Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului

Maica Domnului grăiește păstorilor turmei creștine a neamului român

Îmi așez pe pământ cuvântul și Mă scriu în cartea Mea cea de azi cu sărbătoarea cea pentru mama Mea Fecioara, pe care Tatăl Meu Savaot a rânduit-o să fie cale a venirii Mele cu trup pe pământ, și iată zi de amintire dulce, praznic împărătesc peste neamul creștinesc: intrarea în biserică a Maicii Domnului, iar Eu, Domnul, așez har și pace peste cetatea cuvântului Meu ca să intru și să-Mi las slava peste cetate, să-Mi las cuvântul, să intru cu el și cu mama Mea Fecioara, să intrăm în biserică și să înseninăm și să împrospătăm puterea turmei, și a celor ce o păstoresc pe ea, și iată, întărim credința cea pentru venirea Mea, căci trebuie credință pentru biruința cea asupra duhului potrivnic lui Dumnezeu, care de șapte mii de ani se luptă cu puterea cea de nebiruit a Făcătorului cerului și al pământului, o, și trebuie întărită credința în puterea lui Dumnezeu și trebuie biruit satana, căci așa este scris.

O, pace vouă, celor ce-Mi deschideți ca să intru cuvânt în carte! Pace vouă, celor din cetatea Mea de cuvânt! Îmi fac cale cu cuvântul și cu mama Mea Fecioara ca să intrăm în biserică și să stăm la masă de cuvânt cu turma și cu păstorii.

Așa se cheamă praznicul de azi, și intră Maica Domnului, intră cu Fiul ei Iisus Hristos, intră Domnul în biserica neamului român și înseninează duhul ei, spre nădejde mare și sfântă și de nebiruit, numai să găsesc credință și primire ca să-Mi las darurile, să-Mi las harul proaspăt, biruința cea plină de har, căci vremea dă să încerce turma lui Hristos, iar Eu, Domnul, sunt la veghe, am masă de cuvânt pe vatra neamului român, și de aproape șaptezeci de ani Îmi las pe acest pământ cuvântul, mai întâi tainic, și apoi descoperit acest izvor, și iată-Mă izvor de cuvânt peste pământ din mijlocul neamului român, drag lui Dumnezeu!

Și pace ție, țara Mea cea de azi, că în tine Mi-a așezat Tatăl calea venirii cuvântului Meu la sfârșit de timp, iar Eu vin cu sfinții, cu oștiri cerești vin, precum este scris să vin și să Mă slăvesc în cuvânt și să Mă fac cunoscut peste pământ cu cuvântul, cu numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu!

Întăresc acum harul credinței sfinte ca să Mă cunoască în acest cuvânt cei care îl vor afla și să se bucure de statul Meu la veghe, de împlinirea Scripturii venirii Domnului, și să zică tot neamul creștinesc: „Vino, Doamne!”, iar Eu să vin să hrănesc, să dăruiesc, să întăresc, să înviorez, să fac cer nou și pământ nou, să biruiesc pe satana și să-l iau pe om în lucrarea Mea, căci omul este dorul Meu cel de șapte mii de ani, iar el să se aplece și să-Mi vindece rana și să se așeze la loc, lângă Dumnezeu, cu Dumnezeu, și apoi înnoirea lumii, precum este scris.

