am născut din Tatăl şi din Fecioară, Om, ca să fie Dumnezeu văzut de oameni, şi să creadă oamenii în Mine şi să prindă viaţă şi credinţă şi adevăr.

Sunt cu sfinţii şi cu Maica Mea Fecioară şi grăiesc pentru poporul Meu, cu duh de sărbătoare grăiesc. De mai bine de două mii de ani s-a născut pe pământ mama Mea. Ea a venit între oameni ca rod al Tatălui Meu, şi ca rod al rugăciunii celor ce au născut-o pe ea.

O, copilaşule, poporule copilaş, să ştii, poporul Meu, că ori de câte ori are Dumnezeu de împlinit tainele Lui peste pământ, atunci se nasc pe pământ oameni credincioşi care se roagă Domnului ca să împlinească peste oameni făgăduinţele Sale care se împlinesc la rugăciunea omului lui Dumnezeu. Aşa s-au rugat cei ce au născut-o pe mama Mea, iar proorocul Zaharia, arhiereu la templul Domnului, a împlinit lucrarea făgăduinţelor lui Dumnezeu şi a luat pe copila cea făgăduită Domnului de către părinţii ei, şi a dus-o înaintea Domnului pentru ca să fie ea Fecioara din care Se va naşte Cel promis prin prooroci, Dumnezeu Cuvântul. Arhiereul Zaharia era proorocul Domnului, care păstra în inima lui cea credincioasă taina plinirii vremurilor, pe Hristosul Domnului, Cel Care avea să Se nască din Fecioară şi să fie de mântuire pentru lumea cea stricată prin păcat.

Avea trei ani Măicuţa Mea, şi părinţii ei au dat-o Domnului. Ea a crescut înaintea Domnului şi a împlinit Domnul prin ea Scriptura proorocului Isaia care spune: «Iată, Fecioara va zămisli şi va naşte Fiu, şi I se va pune numele Emanuel; şi Fiul Se va hrăni cu lapte şi cu miere până în vremea când va şti să pedepsească răul şi să arate binele». Nimeni n-a putut pe vremea aceea să împiedice împlinirea planului lui Dumnezeu, şi el s-a împlinit, iar sfaturile oamenilor nu s-au împlinit, după cum este scris: «înţelegeţi, neamuri, şi vă plecaţi, căci orice planuri veţi face vor fi risipite, şi hotărârile voastre nu se vor împlini, căci cu noi este Dumnezeu». Amin.

O, copilaşii Mei de azi! Eu cu voi îmi împlinesc tainele Mele, şi ţin mâna Mea cea puternică peste voi şi vă spun: cei necredincioşi numesc uneltire împlinirea lucrării Mele prin cuvânt, dar voi fiţi tari şi credincioşi, ca să nu slăbiţi spre căile acestui neam necredincios. Voi să nu socotiţi uneltire ceea ce neamul acesta socoteşte uneltire. Voi să nu vă temeţi de ceea ce ei se tem. Nu vă înfricoşaţi, fiilor, şi staţi înaintea Sfântului Domnului şi de El să vă înfricoşaţi şi pe El să-L socotiţi sfânt, că El este pentru voi cort sfânt, iar pentru cei necredincioşi El este piatră de încercare, stâncă de poticnire, şi iată, mulţi se poticnesc şi cad şi se sfărâmă şi stau prinşi în cursa robiei, căci Eu, Domnul, am pecetluit taina Mea cu voi numai pentru voi, că sunteţi credincioşi, amin, şi sunteţi ucenicii Mei, amin, şi sunteţi fiii Mei. Amin, amin, amin.

Zaharia arhiereul Domnului, proorocul Domnului a împlinit Scriptura tainei cea ascunsă din veac, taina cea despre Fecioara care va naşte pe Dumnezeu. El a fost credincios şi a împlinit lucrarea lui Dumnezeu şi a avut grijă sfântă de Fecioara care avea să nască pe Domnul, pe Fiul Tatălui, Domnul peste pământ, Domnul adevărat. Iar în vremea aceasta iarăşi am avut oameni credincioşi pentru lucrarea naşterii cuvântului Meu din Tatăl, căci Tatăl a lucrat şi a născut-o pe Verginica şi a pus lângă ea pe cei credincioşi, şi din aceştia s-au născut ucenici din ucenici, fii ai lui Dumnezeu, şi Domnul Cuvântul Se naşte pe pământ cuvânt şi adună prin glasul trâmbiţei a şaptea pe cei aleşi ai Lui din cele patru vânturi precum este scris. Eu sunt pentru voi cort sfânt, iar pentru cei necredincioşi sunt piatră de încercare şi stâncă de poticnire şi mulţi se poticnesc şi cad şi se sfărâmă şi stau prinşi în cursa robiei.

