Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a patra după Paşti, a slăbănogului

Vin să-Mi ud grădiniţa cu apa cea cerească. Vin cu ploaie de Duh Sfânt peste semănătura Mea care dă rod. Vin cum iese grădinarul să-şi cerceteze ogorul şi să lucreze peste el ca să rodească rod bun şi ceresc, căci Eu sunt grădinar din cer. Amin.

Pace ţie, poporul Meu! Pace ţie, ogorul Meu, şi pace prin tine peste ţara Mea de nuntă, că aşa o am pe România. Ea e ţara Mea de nuntă, că în ea nuntesc. Nuntesc şi iar nuntesc cu tine, poporul Meu mireasă. Lucrăm peste România, fiindcă ea este cea din nou aleasă, căci cu via Mea cea dintâi n-am ieşit la rod. Dacă Eu nu veneam din cer la Israel, la via Tatălui Meu, Israel nu mai avea rod, nu mai era via Tatălui Meu, din care să iasă strugure copt, căci via aceea a rodit numai aguridă, după cum este scris că «a fost ruptă şi culcată la pământ, şi a fost sădită în pustie, în pământ sec şi fără apă, şi din ea a ieşit foc şi a mistuit rodul ei şi n-au mai rămas în ea coarde tari pentru sceptre regale. Ea a fost o leoaică şi s-a odihnit între lei şi şi-a alăptat puii săi, dar puii săi au mâncat oameni, şi ea a fost dusă în robie de cei străini ai ei». Şi M-a trimis Tatăl pe Mine din cer, ca să Mă fac rod din cer în Israel, şi să nu fie fără rod şi fără vin via Tatălui Meu. Israel a fost sădirea Tatălui Meu, dar poporul acela n-a voit să poarte rod pentru Tatăl Meu, Care îl sădise. Şi am venit, trimis de Tatăl la tine, poporul Meu, şi am făcut din ţara ta, ţara Mea de nuntă, căci aşa a voit Tatăl Meu, şi din ţara Mea de nuntă a făcut Tatăl Meu leoaică, şi ea a născut lei şi pui de lei. Ea a născut un popor de fii ai lui Dumnezeu, şi din cuvântul Meu i-a născut, că Eu am venit cuvânt din cer peste ţara Mea de nuntă, că Mi-a dat-o Tatăl să fie a Mea, şi la naşterea ei pe pământ M-am născut şi Eu din Tatăl pe pământ, şi am fost viţă nouă din cer sădită pe pământ, şi ramurile Mele s-au întins pe tot pământul şi au ajuns în România, care abia era născută, şi din pruncia ei Mi-a fost dată de Tatăl, şi ea era taina Tatălui Meu, via cea nouă a Tatălui Meu, şi din ea s-a născut popor de regi şi de voievozi, şi Tatăl Meu a ocrotit-o pe ea ca să te poată naşte pe tine din ea, pe tine, poporul Meu mireasă, pe tine din Mine, Cuvântul lui Dumnezeu, din Mine, Leul Cel din seminţia lui Iuda, rădăcina lui David, după cum este scris de Mine, împăciuitorul, Care trebuia să vin.

De pe vremea lui Avraam, Isaac şi Iacov, de pe atunci s-a scris că «voi veni şi îmi voi lega asinul de viţă, iar pe mânzul asinei, de coarda viţei; şi îmi voi spăla în vin haina Mea, şi în sânge de strugure veşmântul Meu, şi ochii Mei vor scânteia ca vinul; şi dinţii Mei vor fi albi ca laptele». Şi când s-a proorocit aşa în Israel, Duhul Meu a grăit atunci despre început şi despre sfârşit. Am spus pentru Israel cel de la început că voi veni la el şi îmi voi lega asinul de viţă şi îmi voi spăla în vin haina Mea şi ochii Mei vor scânteia ca vinul, şi am spus pentru Israel cel dintre neamuri, cel de la sfârşit, că-Mi voi lega mânzul asinei de coarda viţei şi îmi voi spăla în sânge de strugure veşmântul Meu, şi dinţii Mei vor fi albi ca laptele.

Nimeni nu ştie să tâlcuiască Scripturile Mele. Limbile Duhului Sfânt nu ştie nimeni să le tălmăcească şi să zidească prin ele pe Dumnezeu în om, căci am vorbit atunci de vremea mâniei Mele şi de vremea îndurării Mele, căci pe Israel M-am mâniat pentru necredinţa lui şi pentru nelegiuirile lui şi pentru nepăsarea lui faţă de Dumnezeu, că el în loc să slujească lui Dumnezeu slujea idolilor. Cel ales de Dumnezeu ca să fie viţă de soi slujea diavolilor cei făcuţi de el, iar de Israel cel din neamurile pământului M-am îndurat cu îndurare mare şi l-am numit cu nume nou, l-am numit român pe cel ales de Tatăl Meu pentru Mine ca să-Mi fie popor de viţă nouă, de viţă din cer, şi să-Mi leg mânzul asinei de coarda viţei lui şi să-Mi spăl în sânge de strugure veşmântul Meu. Eu să fiu viţa, iar el coardele, aşa cum am spus celor din Israel, rămăşiţei care s-a ales cu Mine: «Eu sunt viţa; voi, mlădiţele».