Acum, mamă Fecioară, mama Mea, intrăm în biserică, mamă. Această zi de amintire a intrării tale în casa Domnului a fost înainte-mergătoare a tainei întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, care avea să se facă în lume prin tine, mamă, o, și te-au dat părinții tăi, te-au dat Domnului. Ai fost apoi în grija arhanghelului Gavriil și ți-a vestit el la plinirea vremii întruparea și nașterea Mea apoi, ca să se înnoiască iarăși lumea cea stricată prin păcat. Tu te-ai supus vestirii celei mari și ai fost dată în grija lui Iosif, verișorul tău cel după trup, ca să fie el păzitor și martor al fecioriei tale și slujitor ocrotitor atât la nașterea Mea cea mai presus de fire, cât apoi pe drumul spre Egipt, și la întoarcerea de acolo în pământul lui Israel, și a fost nevoie de credință pentru lucrările lui Dumnezeu, pentru tainele cele mai presus de fire ale împlinirilor cerești între oameni, o, și trebuie și azi să fie așa, că iată, coboară Domnul pe pământ cuvânt de naștere din nou a lumii, precum este scris să vină Domnul cu zecile de mii de sfinți, și trebuie credință și tot mai multă credință, că iată-l pe satana cât se desfășoară împotriva Mielului lui Dumnezeu, și lupta e mare și este scris să biruiască Mielul, o, și trebuie credință și iarăși credință mai mult decât în orice vreme, căci vremea e la sfârșit, nu e la început.

Și hai, mama Mea, fă-ți intrarea cu dulce cuvânt, mamă! Eu, Domnul, veghez și dăruiesc credință pentru primirea ta în mijlocul bisericii neamului român.

— Mă aplec și împlinesc cuvântul Tău, Fiule Iisus, că Tu ești Dumnezeul meu, Tu ești Păstor cu milă de turmă și mă trimiți din partea Ta.

Bat cu sfială, căci așa sunt cei din cer, și intru cu cuvântul în sfatul bisericii neamului român. Mai întâi mângâi cu dor duhul și trupul acestui neam. Grăiesc peste acest meleag, peste țara Fiului meu Iisus Hristos, țara venirii Lui cuvânt pe pământ la sfârșit de timp.

O, împrospătează-ți duhul și pacea și credința, iar copiii tăi să-ți fie cunună înaintea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, o, dulce țară a lui Dumnezeu Cuvântul! Ești binecuvântată încă de la facerea lumii pentru această vreme, și apoi binecuvântată acum două mii de ani, când Tatăl a ales pentru Fiul Său să fii țara venirii Lui cuvânt pe pământ la sfârșit de timp, căci țara lui Israel a lepădat pe Fiul lui Dumnezeu, iar tu ai fost atunci binecuvântată să fii țara Lui cea nouă, și de două mii de ani ai pecete creștină pe creștetul tău și ești însemnată și botezată cu numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh și te-ai păstrat în credință din tată în fiu până azi, și să audă satana și să vadă ce nume mare ai tu, ce sfântă alegere a fost să ai de la Dumnezeu, și să se teamă acest vrăjmaș față în față cu tine, cea binecuvântată aparte între neamuri!

Grăiesc peste tine cu duhul și cu limba graiului tău. Sunt mama Fiului lui Dumnezeu și te am sub ocrotirea mea așezată să stai și te iubesc cu mângâierea mea de peste tine și cu veghea pe care ți-o port, cu dragostea Fiului meu. O, întărește-ți credința în venirea la tine a Fiului lui Dumnezeu în slavă de cuvânt, căci credința este cea care poate totul, iar necredința înjumătățește biruința, și nu trebuie așa, ci trebuie să biruiești cu Domnul Dumnezeul tău Iisus Hristos, căci fără El peste tine mereu tu n-ai mai fi fost acum, că te-ar fi pierdut de tot neamurile păgâne din jurul tău, dar tu ești o minune, ești o binecuvântare și ai fii frumoși, și ai părinți în cer, care au biruit pe satana și pe toți dușmanii tăi și sunt mari în cer părinții acestui neam și lucrează de deasupra biruința cea de la Dumnezeu pentru tine, o, țară a iubirii Fiului meu.

