Ascultă, poporule, glasul Meu, şi împlineşte cuvântul Meu, Israele. Cuvântul Meu te însoţeşte pe tine de patruzeci de ani, tată, şi te-a trecut peste ape mari şi te-a condus spre zilele acestea pe care le-au dorit a le vedea toate seminţiile de până acum, şi iată, zilele acestea ale Mele sunt cu tine, Israele tată. Acestea sunt zilele cele aşteptate ale Fiului Omului, ale Fiului lui Dumnezeu.
Pace peste duhul tău, popor blagoslovit de cuvântul Meu! Pace, Israele, peste duhul tău, tată, ca să pot coborî cu sfatul Meu deasupra ta şi să-l las apoi peste tine. Am venit să Mă sfătuiesc cu tine, cu poporul cel mai tare dintre fiii acestui popor. O, şi n-am pe cine să chem la acest sfat ca să pun lucru peste poporul Meu aşa cum a pus Moise căpetenii din număr în număr ca să se lucreze după Domnul. N-am pe cine să chem ca să-i dau spre veghe şi spre îndemn o cetate sau o mână de creştini sau o mână de copii pentru ca să le arate copiilor drumul spre veacul care se lasă de acum peste pământ. Avem de înnoit pământul, măi Israele, şi n-am, tată, cu cine să suflu peste el aşa cum este profeţit despre învierea celor din pământ şi a celor de pe pământ şi a celor de pe pământul tău, Israele.
O, copii ai poporului Meu, vin mereu în mijlocul vostru şi vă îndemn să facem sfat ceresc, şi voi nu ştiţi ce vreau să fac Eu peste voi, că dau mereu să vă vindec, să vă ajut să vă deschideţi ranele şi bubele şi puroiul, care nu sunt altceva decât neascultare şi gândire vătămătoare, care nu seamănă cu planul Meu, şi sunt neîmpăcare cu Dumnezeu. Iată, vreau să aşez lucrători peste popor, lucrători din loc în loc peste popor. Să ia de la Mine lucrătorul şi să pună peste voi; să ia de pe voi şi să cureţe ce nu-I place lui Dumnezeu, ce nu intră cu veacul cel nou, care dă să se lase peste voi, copii ai poporului sfânt, că Mă frământ cu tot cerul, şi Mă întreb: ce veţi face voi când această carte va sta cu voi la socoteală? Această carte lucrată de Dumnezeu vreme de patruzeci de ani, este adevărată această carte, şi voi staţi la îndoială pentru ea. Eu spun aceasta peste cei neascultători: adevărată şi dumnezeiască este această carte scrisă de Duhul Sfânt în vremea voastră.
A fost cartea cea dintâi, pe care Eu am dictat-o lui Moise, alesul Meu; fir cu fir i-am dictat-o, toată facerea lumii şi tainele ei, toată truda Mea cu Israel cel de atunci şi proorociile cele de atunci, căci Moise a fost mare prooroc. Şi au fost toţi proorocii aşezaţi în cartea aceea, căci s-a vorbit din cer şi s-a aşezat pe pământ tot cuvântul rostit de cer. Şi toată cartea cea dintâi a vorbit de venirea întrupată a Fiului lui Dumnezeu din Fecioară, de începutul împărăţiei lui Dumnezeu peste oameni şi în oameni.
Şi a fost apoi cartea cea de a doua, pe care am dictat-o Eu, Domnul, apostolilor Mei, lăsând prin ea cuvântul Meu peste pământ. Dar cartea aceasta a doua e mare, fiilor, mare de tot, dar n-a putut fi cuprinsă de pământ, căci a fost puţin pământ nou şi ceresc, născut de la cuvântul Meu, că lumea era dată la idoli şi nu ştia de Dumnezeu, dar apostolii Mei s-au apucat apoi şi au lucrat pe viu cu Mine peste lume, şi s-a răspândit împărăţia Mea din loc în loc atunci, şi au recunoscut mulţimi de oameni pe Dumnezeu, Creatorul şi Stăpânul a toate. Şi acum, învăţătura împărăţiei Mele este cunoscută de tot pământul, dar Domnul, Creatorul, plânge cu cerul, că nimeni nu mai are trăire cerească, şi toată lumea are păcat dacă a ştiut ce vrea Domnul de la ea. Tot pământul în lung şi în lat ştie de Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel întrupat în Fecioară prin cuvântul Duhului Sfânt, şi M-am zbuciumat cu Tatăl Meu şi cu cerul tot, ca să fac izbăvire peste lumea care are numai idoli, peste tot omul care a făcut din el idol, din el, şi din tot ce-i place lui. Şi te-am ales pe tine, popor care erai scris ca să fii pentru Mine şi pentru învierea ta şi a lumii, şi am aşezat în mijlocul tău un vas curat, ca să te uiţi în el şi să te speli din el, căci în el a fost apa cea vie, a fost cuvântul Meu întru izvor ceresc. Şi iată, aşa am lucrat cartea cea de a treia, pe care v-am dictat-o vouă şi pe care n-am sfârşit-o de dictat, căci acest izvor curge din tronul Treimii cereşti şi va să inunde pământul cu viaţă şi cu împărăţie de cer şi de nestricăciune pe pământ.
