Coboară Domnul și Se aude venind și coborând din dreapta Tatălui și I se deschide intrarea când coboară.
Cobor în cetate și în carte și îmbrățișez ziua de serbare a coborârii Mele cu sfinții, și, iarăși, îmbrățișez tot darul sărbătorii, tot lucrul, și pe toți vă îmbrățișez, fii ai sărbătorilor cerului pe pământ.
O, vă prind în brațe, fiilor, că sunt îngreuiat de dor să petrec cu voi, să petreceți cu Mine în sărbători, și aștept să vină sărbători ca să pot fi cu voi, ca să pot să vă grăiesc și să vă cresc și să vă țin sub veghea Mea, că fără cuvântul Meu între voi vă veștejiți ca florile fără de apă și vă răciți ca pământul fără de soare pe cer senin, iar Eu am dor să cobor, și dau să vă bucur cu cuvântul Meu, dar mai cu seamă să vă țin veghetori pentru voia Mea în voi și între voi, că altfel nu poate fi nimeni al Meu pe pământ, că pe pământ sunt plăcerile, sunt momelile, sunt iscodirile minții, bomboanele care-i fac pe toți să-și uite menirea cea de la Dumnezeu pentru om și să se lase duhurilor deșertăciunii, încântărilor mincinoase și risipitoare de puteri sfinte, de iubirea cea sfântă și schimbată cu simțămintele care aduc căldură străină de Dumnezeu în inimi, o, și așa aruncă omul povestea Domnului, căci Domnul este sfânt, și îl vrea cu gelozie pe om numai pentru Sine, dar omul se lasă păcălit, și crede că are pe Domnul cu el când inima i se aprinde cu cele străine, iar Eu privesc din dreapta Tatălui peste pământ și peste oameni și lucrez cu sfinții și Mă port cu ei și cercetez tot timpul, și mai ales pe tine te cercetez, popor al cuvântului Meu, ca să văd, fiule, cum Mă iubești, cum dormi, cum te culci și cum te scoli, cum lucrezi, cum călătorești, cum umbli, cum grăiești, cum simți, cum mănânci și cum bei, o, și câte aș mai scrie aici în carte lucrarea veghii Mele peste tine, că Eu, Domnul, dau să te ajut să fie la tine și cu tine ca în cer, așa cum și te rogi să fie voia Tatălui cu tine, precum în cer să fie ea cu tine.
O, fiule, iată câtă veghe și câtă aducere-aminte pentru ea este să așez Eu mereu pe masa ta de învățat! Iar tu, când este nevoie să ieși, o, tu să ieși cu Mine și niciodată singur, ci numai însoțit, căci cel singur este pescuit cât nu se așteaptă el, fiindcă diavolului îi priește de minune așa pradă, așa neorânduială, prin care el poate lucra asupra ta.
Am de lăsat în carte cuvânt de luat aminte, fiilor, și am pentru cei ce au milă de Mine, și de care și Eu, Domnul, am milă, căci Eu milă voiesc, și milă întorc pentru milă, fiilor. Cine-Mi dă răceală de suflet pentru Mine în el, tot așa fac și Eu pentru el, că Eu nu-i cer omului cel rece, nu-i cer dacă-i rece, că pe Mine Mă umple de durere disprețul cel de la om, că Eu sunt cald și viu, fiilor, iar omul este posac, e gol de har, și este urât când nu are harul cel de sus de podoabă peste el.
Am la masă cu voi sfinții cu care Mă port, iar în mijlocul lor e sărbătoare de naștere, e Ioan Botezătorul Meu cu sărbătoarea nașterii lui pe pământ. Stau cu voi la masă cerească, fiilor, și sunt prins de bucurie, că iată, am la masă cu voi frați și surori în sărbătorile Mele cu voi, și pace vouă laolaltă cu ei și cu Noi în același duh al bucuriilor sfinte, fiilor! O, aveți grijă să vreți tot mai mult să puteți oricât este de mult să puteți, câte sunt de lucrat și de purtat, că mulți Mă iau de la voi, și aproape toți sunt mulțumiți atât cât împlinesc ei din cuvântul Meu, dar Eu nu pot prin ei ceea ce trebuie să împlinesc, că nu oricum sau în orice fel împlinire a omului este putere pentru cele atât de mari ale Domnului, mari pentru că sunt veșnice, mari pentru că sunt din cer, fiilor.
