Sunt deasupra ta în nor și-Mi las cuvântul de mângâiere peste tine, țara Mea cea de azi, o, și nu mai pot să te las fără povața Mea mereu și-Mi cer aceasta sfinții veniți la cer de pe pământul român, căci ei văd ce binecuvântare ți-a croit ție Dumnezeu încă de la facerea lumii, încă din vecii, și iată, Mă ajut cu ei ca să Mă așez cu împărăția Mea pe vatra ta, că Mi-am început zidire sfântă să lucrez cu tine și să se ducă această veste și lucrare peste pământul tot, că a venit vremea nunții Fiului lui Dumnezeu și trebuie să-Mi vestesc slava aceasta a Mea dată de Tatăl lângă tine și cu tine în mijlocul popoarelor toate, o, și iată de ce tot vin, și trebuie să te țin de mânuță și să te conduc spre această sărbătoare a Mea cu tine și să pregătesc această zi, și am o mânuță de inimi mari în care am așezat iubirea Mea și darul credinței pentru venirea Mea cuvânt pe pământ și împlinirea înnoirii lumii, că a sosit această Scriptură și vremea ei, țara Mea.
O, hai, trezește-te mai înainte de răsărit ca să-Mi ieși în întâmpinare, căci Eu te întâmpin și vin la tine cuvânt, vin și tot vin, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh vin, și acesta este semnul prin care Mă arăt venind și lucrând, crucea și puterea ei de biruință, căci acest semn M-a sculat pe Mine din mormântul răstignirii Mele pe cruce și M-a scos înviat dintre cei morți, o, și tot așa a fost și cu tine, cu crucea ta cea grea mereu peste tine, peste neamul și pământul tău, și frumoasă este povestea ta, povestea Mea cu tine pe pământ și în cer, și este ea mărturisitoare sus de către toți străbunii tăi și sunt ei cei mai slăviți între cei din cer din pricina alegerii tale de la Dumnezeu împărțită ție, iar Eu te cuprind în cuvântul mângâierii și-ți țes cu el veșmânt de bucurie, țara Mea.
O, pace ție, dulce țară, și de aceea ți-am spus prin acest cuvânt că te-au cântat poeții tăi creștini și păgâni și nu știau ei de ce te cântă, dar știa Duhul Meu aceasta și sufla El, știa frumusețea ta cea de la Mine așezată peste tine, iar taina Mea de peste tine o știu multe popoare, prin Duhul Meu o știu, căci așa a făcut Dumnezeu să știe, o, și ți-au pândit frumusețea și bogăția ta mulți dușmani, dar Eu, Domnul Dumnezeul tău, te-am îmbrățișat tot timpul și te-am smuls din mâinile celor pe care mereu i-am rușinat prin brațul tău sfințit de iubirea Mea cea pentru tine, o, și acum Mă apropii cu zi de slavă deasupra ta și te gătesc frumoasă și vin cu cei din cer pe nor de slavă și facem praznic de vestire pe plaiul tău ca să Mă vestesc peste pământ că sunt cu tine la masă de cuvânt cu putere în el, și iată, se apropie praznicul învierii Mele și vom vesti o zi dulce și o petrecere măreață și vom sta la masă de cuvânt de înviere și va tresălta văzduhul de fericirea cerească și va tresălta pământul român sub slava cea de deasupra lui și vom împărți mângâiere și voi vesti numele Meu și numele tău la masă de nuntă cerească, și toate vor fi ca în cer în ziua aceea, căci Eu, Domnul, gătesc această zi, iar Eu sunt din cer. Amin.
Ți-am grăit cerește, că sunt plin de duhul mângâierii, neam român. O, de Mi-ar răspunde duhul tău cu aceeași iubire și simțire! E Domnul cuvânt peste tine de șaptezeci de ani. Auzi tu? Voi vesti această poveste a cerului cu tine și vor ști neamurile pământului de povestea ta cea de la Dumnezeu, și dau să te pregătesc, ca să nu fii luată pe neștire când munții se vor apleca să ia de la tine binecuvântarea lui Dumnezeu, și acum te îndemn să propășești cu binecuvântarea Mea, și te rog, trezește-te la glasul Meu! Vremea postului mare de dinaintea praznicului învierii Mele este la jumătatea lui, dar el n-a fost iubit și urmat, decât de creștinii cu frică de Dumnezeu, iar Eu, Domnul, pentru creștini și prin creștini las binecuvântare peste țară și chem spre căință și spre înviere tot neamul român încreștinat, căci Dumnezeu trebuie iubit, nu trebuie uitat, ci trebuie ascultat. Amin.
