Mai întâi se coboară pacea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh. Amin. Se coboară cuvântul Celui înălţat la Tatăl, se coboară la Israel, iar tu, Israele, să ridici braţele inimii tale şi să primeşti cuvântul şi să-l mănânci, fiule, să-l mănânci cu inima şi să te bucuri, poporul Meu. Te-am bucurat şi te-am mângâiat, fiule Israele, că Eu ştiam dintru început în ce vreme ai să fii tu, cel mic, şi fără mângâierea Duhului Sfânt nu puteai, fiule mic. Te-am mângâiat că aşa este scris în Scripturi despre Duhul Sfânt Mângâietorul, pe Care Eu ţi L-am promis pentru vremea aceasta grea şi fără mângâiere. Omul lumesc nu are nevoie de mângâierea cea de la Duhul Sfânt. El este deprins cu mângâieri mincinoase, care nu ţin de foame sufletului. Dar pe tine te-am învăluit mereu în duhul mângâierii, în năframa cea mângâietoare a Duhului Sfânt, şi ca într-un scutec te-am ţinut, ca să te simţi ocrotit, aşa cum se simte copilul mic în braţele mamei lui. Ţie ţi-a dăruit Dumnezeu iubire de Duh Sfânt, popor al Domnului. O, am venit să te bucur. Ţi-am dat cuvânt mult şi cu bogăţie mare în el, şi ai, fiule, ai ce să mănânci ca să fii de ajuns de mare pentru vremea împlinirilor, care încet, încet vin spre arătare. Ţi-am dat cuvânt mult, şi ai. Ţi-am dat să creşti prin el, să te desăvârşeşti în el, dar iată, îţi trebuie bucurie sfântă şi dulce, şi vin să te bucur cu hrană caldă, fiule mic, fiule de la capăt, ca să vezi că Eu sunt cu tine până la capăt, aşa cum ţi-am promis prin Scripturi.
O, ce mare este darul credinţei, măi fiule! E mare dar să crezi în tot ce am făgăduit Eu, e mare dar, copile Israele, mare de tot, că numai prin credinţa omului lui Dumnezeu s-au săvârşit toate câte a făcut Domnul în veacurile Sale. Drumul omului cu Dumnezeu se începe cu credinţa, şi dacă aşa se începe, el nu se mai termină, căci credinţa rămâne în veac prin faptele ei, şi drumul ei e veşnic, e veşnicie, fiule. Tu aşa să crezi, că Dumnezeu poate, şi niciodată să nu slăbeşti în acest dar purtător de puterea lui Dumnezeu.
Israele, poporul Meu, tu porţi azi în inimă ziua serbării cea de acum două mii de ani când Eu în văzul celor ce credeau în Mine M-am înălţat la Tatăl după patruzeci de zile de la învierea Mea dintre cei morţi. De ce, fiule, M-am înălţat la Tatăl? Ai găsit tu în Scripturi cuvântul la această întrebare? M-am înălţat ca să pot să fiu cu voi, cei credincioşi, de atunci şi până acum. M-am înălţat ca să pot veni la poporul Meu, să fiu cu el până la capăt, iar la capăt să-i dau celui credincios locul lângă Tatăl, că Eu aşa am spus: «Mă duc să pregătesc loc, ca să fiu în el cu poporul Meu şi să-l păstoresc». Amin. Dacă nu M-aş fi dus la Tatăl, cum aş fi pregătit tot ce trebuia pregătit pentru cei credincioşi în Mine? Dacă rămâneam pe pământ, văzut de om, omul credincios se învăţa cu Mine şi nu mai avea ce să creadă dacă rămâneam văzut de omul credincios. Am făcut aşa, ca să aibă omul darul credinţei, şi prin credinţă să lucrez să pregătesc locul cel minunat al casei Tatălui Meu, ca unde sunt Eu, să fie şi poporul Meu, şi să-l păstoresc întru plata fericirii celor credincioşi. Una e să fie Domnul Iisus Hristos cu fiul cel credincios în chip văzut, şi alta e să fie de lângă Tatăl cu cel ce crede în Fiul Tatălui.