Iată, Israele, omul vorbeşte cu telefonul, şi crede omul, crede când face aşa, crede şi înţelege că vorbeşte cu capătul celălalt al pământului, dar tu, creştine tată, nu-L crezi pe Cel ce te-a făcut pe tine şi tot ce se vede şi ce nu se vede. Eu sunt mai presus decât felul vostru de vorbiri şi de legături dintre voi. Crede şi în Mine, măi creştine îndoielnic. Crede, tată, şi cercetează, ca să vezi că Eu sunt Creatorul acestei cărţi cereşti. Crede, măi creştine, că doar Eu te-am înfiat pe tine, şi tu nu eşti mai deştept şi mai iscusit ca Mine. Crede şi în Mine, nu numai în tine. Crede şi în Dumnezeu, Care vorbeşte din cer cu tine, Care vorbeşte pentru tine de deasupra ta, Care are putere să vorbească cu glasul Său peste tine. Aştept, tată, încredinţarea ta, ca să ajungi să ai şi tu firul cel din cer în casa ta, telefonul cel din cer, ca să auzi şi tu, creştine. Eu sunt glasul care umple cerul şi pământul, de la o margine la alta, şi nu am nevoie de fire şi de ştiinţa oamenilor şi a meşterilor deştepţi, ci am nevoie de tine şi de credinţa ta şi de casa ta curată şi cerească, şi ca să te cunosc că eşti servul Meu, şi ca să pot să vin spre urechea ta şi să ţi-o destup, ca să auzi glasul cuvântului Meu. Eu sunt Cuvântul, şi am putere să vorbesc peste tine şi să Mă fac auzit de tine.
E vremea ca o mlaştină, şi tu să crezi ce-ţi spune Dumnezeu. E greu fără Dumnezeu, dar să nu-Mi spună lumea că e cu Mine, că nu-i aşa, tată. Lumea e cu ea şi cu poftele ei, şi nu poate să fie şi cu Mine. Cine vrea să fie cu Mine, numai cu Mine să fie, că altfel îl pierd în lume, altfel nu-l cunosc să fie al Meu, că Eu sunt curat şi viu. Umblu ca un Mântuitor îndurerat şi caut să împart mântuirea Mea tuturor, şi iată, caut la tine, popor iubit şi ales din lume ca să fii şi tu mântuitor peste lume, împreună cu Mine în lucru.
O, popor mic şi slab şi fără putere, câtă putere aveai să ai dacă tu ai fi împlinit toate cuvintele Mele pe care ţi le-am dat, şi este mărturie că ţi le-am dat! Am ajuns între voi ca un negustor care vine cu podoabe fără plată, şi voi, tată, iubiţi mai mult praful cel fără de preţ, praful lumii, iubiţii Mei, şi sărăcia de Dumnezeu, măi copii, că voi trebuia să fiţi bogaţi în Dumnezeu şi să fi lucrat de mult în numele Meu, dar voi iubiţi numai ce se vede, şi aceea credeţi, ce se vede, ce vedeţi acum în trup, şi nu vreţi, tată, să credeţi că dincolo de aceasta este ceva mai bun care vă aşteaptă, şi iată, zăboviţi în îndoială şi în necredinţă şi în neascultare.
O, poporul Meu iubit, de ce nu ai tu putere? Iată, pun din nou sfat ceresc peste tine şi te ajut ca să scapi de neascultare şi de nepăsare. Nu mai sta aşa, tată. Poporul Meu, nu mai sta ca oile fără păstor, că sunt lupi peste tot în jurul tău, lupi cu trup şi lupi fără trup şi te sfâşie şi te muşcă de inimă şi rămâi pribeag. Dacă tu, creştine, nu-ţi arăţi la păstor sau la prooroc gândurile tale care te tulbură, care te robesc şi te îmbolnăvesc la suflet şi la credinţă şi la blândeţe, dacă tu nu le spui la sfătuitori, ca să vadă cei puşi de Mine peste tine, să vadă de unde şi din ce atingere şi din ce nărav rău îţi vine această boală de gânduri tulburătoare, această năvală de lupi fără de trup, care-ţi sfâşie statura Mea întru tine, dacă tu nu te duci să spui, ca să primeşti apoi doctorie şi leac tămăduitor, şi poruncă să primeşti împotriva lupilor de suflet, care te fură de lângă Mine, dacă tu nu vii la Domnul şi la sfătuitorii tăi, ce să-ţi fac Eu, tată? Dacă tu nu-ţi dezveleşti buba şi lovitura şi muşcătura de lup, ca să primeşti alifie după boala ta, doctorie dureroasă sau mai puţin dureroasă, ca prin ea să-ţi vină apoi vindecare, o, tată, iată, este o vorbă care spune: „Cui pe cui se scoate”, şi adevărată este vorba asta.