O, ascultarea de Dumnezeu este cea mai scumpă viață de trăit, dar omul nu știe acest mare preț al vieții lui, și iată, cei ce nu ascultă au și vor avea de suferit, și n-a fost altfel niciodată pe pământ cu omul, iar suferința e bună numai când o suferi pentru Domnul, ca sfinții Mei toți, dar nu pentru neascultare, omule care suferi pentru aceasta.
O, fiilor, nu vreau să suferiți. Spun aceasta pentru toți cei care vor să fie iubiți de Dumnezeu. Iată ce învățătură pun pe masă în această zi, și spun așa: Fiilor, fiilor, nu vă hrăniți cu voi înșivă! Nu faceți această uriciune de suflet și de duh înaintea Mea și a sfinților Mei, căci omul nu are merite, de vreme ce este păcătos, săracul, iar voi hrăniți-vă tot timpul cu duhul umilinței, cu pocăința din inima toată pentru păcate, și purtați-vă crucea fără de zgomot, fără de zbucium, ca Mine, fiilor, căci omul nu este mai meritos, mai mare ca Dumnezeu ca să-și aleagă el nemulțumire pe pământ, ci este mai mic ca Dumnezeu, numai să facă el această dovadă în chip smerit, cu fruntea aplecată în fața Domnului și a omului, căci omul zidit de mâna Mea s-a văzut mai mare, și n-a voit altfel, iar lipsa lui de aplecare l-a vătămat de moarte, iar pe Mine M-a rănit, M-a lovit, că nu poate, fiilor, să treacă omul deasupra Domnului, ci trebuie să stea mic.
O, fiilor, am spus cuvânt în șoaptă aici, iar acum îl pun în carte și spun: Mulți mai întâi vorbesc, și numai apoi gândesc, iar Eu, Domnul, întâi socotesc și plănuiesc, și numai apoi grăiesc și lucrez. Duhul Meu l-a învățat pe om și a spus: «Omule, jertfește lui Dumnezeu jertfă de laudă și de mulțumire și împlinește-ți făgăduințele făcute Celui Preaînalt și cheamă-Mă în ziua necazului, că Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei preaslăvi». O, dar am mai spus prin Duhul și pentru cel păcătos, și am spus: «De ce vorbești tu și povestești dreptățile Mele și tot înșiri legile Mele și iei în gură legământul Meu, când tu urăști mustrarea și arunci înapoia ta cuvintele Mele și te unești cu hoțul și cu cel desfrânat și dai drumul limbii spre vicleșuguri și clevetiri asupra fiului maicii tale și cugeți apoi și îți închipui că Eu sunt ca tine? Dar Eu te voi mustra și-ți voi pune totul sub ochi, și de aceea să ia toți seama să nu uite pe Dumnezeu, ca nu cumva să se sfârșească și să nu fie nimeni să-i scape pe ei».
O, fiule care nu ești cuminte, o, ia aminte și fii cuminte! N-ai să mai ai timp să-ți îndrepți viața, că vin durerile neascultării de cuvântul lui Dumnezeu, iar diavolul nu te va slăbi ca să poți scăpa de încântările lui, o, și timpul e tot mai scurt, tot mai puțin, tot mai greu de îndurat dureri. Cine-și face rost de rostuiri de-ale lui, acela nu s-a dat lui Dumnezeu, acela își conduce singur viața și lucrările ei, o, și nu e nimic mai mare ca acest duh al trufiei care-l scoate pe om de sub mâna lui Dumnezeu ca să-și chivernisească apoi singur viața sa.