Israele, Eu sunt nedespărţit de Tatăl şi în cer şi pe pământ. Eu dacă sunt cu tine, cu Tatăl sunt lângă tine. Eu dacă sunt lângă Tatăl, cu tine sunt lângă Tatăl, şi îţi întăresc darul credinţei, copile Israele. Dar vreau cu tot dorul Meu dumnezeiesc să fii priceput în credinţă, mai priceput decât eşti, mai priceput, mult mai priceput decât eşti, fiule, mai adâncit în această taină, mai plin de dar întru darul cel atât de mare al credinţei, ca să poţi vedea minunile cele nevăzute ale credinţei omului îndumnezeit, aşa cum a văzut ucenicul lui Elisei, aşa cum au văzut toţi sfinţii, toate slugile lui Dumnezeu, care te ajută azi pe tine pe drumul credinţei. Drumul credinţei este singurul drum. Nimic nu înseamnă drum în afară de acest drum. întăreşte-te pe drumul spre Mine, fiule, că de aceea te-am aşezat Eu acum pe treapta rugăciunii adevărate. Să nu ai odihnă în această lucrare a rugăciunii până ce nu o vezi că-şi desface fructul ei. Să te desfătezi, fiule, cu această mireasmă aducătoare de Dumnezeu, că prin ea Eu vin; ea e drumul Meu, ea Mă va descoperi văzut în mijlocul tău, Israele de azi, căci cel de ieri care a crezut, este cu Mine, şi se va lăsa văzut lângă Mine, şi lângă tine cu Mine. Eu ţi-am dat darul credinţei, ca să ai din belşug, şi te-am înfăşurat în darul rugăciunii adevărate, însoţit de darul credinţei, căci cum s-ar ruga cineva fără să creadă, fără să nădăjduiască?
O, fiule scump, mâncarea, ca s-o mănânci, trebuie s-o faci întâi. Sămânţa, ca să-i vezi rodul, trebuie s-o pui mai întâi la crescut şi la udat şi la plivit şi la săpat şi la îngrijit. O, ce mult se bucură un grădinar când vede sămânţa pusă de el că iese şi aduce roadă! Aşa să te bucuri şi tu, fiule al credinţei, de rodul seminţei tale, de rodul rugăciunii tale. Rugăciunea ta va rodi veac nou, văzut de ochii tăi, va rodi cer nou şi pământ nou, după cum este făgăduinţa prin Scripturi, şi rodul nu va mai avea veştejire. Să nu te laşi ostenit la lucrul rugăciunii, fiule, că Eu te învăţ lucruri minunate, măi Israele. Te-am învăţat să te strângi ciorchine şi să te aşezi la copt şi la împlinit. Ia în mână un ciorchine de strugure sănătos şi te uită bine la el, ca să vezi cum sunt strânse bobiţele pe ciorchine şi cum stau ele laolaltă sugând din viţă până ce este adus copt pe masă, până ce poţi mânca din dulceaţa lui, din mireasma lui, şi să bei din vinul lui, fiule, din bucuria lui, Israele. Te-am învăţat cum să stai grămadă, ca să rodeşti, ca să fii ciorchine cu bobiţe grase şi sănătoase laolaltă înaintea Mea, Care te cresc, căci Eu sunt viţa. Te-am învăţat să te rogi, fiule, te-am învăţat cum să sugi din viţă, cum să fii din viţă, cum să stai în viţă, căci ciorchinele este rodul viţei, fiule. Te-am învăţat ca să te faci din firesc duhovnicesc uitându-te la grămada de bobiţe care sunt adunate pe ciorchinele de strugure.