Iată, privesc de deasupra peste tine, neam român. Se tulbură în fel și chip apele din tine prin cei ce se vor mari. Duhul trufiei îi chinuie pe cei înscriși să biruiască pentru cârma țării. Cei care nu sunt în stare nici pentru ei, unii ca aceștia se zbat acum să ajungă deasupra acestui neam. Privesc îndurerat peste încurcarea limbilor lor. S-au rugat de popor să-i sprijinească să ajungă sus, dar fără merite care se cuvin celui vrednic pentru stat pe scaunul de cârmuire. Omul lucrează ca omul, iar Dumnezeu ca Dumnezeu, dar când oamenii nu au nevoie de Dumnezeu nu se poate să stea deoparte Dumnezeu. Așadar, lucrez Eu, Domnul. Voi da și nu voi da prilejul să se meargă înainte pentru acest sorț.
Stau și privesc și măsor și grăiesc pentru cine Mă aude și pentru cine nu Mă aude, căci acum două mii de ani M-am oprit pe coasta de sus a Ierusalimului stând pe mânzul asinei și am grăit ce aveam de grăit cu Ierusalimul cel încăpățânat, care nu voia să audă chemarea Mea, Duhul Meu, venirea Mea cea de la Tatăl și lucrarea Mea de peste el, și-și vedea de ale lui, după cum își alesese să lucreze fără Dumnezeu, dar Eu i-am grăit în taină și i-am vestit despre depărtarea lui de Dumnezeu, de cuvântul lui Dumnezeu din mijlocul lui, și s-a împlinit tot cuvântul Meu apoi, tot ce am grăit în ziua aceea pentru Ierusalim, o, și așa se va împlini tot ceea ce Eu, Domnul, grăiesc în zilele acestea peste pământ și peste popoare. Sunt Eu în față și dau fiecăruia după cum este fapta sa, și nu va fi altfel, căci planul Meu se va împlini, și nu al omului, o, și Mă doare că omul nu dă să împlinească de bună voie cuvântul lui Dumnezeu de peste el, căci omul este hoț, este trădător și este mincinos, și de aceea este fricos și cade în laț fără să se aștepte, și cade prin lucrarea lui cea rea, căci varga mâniei Mele este chiar în mâna lui precum este scris, și nu vor fi rușinați cei care Mă cheamă pe Mine, ci numai cei necredincioși, care vor rămâne în iadul lor, în rătăcirea minții lor, și vor amuți gurile viclene și defăimătoare, și voi pregăti bunătățile Mele peste cei care nădăjduiesc în Dumnezeu între fiii oamenilor și îi voi ocroti pe ei cu acoperământul feței Mele împotriva tulburărilor fel de fel, și îi voi ține sub cortul Meu ca să-i acopăr de împotrivirea limbilor și-i voi îmbărbăta spre biruința lor cu Dumnezeu, căci așa este scris să se împlinească. Amin.
Am mers în fața poporului ales când l-am scos dintre păgâni și am stat acoperit în stâlp de nor și de foc ziua și noaptea și așa l-am călăuzit cu tot cuvântul Meu din mijlocul lui, căci așa i-am făgăduit. O, așa am mers și în vremea aceasta în fața unui popor purtător de venirea Mea cea de la Tatăl ca să-l pregătesc să Mă primească și să Mă creadă și să Mă urmeze, și eram acoperit de trâmbița Mea prin care am grăit mulți ani, și apoi în nor stând până azi, când se scrie pe pământul român șaptezeci de ani de cuvântul lui Dumnezeu pe acest meleag binecuvântat încă de la început pentru întoarcerea Mea ca să-i trag pe toți la Tatăl, precum am făgăduit când M-am ascuns în nor în ziua înălțării Mele de lângă ucenici.
Această duminică se cheamă duminica crucii. Crucea este semnul venirii Mele, căci vin în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, iar crucea este cu creștinii, și creștinii sunt cu ea și sunt ei neamul crucii lui Hristos, purtătorii de cruce, iar cei ce nu iubesc pe Hristos fug de cruce și-și fac singuri biserici de-ale lor și trag de pe cale pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu, și iată rătăcirea, și nimeni nu se găsește să-i biruiască pe rătăcitori, dar puterea crucii îi va birui pe ei, și apoi mulți vor vedea și vor apuca pe calea crucii și Mă voi întâlni cu ei pe această cale, căci Eu sunt Calea, Eu și crucea, Eu și calea cu care și pe care am biruit moartea și iadul și am vestit învierea și mântuirea tuturor celor care vor iubi crucea și puterea ei, căci crucea este semnul Meu cel de acum două mii de ani și cel de azi, și se va înființa semnul ei între cer și pământ curând, curând, spre rușinea celor ce au defăimat acest semn, și nu și-au însemnat cu el trupul și pasul și lucrul și viața și credința și pe Domnul.
