Mă las cuvânt peste grădină și punem hrană cerească pe masă și Mă așez cu sfinții și cu voi la masă, fiilor cu care-Mi port lucrarea venirii Mele cuvânt pe pământ în vremea Mea cu voi, iar în duminica aceasta sunt însoțit de mărturisitoarea venirii Mele de la Tatăl acum două mii de ani, samarineanca pe care am întâlnit-o la fântâna lui Israel, căci vorbind Eu cu ea la fântână despre cele de sus pentru om pe pământ, ea M-a cunoscut că sunt Hristosul Cel proorocit să vină, și s-a umplut de dor și de drag inima ei și M-a urmat apoi cu pașii vieții ei și i-a tras la Dumnezeu pe cei din casa ei și pe mulți din cetate, și M-a vestit ea pe pământ apoi că sunt venit de la Tatăl și că împart ridicare și iertare și darul credinței și semne și minuni, o, și creștea în mulți credința în venirea Mea de la Tatăl, iar cei din fruntea poporului n-au putut să se aplece să creadă, o, n-au putut și nu pot aceasta cei ce se vor mari pe pământ, iar Eu, Domnul, M-am descoperit celor ce nu întrebau de Mine și le-am dat lor bucuria și pacea și viața și puterea să se facă fii ai lui Dumnezeu, iar fiii lui Dumnezeu sunt cei ce mărturisesc pe Dumnezeu peste pământ, și iată sărbătoarea Mea cu ea, cu această uceniță mărturisitoare, și cu voi aici, în grădină la fântână, fiilor, și pace vouă cu cei din cer la masă, căci această uceniță are nume de înger al fântânii întâlnirii, are așezare în grădină aici, are lucrare din cer, iar lucrarea Mea cu voi are sprijin și sfinți de ajutor din cer pentru voi, o, fiilor!
Așadar, pentru toți cei care sunt în numărul poporului cuvântului Meu din vremea aceasta, Eu, Domnul, fac îndemnul cel sfânt și spun: O, fiilor, iubiți cerul, iubiți-l și așezați-l pe pământ și lucrați-l și păziți-l cu voi și la voi și fiți locuitori ai cerului pe pământ, că omul a căzut din cer, a căzut din rai acum șapte mii de ani și mai bine, căci a ales să nu asculte în rai și a căzut în neascultare de Dumnezeu Făcătorul.
O, iubiți cerul, fiilor, căci lumea este iadul, iar cerul este raiul care trebuie așezat și lucrat pe pământ la vedere, și să se teamă diavolul văzând această împlinire sfântă acum, la sfârșit de timp, când se crede el biruitor peste oameni și peste Dumnezeu! Voi însă treceți din trup în duh, din mărginire în nemărginire, și veți mângâia cerul și pe Făcătorul a toate, căci am spus samarinencei atunci la fântână, i-am spus că adevărații închinători vor lucra cu duhul și cu adevărul și cu puterea credinței, nu cu ridicarea de locașuri împodobite pentru închinare cum știu oamenii să-și facă, ci cu așezare în sfințenie a oamenilor, cărora le trebuie pe Dumnezeu cu ei, nu case de rugăciune ca și cei de acum două mii de ani, ci așa cum lucram Eu în duh și în adevăr, că Mă purtam cu ai Mei pe poteci, pe pajiști, pe malurile apelor, prin grădini pline de flori și de pomi ca să poată veni după Mine cei necăjiți, cei neluați în seamă, cei neajutorați, cei care cred pe Dumnezeu lucrător pe pământ, nu în cer și atât, și iată, fericiți sunt cei ce cred cuvântul lui Dumnezeu și îl împlinesc pe el, Eu așa am spus, fiilor!
Acum vă învăț cerește și vă spun: treziți și lărgiți în voi lucrarea îngerului Meu din voi, căci omul doarme și nu se mai scoală din această adormire, o, și se face greu pentru Dumnezeu, căci conștiința înseamnă Dumnezeu lucrător în om pentru viața sufletului, înseamnă îngerul Domnului în inima și în mintea omului, o, fiilor. Aşadar, iată, îndeletniciţi-vă să vorbiţi mult şi tot mai mult cu Dumnezeu, cu Mine, fiilor, ca să prindem drag unul de altul, ca să ne dorim, ca să nu ne pierdem unii de alții, fiilor. O, vorbiți cu Dumnezeu, vorbiți frumos! Ce frumos este să faceți aceasta, o, fiilor! Câtă împărăție a cerurilor trăiește și lucrează în om pe pământ, atâta va avea el parte de ea în împărăția veșniciei, când Eu, Domnul, voi veni cu ea pentru cei ce au purtat-o pe ea în ei și cu ei pe pământ.