O, poporul Meu, struguraşul Meu, rodul Meu cel mult aşteptat! Orice mamă aşteaptă să-şi vadă rodul crescut şi împlinit. Orice viţă aşteaptă să-şi vadă rodul, fiule. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele, dar voi sunteţi struguraşii. O, poporul Meu, struguraşul Meu, să te uiţi, fiule, la ciorchinele de strugure, şi aşa să fii şi tu în viţă. Bobiţele stau grămadă, stau lipite una lângă alta şi sunt de aceeaşi culoare, de aceeaşi mireasmă, de aceeaşi rouă învăluite spre răcoarea lor, de acelaşi soare încălzite, din pământ şi din cer hrănite. Fii atent, copile scump, din pământ şi din cer hrănite. Pământul fără de cer nu este, iar cerul fără pământ nu este. Aşa şi tu, copile, struguraşul Meu, să fii făptură deplină, fiule, să fii întreg în toată clipa. O, Eu te învăţ, şi tu să înţelegi, că este musai să înţelegi, ca să te faci din firesc duhovnicesc, şi să nu spui şi tu ca cei de la început că nu e vremea, căci cei de acum treizeci-patruzeci de ani n-au vrut să se aşeze în vremea cea duhovnicească, fiindcă e greu când ai altceva de făcut să mai faci şi cele duhovniceşti şi să le faci cu iubire şi cu credinţă. E greu să faci rugăciune adevărată când ai de făcut atâtea, când ai şi alte griji, când eşti şi firesc, şi duhovnicesc. O, greu i-a fost creştinului Meu cel hrănit prin această lucrare să se facă din firesc duhovnicesc, aşa cum învaţă Scriptura. Până când or fi voit ei, oare, să fi mers aşa? Dar am azi popor desprins de cele fireşti; am popor care se foloseşte de cele fireşti ca şi cum nu s-ar folosi de ele; am fii care lucrează cu toate întru duhovnicie de duh şi de trup; am, şi Mă rog Tatălui Meu, Care Mi i-a dat, să-i desăvârşească întru Mine, căci Tatăl aşa închinători voieşte, închinători în Duhul Adevărului. Israele, struguraşul Meu cel dulce Mie, să nu te laşi, fiule, furat de cele ce faci cu mâna. Tu să-ţi laşi inima înaintea Mea, în inima Mea, şi să faci lucrarea inimii în inimi, aşa cum bobiţele de pe ciorchine stau strugure una în alta, una lângă alta în viţă. Lasă, tată, inima ta în inima Mea. Eu am grijă de tine mai mult decât tine. Lasă-ţi dulceaţa să-ţi fie dulce în viţă, căci omul lui Dumnezeu este fiu al lui Dumnezeu, şi trebuie să fie în Dumnezeu. Amin.
O, copile al Meu, lucrarea ta e dragostea, tată. învaţă bine această lucrare, că iată Eu cât stăruiesc să te învăţ. Vin cu duhul mângâierii şi te învăţ ca să ştii şi să crezi că lucrarea ta e dragostea, şi iar îţi spun să te uiţi la bobiţele din ciorchine cum stau ele, cum se hrănesc ele, cum se desăvârşesc ele întru îndulcirea lor din viţă. Şi îţi mai amintesc, Israele scump, cum să lucrezi la zidirea ta, căci tu eşti zidirea lui Dumnezeu. Lucrează, tată, la zidirea ta, că asta este lucrarea ta: lucrarea duhovnicească. îţi amintesc de cuvântul Duhului Sfânt care a lucrat în voi şi a grăit aşa: când faci un zid mai mulţi laolaltă în Domnul, şi când cărămizile sunt puse în zid, şi dacă zidul nu este de ajuns de drept, şi dacă cineva din zidari vede că trebuie mai multă atenţie, mai multă vedere la lucrul zidirii, acela să pună cărămida lui şi să îndrepte zidul, ca să meargă zidul drept, din ce în ce mai drept, cu dragoste îndreptat, cu răbdare, cu înţelepciune şi cu dragoste, iar zidarii vor lucra drept, cu atenţia lor sporită la zidire, şi să zideşti, măi Israele, şi să nu te opreşti din zidit, căci Domnul tău îţi plăteşte, fiindcă El este viţa, şi voi sunteţi lucrătorii Lui. Eu sunt Stăpânul viei, şi am plata lucrătorilor, şi îi învăţ pe lucrători dragostea, şi fiecare va avea un întreg ca plată, aşa cum scrie în Scripturi, căci dragostea se împarte egal, fiindcă în dragoste nu este părtinire, ci este dăruire şi iubire, şi fiecare va avea plată câte un dinar, câte un întreg. Când dragostea nu este toată, atunci ea nu este. Dragostea este aceeaşi de la început şi până în veac.