I-am ales pe cei de azi şi am plecat cu ei spre neamuri, că Israel n-a voit cu Dumnezeu, şi a fost dezrădăcinat şi a fost sădit în loc pustiu şi însetat şi s-a amestecat printre neamurile pământului. Dar voiesc să-l înţelepţesc şi să-l aduc la dragostea dintâi când părinţii lui, Avraam, Isaac şi Iacov, Mă iubeau şi Mă vesteau că voi veni ca împăciuitor la sfârşitul vremii. Amin.

Am venit acum două mii de ani şi Mi-am legat asinul de viţă şi Mi-am spălat în vin haina Mea şi ochii Mei au scânteiat ca vinul. Dar via Tatălui Meu nu M-a recunoscut de Stăpân venit de la Tatăl, şi M-a tăiat, şi M-a pus alături de cei nelegiuiţi, şi Mi-am spălat în vin haina Mea, căci Israel, via Mea, nu M-a primit, şi ochii Mei au scânteiat ca vinul, căci ca unul beat de vin M-am mâniat pe Israel, M-am mâniat pe via Mea, şi ea a fost culcată la pământ, şi peste ea au trecut trecătorii şi au călcat peste ea. Şi am venit iar, căci s-au scurs două mii de ani de atunci de când cei din Iudeea au fugit la munţi, după cum Eu rostisem cuvânt. S-au scurs două mii de ani, şi Eu am spus de pe atunci pentru vremea aceasta că «soarele se va întuneca, şi luna nu-şi va mai da lumina ei, şi stele vor cădea din cer, şi se vor zgudui puterile cerurilor, şi se va arăta semnul Fiului Omului, şi se vor boci neamurile pământului văzându-Mi slava. Şi voi trimite pe cei aleşi ai Mei la cules, cu sunet mare de trâmbiţă ca să-Mi adun pe cei ce vor fi ai Mei dintre neamuri». Şi iată, ca în zilele lui Noe oamenii beau şi mănâncă şi nuntesc, şi unul va fi luat, şi unul va fi lăsat, după cum este scris, căci puţină veghe este pe pământ pentru venirea Mea, şi nimeni nu se aşteaptă să vin ca să-Mi leg mânzul asinei de coarda viţei şi să-Mi spăl veşmântul în sânge de strugure.

Scris este pentru vremea aceasta că voi veni şi Mă voi numi Cuvântul lui Dumnezeu. Este scris în Scripturi, dar cine să le spună oamenilor despre venirea Mea cea de a doua? Nu mai sunt învăţători pe pământ ca să le spună oamenilor de venirea Mea cea de a doua. O, nu mai e nimeni ca să spună că vin, şi Eu încă de acum două mii de ani am spus: «Vin curând!», şi am spus miresei Duhului Meu să spună: «Vino, Doamne, vino!».

Nu mai vorbesc preoţii bisericii despre cartea lui Ioan căruia M-am arătat ca să-Mi vestesc vremile venirii Mele. I-am arătat lui Ioan venirea Mea în cuvânt, şi el a scris aşa: «Am văzut cerul deschis, şi pe Cel Credincios şi Adevărat venind pe cal alb ca să Se războiască pentru El, pentru adevăr, căci El este adevărul; şi ochii Lui, ca para focului; şi pe capul Lui, multe cununi; şi nume scris, pe care numai El îl înţelege; şi pe El, veşmânt stropit cu sânge; şi oşti din cer, venind după El pe cai albi; şi din gura Lui iese sabie ascuţită care loveşte cu ea, şi păstoreşte cu toiag de fier şi calcă pe teascul vinului aprinderii mâniei lui Dumnezeu, şi numele Lui se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, nume scris pe haina Lui şi pe coapsele Lui: împăratul împăraţilor şi Domnul Domnilor». Aşa am vestit Eu prin Ioan, robul Meu, ca să ia învăţătorii carte din cer şi să înveţe pe oameni venirea Mea şi cuvântul Meu cu care am spus: «Vin curând!». Şi te-am ales pe tine, poporul Meu mireasă, şi ţi-am dat din Duhul Meu şi ţi-am spus: «Vin curând!». Iar tu, mireasă a Duhului Meu, să zici mereu: „Vino, Doamne!”, să zici, iubito, să zici să vin, că nimeni nu mai zice în Duhul Meu: „Vino, Doamne!”. Tu eşti coarda Mea de viţă nouă, iar Eu sunt viţa, şi Mi-am legat mânzul asinei de coarda viţei Mele şi te-am logodit cu Mine, Cuvântul lui Dumnezeu, şi ţi-am spus să Mă dai oamenilor spre viaţă veşnică şi am ieşit cu tine la cules, poporul Meu mireasă. Merg cu tine din loc în loc, din timp în timp între oameni, după cum este scris în Scriptura care spune: «Aceştia sunt cei care merg după Miel oriunde Se va duce; aceştia sunt cei răscumpăraţi dintre oameni, pârgă lui Dumnezeu şi Mielului». Iar Eu umblu prin mijlocul cerului de la o margine la alta şi binevestesc Evanghelia veşnică celor ce locuiesc pe pământ, şi strig: temeţi-vă de Dumnezeu şi vă închinaţi Celui ce a făcut cerul şi pământul, că vin curând ca să judec întru dreptate neamurile, şi Duhul şi mireasa zic: „Vino!”.

