E slava cerească în toi aici ori de câte ori pun masă de cuvânt cu voi, în cetatea Mea cu voi, fiilor de la izvor. Aici țâșnește din gura Mea izvorul cuvântului Meu, iar voi îl faceți să curgă peste pământ ca să am Eu mărturie scrisă că am lucrat și că lucrez peste lume și că-i fac strigarea ca să Mă audă, dar dacă lumea are de făcut ale ei, o, nu-Mi deschide, nu caută după lumină, căci s-a învățat prea mult cu întunericul cel mai din afară și stă în el zi și noapte, o, și de aceea Mă lupt de atâția ani prin cuvânt să am o lumânare aprinsă în mijlocul lumii, iar cei ce o doresc să se poată apropia de lumina ei și să înțeleagă că Eu sunt, și că sunt lumina lumii prin cuvântul Meu, căci ce altceva a însemnat când am zis că Eu sunt lumina lumii, o, ce altceva, decât cuvântul Meu cu care pot să grăiesc peste pământ și peste lume atât cât sunt în lume?
O, pace vouă, fiilor de la izvor! Pace vouă alături cu frățiori și cu surioare care vin la voi pentru Mine, pentru lumina Mea și vin să ia lumină, să ia peste ei cuvântul Meu de la izvor! E dulce Duhul Meu între voi în sărbători aici. Vă îndulcesc ca să fiți dulci, fiilor. Vă lucrez ca să fiți lumină din lumină, măi fiilor. O, luați în lucru între voi cuvântul Meu de peste voi și grăiți-l peste voi ca și Mine, nu ca omul, căci Eu vă spun mereu să fiți lumină din lumină, cuvânt din cuvânt, și iată, trebuie să grăiți dacă Eu grăiesc cu voi, o, și nu uitați pentru grăire, că Eu am spus pentru cei ce grăiesc: «Cel ce grăiește, cuvintele lui să fie ca ale lui Dumnezeu».
O, fiilor, iată ce mult greșesc cei ce nu grăiesc ca Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu! Tot timpul trebuie să grăiți cuvântul Meu, tot timpul să vă măsurați cu el în orice aveți de grăit și de lucrat și de umblat, măi fiilor. Cuvântul Meu de peste voi este lumină vouă atât cât Eu sunt cu voi, iar altfel este noapte, altfel nu mai luminează cuvântul Meu, iar unde el nu este acolo este noapte, măi fiilor, acolo este omul care face ca el, și nu ca Dumnezeu. O, de peste șaizeci de ani lucrez peste pământ cu lumina cuvântului Meu ca să-Mi pot aprinde o lumânare și s-o pun în sfeșnic și să am grijă mare de ea să nu se stingă lumina ei.
Fiilor, fiilor, lumânare de la lumânare aprind între voi ca să vă țin în lumină, ca să vă fiu lumină, fiilor, o, și mulți în acest timp de peste șaizeci de ani de cuvânt au tras spre întunericul cel mai din afară, spre lume au tras, și n-au mai umblat în lumină, și au umblat cu lumea, afară de Dumnezeu, o, fiilor, iar afară sunt câinii, vrăjitorii, desfrânații și ucigașii, închinătorii la idoli și oricine iubește minciuna și traiul ei, așa este scris. O, dar la voi și cu voi nu este noapte, nu este, din pricina luminii cuvântului Meu, și n-aveți trebuință de lampă sau de soare, pentru că Eu vă luminez și împărățesc cu voi, precum este scris, măi fiilor.
O, iată de ce vă învăț pe voi cum să vă fie grăirea cu Mine și cea dintre voi, și cea pe care o grăiți cu oaspeții când vin ei după lumina cuvântului Meu aici la izvor! O, fiilor, ca ale lui Dumnezeu să fie cuvintele voastre. De aceea grăiți cuvântul Meu între voi și împliniți-l pe el, o, și vă voi numi pe voi în toată vremea cuvântul Meu cel împlinit.