Dacă tu înţepi pe Domnul înţepându-te pe tine, că pe tine te înţepi, şi dacă te duci la tămăduitor, la cel ce Mă ascultă pe Mine, acela care ştie de la Mine ce să facă, acela bagă unealtă de scoatere a spinului, a cuiului, a veninului; acela bagă unealtă în foc şi o înroşeşte, ca să ardă cu ea rana ta şi să oprească stricăciunea sufletului tău, şi unealta aceea doare când umblă cu ea în carnea ta. Şi tu să nu-i dai peste mână păstorului tău şi să nu fugi de tămăduitorul, să nu-l loveşti ca să-i sară din mână unealta de curăţire, că rămâi, tată, cu spinul în carne, cu boldul în inimă, şi acela e veninos şi îţi strică inima şi nu te mai vindeci în veac. Unealta celui cu leacul este de le Mine, şi Eu o folosesc aşa cum vreau Eu să fac cu tine, după cum este moartea sau viaţa ta sau îngâmfarea ta sau culoarea feţei tale şi a inimii tale. Dacă inima ta e cu pete nearătate, de ce ai pretenţie să Mă mai port uşor cu tine? O, cu cel făţarnic nu se poate să fii bun, că măsura lui Dumnezeu se foloseşte după măsura inimii omului. Eu văd dacă este în inimă pocăinţă sau aplecare sau umilinţă, dar unde nu le văd pe acestea, nu se poate să dau de la Mine, şi îşi ia omul înapoi de la Mine ceea ce-Mi dă şi se întoarce înapoi cu ce-Mi dă el. La doctor când alergi, creştine tată, pentru boala trupului tău, doctorul are unelte dureroase cu care-ţi arde rana, ca să oprească puroiul şi putrezirea cărnii tale. Sunt injecţii dureroase rău, care luptă împotriva durerii tale, şi tu le primeşti de la doctor şi nu-i dai doctorului peste mână; ba dimpotrivă, te duci şi îl cauţi ca să te vindece. Te şi leagă doctorul, te leagă de mâini şi de picioare, ca să stai pentru curăţire de boală. Şi la Mine de ce, tată, nu stai? de ce nu vii? că nu vii cu boala ta la Mine.
Voi, creştinii Mei, nici nu ştiţi să vă mărturisiţi păcatele, tată. De la cel mai mic şi până la cel mai mare, nu ştiţi să vă mărturisiţi păcatele, şi de aceea nu scăpaţi de cursa lor. Nu ştiţi să iubiţi pe Dumnezeu, şi de aceea nu sunteţi vindecaţi. O, numai trupul, tată? numai atât? numai el trebuie spălat şi vindecat şi fardat şi luxat şi păzit de rău şi de încercări? Numai trupul, măi Israele? Şi dacă n-ar avea suflet trupul tău, te-ar mai durea trupul, tată? Nu te-ar mai durea, n-ar avea viaţă trupul tău. Iată, pe suflet îl doare, căci sufletul e viaţa trupului, sufletul suferă când trupul are bube şi rane şi umflături şi pete. Şi fii atent, creştine tată, că de la suflet face trupul bube şi boli şi înţepături, căci pe trup sufletul îl poartă încotro vrea el să-l poarte, şi pentru suflet vin lovituri spre trup, ca să-l vindece de lupi, de gânduri rele, de planuri fără Dumnezeu, care nasc din ele boală de suflet, plătită prin trup, care nasc depărtare de Dumnezeu, şi de aicea vine vorba că ce-I dai lui Dumnezeu, cu aceea te întorci de la El.
O, creştinilor, câte păcate aveţi voi faţă de această lucrare cerească, şi pe care nu le puteţi spune la preoţii voştri duhovnici, că ei sunt împotriva acestei lucrări dumnezeieşti prin cuvânt, ei sunt potrivnicii acestui sfat ceresc pe care-l am Eu între voi de patruzeci de ani. Voi aveţi păcate împotriva lui Dumnezeu, împotriva vieţii sufletului care stă în trupul vostru, iar sufletul este suflat de Dumnezeu în trupul vostru. Aveţi păcate faţă de Dumnezeu şi nu sunteţi vindecaţi de ele, tată. Ce să fac Eu cu voi? că de aceea nu puteţi să staţi în picioare cu Mine şi întru Mine, de aceea, că nu sunteţi împăcaţi cu Mine, nu sunteţi curaţi cu Mine, nu sunteţi descoperiţi Mie. Eu vă văd ascunşi în voi, dar văd ce ascundeţi. Voi ziceţi că nu văd, dar Eu sunt Văzătorul celor ascunse, tată. Iată, creştinilor, Eu pe cele ascunse ale înţelepciunii Mele vi le arăt vouă şi vi le descopăr, dar voi nu faceţi aşa cu Dumnezeu, ca să vă descoperiţi Lui înţelepciunea voastră şi neînţelepciunea voastră. Spun aşa ca să nu vă supăr, ca să nu zic numai de neînţelepciunea voastră, de cele ascunse ale voastre. Niciodată un om n-a fost omul lui Dumnezeu dacă nu s-a mărturisit lui Dumnezeu prin sfătuitorii lui Dumnezeu. De aceea, Israele, nu ştii tu ce să faci, pentru că n-ai făcut niciodată ceea ce trebuia să faci mai întâi. Tu trebuia să vii descoperit la Mine, şi să fi rămas aşa, şi să fi lucrat aşa; să fi lucrat descoperit în via aceasta, ca să te fi putut alege acum la culesul ei, tată. Iată că acum Mă uit peste tine, poporul Meu iubit, şi Mă învârt pe lângă tine ca unul năuc de supărare, că nu pot să găsesc în tine fii de ajuns de tari ca să-i pun la culesul rodului Meu, la ultimele îngrijiri ale viei Mele, şi apoi la cules, tată. Vreau să aşez peste tine fii din mijlocul tău şi Mă tem că nu-i vei primi peste creştetul sufletului tău, al cetăţii tale, al străduţei tale, al căsuţei tale, tată.