O, vin să-Mi ud grădina Mea de flori vii. Vin cu apă cerească. Cu ploaie de Duh Sfânt vin peste tine, poporul Meu mireasă. Vin să tâlcuiesc Scripturile pentru cei ce nu ştiu ce am spus Eu prin Scripturi. Am grăit în tine cu omul bisericii şi i-am spus: omule al bisericii, am să-ţi trimit carte prin fiii cuvântului Meu, şi am să-ţi tălmăcesc limbile Duhului Sfânt, care sunt scrise în Scripturi, că tu cauţi în Scripturi numai carne, numai fire, nu cauţi Duh Sfânt. Vin să te întreb: de ce nu cauţi pe Duhul Sfânt? De ce nu cauţi sfinţenia în Scripturi? De ce nu faci ca Toma, să iei şi să pipăi cuvântul Meu, care are puterea Mea în el? O, ceea ce a fost, iarăşi este, şi vin să tălmăcesc Scripturile, căci mai întâi vestesc, şi apoi împlinesc.

Stau în mijlocul poporului Meu credincios şi Mă fac cuvânt din cer şi tălmăcesc Scripturile Mele, ca nimeni să nu poată spune că n-a ştiut ce am spus Eu atunci şi acum. Sunt gata să Mă las descoperit în toată slava Mea, dar cei ce au pus mâna pe cheile împărăţiei cerurilor, au pus sub obroc Scripturile venirii Mele cea de a doua, şi fac şi aceştia ca vierii care n-au primit pe stăpânul viei, dar Stăpânul viei vine, că a sosit culesul, şi va fi cules tot rodul cel bun, iar nerodirea se va alege deoparte, cu fiii ei. Cuvântul Meu este culegătorul rodului său, iar cel ce este de la Dumnezeu, va asculta cuvântul Meu şi va crede, şi va fi cules. Amin.

O, omule al bisericii, iată, cuvântul Meu este adevărul. Am spus că-ţi voi trimite carte prin fiii cuvântului Meu şi îţi voi tălmăci Scripturile, limbile Duhului Sfânt care au scris Scripturile prin oameni sfinţi. Vin să te întreb de ce nu cauţi Duh Sfânt în Scripturi? Cel ce nu voieşte să fie sfânt cu duhul şi cu trupul, acela calcă poruncile Mele, acela tălmăceşte Scripturile după a lui socotinţă, şi unul ca acela găseşte în Scriptură să mănânce carne, iar Eu am zis: «Ferice de cel care nu se sminteşte întru Mine, întru cuvintele Mele». Am zis pe vremea trupului Meu: «Nu este nimic din afară de om care intrând în el să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă». Iată, această Scriptură o răstălmăciţi voi, oameni ai bisericii; aceasta şi altele ca aceasta. Aşa găseşte omul prilej de sminteală în voi, şi de aceea zice Scriptura că sunteţi călăuze oarbe. Ce să învăţaţi voi pe oameni de Mine dacă nici voi nu credeţi în Mine? Veniţi la poarta cuvântului Meu şi nimeni nu e mai necredincios ca voi. Voi vorbiţi cel mai urât, voi vă daţi cei mai tari, cei mai mari, dar voi nu căutaţi Duh Sfânt. Ziceţi că Eu sunt demon, că Eu sunt îngerul întunericului. O, dacă aş fi îngerul întunericului v-aş învăţa întunericul prin acest cuvânt, dar Eu vă învăţ lumina Tatălui Meu. Dar iată, voi sunteţi cei ce învăţaţi pe oameni întunericul şi le ziceţi că ce intră în gură nu spurcă pe om şi că toate bucatele sunt curate. Iată, scriu carte pentru voi şi vă spun că bucatele nu sunt carne. Bucatele sunt bucate şi carnea e carne. Bucatele sunt ceea ce am spus Eu de la început să mănânce omul, iar ceea ce mănâncă omul, îşi ia singur, nu-i dau Eu, că Eu i-am dat, şi omului nu i-a plăcut şi a mâncat carne, şi când am văzut aşa, ce puteam să-i mai fac omului? Nu puteam, aşa cum nici cu voi nu pot, nici cu voi, cei care ziceţi că sunteţi slujitorii lui Dumnezeu. Nici cu voi nu pot, nici în voi nu pot să Mă sfinţesc. Voi fugiţi de cuvântul care vine cu Mine din Tatăl şi care dă viaţă oamenilor. Cuvântul Meu este adevărul. De ce nu-l luaţi ca să-l puneţi peste oameni şi ca să le daţi viaţă din viaţa Mea? Dar voi le daţi viaţă din viaţa voastră, iar voi sunteţi păcătoşi. O, de ce nu vreţi voi mântuirea oamenilor aşa cum am voit-o Eu? Eu n-am făcut ce faceţi voi. Voi staţi ascunşi de oameni, şi când ieşiţi la ei vă daţi slujitori ai Mei şi stăpâni pe oameni. Mă retrăgeam şi Eu dintre oameni şi dintre ucenicii Mei şi Mă ascundeam să Mă rog Tatălui Meu pentru ai Mei, şi apoi veneam iar în mijlocul oamenilor cu cuvântul vieţii veşnice. Dar voi când staţi ascunşi de oameni vă duceţi şi vă desfătaţi şi mâncaţi şi beţi, şi nu faceţi ce am făcut Eu, Care plângeam la Tatăl pentru om.