Vin la tine, poporul Meu cel drag, vin cu duh de sărbătoare şi îţi întăresc credinţa şi te cuprind în duhul mângâierii şi te cuprind în duhul mamei Mele, Maică şi Fecioară, biserică a Mea între oameni. Amin.

– O, Fiule ceresc, Fiul meu iubit, prin Care eu am binevoit să-Ţi fiu cort, să-Ţi fiu biserică, în care să Te sălăşluieşti, şi din care să ieşi spre cei pierduţi ca să-i cauţi şi să le dai înapoi pe cele pierdute! O, Fiule Emanuel, iată şi poporul Tău, care s-a făcut pentru Tine casă, şi cort, şi biserică Ţie, Fiule Cuvântule.

Eu am fost primită pruncă în templul cel făcut de oameni ca să mă fac apoi biserică Ţie, Fiule al Tatălui, şi ca să ştie oamenii unde este locaşul Tău şi unde să-Ţi facă ei Ţie locaş, Fiule fără de locaş. Când m-am lăsat eu Ţie biserică şi când ai ieşit spre oameni, oamenii nu ştiau că Tu eşti taina omului cel nou, Om ieşit din om, dar eu păstram în inimioara mea toată taina mea şi a Ta, pe care o ştiam din Scripturi, după cum mă învăţase Zaharia, arhiereul Domnului, rudenia mea. Aşa şi poporul Tău, Tu şi pruncii Tăi, după cum a proorocit Isaia. Aşa e şi acum. Oamenii nu ştiu că poporul Tău acesta Te-a primit pe Tine şi s-a lăsat Ţie cort, şi biserică s-a făcut Ţie, ca să ştie oamenii ce înseamnă locaş al Tău şi biserică a Ta cu oamenii. Oamenii de pe pământ ştiu altfel, că aşa i-au învăţat păstorii lor. Oamenii ştiu că biserică înseamnă o zidire din piatră sau din cărămidă în care se adună ei pentru obiceiurile creştineşti prin care ei se botează şi se cunună şi se curăţă şi se înmormântează şi se pomenesc de către preot. Toate au rămas numai obiceiuri, Fiule, căci oamenii nu-şi ridică inima spre Tine prin obiceiurile acestea. Biserică înseamnă omul care Te poartă pe Tine în el trup şi cuvânt. Biserică înseamnă fiii Tăi cei sfinţi laolaltă în numele Tău, dar oamenii nu ştiu adevărul.

Plâng de mila oamenilor, dar plânsul meu e pe sfârşite, că oamenii nu întind mâinile spre Tine, Fiule dătător de viaţă. Dar pe poporul Tău cel fiu al Tău îl cuprind în duhul mângâierii şi îl îndemn la iubire pentru Tine, Fiule dulce. îţi doresc iubirea cea sfântă a fecioarelor şi a feciorilor. îţi doresc iubirea tuturor celor ce sunt, şi a celor ce vor fi ai Tăi. îţi doresc, Fiule îndurerat, mângâierea cea de la cei mai mici ai Tăi. îţi doresc, Fiule înlăcrimat, bucuria venirii Tale cea văzută la poporul Tău care Te aşteaptă ca pe un Mire din cer. îţi doresc venirea, Fiule venit cuvânt peste cei credincioşi. Amin.

O, iubiţilor din cer, o, sfinţilor şi îngeraşilor! Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul cel fiu al Fiului meu, că aşa zice Domnul: «Vărsa-voi pacea Mea peste el ca un fluviu; vărsa-voi slava neamurilor de pe pământ ca un şuvoi peste Ierusalim, iar pruncii lui vor fi dezmierdaţi la sân, şi pe genunchi dezmierdaţi, aşa cum mama îşi mângâie pe fiii ei, iar inima şi trupul lor vor tresări şi vor odrăsli ca iarba cea fragedă». Domnul, Cel Care S-a vestit pe Sine, şi pe mine, mama Sa, prin Isaia proorocul, Acela este Cel ce te-a vestit şi pe tine, poporule mângâiat de Duhul Său Cel mângâietor, după cum este scris: «Lua-va Domnul înţelepciunea de la înţelepţi, şi o va vesti pruncilor Săi cei din urmă, care vor fi mângâiaţi de Duhul Sfânt». Amin, amin, amin.