Duhul lui Hristos să fie duhul vostru, fiilor. Nu țineți cu voi înșivă, așa v-am povățuit, și veți pricepe lucrând așa Duhul lui Hristos lucrător în voi, și din voi în lături, și va fi ca în cer cu voi și între voi. Iar acum să înțelegem bine această lucrare hrănită din cer în om, căci împăratul David grăia mult, mult cu Dumnezeu, și avea vreme destulă să facă aceasta mai mult decât tot ceea ce lucra el în mijlocul poporului îngrijit de el, iar grăirea lui cu Mine tot timpul avea ca izvor al ei frica de Dumnezeu, fiilor. Frica de Domnul îl face pe om să vorbească cu Dumnezeu ca David, ca profeții, ca toți rugătorii mari, care se temeau fără Dumnezeu tot timpul cu ei, și iată, lucrând îți odihnești pacea sufletului, iar nelucrând nu ai pace, numai că trebuie înțeleasă bine această taină sfântă cu omul pe pământ, cu Domnul pe pământ, fiilor.
Mintea omului greșește mereu, mereu, din pricina mărginirii ei și a trupului ei, căci omul este pentru el însuși când se alege pentru el, o, și de aceea Eu, Domnul, v-am povățuit adesea pe voi și v-am rugat să treceți din trup în duh ca adevărați închinători ai lui Hristos, să treceți din mărginire în nemărginire, fiilor, căci duhul nu este cu măsură sau cu margine, ci este nemărginire, și asta-i trebuie omului, nemărginirea, fiilor, numai că omul este mult prea învățat cu mintea lui și cu puținul ei cel trecător, și e mică de tot mintea lui și-și ține parte, săraca de ea, și pierde omul pentru ea pe Dumnezeu.
Tot ceea ce vă spun Eu vouă în ziua aceasta în amintirea cuvintelor pe care le-am grăit samarinencei la fântâna lui Israel, o, așa trebuie să înțeleagă cel care voiește să se închine Domnului în duh și adevăr, nu în locuri anume, nu în Ierusalim, ci în duh și adevăr, așa cum Tatăl voiește să înțeleagă și să fie adevărații Lui închinători, iar Eu vin și vă învăț pe voi prin izvorul Meu de cuvânt, o, fiilor.
Toți cei care doriți să vă faceți adevărați închinători lui Dumnezeu, iată învățătură pentru această minune sfântă: Despărțiți-vă, fiilor, cât mai desăvârșit de viața lumească, de ceea ce seamănă cu viața și cu îndeletnicirile fiilor lumii. O, nu luați de la ei ca să faceți și voi ce fac ei. Fie-vă teamă de așa despărțire de Dumnezeu. Fugiți, fugiți cu teamă de asemănarea cu lumea, de statul în lume, de obiceiurile fiilor lumii, căci omul are nevoie de Dumnezeu și de cele lăsate din cer peste el și cu el, și nicidecum nu are nevoie omul de cele scoase de fiii lumii pe pământ, că iată, diavolul vremii de azi a pus în fața și în mintea creștinilor duhul lumii și școala cea rătăcitoare de timp ceresc cu omul.
Of și iar of, fiilor, of, că Mi se frânge Duhul și inima Lui când Mă uit și văd creștinul Meu că seamănă cu lumea și cu fiii lumii, că ia de la aceștia, că nu mai pot altfel, iar Eu, Domnul, trimit pedepse și pagube, din pricina durerii care se suie la Mine prin îngerii răi cu cele ce fac creștinii care știu venirea Mea cuvânt pe pământ și hrana cea din cer și povețele pentru viața creștină și îngerească apoi.
O, creștine împărțit în două, o, fiule, cu cât vrei să nu te faci cunoscut al cui ești cu slujirea cu care te înveți de la fiii lumii, cu atât te vei pierde și mai mult, cu atât mai mult vei depărta de tine pe Domnul. Cu cât vei da să iei și să semeni cu lumea și cu fiii ei, cu atât te vei trage la stânga și te va cuprinde rătăcirea de Dumnezeu și de suflet, căci dragostea de Dumnezeu nu va mai fi lucrarea ta, nu vei mai trage cu cerul după adevăr, nu vei mai căuta lumina cea neînserată care să-ți poarte pașii vieții pe culmile biruinței care vine curând pe pământ peste cei vrednici de ea prin iubirea cea de sus, prin viața de rai pe pământ.
Iată, omul doarme și ziua și noaptea, doarme tot timpul lui de pe pământ, îi doarme conștiința, îngerul Domnului din om. Nu sunt, nu mai sunt păstori de creștini care să-i trezească și să-și adune ei conștiința și să vadă pasul în gol, pas nevegheat de îngerul conștiinței care doarme în om.
Să Se scoale Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui, lumea și duhul ei! Să-și vină în fire toți creștinii care au cunoscut și cunosc cuvântul venirii Mele, cu care dau să-Mi strâng la pieptul Meu un popor ca să-l ocrotesc pe el de duhul lumii și să-l am pus deoparte pentru slava Mea, care așteaptă la hotar!