De ce nu primiţi cuvântul Meu? Oare, pentru că fiii cuvântului Meu sunt mici şi fără rang? Dar nu ştiţi voi Scriptura care spune că «Dumnezeu este în sfatul drepţilor»? Acolo vă temeţi voi de frică? Acolo unde nu este frică? Acolo, unde Eu sunt în sfatul drepţilor? Scris este în Scripturi: «Domnul a privit din cer peste fiii oamenilor ca să vadă dacă este cel ce înţelege, cel ce caută pe Dumnezeu, dar toţi oamenii s-au abătut şi s-au făcut netrebnici până la unul. Dar vor cunoaşte toţi cei ce lucrează fărădelegea, toţi cei ce mănâncă pe poporul Meu ca pâinea, că Eu sunt nădejdea săracului, dar voi aţi ruşinat sfatul săracului şi v-aţi temut de frică acolo unde nu este frică». O, de omul rău şi păcătos nu vă este frică, dar de omul care trăieşte în voile Mele, de acela vă e frică. O, sunteţi fricoşi şi v-aţi pus paravan pe câţiva preoţi despre care ziceţi voi că sunt buni şi cereşti pe pământ, şi apoi ziceţi că sunteţi cu Mine, dar şi pe aceştia i-aţi forţat să lovească în cuvântul adevărului, care vine cu Mine în vremea aceasta, vine cuvântul ca să judece fărădelegea de pe pământ, căci aşa am spus: «Nu Eu, ci cuvântul vă va judeca».

Vă scriu carte şi vă spun să nu mai răstălmăciţi Scripturile Mele. Ele sunt ale Mele şi ale celor ce le iubesc pe ele făcând voia Mea, care este scrisă în Scripturi. Am zis că: «Nimic din afară de om nu spurcă pe om intrând în el». Şi ce este această Scriptură? Iată, vin tălmăcitor în casa Tatălui Meu şi citesc încă o dată şi încă o dată din Scripturi şi tălmăcesc: cele din afară de om care intră în om, acelea nu sunt omul, şi sunt din afara lui, nu din el. Acelea intră din afară şi se întorc tot în afară pe calea pântecului. Calea pântecului este pentru cele din afara omului care ies din om tot pe calea pântecului, bucatele fiind toate curate, dar ceea ce iese din om, iese din inimă şi spurcă pe om. Inima spurcată de păcat dă din ea cele rele ale ei, dă din ea cugete rele: desfrânări, ucideri, hoţii, lăcomii, viclenii, înşelătorii, minciuni, pizme, trufii şi uşurătate, şi toate acestea spurcă pe om, spurcă duhul şi trupul omului, căci ies din om, şi nu vin din afara lui aşa cum vin bucatele pe calea pântecului şi ies din om pe aceeaşi cale. Şi de ce am spus Eu aşa în ziua aceea când am spus? Am spus pentru cei ce se dădeau sfinţi în casa Tatălui Meu, pentru cei ce se credeau curaţi prin spălare cu apă pe mâini, dar în ei cugetau să Mă ucidă şi să pună la întuneric cuvântul lui Dumnezeu, care vădea fărădelegea lor. Am spus aşa pentru omul fariseu care-şi spăla partea cea din afară, iar cea dinăuntru o lăsa plină de lăcomie. Inima nu şi-o spăla, ci numai mâinile, de teamă să nu cumva să intre ceva necurat în el. Pentru un aşa om, mâna nespălată e mână necurată, după datina bătrânilor, porunci omeneşti care dau la o parte poruncile dumnezeieşti desfiinţându-le cu datinile date de oameni.