O, ce frumoasă ești în cer! Este și în cer o Românie. Ce slăviți sunt părinții și fiii neamului român în cer, ce trecere au, ce mult lucrează, ce mult doresc ei pentru biruința Domnului nostru Iisus Hristos! O, ești frumoasă pe pământ prin neamul creștinesc din mijlocul tău, și nu este neam mai mare și mai tare între neamuri ca și neamul creștinesc, neamul Domnului! Harul Domnului îți va întări frumusețea și strălucirea și vor vedea popoarele acest har, precum este scris despre cea binecuvântată să fie munte al lui Dumnezeu, înălțime de slavă în mijlocul popoarelor de pe pământ, acum, la sfârșit de timp. O, cine este să priceapă aceasta?

Te mângâi cu cuvântul păcii Domnului. Pace ție! Cu dulce cuvânt te înfășor și spun: Binecuvântată să fii între popoare! Pacea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh să se reverse din tine peste pământ, să odrăslească pământul viță de neam creștinesc, după rânduiala cea de la începutul bisericii lui Hristos pe pământ, și să fie iarăși ca la început, un singur fel de biserică, și să se întărească această minune, o turmă, și Păstorul Hristos peste ea, iar turma Sa să nu fie în afara rânduielii bisericii de la început, căci vai oilor fără păstor peste ele!

Stau cu voi acum la masă de cuvânt, păstori ai turmei lui Hristos. Deschideți-vă brațele și îmbrățișați turma Domnului, ocrotiți-o de lupi, de duh rătăcitor și dezbinător, de necredință, de tot ce este străin de cer ocrotiți turma bisericii acestui neam creștin de două mii de ani, care a rămas aici din pricina credinței sfinte din neam în neam! Ridicați rugăciuni vii pentru împlinirea Scripturilor, pentru paza turmei și pentru biruința ei de partea lui Dumnezeu! Îndulciți duhul ei cel creștin! Întăriți crucea ca armă sfântă și biruitoare cu putere mare asupra lui satana și a duhului antichrist, neastâmpărat acest duh!

Coboară Domnul cuvânt pe pământul român de aproape șapte zeci de ani prin acest izvor, iar acum trebuie biruința să se arate prin biserică, precum este scris, prin voi, care aveți lucrare de păstorire a turmei. O, nu vă temeți că nu veți putea peste acest timp amenințător. Postul și rugăciunea cea cu putere în ea sunt armele tăriei sfinte, o, și n-a fost să nu poată vreodată această putere, iar acest neam și biserica din el are Cuvântul lui Dumnezeu, are glasul Domnului acum peste el aici, și poate Domnul și pot creștinii.

Hai să stăm la veghe împreună, hai să lucrăm lucrare sfântă, să ridicăm biruitor pe Mielul Care stă în luptă cu fiara! Hai, copii români, hai păstori, hai să-L ținem pe Domnul în față și să întețim biruința cu El și să păzim turma de sfâșiere, ba chiar să-i adunăm iarăși pe cei răzlețiți de turmă și de păstorii ei.

Să te certe pe tine, Domnul, satano, iar tu să te depărtezi cu toată lucrarea ta cea neagră asupra meleagului şi neamului român, că n-ai tu loc aici! Aici e Domnul cu lucrarea Sa cea sfântă, iar tu cuminţeşte-te şi ascultă de cuvântul lui Dumnezeu, de Cel ce a făcut cerul şi pământul şi omul! Şi acum depărtează-te! Mama lui Hristos îţi spune ţie, depărtează-te de pământul român şi de fiii acestui neam pecetluit cu pecetea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh! Amin.

Voi, păstori ai turmei creştine a neamului român, fiţi pildă de credinţă în zilele acestea. Aşezaţi turma sub pecetea binecuvântărilor cerești, și stați cu brațele desfăcute pentru îmbrățișarea celor păstoriți de voi, ca să vadă lucrarea lui antichrist credința voastră pentru turmă și pentru țară. Turma creștină n-are de pe pământ ocrotire decât de la voi, iar din cer, de la Noi. Vă trebuie iubire și credință, iar eu vi le înmulțesc ca să fie din destul, că sunt mamă, care plânge și veghează pentru copiii lui Hristos.