Fiilor, fiilor, iar și iar vă spun, aveți grijă, măi fiilor, nu vă hrăniți cu voi înșivă, așa v-am învățat. Hrăniți-vă cu cuvântul Meu, fiilor, căci fiii lumii se hrănesc cu lumea și cu duhurile ei pierzătoare, iar Eu trimit prin voi în mijlocul ei cuvântul Meu, lumina Mea, dar lumea este prea bolnavă de duh străin de Dumnezeu și fuge departe de lumină, fuge de Mine lumea și fuge întru ale ei. Am stat pe pământ din loc în loc prin lume acum două mii de ani și am grăit în mijlocul ei cuvântul Meu ca să fiu lumină lumii, dar lumea nu era învățată cu lumina, o, și n-am strâns rod mult pentru Tatăl, dar am lăsat ogor de semănat și Mi-am ridicat secerători și i-am învățat să lucreze ei cu cuvântul Meu pe mai departe și le-am spus: «Cel ce vă primește pe voi pe Mine Mă primește, iar cel ce vă alungă pe Mine Mă alungă», așa cum și cu Mine au făcut cei ce n-au voit cu lumina Mea atunci.
Îi am acum pe ei, pe ucenicii Mei cei de atunci, îi am la masa Mea cu voi și cu ziua lor de serbare între sfinții Mei, o, și au ei duhul aprins ca și Mine când vin la voi cuvânt, și le dau lor bucuria și mângâierea să grăiască acum la masa Mea de cuvânt, căci răsplata că Mi-au lucrat, o, asta este, venirea Mea cu ei, cu sfinții Mei, așa cum este scris să vin, și iată, Eu singur nu vin, singur nu umblu, ci umblu cu sfinții Mei.
— O, slavă venirii Tale cu sfinții, Învățătorule Iisus, că ne-ai fost Păstor și Învățător, Doamne, și ne-ai răbdat pe noi, stângaci cum eram, și ne-ai purtat cu răbdare după Tine și cu Tine ca să-Ți semeni sămânța și să-Ți îngrijim apoi sădirea până la rodirea ei, o, că am fost stângaci, Doamne, și am fost nedumeriți, așa cum Tu ai spus despre credința noastră în Tine, dar Te-ai dus de la noi la Tatăl și ne-ai făgăduit că ne vei îmbrăca în lumină, în cuvântul Duhului Sfânt, care ne vestea apoi de la Tine, şi am fost noi apoi lumină din lumină, lumina lumii am fost, cuvântul Tău peste pământ am fost, Doamne.
O, fii ai Cuvântului Hristos, voi sunteţi lumina lumii, voi împărţiţi lumina cuvântului care curge din gura lui Hristos, Domnul slavei, căci slava Lui este cuvântul Lui. De aceea voi feriţi-vă de deşertăciunea vorbirii, căci orice fel de vorbire în afară de cuvântul vieţii veşnice este vorbirea deşertăciunii vieţii. O, fiţi fericiţi prin cuvântul luminii de peste voi şi umblaţi în lumina lui, în cuvântul lui Hristos, şi aşa să vă purtaţi paşii, căci sunteţi cei din urmă şi sunteţi mult prea aşteptaţi de toţi sfinţii din cer şi toți strigă la El: «O, până când, Doamne?».
O, fiilor de la sfârșit, aveți grijă mare de misiunea în care sunteți așezați s-o duceți la bun sfârșit, că până la voi a fost să fie răbdarea sfinților, iar acum venim cu Domnul, venim la voi cu El și lucrăm cu voi din cele nevăzute ale Domnului și avem bucuria venirii Domnului la voi, și tot atât să vă bucurați și voi de aceasta, că bucurie dă Domnul să facă prin venirea Lui. O, bucurați-vă! Învățați această bucurie lucrătoare să fie între voi, că nu-i mai dulce viață pentru un ucenic ca și aceea de a avea prilejul și împărțirea cea fericită de a arăta lumii pe Domnul și glasul Său peste pământ, că are încă Domnul de strâns rod de credință și de fapte de credință, iar voi aveți de trâmbițat, aceasta vă este lucrarea, dar nu cu pasul, ci cu Duhul Care merge de la margini la margini acum ca fulgerul, precum este scris despre venirea Domnului, iar voi doar puneți pe cale mersul Său. O, cine în cer ar mai fi să nu se aplece să vă aducă mulțumiri pentru purtarea peste pământ a cuvântului Domnului? O, cine ar rămâne între cei din cer să nu ceară la Domnul paza voastră, izbânda Lui prin voi, iar Domnul să vă dea?