O, de ce am spus Eu că bucatele sunt toate curate? O, mare este acest adevăr. Nimic pe pământ nu poate săvârşi păcat, în afară de om. Omul cel dintâi între făpturi a săvârşit păcatul, şi prin om s-a întâmplat căderea şi a făpturii şi a firii. Numai omul era mare, numai el era pus stăpân peste toate cele făcute de Dumnezeu. Omul este cel ce poate sfinţi şi preţui, şi tot omul este cel ce poate spurca sau poate dispreţui, şi de aceea am spus că nimic din afara omului nu poate spurca pe om dacă intră în el. Dar când am spus, era vorba de bucate, de spălarea mâinilor înainte de masă, de mâinile care se numesc spurcate dacă nu sunt spălate după datina oamenilor. Şi iată ce face omul bisericii! în loc să înveţe pe cei mulţi, care trăiesc în necurăţiile inimii lor, omul bisericii răstălmăceşte Scriptura şi nu se teme de cuvântul care va judeca pe cel ce nu înţelege.

Vin preoţi şi arhierei la poarta cuvântului Meu, vin să-şi arate înţelepciunea cea din Scripturi şi zic că Eu i-am spus lui Petru că nimic nu e necurat din ce a binecuvântat Dumnezeu. Dar Eu i-am spus lui Petru că toate câte Dumnezeu curăţeşte, să nu le numească el spurcate. Petru era iudeu, şi nu mâncase nimic necurat şi spurcat, şi nu înţelegea de ce glasul Meu de trei ori l-a îndemnat să mănânce cele ce nu se cuveneau a fi mâncate. Şi pe când el nu se dumirea întru sine ce ar putea însemna vedenia de la Domnul, au venit bărbaţii trimişi de Cornelie sutaşul ca să-l caute, iar Duhul Domnului i-a zis: «Iată, trei bărbaţi te caută şi sculându-te, mergi cu ei şi nu te îndoi, că Eu i-am trimis». Şi s-a dus Petru la Cornelie, şi le-a zis celor din casa lui: «Voi ştiţi că nu se cuvine unui bărbat iudeu să se unească cu cel de alt neam. Dar Domnul mi-a arătat să nu numesc pe nici un om spurcat sau necurat, şi cu adevărat înţeleg că Domnul nu este părtinitor, ci în orice neam, cel ce se teme de El şi face dreptate, este primit de El».

Iată ce faci tu, omule al bisericii! Te încumeţi să amesteci bucatele cu făpturile. Apostolii Mei când au fost surprinşi de iudei că mănâncă cu mâinile necurate şi nespălate, nu aveau la masa lor carne, şi aveau bucate creştineşti şi nu păgâneşti. De aceea am zis Eu aceste două cuvinte: „creştin” şi „păgân”, dar voi amestecaţi, şi nu ţineţi seama aşa cum a ţinut Petru când a zis: «Dumnezeu mi-a arătat să înţeleg că El nu este părtinitor, ci în orice neam, cel ce se teme de El şi face dreptate, este primit de El». Iată, cel ce nu se teme de Domnul, pe acela nu-l primeşte Domnul, că nici nu vine după Domnul unul ca acela, ci vine numai acela care se teme şi face dreptate, şi căruia Domnul îi iese în cale ca să-i dea după faptele lui. Aşa să înţelegeţi voi Scriptura, şi nu cum vreţi voi, oameni ai bisericii. Vă scriu carte, că văd că nu aveţi înţelepciune chiar dacă staţi pe masă cu Scriptura şi cu ea învinuiţi pe fiii dreptăţii şi ziceţi că ei opresc căsătoriile şi întrebuinţarea bucatelor, pe care Domnul le-a făcut ca să se ia cu mulţumire. Vin şi cu această Scriptură în calea voastră şi v-o tălmăcesc Eu; Eu şi nu fiii cuvântului Meu, pe care voi îi prigoniţi dintre voi; îi prigoniţi cu faptele voastre cele rele pe care le faceţi, căci aţi făcut din locaşurile sfinţite de părinţi, locaşuri ale voastre, în care săvârşiţi fărădelege şi lăcomie şi blasfemie, iar poporul Meu cel drept a fugit de voi, că scris este: «Fugi, poporul Meu, de cel ce lucrează fărădelegea înaintea Mea». Au fugit de voi copiii Mei, dar nu cum spuneţi voi că s-au rătăcit. Voi sunteţi cei ce aţi rătăcit de la căile dreptăţii, de la ortodoxie şi de la credinţă, şi Eu am văzut din cer, de lângă Tatăl, şi am venit cuvânt pe pământ ca să judec fărădelegea de pe pământ. Am venit, şi Mi-am dat popor deoparte şi lucrez prin el ortodoxie peste oamenii care nu mai au păstori, lucrez ca să nu piară credinţa cea dreaptă, să nu piară ortodoxia dintre oameni. Voi ziceţi că fiii cuvântului Meu sunt rătăciţi şi că nu ascultă de voi şi că nu se supun vouă. Dar voi ascultaţi de Dumnezeu? Voi vă supuneţi voilor lui Dumnezeu? Ce am folosit Eu atunci când am venit şi M-am supus mai-marilor de pe pământ care stăpâneau în numele lui Dumnezeu peste oameni? Ce au folosit ei dacă M-am supus lor? Şi dacă nu M-am supus lor şi voilor lor, M-au făcut eretic, M-au numit rătăcitor şi rătăcit şi M-au blestemat prin moarte pe cruce ca şi pe cei blestemaţi de ei. Când apostolii Mei au fost rugaţi de mai-marii iudeilor să nu mai vorbească despre numele Meu, ei le-au răspuns că se cuvine să asculte de Dumnezeu mai mult decât de oameni.

