Calea Mea între cer și pământ se face cuvânt și se așează în cartea sa, și este taina lui Dumnezeu această lucrare de cuvânt, ca să fie Dumnezeu aproape de pământ și ca să-Și gătească mereu, mereu ziua slavei, că trebuie să vină această zi și să se mărturisească prin împlinirile ei scrise în Scripturi, așa cum toate cele scrise despre Mine pentru vremea cea de acum două mii de ani s-au împlinit întocmai, și toate vin la vreme spre împlinirea lor cu sau fără așteptarea oamenilor de pe pământ, că iată, oamenii nu dau să știe că Eu, Domnul, nu stau, și merg și tot merg, căci am spus: «Eu sunt Calea», și trebuie să aibă oamenii de unde să învețe calea și mersul spre ea și pe ea apoi, și mai trebuie să vrea oamenii să învețe că fără această căutare nu dau de calea lor spre Dumnezeu.
Cu duhul păcii Mele Îmi întăresc calea și mersul pe cale, ca să Mă așez cuvânt pe pământ și în ziua aceasta de praznic sfânt, căci acum două mii de ani am fost purtat în brațe de bătrânul Simeon la patruzeci de zile după nașterea Mea, și a grăit el prin Duhul că mulți se vor împotrivi și se vor prăbuși așa, și iarăși, mulți se vor ridica la acest semn, și multor inimi li se vor descoperi gândurile, o, și așa a fost primirea Mea în templul Domnului când M-a dus mama Mea Fecioara spre închinare înaintea lui Dumnezeu.
Îmi întăresc pacea și mersul pe cărare și vin cuvânt în carte și grăiesc. O, fiilor care-Mi deschideți, țineți aproape cerul de pământ, măi fiilor, că strigă pământul la cer, și tot ce este pe pământ strigă la cer fără să se știe aceasta de cele și de cei de pe pământ. Tot binele cel așteptat de toți și de toate este în cer, dar omul de pe pământ nu știe să caute spre cer, de unde vine toată izbăvirea, toată liniștea, toată pacea, tot binele. Voi însă știți aceasta și de aceea vă spun și fac îndemn spre voi: țineți aproape cerul de pământ, fiilor! O, fiți plini de veghe pe pământ, că nu mai este duh de veghe între om și Dumnezeu, nu mai stau oamenii pe pământ în așteptarea Domnului Iisus Hristos, iar Eu am spus pe pământ când eram: «Privegheați!», așa am spus.
O, pace vouă, fiilor! Întăriți această pace peste fiii și fiicele poporului cuvântului Meu și țineți cerul aproape de pământ, și nici un fel de lucrare să nu fie mai mare și mai multă ca și aceasta între cei ce s-au voit cu Dumnezeu prin acest cuvânt de veghe în calea venirii zilei Domnului, zi care va fi de bucurie pentru mulți, iar pentru alții mulți nu, o, că nu știe omul taina bucuriei, de vreme ce n-o lucrează pe ea cu înțelepciunea cea de sus pentru om, că nu ceea ce este albastru și boltă albastră deasupra pământului e cerul și cele ale cerului, o, nu, dar de unde să știe oamenii cum să înțeleagă cerul și locașul ceresc și toate tainele cerești, și de unde să le știe dacă nu are omul dor de Dumnezeu, în Care el crede și atât, și nimic mai mult?
O, nu e numai atât Dumnezeu, nu e de ajuns cât știe și înțelege omul despre Dumnezeu și locașul Său, despre cer și cele cerești. Toate cele făcute de oameni pe pământ le acoperă mintea ca să nu mai caute cu ea pe cele veșnice, care sunt și așteaptă de pe pământ. De aceea Mă aplec și îi rog pe cei ce Mă știu venit pe pământ în acest cuvânt ceresc, îi rog să-și poarte mintea spre cele din cer, spre Cel ce a făcut cerul și pământul și omul și toate cele păstrate în cer pentru cei ce le vor alege ca bucurie a lor pe pământ.
Voiesc cu mare așteptare să-i privesc și să-i văd pe cei ce Mă iau din acest cuvânt, să-i văd că au căutarea spre cer și că au mângâierea celor nădăjduite de ei cu multă credință, că dacă-și lasă mintea la voia întâmplării așa le este și lucrarea, iar Eu privesc să le văd lucrarea minții și să văd cu ce trag ei, că este scris despre Mine că voi fi spre prăbușirea sau spre ridicarea multora, și nu voiesc ca acest cuvânt să arate că în mijlocul celor ce cred în Mine prin el sunt de două feluri cei ce cred și aleg, o, că lesne îi este lui satana să-l îndulcească pe creștinul credincios să nu caute spre cer cu așteptare și cu dor, ci să stea doar ca pe pământ și atât cu lucrarea sa.