O, fii ai venirii Domnului cu sfinții Săi, rugăciunile sfinților stau ca tămâia înaintea tronului slavei Lui pentru voi, pentru mersul Lui peste pământ cu voi. Așadar, cuvintele voastre să fie ca ale lui Dumnezeu și fiți cuvântul lui Dumnezeu și măsurați-vă cu El tot timpul, ca să fiți pe potriva acestei vremi mărețe, vremea Domnului cu voi, o, fii trudiți în slujba Lui.
Iar Tu, Doamne, acoperă-i pe ei, și Duhul Sfânt să țină departe de ei toate cele străine de Tine. Numai Tu să le fii aproape, și să le ajungă lor această bogăție, statul Tău cu ei și grija Ta de ei.
O, slavă Ție că am stat cu Tine și cu ei la masă de cuvânt, Doamne! Slavă venirii Tale cu noi, cu sfinții Tăi, o, Doamne, Învățătorule al nostru și al lor!
— O, ucenici iubiți, laolaltă petrecând acum la masă de cuvânt cu Mine aici, o, fiilor, se pleacă cerul pe pământ aici până la voi, și se înalță pământul spre cer până la Noi când Eu, Domnul, pun masă de cuvânt în grădinile Mele de aici.
O, atât de multe am de grăit cu voi, fiilor de la izvor, și atât de mult vă mângâi când vă grăiesc! Sunt mulți care nu ascultă dintre cei ce vin și iau cuvântul și lumina lui de aici, dar voi nu aveți cum să-i lămuriți pe ei să fie și ei în lumină prin cuvântul Meu, și stau ascunși cu ale lor neîmpliniri, iar Eu nu sunt dator să-i fac omului hatârul, ci omul trebuie să Mă milostivească, iar dacă voiesc să-l miluiesc, aceasta este partea Mea, nu Mă poate îndatora omul, iar asta nu vrea omul să știe, dar așa este, nu sunt dator omului, chiar dacă Mi-ar sluji în coate și în genunchi zece vieți dacă le-ar avea. Voi însă fiți numai la Mine privind, fiilor care Mă purtați ca să vin. Eu sunt Cel ce judec toate, iar voi sunteți uneltele Mele, dar ca să te pui garant pentru cineva rău platnic, pentru unul care nu-și îndeplinește datoriile ascultării de Dumnezeu, vei fi rușinat din pricina unui așa om, pentru care tu stai între el și Dumnezeu, iar vorbele lui nu ajută, nici promisiunile pentru fapte care repară, căci omul nu se schimbă de pe o zi pe alta dacă pe calea cu Domnul nu s-a schimbat chiar dacă a fost așa de sprijinit din cer. Și iată, fiilor, ferice de cel ce înțelege lucrarea lepădării de sine, prin care poate să-și slujească mersului cu Domnul, iar cel ce nu înțelege acest cuvânt, iată, se vede bine aceasta.
O, fiilor, luați în lucru cuvântul Meu de peste voi ori de câte ori voi vă întâlniți cu el când el vine și se dă vouă, iar lucrarea lui să se vadă între voi, și așa să vă fie la voi grăirea cuvântului lui Dumnezeu, nu altfel de grăire, căci acest popor trebuia să grăiască așa cum grăiește Dumnezeu.
Iar până iarăși voi pune masă de cuvânt cu voi, o, pace vouă, fiilor!
Ucenicii Mei cei sărbătoriți în ziua aceasta lasă peste voi odată cu Mine: pace vouă, pace vouă, pace vouă, fiilor! Amin, amin, amin.
12-07-2019