O, oameni ai bisericii, nu veţi putea birui cuvântul Meu şi pe fiii cuvântului Meu. Ei sunt trimişii Mei spre voi şi spre oameni, iar cei ce vor crede în Mine la propovăduirea Mea prin ei, se vor mântui de rele şi de rătăcire şi de minciună şi de fărădelege şi vor lua cuvântul Meu şi îl vor pune peste ei, căci Eu sunt îngerul Cel mare, Care am cosorul în mână şi îmi curăţ via şi Mi-o îngrijesc; la fel şi pomii îi curăţ şi le dau creştere, căci scris este: «Eu sunt Păstorul oilor». Iată, nu voi sunteţi păstorii oilor Mele. Eu sunt Păstorul lor, şi scris este în Scripturi şi în prooroci: «Lua-voi oile Mele din mâna păstorilor care le păstoresc, şi le voi păstori Eu, iar pe păstorii care păstoresc, îi voi împiedica să mai păstorească. Eu însumi voi purta grijă de oile Mele şi le voi cerceta, căci păstorii oilor sunt păstori necredincioşi şi n-au păzit turma».

O, omule al bisericii, zici că fiii cuvântului Meu sunt mincinoşii despre care scrie în Scripturi că vor fi şi vor opri căsătoriile şi folosirea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut să se ia cu mulţumire. Dar de ce zici tu aşa? De ce nu te uiţi bine care sunt cei ce seamănă cu această Scriptură? Cine este cel ce opreşte căsătoriile? Ce înseamnă căsătorie? Oare, tu eşti cel ce împlineşti legea căsătoriei de-l pui pe om să se căsătorească şi apoi să-l faci preot slujitor pentru cele sfinte ale Mele şi să-l pui păstor peste oameni? Ce înseamnă căsătorie? Oare, legea căsătoriei este pentru ca omul să se supună poftei trupului aşa cum este astăzi căsătoria care a ajuns lege a desfrâului şi a adulterului pe pământ? Oare, prin legea căsătoriei puteţi să-L înşelaţi pe Dumnezeu, Care a spus: «Fiţi sfinţi, precum Eu sunt sfânt.»? Oare, toţi oamenii sfinţi care au lăsat familii şi pe femeile lor şi s-au dat legii sfinţeniei au oprit ei căsătoriile? Şi dacă nu le-au oprit, de ce ziceţi voi că fiii cuvântului Meu opresc căsătoriile? Iată, vă tălmăcesc ce înseamnă Scriptura aceasta. Ea a fost rostită pentru poporul Israel care nu avea voie după legea iudeilor la unirea cu alte neamuri de pe pământ. Dar Eu am venit de la Tatăl şi am spus că nu sunt părtinitor şi că nici un om care slujeşte dreptăţii nu este spurcat sau necurat, ci este primit de Dumnezeu, şi este creştin cel ce se teme de Domnul şi face dreptate înaintea lui Dumnezeu. Oare, Eu dacă i-am făcut sfinţi pe cei doi miri din Cana Galileii, am oprit căsătoriile şi naşterea de fii? Ba au născut mulţi fii pentru Dumnezeu cei doi miri din Cana.

Dar ce înseamnă căsătoria pentru om? Dar ce înseamnă căsătoria pentru Dumnezeu? Căsătoria pentru om e una, şi căsătoria pentru Dumnezeu e alta. Pentru om, căsătoria este naştere de fii ai oamenilor, iar pentru Dumnezeu este naştere de fii ai lui Dumnezeu. Folosirea bucatelor, pentru om e una, şi pentru Dumnezeu e alta, că scris este: «Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă, şi cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă, dar toate să se facă pentru Dumnezeu, nu pentru om», şi când am spus aşa, am vorbit despre creştini, nu despre păgânii care nu fac voia lui Dumnezeu. Scripturile sunt rostite pentru cei credincioşi, nu pentru cei necredincioşi când este vorba despre o astfel de Scriptură a căsătoriei şi a folosirii bucatelor. Ba mai mult vă spun vouă: cel ce opreşte azi căsătoria, este acela care calcă peste legea ei. Şi cine nu calcă azi peste această lege? Nici un om nu mai este curat în căsătoria lui. Nici măcar preoţii n-au voit să nu calce peste legea căsătoriei lor. Ba, mai mult, prin căsătoria lor calcă legea lui Dumnezeu, legea sfinţeniei unui slujitor al cerului. Şi iată că biserica ta, omule al bisericii, nu este biserica Mea, ci este a ta; nu este turma Mea, ci este a ta, că dacă ar fi a Mea, ar face voia Mea, nu a ta. Eu nu i-am despărţit pe cei căsătoriţi, dar i-am unit pe amândoi cu Mine, i-am făcut un trup cu Mine pe cei doi, şi le-am spus să nu fie despărţiţi de Trupul şi Sângele Meu, căci scris este: «Cine nu mănâncă şi nu bea Trupul şi Sângele Meu, nu are viaţă în el».