Mângâiaţi-vă unii pe alţii cu aceste cuvinte. Mângâie-te, Israele, cu cele de la Mine, şi unul pe altul să vă mângâiaţi cu Mine, că Eu sunt cuvântul cel viu, şi Mă dau spre hrană ţie, ca să fii viu. Tu când zici „Tatăl nostru”, să crezi, fiule, ce zici, căci Tatăl îţi dă ţie pâinea cea de toate zilele, şi ţi-o va da în veci. Tu nu ţi-o poţi da şi de aceea o ceri de la Tatăl, pentru că tu eşti al Tatălui şi Lui te rogi. Să fii atent din zi în zi mai mult la cuvintele pe care Eu te-am învăţat să le aduci Tatălui spre rugăciune. Să fii atent la tâlcul lor şi să nu uiţi că ceri de la Tatăl, şi dacă ceri, trebuie să crezi şi să te bizui pe Tatăl tău de la Care ceri. Cere, fiule, că a venit vremea să ştii ce ceri şi să vezi ce ceri. Fii atent la rugăciunea „Tatăl nostru”, din zi în zi fii tot mai atent către Tatăl, ca să vadă Tatăl că ştii să te rogi cu adevărat. Fii atent, copile scump, să nu te mai risipeşti cu mintea. Mintea ta să fie locul Duhului Sfânt, Care te adună bobiţă cu bobiţă în ciorchine, ca să fii struguraş, Israele. Fiţi adunaţi struguri, struguri, şi hrăniţi-vă din viţă, căci viţa Eu sunt. Plângeţi după laptele viţei cum plânge copilul după sânul mamei şi ţineţi cu toate mădularele voastre duhovniceşti lucrarea păcii între voi, lucrarea dragostei dintre voi. Zidiţi la zidul lui Dumnezeu, zidiţi dulce, zidiţi în iubire, căci iubirea gândeşte, grăieşte, mângâie, suferă şi se tămăduieşte una pe alta în trupul ei. Inimă pe inimă să se iubească, iubire pe iubire să se hrănească, şi să nu daţi loc, fiilor, la răni. Fiţi moi, fiţi blânzi, fiţi atenţi, că pentru voi sunteţi, pentru binele vostru cu Mine, pentru grăbirea venirii Mele în mijlocul iubirii voastre, fiilor. Iubirea din voi să ştie ce vrea, să ştie ce dă, să ştie cui dă şi de la cine va lua răsplata. Aceasta este mare înţelepciune în mintea omului lui Dumnezeu. Această înţelepciune ţine pe om în iubire. Amin.
O, Israele, struguraşul Meu, aşteaptă cerul rodul tău cel duhovnicesc. E greu pentru cel ce n-a înţeles duhovniceşte până acum, dar e uşor să asculţi acum, copilul Meu, şi să te faci mare la înţelepciune, aşa cum au fost sfinţii care vă aşteaptă acum pe voi, cei mai mici, că mare le este dorul de lucrul vostru cel duhovnicesc întru viţa cea care atât de mult v-a hrănit şi v-a dat îndemn la zbor ceresc între cer şi pământ. Eu de aceea v-am spus: mâncaţi strânsură, că în ea găsiţi lecţiile de zbor, în ea găsiţi şi izvor de lacrimi de pocăinţă dacă n-aţi fost mai din timp duhovniceşti. Iar Scriptura spune că o clipă de pocăinţă te naşte din cer, te naşte de sus într-o clipă, ca să fii de sus, fiule, ca să fii din împărăţia lui Dumnezeu.