Îi trimiteam pe cei vindecați, îi trimiteam la preoți ca să vadă și aceștia și să înțeleagă și să creadă și ei în Hristos, Cel minunat întru sfinții Săi. Nu-i trimiteam să le fie distrusă credința de către preoți, ci ca să se mărturisească lucrările lui Dumnezeu și să aibă cine să le recunoască și să creadă în ele și în Dumnezeu apoi. Acum însă e gros întunericul mai mult ca atunci, iar preoții sunt puși spre nimicirea credinței din oameni și se dau mai deștepți ca Dumnezeu, iar omului nu-i mai dă nimeni mâna să se scoale sau să nu cadă, căci preotul voiește să-l asculte pe el omul și-i spune omului ce să facă și ce să nu facă și se crede cunoscător în așa măsură încât să nu mai aibă Dumnezeu dreptul să lucreze pe pământ nimic, că nu-i dă preotul voie. O, păi dacă faci așa, tu ești altceva dacă te ții atâta de trufaș, de nu mai are Domnul voie să coboare pe pământ lucrările Sale între oameni dacă preotul spune: nu!
Așadar, Eu Însumi vin cu acest cuvânt, iar preotul nu știe și nu crede lucrarea Mea. El vorbește de la sine și se împotrivește să vină omul spre glasul cuvântului Meu și spune: „Nu vă duceți, că e diavolul acolo!” O, păi tu ești cu Dumnezeu, de-i spui omului că e diavolul acolo? Îl știi tu pe diavolul așa de bine, de-i spui omului să fugă de diavolul? Dar pe Domnul cum de nu-L cunoști, că iată, tu n-ai habar de Dumnezeu, chiar dacă stai în haină de preot înaintea omului, căci tu ești altceva, și iată, îl înșeli pe om cu haina ta și cu statul la altar și te dai mare și atât de tare.
Am venit Eu Însumi, am venit din cer acum două mii de ani ca să vorbesc pe pământ cu omul, căci preoții ca și cei de azi nu-L dădeau pe Domnul la oameni. Am grăit Eu Însumi cu samarineanca la fântână și a rămas grăirea Mea cu ea, și iată vremea cea proorocită ei de Mine atunci pentru adevărații închinători, și am venit Eu din cer cu această vreme acum, că nu se poate altfel să ajungă Dumnezeu la oameni, câtă vreme preoții îi depărtează pe oameni de Dumnezeu ca să-i apropie de ei, nu de Dumnezeu, iar omul nu mai cunoaște calea întoarcerii în rai, în viață de rai pe pământ.
I-am dat samarinencei să bea așa cum vă dau vouă azi, fiilor care credeți în venirea Mea după om ca să-l învăț Eu pe el în vreme de neînvățătură, căci pe pământ nu mai am slujitori pentru om spre Mine, iar ucenița Mea din Samaria, lasă lângă Mine acum îndemnul ei sfânt pentru cei care iubesc pe Dumnezeu în vremea aceasta de mare uscăciune de credință și spune ea așa:
— Beți apa care curge din cer, și care trezește pe Dumnezeu în om! Beți apa aceasta, voi, cei care auziți venirea Domnului în cuvânt pe pământ aici, la fântâna cerului pentru voi! Beți și mărturisiți, ca să se cheme că beți și credeți! Cum să mărturisiți? Prin împlinirea cuvântului care vine cu norii la oameni pe pământ, iar împlinirea va fi văzută în toată frumusețea ei din voi, și vor trage mulți spre acest rai din om și vor dori și ei raiul și vor scăpa de vremelnicie încă de pe pământ, și vine apoi raiul văzut și înțeles de tot mai mulți, căci Tatăl așa închinători dorește și așteaptă să se ivească din loc în loc la vedere, și mulți atunci se vor vindeca, vor vedea calea și viața și dragostea de sus, care vine pe pământ cuvânt.
Așa, Doamne, mărturisesc eu acum, iar povestea mea cu Tine și pentru Tine apoi, aceasta este cartea mea de învățătură pentru cei care mă vor în ajutor spre Tine pentru ei.
Și acum plec ochii duhului și privesc sărbătoarea mea de înger al Tău în cetatea Ta de azi, și mă mângâi privind aici, și-Ți mulțumesc în clipa aceasta mângâietoare mie, o, Domnul meu Cel bun.
— Fiilor, fiilor, am așezat în carte povețe mari și tari pentru cei tari și pentru cei slabi, ca să se facă ei tari și sămânță bună de semănat, iar sămânța bună trebuie ocrotită de Dumnezeu, căci așa este scris.
Pun puterile cerești să-Mi ajute coborârea în carte cu cuvântul ori de câte ori găsesc neputință pe cale, iar voi, fiilor, cereți Mie putere ca să puteți, cereți, și vi se va da, căci așa am făgăduit să fac și să împlinesc celor ce-Mi cer.
Iar acum las peste voi binecuvântare și început de pregătire a praznicului de Rusalii, și putere peste voi ca să puteți pentru Mine, și vă dau acum mângâierea Mea și vă spun cu tot harul Meu: pace vouă, pace vouă, pace vouă, o, fiilor!
02-06-2024