O, câte dai tu să zici, omule al bisericii care te-ai sculat să stai împotriva adevărului, care este cuvântul Meu şi care s-a făcut cuvânt înaintea ta! Zici că fiii cei născuţi din cuvântul Meu care vine azi cu Mine pe pământ, zici că ei sunt prooroci mincinoşi. Dar ce este proorocul mincinos? Iar şi iar vă spun ceea ce v-am mai spus, oameni ai bisericii. Proorocul mincinos este acela care vorbeşte în numele lui Dumnezeu şi nu face faptele dreptăţii Domnului, ci ajută mâinile făcătorilor de rele ca nimeni să nu se întoarcă de la necredinţa lor. întrebaţi Scripturile şi vedeţi din ele ce înseamnă proorocul mincinos care povesteşte închipuirile inimii lui şi nimic din cele ale Domnului, ducând pe poporul Meu cu minciuna. Şi iată ce vă mai spun: proorocul mincinos este acela care nu voieşte să vin aşa cum scrie în Scripturi că voi veni; este acela care minte şi ascunde adevărul Scripturilor despre Fiul Omului Care va veni iar, căci Eu aşa am spus: «Vin curând, fiţi gata, vin curând! Privegheaţi întru venirea Mea!».

O, oameni ai bisericii, voi, cei ce nu credeţi sau vă faceţi că nu credeţi că Eu sunt acest cuvânt, voi nu credeţi pentru că nu sunteţi gata ca să vin. Voi nu credeţi pentru că nu vă place să împliniţi cuvântul Meu care spune: «Privegheaţi!». Voi nu vă pregătiţi pentru venirea Mea, şi de aceea vă vine bine să ziceţi că nu credeţi că Eu vin cuvânt pe pământ, ca fulgerul care străbate de la răsărit la apus, nu cum zic proorocii mincinoşi: „Iată-L, este în pustie; iată-L, este în cămări!”. Nu aşa, ci ca fulgerul străbat văzduhul şi vestesc Evanghelia cea veşnică la toată făptura precum este scris, şi strig: «Temeţi-vă de Dumnezeu şi vă închinaţi Celui ce a făcut cerul şi pământul!», căci vin curând.

Voi, oameni ai bisericii, care citiţi în cărţile sfinţilor părinţi, căutaţi în ele şi vedeţi că ei au scris ce este azi în bisericile voastre, şi au scris şi despre cel ce stă azi pe picioare pentru Mine. Au scris părinţii despre îngerii întunecaţi care se dau îngeri ai luminii. Şi cine sunt aceşti îngeri întunecaţi? Sunt cei ce trăiesc în desfrâuri şi în fărădelegi, ascunşi sub podoaba sfinţeniei, stând împotriva adevărului, care este curat şi care vădeşte fărădelegea cea ascunsă. Dar cuvântul Meu a venit să judece pe cele făcute la întuneric, iar îngerii luminii sunt cei ce fac voile Mele între oameni, şi cu care Eu merg din loc în loc să-Mi trezesc şi să-Mi culeg pe cei ce sunt ai Mei, şi ale căror nume sunt scrise de la întemeierea lumii în Cartea Vieţii. Amin.

Voi, care învăţaţi pe oameni după plăcerea voastră şi nu după plăcerea Mea; voi, care daţi la o parte poruncile lui Dumnezeu şi le luaţi pe ale oamenilor; voi, care vă cumpăraţi cu bani murdari scaune şi tronuri şi ranguri în biserici, încetaţi de a mai face rău înaintea Mea şi împotriva Mea! Spălaţi-vă! Curăţiţi-vă! Cuvântul Meu strigă în pustie ca să-Mi pregătesc venirea, că vin să-Mi cercetez turma Mea şi s-o dau de-a dreapta Mea, căci turma Mea îmi cunoaşte glasul, îmi cunoaşte cuvântul, Mă cunoaşte de Păstor venit din cer. Nu mai strigaţi împotriva poporului Meu cel ales din români. Nu vă mai miraţi că poporul Meu nu se supune vouă, de vreme ce voi prin viaţa şi faptele voastre nu-L mărturisiţi pe Dumnezeu duh şi adevăr. Nu mai staţi în numele Meu peste biserică dacă nu vă place să faceţi voia Mea în trupul şi în duhul vostru. Nu mai înşelaţi pe Dumnezeu, o, oameni ai bisericii. Nu mai iubiţi curvia şi beţia şi tutunul şi idolii lumii de azi. Ba mai aveţi pretenţie să se supună vouă şi fiii cuvântului Meu, care Mă ascultă pe Mine. Bucuraţi-vă că am un popor ascultător pe pământ. Nu-l mai numiţi mândru pe cel ce ascultă de Dumnezeu. Cel ce ascultă nu este mândru. Cel mândru este cel ce nu ascultă de Dumnezeu şi se bizuie pe el însuşi.