O, mănâncă strânsură, fiule, că a rămas nemâncată. Nu trebuie să rămână nemâncată, măi fiule; nici o firimitură să nu se piardă, că de aceea am strâns-o, ca să o mănânci, copilul Meu. Eu pentru mâncat am coborât-o din cer la tine. Mănâncă, Israele, că dacă Israel mânca de câte ori venea mâncarea la el, acum aveam poporul, dar poporul de la început a mâncat cu urechile, bietul de el. Bucuria Mea era să fi mâncat şi să se fi cunoscut că mănâncă. Dar n-a mâncat, şi de aceea n-a ştiut gustul mâncării şi fructul mâncării şi creşterea lui duhovnicească.
Israele, struguraşul Meu, creşti, tată, în cele duhovniceşti, că nu pot să tac şi să nu-ţi amintesc iar că nu-ţi trebuie decât pâine, apă, haină şi acoperământ. Creşti, poporul Meu, în cele duhovniceşti, că pe celelalte tu le ceri de la Tatăl când zici rugăciunea „Tatăl nostru”. O, fiule, când lucrezi cu mâna cele ce ţi le dă Tatăl, tu să ştii că sunt de la Tatăl şi să nu-ţi pui nădejdea în mâna ta, în munca ta, în strădania ta. în vremea lucrului mâinii tale tu să vorbeşti cu Tatăl, cu Fiul şi cu Duhul Sfânt, şi să stai ciorchine, Israele, aşa să stai la lucrul cel cu îndeletnicirea mâinilor, ca să fie şi Duhul Meu cuvântând în vremea îndeletnicirilor mâinilor tale, căci fericiţi a numit Domnul tău pe fraţii care locuiesc împreună, fericiţi şi binecuvântaţi în veac, fericiţi şi fără teama păcatului când locuiesc împreună, căci Domnul nu l-a făcut pe om ca să fie singur. Aşa a spus Domnul: «Nu este bine să fie omul singur». Fericiţi cei ce stau împreună fără păcat, căci aşa a întocmit Domnul pe om, aşa, şi nu cum e omul.
Poporul Meu, să te lupţi cu toată credinţa ta, cu toată inima ta să împlineşti toate cele ce au venit de la Mine spre tine. Să te lupţi, fiule, să dai fiinţă omului cel nou în tine, omului ascultării de Dumnezeu. Să te lupţi, copile scump, că Eu mult te ajut şi multe ajutoare ai întru Mine, că Eu, după cum este scris, sunt lângă tine cu zecile de mii de sfinţi, aşa cum scrie în Scripturi. Şi să ştii cum să te rogi la sfinţi, să-ţi vadă smerenia, să-ţi mărturiseşti nevrednicia, că tu prin mila Mea ai fost ales ca să fii poporul auzirii cuvântului lui Dumnezeu, care vine pe norii săi de slavă la tine. Nimic n-a făcut Dumnezeu fără să nu fi fost scris în Scripturi.
Îmi amintesc împreună cu tine, poporul Meu, când s-a împlinit Scriptura întrupării Mele din Fecioară. Numai o mânuţă mică de inimi au crezut aşteptând şi cerând această împlinire. Zaharia, care era mare slujitor al templului, mare împlinitor al legilor Domnului şi credincios în cele proorocite în prooroci, a crezut şi a cerut împlinirea acestei Scripturi şi a lucrat ca un credincios, ca să dea loc împlinirii Domnului pe pământ, după cum făgăduiau Scripturile, şi a lucrat tainic şi cu curaj de mare credinţă acest slujitor al credinţei, şi prin el am împlinit toată pregătirea coborârii Fiului lui Dumnezeu între oameni.
