E sărbătoare de naștere a Mea, e ziua Mea și a ta, țara Mea de azi. Te-am primit de la Tatăl ca dar de preț la nașterea Mea pe pământ și te-au scris atunci îngerii la nașterea Mea ca să fim de o seamă tot timpul apoi, o, și nu știu cei de pe pământ, nu știu, n-au știut și nu știu această taină a Mea și a ta, și pe care ți-o dăruiesc Eu mereu odată cu praznicul naşterii Mele pe pământ an de an, iar acum stau cu masă de cuvânt de șaptezeci de ani pe vatra ta și-Mi spune Tatăl să te descopăr și să te știe a Mea cei de pe pământ. Dă-Mi mâna să te ridic la vrednicia ta cea de la Tatăl și de la Fiul și de la Duhul Sfânt! O, dă-Mi mâna și hai cu pasul spre masa Mea și a ta în mijlocul tău, și apoi peste margini, căci povestea Mea cu tine este frumoasă în Scripturi și se descoperă prin împlinirea ei acum.
Te cuprind cu dulce cuvânt în zi de praznic de naștere a Mea și a ta, căci Tatăl te-a plămădit în ziua aceea sămânță nouă și te-a scris în cer plămadă sfântă, ca să fii apoi la sfârșit Ierusalimul cel nou, despre care au vestit proorocii Scripturii și sfinții și apostolii și toți cei care au avut împărțit de la Dumnezeu să știe și să vestească taina ta și a Mea, o, țara Mea de la sfârșit de timp. Te cuprind în cuvânt, că am de grăit peste tine cuvânt scris în ziua aceasta ca să-l pot împlini după înființarea lui în cartea Mea deschisă ca să Mă primească pe meleagul tău încă din anul 1955, de când Mi-am întocmit coborârea Mea la tine, țara Mea cea de la început când am stat pe pământul tău și am zidit pe el omul și l-am făcut apoi ființă vie, după chipul și asemănarea Mea.
O, țara Mea dulce, se distrează ca Irod odinioară, se distrează sub dansul Salomeei toți cei care s-au suit la cârmă și-ți țin în mâinile lor soarta. O, nu te supăra că n-ai peste tine cârmuitori cuminți și curați, nu te supăra pe ei. Toți cei care caută măriri sunt la fel, iar tu să nu crezi că ar putea fi cineva altfel decât cei ce te stăpânesc acum, și să vină ei să schimbe soarta ta spre mai bine. O, nu se pot sui la cârmă cei buni pentru tine, căci cei care ar fi mai buni, aceia nu sunt lăsați să ajungă sus pentru veghe apoi. Tu însă ia ca de la Dumnezeu pe cei care te cârmuiesc, căci toate sunt știute și îngăduite, dar cu Mine au fost și sunt mari numai cei care Mă au de Păstor al lor tot timpul, iar ceilalți trag cu Irod, cu Caiafa, cu fățarnicii de jos și de sus, după trepte, și fiecare cu ai lui, Eu cu ai Mei, și Irod cu ai săi și cu dansul Salomeei, căci așa merită poporul care nu trage cu Dumnezeu și cu viață de sus pe pământ.
O, nu ți-am grăit până acum cu atâta drag și dor, așa cum îți grăiesc acum de deasupra ta, neam român, ca să-ți dau de la Mine și să ai și să știi și să poți și să mergi, căci chiar dacă nu afli sau nu te oprești să crezi venirea Mea în cuvânt deasupra ta, o, e mare lucru să pot Eu grăi peste tine cuvântul Meu, și totul se împlinește apoi după voia Mea și după meritul tău, bun sau rău.
Așadar, în zi de praznic de naștere a Mea, ascultați, români, ascultați de la Dumnezeu, fii români. La facerea lumii am stat pe acest petec de pământ ieșit din ape cu vârful în sus, iar vârful este pământul din care am luat cu mâna și l-am zidit pe om, și de atunci acest pământ s-a numit începutul pământului, și tot cu acest pământ încep nașterea din nou a lumii și grăiesc de deasupra pentru împlinirea aceasta.