Iată, am case de creştini în care găsesc trei, patru, cinci împotriva a unul, care a rămas cu împărăţia Mea, dar nu am nici o casă în care stă unul împotriva a trei, patru sau cinci care sunt cu Mine. Ce suspinare pe Mine! Sunt patruzeci de ani de lucru peste ogorul tău, Israele, dar unde, tată, este rădăcina şi tulpina şi ramurile şi frunzele? Şi unde este rodul tău, Israele tată? O, de ce nu te-ai lăsat lucrat? De ce nu te laşi lucrat, de ce, oare? Ce vrei să faci cu tine, creştine? Ne întâlnim curând, că ţi se vor deschide ochii să Mă vezi, şi atunci ce ai să faci când vei înţelege că Eu am fost Cuvântul Cel din mijlocul tău, jertfa iubirii cea de la sfârşit?
Am stat într-un trup în mijlocul tău, şi nici aşa n-ai ştiut să crezi. Acum vorbesc de deasupra ta şi las cuvânt spre ştire peste tine, şi nici aşa nu ştii ce să faci şi ce să crezi, căci Verginica a fost fecioară, şi n-a avut neam din trupul ei pentru care să se jertfească, şi s-a lăsat jertfă pentru tine, Israele tată, ca să te răscumpere, măi Israele, şi să te scoată din lume şi din idoli şi din moarte şi din înşelare. Ea este acum fără de trup şi fără de loc, şi este după tine umblând, şi întinde mâna prin spini şi prin spurcăciuni după tine ca să te tragă la Mine, pentru că s-a pus jertfă pentru tine. Am să-ţi spun într-o zi cum a fost jertfa ei întru Mine şi jertfa Mea întru ea, dar în ziua aceea ai să Mă vezi, popor iubit, ai s-o vezi şi pe ea, şi n-ai să ştii Care sunt Eu, şi care este ea, pentru că Duhul Meu a stat în trupul ei, pentru că ea a fost tronul Meu pe care am stat Eu în faţa ta, Israele, ca să te învăţ calea vieţii şi a învierii tale, tată. Ea a purtat Duhul Meu Cel de după învierea Mea, pentru că după învierea Mea am trecut prin uşile închise şi am stat cu apostolii. Şi dacă trupul Meu n-a fost ţinut de nimic după înviere, nici de mormânt, nici de pereţii foişorului apostolilor, nici de timp, tată, că acum eram în Ierusalim, acum în Emaus, acum pe malul mării la pescuitul apostolilor, tu să nu uiţi, Israele tată, că acum tot după înviere sunt, şi întru puterea învierii sunt în lucrare peste tine, şi să nu te mire cum de intram Eu în pieptul lui Verginica şi cum dinăuntrul ei vorbeam cu gura ei, pentru că tu altfel nu Mă puteai privi, tată, aşa cum Sângele şi Trupul Meu nu l-ai putea mânca dacă l-ai vedea sânge şi trup. O, şi să nu te mire cum de vorbesc Eu acum cu tine şi cum Mă las auzit peste ieslea cuvântului Meu ca să-ţi aduc ţie cuvântul Meu prin străjerii cuvântului Meu, că Eu nu sunt un Dumnezeu neputincios, tată. Eu pe toate le pot, numai tu nu vrei să poţi şi tu cu Dumnezeu şi să crezi că Domnul pe toate le poate pentru tine şi pentru răscumpărarea ta.
Iată, lucrez şi pe marginea ta, popor chemat ca să faci voia Mea. Şi n-ar fi să lucrez pe margini, dar necurăţenia inimii tale, când tu ar trebui să fii un duh şi un sfat cu Mine, nu e bună, şi îl depărtează pe Domnul din lucrul tău cu El, şi n-am ce să pun la lucrul de strajă peste tine, poporul Meu chemat, căci în sfatul tău, poporul Meu, nu trebuie să aibă cuvânt de ridicat şi de spus cel ce nu împlineşte cuvântul Meu şi al tău. Să nu vorbească în sfatul lui Israel acel ce nu ia cuvântul Meu spre împlinire, să nu vorbească peste Israel unul ca acesta, că acela este sminteală în Israel. Acela să fie însemnat, şi să se lucreze cu prevedere cu unul ca acela. Să se încheie sfatul vostru atunci când un duh certăreţ sau îngâmfat vă cere vouă socoteală de lucrarea pe care o lucraţi în numele Meu. Acela să stea pe margine dacă stă pe lângă voi, dar să nu stea între voi la sfat, între voi, cei ce lucraţi cu Mine, între voi şi cei pe care-i voi numi de acum încolo lucrători. Vom lua şi vom scrie numele celor ce vor lucra, şi apoi să ştie tot Israelul aşezarea aceasta.
Iată, lucrez şi pe margine pentru cei ce s-au tras spre margine ca să nu facă ascultare de Dumnezeu, şi ei cred că sunt bine cu Dumnezeu şi că de aceea s-au tras, ca să facă ce cred ei că e mai bine să facă. Nu-i mai numesc pe nume, că se răzvrătesc cu voi şi cu Mine, cu voi, cei ce staţi în sfat ceresc cu Mine. Sunt răzvrătiţi şi se răzvrătesc mereu, că lor nu le place să stea sub ascultare de cuvântul Meu. Ei nu cred în cuvântul Meu dacă fac neascultare, şi când vor vedea că acesta a fost cuvântul Meu şi că n-a fost aşa cum au crezut ei cu mintea lor nestatornică, atunci va învia în inima lor mustrarea conştiinţei lor bolnave şi aparte de planul Domnului.