O, fiilor, trebuie întețită tot mai mult venirea Mea cuvânt pe pământ, venirea Domnului cu sfinții, dar trebuie să vorbiți mult cu Domnul și cu sfinții, măi fiilor, cu mult mai mult decât vorbiți între voi frate cu frate. Numai așa va căuta inima omului spre binele lui, iar altfel omul așteaptă în zadar pentru el de la Domnul. Acum două mii de ani bătrânul Simeon a trăit viață lungă așteptând semnul cel ceresc, și a primit pe Domnul Prunc în brațe și a văzut cu ochii lui pe Cel așteptat din cer să vină. O, tot așa așteptare să fie și în cei ce sunt popor al cuvântului Meu, că altfel este cel ce așteaptă pe Domnul, altfel decât cei ce nu-L așteaptă și nu-I lucrează așteptarea, căci această așteptare are lucrare mare, fiilor, mare și frumoasă foarte, măi fiilor.
Vă mângâi învățându-vă lucrarea mângâierii și vă spun: țineți aproape cerul de pământ, țineți pe Domnul aproape cu voi în toată vremea, că altfel sunt cei ce lucrează aceasta, altfel decât cei ce nu au pe Domnul cu ei. Iubirea să vă fie lucrarea, și apoi sfiala sfântă, răbdarea cea roditoare de mântuire, bunătatea, vorbirea aleasă, fiilor, și toate întru sfințenia duhului, a sufletului și a trupului, ca niște fii înțelepți, ca fii ai lui Dumnezeu, care se deosebesc cu multul de fiii oamenilor, de cei ce nu caută cu Dumnezeu și după Dumnezeu cu pașii duhului lor.
Nașterea de sus este lucrarea fiilor lui Dumnezeu, și de aceea trebuie să țină ei tot timpul cerul aproape de pământ, aproape de ei și cu ei, și să ia ei din cer, ca unii care cunosc de unde să-și ia hrana și învățătura, iar școala să le fie statul cu Dumnezeu, și statul cu Dumnezeu să le fie școala, ca să învețe mersul pe cale, mersul cu Dumnezeu, căci fiii oamenilor nu au de unde să învețe acest mers, și le trebuie trezire din cer ca să aleagă ei calea, iar calea este Dumnezeu și toate de pe ea pentru om.
Un crâmpei de cuvânt am așezat și azi în carte în zi de praznic împărătesc, și învățați, fiilor, carte și țineți departe de voi tristețile care dau să vă piardă seninul inimii și al privirii și al păcii și al sănătății, măi fiilor.
O, luați din cer mângâieri! Duhul Sfânt Mângâietorul este darul pe Care vi l-am promis ca să vă fie de mângâiere vouă. Luați și puneți peste voi din El, luați din cer, fiilor! Voi să nu fiți ca oamenii și atât. Voi să fiți ca fiii lui Dumnezeu, și tot așa să aveți și viața și fața și gândul și mișcarea și rodul, și fiți ca Dumnezeu, fiilor.
O, feriți-vă tot timpul de asemănarea cu omul și sârguiți-vă să fiți asemenea Mie, măi fiilor. Mă aveți pe Mine model, și nu vă puteți dezvinovăți că nu aveți de unde să învățați ca să fiți ca Dumnezeu. O, nu uitați că Eu, Domnul, n-am judecat, n-am învinuit pentru Mine pe altul, n-am căutat dreptatea Mea, n-am urât, ci am iubit, n-am fost aspru, ci blând am fost, și numai viața am căutat-o pentru toți. Așadar, îndeletniciți-vă până la unul să dați din lucrarea voastră pe cele ale omului vechi și înnoiți-vă zi după zi după modelul Meu, fiilor.
O, măi fiilor, se apropie vremea postului mare, și toți cei ce Mă cunosc și Mă iau din acest cuvânt trebuie să învețe să postească mai întâi de cele ce nu-i aseamănă cu Dumnezeu, și numai apoi să postească de bucate, numai apoi, fiilor, căci cei se apucă să postească de bucate și atât, sunt neștiutori ai vieții de creștin și ai orânduielilor sfinte pentru cei ce sunt creștini.
Privirea Mea, auzul Meu, Duhul Meu vă măsoară mereu, și toate se fac fotografie a celor lucrate de voi. Toate să le sfințiți, ca să fie sfinte toate în voi și din voi, o, și toate mărturisesc ai cui fii sunteți, fiilor.
Acum, pace vouă! Mângâiați pe Domnul cu duhul pocăinței, fiilor. O, să nu vă părăsească acest duh nici o clipă, fiilor și să cunoașteți când el v-ar părăsi. Ajutați-vă unul pe altul să rămâneți în duhul pocăinței. Grăiți între voi cu cuvinte de pocăință de la unul la altul și stați în duhul pocăinței și al răbdării sfinte pentru pocăință, iar Eu voi aștepta de la voi rodul iubirii, mereu, mereu acest rod îl voi căuta la voi și îl voi aștepta între voi și de la voi, o, fiilor. Amin, amin, amin.
15-02-2021