Am lucrare dată de Tatăl s-o așez pe acest meleag binecuvântat odată cu începutul cel dintâi. De aceea ascultați cuvântul Meu, căci stați în cumpănă acum și dați să greșiți cu greșeală primejdioasă și să vă faceți singuri un mare rău, și nu sunt în vremea aceasta cei care în mijlocul vostru să bage mâna în foc ca să vă poată salva, iar tu, neam român, ai deschisă prăpastie mare sub picioarele tale fără să știi și să te ferești de cădere. Vine ziua să mergi iar și iar să alegi la cârma de sus un om pentru tine, iar tu dai să greșești acum fără de știință, căci iată, privesc de sus și-ți văd rătăcirea minții, după ce ai căzut sub privirea spre tine a omului minciunii, care te-a tot fermecat de o vreme și-ți tot încântă mintea că el este de la Dumnezeu. Iată-l, nu se lasă încă, se vrea sus de tot, ține morțiș să te prindă de partea lui, dar mintea lui nu este curată pentru tine, și cu atât mai mult inima.
O, fii români, cel ce se vrea mare cu orice preț, unul ca acela este mânat de duhul îngâmfării, se crede în stare, se vrea cu orice preț deasupra, se dă trimisul lui Dumnezeu și grăiește cu limbă de miel, dar Eu am spus și iarăși spun: Iisus Hristos nu candidează pe pământ și nu trebuie folosit de cel care se folosește de Dumnezeu ca să fie crezut drept și bun. De aceea ascultați, români: Nu este pentru voi acest om ascuns sub cuvintele de dădăceală în care v-a cuprins pe voi, pe mulți dintre voi. Nu este el trimisul lui Dumnezeu cum dați să credeți și cum dau să vă îndrume până și slujitorii de biserică, bieții de ei. Cel ce vă dădăcește pe voi este trimisul, dar trimisul celor ce îl trimit ca să se așeze mare peste neamul român. O, este înșelător, folosește minciuna, ascunderea, credințe rătăcite și rătăcitoare, chiar dacă se dă creștin adevărat. Nu este adevărat acesta. O, cum de nu vedeți, cum de nu auziți, cum de nu simțiți că e condus din umbră și că minte și că vă amenință acum, când a fost dat înapoi de mâna Mea cea tare, nu de om, când el dă să se creadă aceasta?
O, neam român, o, fii români, v-ați lăsat prea mult amețiți de gura acestui om viclean și plin de dor de mărire peste voi. A ieșit ca din pământ, necunoscut pe cine servește, de unde vine, neștiut nici măcar de cei printre care s-a tot strecurat să stea și să capete funcții mari și mici, căci acest om își tot caută locuri înalte.
O, ce vei face, neam român, dacă vei cădea sub povară și vei așeza deasupra ta acest om fără să știi ce vrei și ce faci, și făcând ce vrea el să faci, și apoi să faci ce vrea el cu tine? Vin Eu și-ți spun acum știre din cer, vedere din cer, veghe cerească pentru tine, fiu român. Vei suspina fără de întoarcere dacă te vei îndărătnici să nu vrei să te adăpostești de momeala aceasta, de duhul acesta viclean, care stă peste neamul român de o bună bucată de vreme. Nu ai nimic în mâini ca să te aperi. Nu poți să te aperi decât cu înțelepciunea pe care o vei căpăta dacă te vei apleca să cunoști bine ce va trebui să faci când vei merge să-ți dai consimțământul pentru omul care va fi să se suie pe scaunul cel dintâi al acestui neam. Arma ta de apărare este votul de care ai parte ca să-l folosești, dar vai ție dacă nu vei cerceta, dacă nu vei lua de la cei înțelepți ai acestui neam, nu de la cei cu politica cea din toate timpurile, cea mai urâtă treaptă între oameni, dar fără de care nu se poate să meargă un popor, numai că toți cei din această clasă sunt cei care se vor mari peste oameni și îmbogățiți peste noapte, iar altfel de oameni nu pot pătrunde printre aceștia, că sunt scoși pe margini sau scoși de pe pământ ca în toate timpurile! Așadar, nu pune degetul fără să socotești bine, ca nu cumva să-ți iscălești jug peste grumaji, ca nu cumva să suspini apoi, așa cum faci acum din pricina celor aleși de tine, dar batjocoriți acum tot de tine cu cuvinte urâte, o, și scris este în Scripturi că pe mai-marele tău să nu-l vorbești de rău, și iată, trebuie să înveți să nu faci acest păcat, căci te privesc popoarele că faci aceasta, după ce îți pui votul pentru cei pe care apoi îi numești nevrednici, și iată, nu este frumoasă această purtare și plângere a ta, căci tu ești nemulțumit, și găsești vinovați pentru aceasta.