O, țara Mea de azi, o, neam român, grăiesc și tot grăiesc din nou peste tine, iar tu îți vezi doar de cele de pe pământ, și nu ridici ochii spre cer. O, cum să fac să te deștept de-a binelea? Vine dimineața cea mare. Cum să fac să te ridici mai înainte de răsăritul ei? Nu voiesc să te zgudui ca să te trezesc, căci am făgăduințe rostite pentru tine, pentru pământul tău, dar cum să fac să auzi și să crezi de la Dumnezeu pentru întâlnirea Mea cu tine față în față cu popoarele toate, și pe care le tot vestesc și le trimit vestirea și le grăiesc de tine, țara Mea? Am rostit cu mulți ani în urmă prin această carte a cuvântului Meu de azi și am spus că Eu, Domnul, cu cinci creștini voi birui pe mulți, iar cu zece creștini voi birui o țară, o voi birui spre dragostea Mea, spre bucuria cea de la Mine pentru ea, și voi birui pe toți vrăjmașii cu acești creștini ai credinței sfinte și ai ascultării de Dumnezeu, o, și așa voi lucra, căci cuvântul Meu are putere să se împlinească, are, căci Eu sunt acest cuvânt.
Tot Mă strâng și Mă tot strâng cu Duhul că grăiesc prea mult și că plictisesc, dar pentru cei ce așteaptă îndelung din gura Mea pentru ei, iată, cobor cuvânt ca să-i satur, ca să-i hrănesc pe ei, și mai ales pe cei din cer, care stau ca puii de pasăre cu ciocul deschis și așteptând să le aducă părinții hrană, căci acest cuvânt din vremea de acum este pentru mângâierea cerului, este pentru învierea morților care aud glasul Meu cel pentru învierea lor, o, și este pentru creștinii care se hrănesc pe pământ cu Dumnezeu, cu hrană din cer, căci sufletul lor cere și așteaptă să le dau din cer.
În ziua ce a trecut au avut între cei din cer serbare de pomenire cei patruzeci de mucenici din Sevasta și au fost ei pomeniți de creștini pe pământ și au rămas la masa Mea de cuvânt în ziua aceasta și se hrănesc ei cu duhul cuvântului Meu și se scrie de către îngeri statul lor la masa de azi, iar ei îndeamnă acum pe creștini să nu fugă de cruce, de mărturisirea cea pentru Hristos, căci drumul spre cer este crucea, pe care și ei au îmbrățișat-o cu supunere când le-a fost probată credința și statornicia ei, și au ei pomenire veșnică de mărturisitori ai Mei și ai crucii, și sunt acum tot un zâmbet că sunt pomeniți la masa Mea de azi cu poporul cuvântului Meu în mijlocul neamului român, cu care acum am stat în sfat.
O, țara Mea, o, neam român, pace ție! Îi voi rușina pe toți cei trufași din mijlocul tău și din afara ta și-i voi micșora și pe unii și pe alții, căci se dau mari și puternici, dar sunt fricoși, și se luptă să câștige ceea ce nu merită după statura lor, iar Eu, Domnul, lucrez după planul Meu cel de sus și îl învăț pe poporul cel hrănit cu glasul Meu, ca să știe el că tot ceea ce se lucrează este sub ochiul Meu și conduc Eu totul, după cum va fi să fie voia lui Dumnezeu din tot ceea ce se tot zbat mai-marii de pe pământ să facă și să poată ei, numai că se va împlini ceea ce este scris să se împlinească, și nu va fi altfel, căci Eu, Domnul, sunt în față și sunt la cârmă ca să fie ca Dumnezeu, și nu ca oamenii, chiar dacă prin oameni se mișcă toate pe pământ.
O, popor al cuvântului Meu, să știi, fiule, că toate câte se vor lucra și vor rămâne va fi să fie după voia Mea, iar tu stai lângă Mine și adu-Mi aminte de făgăduințele Mele pentru țara și neamul român și fii tare cu credința, căci prin credința ta Eu lucrez ca să împlinesc apoi, și de aceea pace ție cu Dumnezeu și întărește-ți puterea duhului și a brațului trupului și grăbește-te cu hărnicie și cu patimă ca să împlinești frumusețea grădinii de la Maluri și să scriem o filă nouă, o sămânță nouă, o floare nouă prin lucrarea Mea cu tine pe pământ, un dulce și nou mărgăritar al cetății cuvântului Meu, și să fie un mare început tot ce am început Eu, Domnul, acum șaptezeci de ani pe acest petecuț de pământ, care are nume nou pe el: Grădinița de rai de la Maluri, povestea Mea cea de atunci și până acum pe plaiul neamului român. Amin, amin, amin.