Iar Eu Mă bucur iarăși în ziua aceasta că sunt Învățătorul fiilor poporului cuvântului Meu și le spun lor așa: Fiilor, fiilor, bucurați-vă că v-ați ales să nu aveți libertate pentru cele din lume și cu lumea, căci dacă ați avea n-ați mai fi ai lui Dumnezeu, ci ai voilor voastre libere. Omului îi place să nu fie vegheat, și-i place așa ca să-și poată face voia, iar aceasta este voia diavolului, care-l îndeamnă așa pe om și îl învață fără veghe peste el și peste bătăile inimii lui.
Fiilor, fiilor, lepădarea de sine, lucrarea care-l poate pune și ține pe om pe cale cu Mine, aceasta înseamnă lepădarea voilor sale și statul sub veghe apoi cu viața, ca să fie voia Domnului viața omului pe pământ, dar cu cine am grăit acestea toate nu s-a luat aminte, căci s-a învățat cu Mine cel ce aude cuvântul Meu.
O, fiilor, vă povățuiesc spre umilință multă și vă dau pildă pe Ioan, Botezătorul Meu. Luați din duhul lui, din darurile lui, căci voi sunteți cei mai mici ai împărăției Mele, dar și cei mai mari pentru cele împlinite de Mine peste voi și prin voi acum, la sfârșit de timp. O, învățați-vă cu multă umilință să fugiți spre ei, spre sfinții Mei ori de câte ori duhul rău vă încearcă să pierdeți umilința.
Fiilor, fiilor, nu vă bucurați pentru voi înșivă când se poartă cineva frumos cu voi, căci primejdia rătăcirii de sub duhul umilinței stă ca o capcană gata să vă taie calea cu Mine. Cei care au sprijin din părți, aceia cad negreșit, și uitați-vă înapoi spre cei care așa au căzut, că au căzut prin ascunderile dintre ei față de ceilalți frați, iar diavolul își ia tainul, și îi ia și pe ei apoi și-i scoate de la Dumnezeu, și așa se întâmplă cu cei care nu știu ce înseamnă Dumnezeu și duhul frăției sfinte în mijlocul acestui popor, căci când îți iei dreptul să faci ce vrei în acest loc și popor dumnezeiesc, tu dai pe Domnul deoparte de peste tine și disprețuiești așezarea Domnului și-i cazi spre tine pe cei pentru care a murit Hristos. Dar Eu te învăț ce este bine și ce nu este bine și nu te las fără sprijin, numai tu să Mă iei de Păstor al tău și să te păstrezi al Meu apoi, o, fiule atât de sprijinit din cer și de pe pământ pentru viața ta de aici, și din veșnicie apoi.
Fiilor, fiilor, bag mâna mereu după voi prin spini și prin ciulini ori de câte ori diavolul vă bagă mereu între ițe încurcate, și apoi nedescurcate, că Eu v-am sfătuit mereu să nu muriți unii prin alții, ci să Mă lăsați să vă sprijinesc Eu în vreme de neascultare, dar nu voi unii pe alții dacă Mă aveți pe Mine peste voi. O, că v-am spus mereu, mereu, nu stați în sfat cu femeie, fiilor, căci voi sunteți fiii ascultării de Dumnezeu, iar dacă n-ați asculta, ce ați mai fi, măi fiilor? O, voi ați văzut de ce am spus aceasta mereu, mereu, și am spus ca să vadă apoi toți că Eu sunt Cel ce văd și Cel ce grăiesc și vestesc primejdia ca să vă feriți de ea, iar cei ce nu primesc vestirea, aceia mor unii prin alții și sunt răpiți, ca unii care nu au ascultat când trâmbița a sunat pentru ascultare.
O, fiilor, o, nu umblați în lume și cu lumea! Ieșiți din lume, poporul Meu! Strig aceasta de mii de ani, nu numai acum. O, cum să spun aceasta ca să-Mi și ascultați cuvântul? Iată, îi prind apa și focul pe cei ce sunt în lume, iar Eu vă învăț pe voi să aveți milă de viața voastră de aici, și de cea de dincolo de aceasta, căci cine caută spre lume ca să-și câștige, zice el, sufletul său sieși, acela îl va pierde, căci lumea este tot o pierzanie a ei zi după zi, așa este scris.
