Eu vin pe nori şi cuvintez peste pământ. Eu sunt Dumnezeu Cuvântul. Amin, amin, amin. O, copii ai Ierusalimului, M-am coborât cu toată oastea cerească, şi din mijlocul slavei cuvintez peste voi. Când ploaia cade peste pământ, izvoarele ţin apă din destul, şi pământul înfloreşte de viaţă, dar când cămările ploii se închid, izvoarele dau să sece şi sânul lor se usucă. Aşa fac Eu cu tine, poporul Meu; te ţin la sân ca să mănânci şi să nu sece viaţa ta şi să nu se usuce mlădiţa ta. Ca un izvor curge glasul cuvântului Meu peste tine, şi te cresc cu mană din cer mai mult ca pe Israelul lui Moise. Cobor izvor de cuvânt din cer, ca să fac din tine izvor de cuvânt pe pământ, şi ca să bea din tine trecătorii şi să le fie sete de apa cea vie şi s-o caute, şi să crească cei ce beau. Israele, Israele, de aceea, tată, te-am născut Eu pe tine în vremea întoarcerii Mele, ca să vesteşti la lume întoarcerea Mea şi slava Mea şi împărăţia Mea. Să se uite omul la tine şi să te urmeze şi să bea din râul cuvântului Meu. Pace ţie, poporul Meu! în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, îmi desfac sânul şi Mă apropii ca să-ţi dau să mănânci. Ia, tată, şi mănâncă. Ia, poporul Meu, ia de la Dumnezeu şi îndeletniceşte-te cu viaţa Mea în tine, cu Mine în tine, căci cine Mă are pe Mine întru sine, acela are viaţă în el; o, şi ce viaţă are în el!
Omul lumii nu are viaţa Mea în el. Israele, Israele, învaţă-l şi pe omul lumii ce înseamnă să aibă viaţă în el; învaţă-l dacă poţi, şi Eu, tată, îţi voi plăti cu plată scumpă, fiule, dar să lucrezi atent, ca nu cumva să greşeşti, ca nu cumva să iei să înveţi şi tu ceva de la omul lumii. Să nu înveţi lucrarea lumii, că omul lumii nu are viaţă în el. Viaţa Eu sunt, şi cine nu Mă are pe Mine în el nu are viaţă în el.
E Duhul Sfânt deasupra ta, poporul Meu. E Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, şi se lucrează prin cuvânt, prin izvor de cuvânt de Duh Sfânt, că am promis pe Duhul Sfânt că va veni şi va vesti toate câte vor fi de aşezat spre vedere între cer şi pământ.
Mă uit peste lucrarea Mea din cer şi o văd în vremea lui Ahab când proorocul Meu Ilie a închis sânul cerului prin rugăciunea sa spre Domnul. Trei ani şi ceva n-a primit pământul ploaie. Izvoarele secaseră, pământul îşi deschisese gura şi cerea apă. Crăpase pământul, fiilor, şi era cu guriţa deschisă spre Dumnezeu, dar îmi stătea în faţă rugăciunea lui Ilie şi îmi era mila legată sub cuvântul râvnei acestui slujitor ceresc pe pământ, că mai bună a fost râvna lui decât mila Mea. Ici colea mai avea apă câte un izvor. Şi de unde mai avea? Din mila Mea, tată.
Fii atent, Israele, să ai izvor binecuvântat de Mine în ograda ta, că mare lucrare va fi cu izvorul tău. Fii atent, poporul Meu, să Mă ai pe Mine în tine, că voi face cu tine lucrare mare, fiule. Şi de ce voi face? Pentru că am rostit cuvânt că voi face, că poporul cel care a fost cu Mine şi a plecat din nou în lume, nu s-a mai gândit când a plecat că Eu voi împlini toate cele rostite şi că va fi greu de cel ce M-a lepădat pe Mine. Va zice că nu M-a lepădat, dar nu va avea dreptate în nici un fel, pentru că Eu sunt cuvântul şi Mă desăvârşesc, şi cei ce au plecat nu Mă aud. Aceia sunt departe de izvor şi nu Mă aud şi nu se hrănesc, iar izvorul care nu are apă, acela seacă, şi nu ştie cel ce a plecat ce înseamnă izvor secat; nu ştie bietul de el că izvorul Eu sunt, şi că dacă Eu nu intru în urechea şi în inima lui, el nu Mă are. Eu altă cărare pentru fiii acestei lucrări nu am, şi urechea este poarta de intrare a cuvântului. Numai cei ce stau la hrănit, numai aceia aud. Numai izvoarele care primesc apă au apă. Celelalte seacă şi li se înfundă cursul izvorului. O, ce jale era în Israel când sânul cerului nu mai dădea ploaie! Abia, abia s-a întors Israel spre Mine, Domnul. Era legat de idoli, era cuprins de idoli şi de păcătoşenie şi nu mai putea să scape cu gândul spre Dumnezeu. Era mort şi neputincios Israel, căci cel fără de Domnul e mort, şi cel fără de hrană e neputincios. Cel fără de Mine în el e mort, dar el nu zice că e mort. Dar am zis Eu, şi aşa am zis: «Cel ce nu mănâncă şi nu bea Trupul şi Sângele Meu, acela nu are viaţă în el».