O, omule al bisericii, nu mai numi sectă pe cel ce trăieşte din cuvântul Meu cel sfânt. Ce înseamnă sectă? Dar ce nu înseamnă sectă pentru tine, omule al bisericii, care faci sectă pe fiii bisericii Mele? Oare, cel ce nu este sectă, este acela care trăieşte lumeşte şi vine la biserica ta? Oare, femeia cea cu capul descoperit şi cu fard şi cu goliciune de trup şi cu podoabe, care vine la biserica ta spre sminteala ta şi a celor din biserica ta, oare, aceea nu înseamnă sectă pentru tine? Dar ce nu înseamnă sectă dacă cel drept care face voia Mea este sectă?

O, n-a mai rămas nici o lege, nici un canon, care stă de strajă peste biserică şi ca să nu fie călcat de omul bisericii, şi omul bisericii nu mai are cu ce se înveli ca să nu i se vadă ruşinea faptelor sale. Nici măcar cu necredinţă faţă de cuvântul Meu, nici măcar cu aceasta nu se poate înveli; ba, din contra, ea îl vădeşte ca necredincios şi ca fricos.

Am zis, şi am împlinit şi ţi-am trimis carte, omule al bisericii, şi îţi spun că sfânta Scriptură nu este mâncare şi băutură, nu este însurat şi măritat şi fărădelege. Scriptura este împărăţia cerurilor pentru cei ce o iau în ei. Scriptura este cuvântul vieţii pentru cei ce caută în ea viaţa cea veşnică. Scriptura nu este carne şi fire cum dai tu să zici. Scriptura este Duhul Adevărului, aşa cum cartea Mea de azi, în care Mă scriu cu cei credincioşi, ba chiar şi cu tine, cel necredincios, este Duh şi Adevăr cartea Mea cea de azi. Scriptură înseamnă cuvântul Meu, cuvântul Duhului Sfânt, care se scrie pe pământ şi în cer.

O, omule al bisericii, care îl faci pe omul din lume să-şi ascută armele lui şi să dea în cuvântul Meu şi în fiii cuvântului Meu! Este scris în Scripturi că voi preface armele celor răi în fiare de plug şi îmi voi face lucrarea Mea şi tu nu te vei putea lupta cu Dumnezeu, Care cuvintează şi împlineşte. Iată, ţi-am trimis carte. Ştiu faptele tale, că nu eşti nici rece, nici fierbinte, ci căldicel, şi zici: „Sunt bogat, şi nu-mi trebuie nimic”, dar tu eşti orb şi gol, şi eşti de plâns, şi vin şi îţi dau cuvânt de aur, ca să fii bogat, şi veşmânt alb, ca să te îmbraci şi să nu se vadă ruşinea goliciunii tale. Vin şi îţi dau cuvânt. Alifie pentru ochi este cuvântul Meu, căci Eu pe câţi îi iubesc, îi mustru spre pocăinţă. Eu stau la uşă şi bat ca să Mă auzi şi să-Mi deschizi şi să cinez cu tine cină de cuvânt. Cine are urechi, să audă ceea ce Duhul grăieşte bisericilor. Drept aceea, pocăieşte-te, iar de nu, vin la tine curând şi voi muta sfeşnicul tău din locul lui, şi îl voi pune pe al Meu. Amin.

Eu sunt Lumina lumii. Amin, amin, amin. Cel ce umblă după Mine, nu va umbla în întuneric. Cuvântul Meu este calea, adevărul şi viaţa. întrebaţi legea şi proorocii. De nu vă vor vorbi despre cuvântul acesta, numai atunci aţi fi îndreptăţiţi să nu credeţi. Şi voi veni cu zecile de mii de sfinţi la voi, oameni ai bisericii, căci scris este: «Iată, El vine cu norii şi cu zeci de mii de sfinţi, şi numele Lui se numeşte Cuvântul lui Dumnezeu», şi sfinţii vor mărturisi că acest cuvânt este cuvântul Meu. Amin.

O, am venit să-Mi ud grădina cu apa cea cerească aşa cum grădinarul iese să-şi cerceteze ogorul şi să lucreze peste el. Am venit să-Mi cercetez turma şi s-o păstoresc. Am venit să-Mi iau rodul viei, şi vierii dau să Mă dezmoştenească şi să fie ei stăpânii viei Mele.