Aici, în cetatea cuvântului Meu, scriu astăzi carte pentru toți cei care aud și iau venirea Mea în cuvânt, iar Eu trimit spre ei povețele Mele, că vreau să știe toți cum să-Mi urmeze mai frumos, mai întreg, mai viu, mai adevărat cu viața de creștin, din zi în zi mai mult viață bine măsurată în toată vremea, în toată lucrarea ei. Și iată încă o povață spre întregirea vieții de creștin al acestui cuvânt: Fiilor, fiilor, nu uitați că sunteți creștini aparte, dacă vreți să fiți de mare preț pe pământ și în cer pentru toate lucrările pe care Eu am să le împlinesc în zilele acestea cu voi, cu cei ascultători. Voi să nu uitați de cum vă sculați, o, să nu uitați cum să vorbiți, cum să lucrați după povața cuvântului Meu și cum să mâncați, fiilor. O, nu mâncați între mese, nu mâncați pe ascuns de ceilalți, nu mâncați singuri, nu mâncați fără binecuvântare, fiilor. O, nu vă bizuiți că-I ziceți Domnului în fiecare zi, în fiecare seară: Doamne, am mâncat pe ascuns, sau cu nesaț, sau a doua oară, iartă-mă! O, aceasta nu este iertare când te rogi de iertare, că nu numai pentru o zi ceri iertare, ci pentru păcat ceri să te iert. O, nu așa, măi fiilor, că nu e de joacă vorbirea cu Dumnezeu, nici rugăciunea cea de iertare. Voi, fiilor, să fiți iubitori de zile de post și de hrană cu măsură, atât cât îi face bine trupului, cu care-Mi slujiți Mie, dar ascultați de iubirea de Dumnezeu, nu de trup, o, fiilor. O, dați iubirii viață în voi, iar hrana pentru trup este cea care vă face vouă bine, este cea în lumină folosită, este cea binecuvântată de slujitor uns de Mine pentru această lucrare dintre voi și Mine, pentru o viață dulce Mie de la voi, fiilor.
Trupul trebuie educat, măi fiilor. Nu trupul trebuie să fie educator, ci Domnul Dumnezeul vostru, ai Cărui fii voi sunteți. Și iată, vă dau pildă de viață vie pe Botezătorul Meu, pe cel care a fost găsit vrednic să Mă arate lumii Fiu al Tatălui ceresc în ziua Mea de botez la Iordan. Dar și voi sunteți cei ce Mă arătați lumii, fiilor, și de aceea aveți grijă de voi, aceasta vă povățuiesc. Ioan a fost sfântul lui Dumnezeu, ca și viața lui sfântă, și toată numai har. Viața lui prigonită ca și a Mea a purtat ființa lui departe de lumea cea plină de păcat a omenirii de pe pământ. Abia Ne născusem pe pământ, și prigoana a și venit să Ne alunge, căci Tatăl a pus ocrotirea Sa peste Noi ca să ajungem până în ziua când a fost fiecare să suferim cu trupul ca să folosim celor de pe pământ apoi de sus, din cer, ca și azi, iată, căci din cer lucrăm și păstorim.
O, ucenicule sfânt cu viața și cu jertfa ta, păcatul omului ți-a doborât trupul, spre rușinea celor păcătoși de pe pământ, așa cum și în ziua jertfei Mele Eu am spus că stăpânitorul acestei lumi a fost atunci judecat, dar slava Tatălui ceresc a fost pentru Noi și suntem vii în vecii vecilor și nimeni nu piere, dar nu toți câștigă ce am câștigat Noi, căci învierea am câștigat Noi, și partea Tatălui Dumnezeu am moștenit pe vecii.
— O, Doamne, sărbătoarea cea de azi pentru mine a fost cuvântul Tău și a fost el mângâierea mea, ca și atunci în pustie cât am stat până ce am ieșit ca să Te vestesc lumii, Doamne.