Vezi tu, măi Israele, cum lucrează credinţa omului? Vezi tu, fiule, cum trebuie să fie credinţa ta? Zaharia a cerut să împlinească Domnul venirea Lui prin Fecioară, şi dacă am avut om credincios, am adus împlinirea. Râvneşte, măi poporul Meu, şi tu, căci mari sunt făgăduinţele cele pentru vremea în care eşti tu. Aşa de puţinei au fost şi atunci cei de care M-am folosit ca să împlinesc Scriptura naşterii Mele între oameni. Nimeni nu avea habar. Eram printre ei, şi nu ştiau lucrarea cea venită de la Dumnezeu. Aşa şi azi este cu lucrul lui Dumnezeu, cu cuvântul lui Dumnezeu, care pregăteşte împlinirea a ceea ce mai este de împlinit, căci îngerii care s-au arătat în vremea înălţării Mele la Tatăl aşa au proorocit: «Acest Iisus Care merge la cer, aşa va veni, precum Se suie». Dar caută în cuvântul Meu, că Eu am rostit despre venirea Fiului Omului după ce credinţa şi dragostea se vor stinge înaintea venirii Domnului. Iar acum am venit cu această lucrare de cuvânt, fiindcă era scris în Scripturi de ea. Am venit să scot din necaz pe poporul pe care l-am numit popor martor al cuvântului Meu pe pământ mai înainte de arătarea Cuvântului întru trupul slavei Sale între oameni. De aceea ţi-am spus în cuvintele vremii tale că nu te-am chemat să lucrezi cu sapa şi cu lopata, poporul Meu, şi te-am chemat ca să crezi în Scripturi şi ca să împlinesc prin credinţa ta Scriptura venirii Mele, şi să descopăr cerul cel nou şi pământul cel nou şi viaţa cea fără de moarte şi veacul cel ceresc, care sunt gătite de Mine, că M-am dus la Tatăl ca să fac acestea toate, ca să le pregătesc şi să fie descoperite prin credinţa ta şi a tuturor celor ce au aşteptat crezând în această vreme. Iată, fiule, cum te învăţ. Te învăţ să ştii să crezi şi crezând să pregăteşti slava Mea, să-Mi pregăteşti calea, Israele, aşa cum Mi-au pregătit-o cei din vremea naşterii Mele din Fecioară, şi am adăugat la credinţa lor semne cereşti în vremea aceea, căci au vorbit magii de naşterea Mea, au vorbit păstorii de la stână, a vorbit dreptul Simeon şi proorocii din vremea naşterii Mele, căci în Israel niciodată n-a lipsit şi nu lipseşte duhul proorociei de la Dumnezeu.
întăreşte-te cu îndeletniciri duhovniceşti, poporul Meu de azi, şi să prinzi curaj în credinţă, fiule, căci prin credinţa ta Eu lucrez. îndeletniceşte-te bine cu lucrul acestei credinţe, şi duh de îndoială nici să se pomenească în Israel, căci Scripturile se împlinesc întru totul. Amin. Mare lucru este să ştii să înţelegi cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul Meu a lucrat odată cu vremea, a lucrat după vreme, a vorbit după vreme şi a fost strâns în strânsorile vremii, şi de aceea poporul Meu n-a ştiut cum să creadă în cuvântul Meu şi nu l-a împlinit întru toată puterea lui. De aceea ţi-am spus: lasă, Israele, cele trupeşti şi pământeşti, vinde-ţi înţelepciunea ta şi dă-ţi averea pe ape şi aşează-te în sărăcie de averi şi de duh lumesc, ca să poţi să te aduni ciorchine din loc în loc şi să te îndemni la credinţă în făgăduinţele lui Dumnezeu, şi să-ţi faci hăinuţă albă, din Duh Sfânt şi din pânză curată, şi să faci iubire înaintea Mea, căci iubirea ta de Domnul este cărarea pe care Mi-o faci ca să vin. Şi te vei trezi cu Mine înaintea ta, aşa cum am venit în calea lui Luca şi Cleopa când ei îmi pregăteau calea Mea spre ei prin vorbirea inimii lor una cu alta despre Fiul lui Dumnezeu, Care venise să plinească Scriptura. La fel şi apostolii stăteau ciorchine, stăteau grămadă, şi lucrau rugăciune şi pocăinţă şi vorbire despre Dumnezeu, şi Eu M-am şi arătat biruitor pentru ei şi le-am zis: «Pace vouă!». Aşa şi vouă vă zic: Pace vouă, ucenicilor, că un picuţ mai este şi vă veţi opri cu ochii pe Mine şi ne vom vedea şi ne vom mângâia unii pe alţii şi vom ofta uşuraţi de apăsarea aşteptării.