O, creştinule tată, nu-ţi place lucrarea ascultării, nu-ţi place cortul Meu peste tine şi alifia Mea, şi îmi dai peste mână de patruzeci de ani. îmi spui că nu-i adevărat, de patruzeci de ani îmi spui că nu-i adevărat ce-ţi spun când îţi spun că eşti rău cu Dumnezeu şi că nu vrei să-ţi arate că eşti rău şi cu tine, şi cu Dumnezeu. Ba îmi mai şi spui că nu sunt Eu. De patruzeci de ani numai aşa faci cu Mine, că tu eşti mai bun ca Mine, tată, dacă Mă mustri mereu şi dacă Mă opreşti mereu. Dar nu e nimeni bun, în afară de Tatăl, şi tu de ce nu vrei să crezi această Scriptură?
Aşa ai stat la masa Mea, creştine tată. Ai stat fără s-o meriţi, şi îngerii Mei te-au scris că ai stat, şi de câte ori ai stat, şi ce a vorbit Dumnezeu cu tine. Când mergi la biserică, este un cuvânt care spune înaintea rugăciunii pentru venirea Duhului Sfânt spre prefacerea Trupului Meu şi a Sângelui Meu din pâine şi din vin, şi cuvântul acela spune: „Cei chemaţi să iasă, şi să rămână numai cei credincioşi”, numai cei pregătiţi pentru împărtăşirea cu Mine, cu Trupul şi Sângele Meu. Acum nu se mai spune această lucrare în biserică, şi stau toţi care cum intră, care cum vor, că nu mai este nici un fel de ordine cerească în biserică, şi se apropie ca să ia şi să-şi bată joc de Mine şi de sfinţenie, şi se îmbracă lumea ca la bâlci, ca la circ, tată, şi se vopseşte şi se îmbălsămează cu toate stricăciunile diavoleşti şi intră în biserică, şi străjerul care este pus peste biserică nu ia aminte la această blasfemie, nu-l doare de durerea Mea, şi zice că e păstor pentru turma lui Hristos, dar iată ce turmă este în biserică! Se zice că este turma lui Hristos, da’ de unde, tată! că taina de biserică este înfricoşătoare, şi stau îngerii cu frică înaintea tainei de biserică a lui Hristos, şi se clatină cerul şi pământul de mărirea slavei tainei bisericii. Şi dacă duhul cel vopsit şi rău îşi are loc şi lărgime în biserică, mai vine Duhul Sfânt, tată? La ce să vină? Să Se unească cu stricăciunea?
Şi iată ce vă spun: a fost odată un preot al lui Iisus Hristos care lungea sfânta Liturghie uneori până după-amiază, uneori până seara, şi lumea acelei cetăţi s-a dus la episcopul lor şi a pârât pe preotul lor că-i ţine în biserică toată ziua şi nu face sfânta Liturghie la vreme. Şi a chemat episcopul pe preot şi l-a întrebat ce este cu această plângere a cetăţii. Şi atunci, preotul a spus episcopului că el nu înaintează terminarea sfintei Liturghii decât după coborârea Duhului Sfânt peste pâine şi vin. Atunci, episcopul a învăţat pe cei din cetate cum să meargă şi cum să stea în biserică dacă vor să meargă mai repede la casele lor; i-a învăţat cum să fie în biserică, cum să stea, ca să Se coboare Duhul Sfânt la vremea chemării Lui de către preot. Dar unde se mai ţine seamă de taina aceasta? că preoţii, nici ei nu vin pregătiţi la biserică, dar turma, tată! Este o zicală prea potrivită cu aceasta, care spune aşa: „Cum e turcu’, e şi pistolul”. Turcul a fost un om rece şi rău şi răzvrătit, şi nu în zadar i s-a pus neamului acesta zicala aceasta. Şi iată, cum e preotul, aşa este şi arma lui, aşa este şi turma lui.
Iată, tată, aş vrea să aleg din fiii poporului Meu. De aceea am dat veste la păstori şi la lucrătorii care sunt în lucru, ca să facem sfat şi să cerem de la Tatăl să ridice lucrători, căci Tatăl Meu lucrează, şi Eu lucrez, şi voi trebuie să lucraţi, numiţi de Domnul. Eu am stat o noapte întreagă şi M-am rugat fierbinte Tatălui în noaptea aceea, şi am coborât apoi spre cei chemaţi şi am deosebit din ei doisprezece ucenici, ca să-i am apropiaţi tainelor Mele şi lucrării Mele cea tainică. Iată, una este să fii chemat, şi alta este să fii ales dintre cei chemaţi, ales cu mare cercetare. I-am ales şi le-am dat tainele Mele la cina cea de taină, le-am dat Trupul şi Sângele Meu. Iată cu câtă cercetare se dau tainele Mele la cei din biserică, şi nu aşa cum se dau ele azi, dacă se dau. Dar numai Domnul ştie ce mai dă şi ce mai ia, şi aceasta este o taină între Mine şi voi, o taină pe care n-o mai vindeţi şi pe aceasta, că nimic n-a mai rămas nevândut din cele aduse de Mine. V-am spus vouă că am plâns mult în noaptea Mea de rugăciune, căci Tatăl Meu Mi-i arătase pe cine să-i deosebesc, şi îmi spusese şi de Iuda, ca să-l aleg şi pe el, ca să Mă vândă fariseilor. Şi am plâns pentru Iuda, am plâns toată noaptea, şi apoi i-am ales pe cei doisprezece. Dar tu, creştine tată, cum ai lucrat în lucrarea Mea ca să se asemene cu a Mea? Că tu n-ai stat bine cu Mine nici măcar ca un chemat la masa Mea, şi te-ai băgat în lucrul Meu şi ai hotărât cum ai vrut tu peste tine şi chiar peste lucrarea Mea, şi Mi-ai băgat la această masă după dorinţa ta, şi iată, azi tot aşa lucrezi peste cei slabi din poporul Meu şi îi tragi spre alte izvoare şi îmi răneşti trupul cel slab al turmei Mele.