O, slavă Ție și cuvântului Tău peste pământ, Dumnezeule Mieluț! Bucuria mea că-Ți păstorești poporul care Te poartă azi în lume, o, e fără de cuvinte bucuria mea, că e mare, mare, Doamne. Cuvântul Tău de peste ei este nădejdea sfinților Tăi, dar și mângâierea lor, Doamne. Ca și celor din cer, așa să le fie bucuria aceasta și lor, ca și nouă și lor, celor ce-Ți sunt popor pe pământ acum, Doamne, căci cuvântul Tău este făcătorul, și vine cu înnoirea, cu facerea cea nouă, o, și trebuie umilință mare, mare înaintea Ta, Doamne, de la poporul Tău de azi.
Dar acum, iată rugămintea mea Ție, Doamne: O, spune-le tuturor celor de pe pământ veșnicia lucrării Tale de azi și biruința ei și puterea ei, că nu știu cei de pe pământ ce este biserica venirii Tale de acum, slava cu care ai coborât peste ea pe pământ, așa cum este scris despre ea în Scripturi, și pe care lumea n-o înțelege, și nici cei ce-și zic slujitori de altare, o, nici atât aceștia, nici atât nu înțeleg, căci trufia lor este mare ca și orbirea lor, ca și neînțelepțirea lor, o, că nu s-au dus ei pentru Tine dacă s-au dus spre această slujire, ci s-au dus să sugă vlaga celor mărunți, așa cum tot ca ei au făcut atâția ca de-alde ei prin veacuri. Iar acum Tu ești Cel ce le grăiești lor puterea tainei Tale, cu care vii pe pământ acum, și cu sfinții Tăi vii, o, Doamne.
— Din mijlocul sfinților Mei, Eu, Domnul, spun celor care nu cred, și care tăgăduiesc venirea Mea cea de azi în cuvânt și biserica Mea de Nou Ierusalim pe vatra neamului român, și cărora nu le place că am împărăție așezată aici, pe pământ, cu începutul ei cel nou, și le spun lor: Cum nu pot ei trage soarele jos de pe bolta cerului, și luna, o, tot așa nu pot ei să-Mi culce jos venirea și lucrarea cuvântului Meu, și biserica Mea cea înnoită prin cuvânt și prin lucrare, și în care Eu locuiesc, soarele din care Domnul iese ca din iatac și merge de la margini la margini, precum este scris să vin și să lucrez, că poporul cuvântului Meu este soarele și luna în vremea aceasta a venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl, și strălucesc acestea de șapte ori mai mult, căci așa este scris, și vine din cer harul Meu, nu de pe pământ, că Eu sunt în cer și sunt din cer, și fac pământul cer acolo unde-Mi fac lucrarea, și sunt Cel ce biruiește necredința acolo unde nu este credință, și nimeni nu poate împiedica lucrarea nașterii din nou a lumii, iar Mie nu-Mi este milă de viața trupurilor oamenilor, ci Mi-e milă de viața sufletelor lor, căci sufletele sunt veșnice, și au ca dar de la Mine răscumpărarea trupurilor lor, precum este scris pentru cei ce fac voile lui Dumnezeu pe pământ.
O, fiilor, rumegați cuvântul Meu și tainele lui. Mereu, mereu privesc peste voi și vă veghez ca să vă văd cum Mă iubiți, cum dormiți, cum vă culcați și cum vă sculați, cum lucrați, cum călătoriți și cum umblați în călătorii, cum mâncați și cum beți, cum grăiți și cum simțiți, o, și să am ce vedea la voi spre bucuria Mea, și iată, scriu în carte lucrarea veghii Mele peste voi.
O, iată cu câtă veghe stau peste voi, măi fiilor! Tot așa și voi să aveți pentru Mine veghe ca să Mă țineți cu voi mereu, căci prin viața voastră tot timpul după voia Mea voi Mă țineți cu voi și lângă voi, și prin ea voi sunteți fiii lui Dumnezeu, fiii Mei pe pământ tot timpul, măi fiilor, o, tot timpul, tot timpul, fiilor. Amin, amin, amin.
07-07-2019