În trupul tău, neam român, s-a înmulțit acum numărul celor ce-și strică mintea și-și pierd veghea care trebuie s-o aibă cei care merg să-și aleagă conducătorul. Acest război nu se vede, dar se vede stricăciunea rămasă peste cei ce stau cu ochii numai la fereastra care minte zi și noapte prin slujitorii minciunii, îmbrăcate încântător ca să atragă la înnebunire pe mulți, o, și toți stau în acest foc mistuitor de suflete și de minte.
Vin și te vestesc, popor român, că nu este bun pentru tine acesta care atâta se agață ca să ajungă sus la cârmă pentru tine. Nu este trimisul lui Dumnezeu cum dai să spui, și este trimisul celor ce au la îndemână lucrarea duhului minciunii și a deșertăciunii. Așadar, deschide bine mintea ta și caută spre cei care au inima curată și arătată cum este, și nu fii neatent când mergi să-ți arăți alegerea ta, dar ferește-te de greșeală, că iată, poți greși acum și poți cădea în prăpastie, dar vino să te povățuiesc ca să știi să te ferești de omul viclean, că nu omul, ci Eu, Domnul, i-am pus piedică să nu se urce la tron, căci Eu te veghez și te iubesc, popor român, dar ia de la Duhul Sfânt pentru pașii tăi, căci vai ție dacă vei greși acum iar și iar! Privește la privirea lui aspră, privește la încurcătura limbii lui, deschide ochii și privește, fiu român, și lasă-te spre înțelepciune, căci Eu, Domnul, te trezesc și îți spun aceasta.
V-am cuprins în cuvânt în zi de praznic de naștere, fii români. Lăsați-vă spre vindecare de otrava acestui om fățarnic. Nu luați de pe drum ca să știți cum să faceți pasul. Vă trimit vindecare de orbirea în care v-a îmbrăcat cel ce vă tot dădăcește ca să-l alegeți mare peste voi. Aud pe mulți că nu înțeleg cuvântul Meu și ce este să înțeleagă din el. Iată, am spus acum. Acest bărbat este vrăjmaș, și nicidecum salvator, ci este o primejdie peste neamul român, neamul Meu cel de la sfârșit de timp.
Nu este bine să știe popoarele că neamul român nu are încă așezat conducător peste el, iar acest om tulbură apele încă, căci este un om primejdios. Așadar, căutați cât mai degrabă să dați curs așezării la cârmă a mai-marelui poporului român, voi, cei care trebuie să lucrați aceasta fuguța, fiilor, iar Eu, Domnul, voi veghea lucrul vostru și voi lucra cu îngerii Mei și cu sfinții acestui neam, căci azi nu mai aveți un Mircea, un Ștefan, un Mihai, nu mai aveți. Azi sunteți voi, și trebuie să apărați țara de duhul vicleniei omului mincinos, și să nu vă mai încântați și să nu vă mai mințiți unii pe alții și să nu mai amețiți dacă stați pe scaunele țării. Trebuie să fiți mai altfel decât până acum, că iată, nu e bine peste țară, se stă la pândă din părți să ajungă țara îngenuncheată, nu, și aveți grijă să nu greșiți acum, ca să pot apoi să Mă scutur cu o binecuvântare nouă peste neamul român pentru slava Mea din mijlocul lui, și pe care popoarele toate o vor vedea de departe și se vor apleca, precum este scris despre soarta cea măreață a acestui neam la sfârșit de timp.