Am spus că azi lucrez şi pe margine, ca să ştie apoi cei pe care-i numesc, să ştie cum lucrează cei ce nu sunt puşi şi numiţi la lucru, de vreme ce nici ei nu fac ascultare de Mine.
Eu n-am avut în tine doisprezece aleşi, că n-am avut ce să aleg, şi am ales doi, trei, ca să asculţi de ei ca de Mine, creştine. Şi nici pe acei puţini nu i-ai primit ca să te ajute, ca să fi putut Eu acum să te aleg şi pe tine lângă ei la lucrul Meu, aşa cum şi-au ridicat cei doisprezece, ucenici, şi ucenici din ucenici, asemenea lor la lucrul Meu.
O, judecătorilor ce sunteţi, popor judecător ce eşti! Nu te supăra pe Mine că-ţi spun aşa, că nu te mustru, ci te ajut să nu mai faci aşa, ca să nu fii judecat pentru toate câte ai făcut împotriva acestei lucrări de cuvânt rostit de Duhul Sfânt. Am pus, tată, peste tine păstori, dar nu i-am pus să-i judeci. I-am pus să-i asculţi, să te păstorească i-am pus. Dar tu te-ai ascuns de ei şi ai păscut ce ai vrut şi pe unde ai vrut, şi ai zis că eşti oaie a păstorilor Mei. Păi, păstorul îşi cunoaşte oile, că oile lui ascultă de el şi nu umblă răzleţe. Zici că păstorii au fost răi cu tine, ştiu că zici mereu aşa. Dar de ce au fost răi cu tine, tată? Dacă tu ai fi fost oaie bună şi cuminte şi fără nărav, ce ar fi avut păstorul cu tine? Dacă tu erai cuminte, ar fi rămas Duhul Meu în mijlocul tău, măi Israele al acestei stâne. Iată, în stâna aceasta Eu trebuia să am oi numai de o culoare, căci această lucrare a fost una dumnezeiască lucrare, şi iată, în această stână le-au crescut corniţe aproape la toate oile şi se unesc între ele după năravul lor şi lovesc în hotar şi îl pun jos, şi se duc şi se întorc şi lovesc în păstori, dar nu lovesc în ei, ci în Dumnezeu lovesc, şi pe Domnul îl judecă. Căci s-a sculat cel pus să păstorească şi a spus la un creştin să nu mai facă el ordine în staulul oilor, în stâna oilor, şi acela a ţipat la păstor şi a spus că nu face cum i-a spus păstorul. Şi dacă nu faci aşa, nu faci. Ştiu, creştine, că nu faci, că nu asculţi, ştiu că-Mi faci stricăciune şi ştiu că nu crezi ce-ţi spun. Dar Eu nu pe tine te-am pus păstor peste stâna Mea. Pe tine doar te-am primit în stână, tată. Şi tu de ce umbli peste oile fără de minte când nici tu nu ai minte? Ba poate eşti mai fără de minte, de vreme ce le îndemni la rătăcire din stână. De ce, tată, le scoţi la altă păşune fără să vreau Eu, Păstorul Cel ceresc? că Eu sunt Păstorul tău, şi nimeni nu Mă are pe Mine de Păstor aşa cum Mă are această stână. Dar tu nu vrei să fie aşa, şi zici că toţi Mă au pe Mine aşa cum Mă ai tu. N-ai dreptate, tată, căci ca aici, nicăieri nu am Eu lucrare şi salvare. De ce scoţi tu oile afară din păşunea aceasta? că Eu am spus să nu iasă oile din staulul acesta. Eu am aici tot ce-Mi trebuie. De ce-ţi trebuie ţie prooroci care nu sunt din staulul acesta? Oare, Eu nu sunt nici măcar prooroc în această stână, de vreme ce tu prooroci cauţi?
Iată, am spus că lucrez pe margine pentru cei de pe margine, care sar mereu hotarul. Am spus că lucrez, fiindcă cei ce s-au tras spre margine, au corniţe crescute şi îmi împung tot ce mai este sănătos în stână. Eu, Domnul, poruncesc oilor care au minte, adică ascultare, să ia aminte la Mine şi la cuvântul Meu, că rostesc cuvânt hotărâtor peste oile care s-au ales de-a dreapta Mea cu duh de ascultare şi de sfinţenie prin ascultare. Le spun să asculte de Mine, căci viaţa cu sfinţenie care nu este lucrată sub ascultare, vă spun Eu că nu se pune la Domnul. Sunt şi mulţi oameni fireşti, cu purtare sfântă şi curată, dar nu se pune dacă nu cred în Mine aceia, dacă nu fac în numele Meu ceea ce fac ei bine şi sfânt.
Măi oilor care M-aţi ascultat ca să staţi de-a dreapta Mea! Staţi în stână cu păstor, tată; cu păstor şi nu fără păstor; cu Mine, măi copii. Cine vrea fără păstor, acela să se dea de-a stânga. Se dă singur, că se vede că se dă. Cine vrea să-şi caute păstori în alte părţi, să-şi caute, că această stână va fi deosebită în toate, ca să fie numai pentru Dumnezeu şi pentru planul cel de sfârşit al răului neascultării de pe pământ.