– O, poporule fiu, am coborât peste tine duh de mângâiere, duh de sărbătoare, şi ţi-am întărit credinţa cea pentru Scripturi, fiule scump. Duhul mamei Mele te-a mângâiat cu duhul nădejdii şi al credinţei şi al dragostei de Dumnezeu. Duhul sfinţilor te-a mângâiat prin cuvântul mamei Mele. Duhul Meu Cel Sfânt te mângâie şi te poartă de mânuţă pe tine, cel mai mic al poporului sfânt, căci după patruzeci de ani de mângâiere Eu odrăslesc popor nou, căci am fii tari şi credincioşi, care Mă nasc pe Mine cuvânt pentru fii. Eu vin cuvânt din cer pe pământ, vin pe nori până deasupra ieslei Mele de naştere a cuvântului Meu.

Tată, îţi mulţumesc pentru acest popor pe care Mi l-ai dat din lume, căci lumea nu iubeşte ce este al Tău, dar Eu îi iubesc, şi îmi ridic glasul înaintea Ta şi Te rog pentru ei, pentru mărirea credinţei lor Te rog. Pentru mărirea staturii lor întru Mine Te rog, Tată. Voiesc să fac cu ei Scriptură văzută a venirii Mele. Te rog pentru ei, Tată. împlineşte-Te cu Mine în ei, Tată. Ei să scadă în ei şi să cresc Eu în ei, Tată. Te rog pentru statura lor întru Tine şi întru Mine. Te rog, Tată, pentru statura Ta şi a Mea întru ei, bunule Tată. Te rog pentru dor sfânt în ei, pentru cer sfânt în ei, pentru Duh Sfânt în ei Te rog. Vremea e rea şi grea. Vremea e moarte peste oameni. Te rog pentru cei mai mici ai Tăi şi ai Mei. Te rog, Tatăl Meu, să Te slăveşti în ei cu slava Mea pe care am avut-o la Tine mai înainte de întemeierea lumii, căci Eu, lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac l-am săvârşit, Tată. Am arătat numele Tău celor ce Mi i-ai dat din lume, că ai Tăi erau, şi ei au cunoscut că toate câte Mi-ai dat pentru ei sunt de la Tine, Tată, şi ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat, crezând că de la Tine vin şi că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat cuvântul Tău, dar lumea îi urăşte, pentru că ei nu sunt ai lumii, şi sunt ai Tăi şi ai Mei, Tată. Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău, căci Cuvântul Tău este adevărul Tău, şi este Fiul Tău.

O, dar nu numai pentru aceştia Te rog, Tată. Te rog şi pentru cei ce cred, şi pentru cei ce vor crede în Tine şi în Mine prin cuvântul lor, prin mărturisirea lor, Tată, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis la ei, căci slava pe care Mi-ai dat-o Tu pentru ei, Eu le-am dat-o lor, ca să fie ei una precum Noi una suntem, ca să ştie lumea că Tu M-ai trimis la ei şi că i-ai iubit pe ei precum M-ai iubit pe Mine de M-ai trimis la oameni cum i-ai trimis şi pe ei. Iar Eu voiesc ca unde sunt Eu, să fie şi ei, ca să privească mărirea Mea cea de la Tine, că Tu pe Mine M-ai iubit mai înainte de întemeierea lumii, dar lumea pe Tine nu Te-a cunoscut, Tată drept, ci Eu Te-am cunoscut, iar aceştia micuţi ai Tăi au cunoscut că Tu M-ai trimis. Eu le-am arătat numele Tău, şi îl voi arăta mereu, ca iubirea cu care Tu M-ai iubit să fie în ei, şi cu Mine în ei. Amin, amin, amin.

– O, Fiule dulce, pentru mărirea credinţei lor Te-am ascultat. Amin. Pentru mărirea staturii lor întru Tine Te-am ascultat, Fiule al Meu. Amin. Pentru Scriptura venirii Tale, pentru dor sfânt în ei, pentru cer sfânt în ei, pentru Duh Sfânt în ei Te-am ascultat. Amin. Pentru cei ce cred în Mine şi în Tine prin ei Te-am ascultat. Amin. Pentru cei ce vor crede prin cuvântul lor Te-am ascultat şi Te voi asculta ca un Tată drept cu Tine, Fiule şi Adevărule al Meu. Amin, amin, amin.

– O, binecuvântat să fii de Tatăl Meu şi de Mine, Fiul Tatălui, şi de mama Mea Fecioară şi de toţi sfinţii şi îngerii, poporule mititel.

în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, voiesc ca unde sunteţi voi să fiu şi Eu cu voi, şi să priviţi mărirea Mea cea de la Tatăl, căci Tatăl M-a iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii, dar lumea nu L-a cunoscut pe Tatăl, ci Eu L-am cunoscut, iar voi aţi cunoscut şi voi, aţi cunoscut că Tatăl M-a trimis, şi Eu vă arăt numele Tatălui Meu şi vi-l voi arăta mereu, ca iubirea cu care Tatăl M-a iubit, să fie în voi, şi să fie cu Mine în voi. Amin, amin, amin.