Faceţi-Mi cale, faceţi-Mi adevărată venirea, faceţi-Mi văzută cărarea Mea cu voi, şi pe Mine lângă voi. Eu vă ajut cu mare socotinţă cerească, cu mare har ceresc, ca să lucraţi lucrarea cărării Mele, a venirii Mele cea văzută. Voi Mă strigaţi, şi Eu vin. Voi credeţi, şi Eu vă dau plata credinţei. Voi cereţi, şi Eu vin şi împlinesc. Ţineţi-Mă viu între voi şi cu voi, că Eu sunt viu, şi sunt cu Tatăl lângă voi şi cu voi, şi lucrăm împlinirea Scripturii venirii Fiului Omului, însoţit de cerul cel nou şi pământul cel nou pe care le-am făgăduit pentru veacul cel fără de sfârşit. Amin.
E sărbătoare de înălţare. E sărbătoare de venire a Fiului lui Dumnezeu la poporul Său. Fiţi cum sunt păsările cerului şi crinii câmpului, şi veţi fi aşa, că Eu, Domnul, pregătesc fericirea celor credincioşi. învăţaţi-vă, tată, să trăiţi fără de griji, şi lucraţi ca Israel, care-şi strângea hrana care venea din cer în loc pustiu de hrană. Eu am pe îngerii Mei care îngrijesc de voi. Eu am pe corbii Mei care îngrijesc de voi, Eu sunt vistierul celor cereşti şi al celor de pe pământ. Eu voi împlini Ierusalimul nou pentru poporul Meu. El lucrează pentru venirea Mea, iar Eu lucrez pentru împlinirea Ierusalimului nou, văzut de tot ochiul din cer şi de pe pământ. Eu lucrez cereşte, Israele, struguraşul Meu. Eu pe toate le-am făcut. Eu şi acum pe toate le fac şi le întocmesc, precum scrie în Scripturi, precum scrie în cartea vremii Mele de azi cu tine, poporul Meu.
Hrăneşte-te cu lumină, hrăneşte-te cu cuvântul Meu. Hrăneşte-te, fiule, crezând în cele făgăduite şi pregătite să vină în dar peste tine. Tu eşti grâul Meu cel pus la scumpit. Sfinţeşte-te prin rugăciune, smereşte-te prin rugăciune, bucură-te prin rugăciune. Rodeşte, fiule, venirea Domnului Iisus Hristos la rugăciunea ta. Dacă nu poţi singur să lucrezi din zâmbet lacrimă şi din lacrimă zâmbet, aşa cum te-am povăţuit, Eu vin şi te ajut, fiule, ca să poţi, copilul Meu, şi să te găsesc întru ale Mele aşezat, că mult tânjesc Eu după dragostea ta şi după dragostea dintre voi. Lucraţi lucrarea venirii Mele şi nu vă temeţi de nimic şi de nimeni. Credeţi în făgăduinţele Mele făcute vouă, copilaşi de la sfârşitul timpului, căci timpul se va numi veşnicie.