Lucrarea aceasta de Duh Sfânt se va restrânge iar, că iată ce se petrece în stâna Mea! Găsesc beţivi şi curvari şi fumători şi hulitori şi împotrivitori şi iubitori ai modei lumii de azi, ai portului păgânesc din veacul acesta, şi împrăştietori de agoniseală cerească şi neascultători, care s-au dezbrăcat de lucrarea ascultării şi care cugetă că nu-i nimic dacă fac aşa, şi aceştia rostesc cu obrăznicie satanicească şi spun că fiecare răspunde de ceea ce face. O, aşa au spus şi cei ce au strigat «Osana!» în ziua Floriilor, şi apoi, la judecata Mea, au zis Sângelui Meu să fie asupra lor şi a copiilor lor, şi a fost aşa dacă au spus aşa. Tot aşa e şi vorba aceasta care se aude din guriţe trufaşe şi îngâmfate, care zic unele către altele: „Fiecare răspunde de ceea ce face”. Unii ca aceştia n-au nevoie de călăuză. O, dacă zici aşa, dă-te deoparte din drumul acestei lucrări, din drumul fiilor ei; nu sta să încurci semănătura Mea, ca o pălămidă sau ca o neghină care se aşează în grâu ca să strice cursul grâului, căci neghina niciodată nu poate purta numele grâului. Du-te, tată, cu capul în norii tăi, că nu te ţin Eu forţat. Du-te, şi nu te îngâmfa înaintea Mea, că tot aşa a făcut şi Lucifer, tot aşa, şi nu altfel, şi a căzut din cer. Şi fii atent, tu, cel care faci aşa, că această lucrare din Mine venită, cer este.
Lucrez pe margine şi nu rostesc numele tău, creştinule îngâmfat în duhul tău. Şi dacă nu-ţi iei partea din cuvântul Meu, puterea Mea va lucra prin cuvântul rostit şi va face sortare în stâna aceasta şi se vor deosebi cei credincioşi dintre cei chemaţi care au rămas tot ca înainte de chemare.
Te duci, creştine tată, şi iei hrană din spini. Du-te dacă vrei aşa, dar nu Mă mai învinui tot pe Mine de păcatul mândriei. Du-te, tată, dacă eşti mândru şi n-ai nevoie de călăuză. Du-te şi fă cum vrei dacă te încrezi în tine şi în judecata minţii tale. Du-te, că tu nu iubeşti pe Dumnezeu, şi de aceea tragi la ce iubeşti, că tu iubeşti neascultarea de Dumnezeu şi îţi place să fii liber. Du-te, tată, dar Eu n-am ce să-ţi doresc decât întoarcerea la Mine, căci calea ta se înfundă; întoarcerea prin umilinţă usturătoare, ca să înţelegi ce înseamnă Dumnezeu, că Dumnezeu înseamnă altceva decât cugeţi tu că înseamnă Dumnezeu. Vrei să te tragi în lături? Cine poate să te oprească? Eu nu Mă lupt decât cu cel credincios ca să-l ajut, dar cu cel ce nu crede lucrului Meu cu care însoţesc acest popor, cu acela nu Mă mai lupt. Acum trage fiecare la ceea ce a lucrat şi până acum. Şi când se va trage cortina pentru luminarea vederii celor nevăzute şi necrezute, atunci va fi descoperit lucrul fiecăruia.
Iată, îmi fac datoria şi lucrez, şi voi lucra prin cei puşi la lucru, şi fără rod nu voi rămâne. Dar iată, rodul credinţei trebuie să fie strâns, ca nu cumva la vremea foametei să fie strivit de cei ce vor alerga disperaţi după un pic de putere din cer, că pe pământ se stinge orice putere, orice iscusinţă, orice mândrie, orice ştiinţă, fiindcă Eu Mă voi lăsa văzut şi descoperit, şi Eu întrec soarele în strălucire, şi toate vor păli la vederea slavei Mele. Numai cei credincioşi ai Mei nu vor păli, şi vor fi încălziţi în lumina slavei Mele şi vor fi şi ei lumină din lumina Mea. Dar mulţi dintre voi zic că acestea sunt basme. O, atunci toate acestea vor deveni adevărate, şi va fi veacul cel ce nu poate fi priceput de omul cel pământesc, şi basmele cele mai frumoase vor fi trăite pe veci.
O, măi oilor, ce bine vă era vouă dacă nu v-aţi fi făcut corniţe, tată! Oile nu trebuie să aibă corniţe. Oile sunt blânde şi pasc în pace. Dacă voi, creştinii Mei, nu credeţi în trimişii Mei, dacă nu credeţi că sunt trimişi de Mine, vă vor lăsa în pacea voastră, în banii voştri. Dacă nu credeţi că sunt trimişii Mei, credeţi măcar în aceste cuvinte de viaţă şi de îndreptare; credeţi, şi nu-i judecaţi pe trimişi. Ei nu vin de capul lor ca să-şi piardă vremea. Şi despre păstorii tăi, nu-i mai învinui, Israele. Lasă, tată, nu-i mai lovi, nu-i judeca tu ca să te faci mai mare ca Mine.
Iar voi, cei ce veţi fi numiţi ca ajutor al Domnului la lucru, nu vă opriţi în sfatul celor răzvrătiţi şi nu pregetaţi să fiţi de ajutor Domnului. Alţii au lăsat familii şi au mers cu Mine. Alţii au lăsat mirese îmbrăcate curat şi au plecat la apostolie cu Domnul. M-am dus în Cana Galileii la nuntă şi am făcut minunea vinului din apă, şi dacă a văzut mirele pe Domnul minunilor, a lăsat mireasa şi a plecat ca apostol al Domnului, şi a rămas cu Mine acela şi a lucrat mult pentru împărăţia Mea peste oameni. Iată de ce am fost Eu la nuntă, şi nu aşa cum spun oamenii lumii.
Am grăit cu cei pe care-i adaug sfatului lui Israel. Am grăit şi pentru cei din marginea acestei stâne, dar acum te vei da la răzvrătire, creştine vinovat cerului. Dă-te, tată, dacă asta alegi. Poate vrei să te duci în drumul oilor slabe, ca să ţipi că nu sunt Eu Cel ce-ţi spun acestea, şi că sunt unii care strică legea lui Dumnezeu. Du-te, creştine, şi zi ce vrei, dar aceasta este adevărat, că Adam a făcut acest păcat în rai, şi tu îl faci pe pământ de şapte mii de ani.
Eu n-am binecuvântat nunta şi patul nunţii, şi tu vei spune, poate, că Eu vin şi stric legea ta, dar Eu, de la început, nu aşa aveam să înmulţesc făptura, ci prin Duhul Sfânt şi prin cuvânt. în loc să fi mers şi tu cu Mine aşa cum a mers mirele de la nunta din Cana Galileii, tu zici că nu sunt Eu Domnul Iisus Hristos, Cel Care vorbesc cu tine. Dacă zici aşa, du-te şi îţi pierde minţile, că aşa vrei tu, de frică să nu ţi se ia poftele trupului. De luat tot ţi se ia, că n-o să-ţi mai ardă de păcat, dar deschide cartea şi citeşte cum a fost pedeapsa poporului Israel pentru cârtire. Mai bine pune, tată, mâna pe coarnele plugului şi uită-te spre Dumnezeu şi ia ca iubire virtuţile creştineşti pe care le-am avut Eu în mijlocul oamenilor, că unii învăţaţi au plecat din învăţătura lumii şi au îmbrăţişat lucrarea virtuţilor, fugind din lume şi din duhul ei şi din ştiinţa lumii. Fericit vei fi tu, Israele, dacă vei pune în faţa ta mustrarea Mea, ca să alegi cununa care vine din lucrarea ei, că iată, caut bine, şi voi pune peste tine veghetori, şi le voi da de la Mine ca să ai tu, care vei alege lucrarea ascultării.
Şi iată ce înseamnă trimis! Trimisul nu caută slava sa, ci a Celui ce l-a trimis pe el. Prin aceasta se pune la probă trimisul şi păstorul şi lucrătorul şi tămăduitorul şi sfătuitorul. Cel ce vorbeşte de la sine, acela îşi caută slava sa, dar cel ce caută slava Celui ce l-a trimis, acela are adevărul, şi nedreptatea nu este cu el. Aşa trebuie să lucreze un lucrător al Domnului, şi această Scriptură o pun Eu astăzi peste cei aleşi la lucru peste poporul Meu, şi vom însemna în această carte pe cei ce vor avea de lucru peste poporul Domnului.
Eu iar îţi zic, Israele: ferice ţie dacă-ţi vei însuşi mustrarea Mea pentru pocăinţa ta şi pentru mărturisirea, în mijlocul poporului Meu, a inimii tale ascunse. Eu voi coborî iar, cu voia Tatălui Meu. în curând voi coborî cuvântul Meu peste tine, Israele. Adună-te de peste tot, şi vom prăznui hrană de cuvânt ceresc, şi după ce vom mânca din cuvântul praznicului bucuriei, voi pune pe străjerii Mei să-ţi aducă la cunoaştere şi acest cuvânt de descoperire a ascultării şi a neascultării tale, a pocăinţei şi a nepocăinţei tale, tată; şi ia cămaşa pocăinţei pe tine, ia-o, măi Israele, nu mai sta dezbrăcat de acest veşmânt, că nu cunoşti încă această cămaşă. Pocăieşte-te! din nou îţi zic, din nou te îndemn cu acest dar, cu acest mărgăritar, cu acest bilet de intrare la serbarea Noului Ierusalim, care se va serba pe pământ, pe pământ nou şi cu oameni noi, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
Voi sta curând în sfat mare cu poporul Israel din vremea aceasta, că mare este taina acestui nume, Israel, şi te voi întreba iar, fiule, ce înseamnă acest nume?
Sculaţi-vă la lucru de cuvânt şi semănaţi cuvântul Meu pe pământ după cum vă va fi dat sorţul cel din cer, cel prin Duhul Sfânt împărţit, prin lucrarea Duhului Sfânt, în sobor de sfat ceresc. Să se adune tot trupul lui Israel, căci vin în sfatul lui Israel.
Te voi aduna, Israele, şi voi scrie carte de cuvânt, căci glasul cuvântului Meu se va lăsa din nou peste ieslea cuvântului, şi apoi peste tine, Israele. Vreau să te învăţ ce înseamnă să aibă creştinul harul lui Dumnezeu peste el şi în lucrul său cu Dumnezeu. Eu vreau să nu te las să te desparţi de Mine, popor hrănit cu harul Meu.
Se binecuvintează începutul şi sfârşitul sfatului de azi şi se înscrie în cartea cea de azi. Pace ţie, popor al lui Israel, popor al lui Dumnezeu! Pace ţie! în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, pace ţie, şi har ţie, Israele al Domnului! Amin, amin, amin.
03-06-1994