Israele, să fii destoinic în credinţă şi să te îndeletniceşti cu temerea de Dumnezeu, fiule care încă te mai întristează cele neplăcute Domnului. Temerea de Dumnezeu te ţine în Dumnezeu, şi întru Mine nu eşti fără acoperământ. Eu lucrez la pregătirea ta, la iubirea ta de Dumnezeu, la aşezarea ta întru cele în care trebuie să fii găsit şi aşezat. Tu nu eşti slab; tu eşti tare, Israele, pentru că Eu te întăresc, copilul Meu. Te întăresc şi te ocrotesc şi te luminez cu lumina cea din Mine, ca să fii lumină din Mine înaintea Mea.
Eu vin curând. Nu te teme, Israele, struguraşul Meu. Eu sunt cu tine, nu te teme. Eu sunt cu tine. Să fii credincios în cele ce-ţi spun. îţi hărăzesc credinţă, poporul Meu, credinţă care se cere s-o ai în vremea aceasta. Toţi sfinţii te ajută ca pe cel mai mic, şi se adună pe lângă tine cum se adună fraţii cei mai mari pe lângă cel mai mic. Iubiţi-vă unii pe alţii: cei din cer, pe cei de pe pământ, iar cei de pe pământ, pe cei din cer. Iubiţi-vă unii pe alţii, voi, copii ai iubirii, căci Eu sunt iubirea, şi din Mine sunteţi, şi sunteţi ai iubirii. Şi cerul şi pământul să cunoască şi să vadă bine la voi că sunteţi ucenicii Mei şi fii ai iubirii şi rudă cu cerul. Eu sunt cu voi şi vă dau puteri şi mângâiere. Amin. Toţi sfinţii din cer vin şi vă spun vouă cântarea sărbătorii de azi: Hristos S-a înălţat! Dar iată ce mai spun sfinţii cerului: Hristos vine! Vine Domnul Iisus Hristos cu zecile de mii de sfinţi ai Săi. Amin.
Pace vouă, copilaşi ai cerului! Un duh şi o iubire să fim! Eu vă dau puteri şi mângâiere. Eu sunt cu voi şi vă ajut să fiţi cu Mine. Vorbiţi de Domnul pe cale, fiilor. Aceasta este de făcut în vremea aceasta. Cuvântul Meu vă alină şi sufleteşte, şi trupeşte, şi cereşte, fiilor. Pace vouă! Pacea Mea să se odihnească peste voi şi între voi şi în inimile voastre.
Copii ai grădinii cuvântului Meu, aveţi grijă de pacea cea deplină a Duhului Sfânt în grădină şi peste voi. Voiesc să fiu în voi aşa cum sunt Eu. închideţi bine porţile şi deschideţi bine inimile spre cer, ca să pot hrăni poporul care stă în lucrare de rugăciune. Nu daţi voie duhului străin de Dumnezeu să pătrundă în grădină. Fiţi destoinici cu tragere de inimă, ca să pot da poporului Meu mângâiere prin cuvânt. Iar vouă mângâiere vă dau mereu, ca să vă mângâiaţi unul pe altul în Domnul vostru Iisus Hristos, Care vine cu hrană cerească pentru Israel. Aveţi grijă de cărarea Mea spre voi, spre Israel. Pace vouă vă dau, ca să aveţi pace în inimi, fiilor. întăriţi pacea în inimile voastre, căci pace vă dau. Eu am mare nevoie de pacea din voi, de pacea Mea din voi. Aceasta este cărarea Mea de la cer la pământ, de la Mine la Israel. Mângâiere ţie, popor mititel al grădiniţei Mele.
Binecuvântat să fii, copile, struguraşul Meu. Binecuvântat să fii, Israele, popor al aşteptării Mele. Amin, amin, amin.
23-05-1996