Eu am venit acum două mii de ani ca să dau viaţă omului, dar Israel ce a făcut? M-a omorât şi n-a crezut că am înviat ca să creadă că Eu sunt Dumnezeul Cel promis. Ce a făcut, tată, Israel? A cumpărat pe bani străjerii care au stat la mormântul Meu de strajă şi le-a spus să spună că pe când ei dormeau, M-au furat ucenicii Mei. O, dacă era adevărat că M-au furat ucenicii pe când straja dormea, atunci straja trebuia omorâtă pentru că a dormit în strajă. Fiilor, fiilor, mare a fost minciuna arhiereilor din vremea slavei Mele prin înviere. Mare a fost necredinţa lor, tot aşa de mare ca a arhiereilor de azi. Minciună cumpărată pe bani şi împrăştiată în lături, căci vestea aceasta a rămas până azi, cum că Eu am fost furat din mormânt de către ucenici. Până azi în Israel nu se crede că Eu am fost Dumnezeu şi că am înviat după ce M-am dat jertfă de răscumpărare pentru om. A avut putere cuvântul mincinos al arhiereilor, căci oamenii sunt cu mintea uşoară când nu au Duhul lui Dumnezeu. Israel nici nu avea de gând să creadă în Hristosul Cel trimis din cer, şi de aceea minciuna i-a cumpărat aşa de uşor. Până azi nu crede Israel, până azi el aşa ştie, el aşa crede, că M-au furat ucenicii pe când straja dormea. Dar Eu înviasem, şi mărturiile învierii Mele au vorbit mai mult decât minciuna lor, dar ei tot n-au voit să Mă primească de Dumnezeu. Am avut o mână de martori care au stat în apropierea Mea şi cărora M-am arătat înviat după înviere şi cu care am petrecut după înviere, şi Israel a ieşit mincinos, dar mândria lui l-a ţinut împotrivitor până azi. Iată şi azi. Azi te am pe tine, Israele de azi. Te-am avut aproape de minunea cuvântului Meu, te-am avut popor al întoarcerii Mele, căci M-am întors prin cuvânt şi lucrez aşa de minunat, tată, şi ca şi atunci nimeni nu crede, nimeni din biserică, şi arhiereii bisericii dau să mintă ca şi atunci. Dar Eu am ieşit ca şi atunci şi M-am arătat în cuvânt, iar cu tine, Israele, stau la masă de cină cerească şi îţi dau să mănânci înţelepciune din cer, şi tu Mă mărturiseşti, precum cei puţini care au fost cu Mine în vremea lucrului trupului Meu au mărturisit vremea Mea în trup şi slava Mea prin înviere.
Poporul Meu, să ştii, tată, că te vei întâlni în curând cu cortul cel care M-a adăpostit pe Mine în vremea venirii Mele de azi. Te vei întâlni cu trâmbiţa Mea, şi o vei vedea în slavă mare dacă vei fi cu Mine şi credincios cu Mine. Cei ce s-au lepădat de lucrarea Mea, aceia s-au lepădat şi de trâmbiţa Mea, şi aceia n-o vor vedea. Poporul Meu, vei păţi ca Petru, Iacov şi Ioan în ziua când Eu Mi-am schimbat faţa înaintea lor, că ei au văzut lângă Mine pe Moise şi pe Ilie. Aşa vei vedea tu slava Mea în curând, şi n-ai să ştii cine sunt Eu şi cine este trâmbiţa Mea, căci Verginica a fost cortul Meu pe pământ, trupul în care Eu M-am adăpostit înaintea ta. Şi va rămâne peste tine slavă mare, poporul Meu, şi lumea nu va pricepe iubirea Mea cea de peste tine. Dar mai am un picuţ de cernut, mai am câteva boabe de grâu seci, care nu vor putea să stea alături de slava Mea. Mai am un picuţ de curăţit la masa Mea, căci credincios la masa Mea este numai acela care crede împlinind toate cuvintele venite cu Mine, toată aşezarea cea de om edenic pe pământ nou. Omul cu viaţă de eden în el, acela este om nou, şi sub el se face pământ nou, şi el va lucra lucrare de pământ nou peste România. Amin.
Ce păcat, măi Israele, ce păcat de fiul cel care a auzit şi a gustat din masa aceasta şi n-a stat până la împărţirea darurilor mesei! Ce păcat de cel ce a cunoscut acest sân şi n-a stat să mănânce pe veci din el! Ce păcat! Şi de ce spun aşa? Pentru că acesta e cel mai mare păcat. Şi de ce e cel mai mare păcat? Pentru că nu mai este cu ce să fie spălat, căci sulul se strânge, şi drumul se împătureşte, şi timpul se face sul, şi cel necredincios piere pe veci. Ce păcat de omul care se încântă cu bani, cu zile ca pe pământ, cu lăcomie de lucruri pământeşti! îl plâng pe omul cel fără Dumnezeu aşa cum se plânge un mort. Voi lua moartea de pe pământ, voi lua păcatele de pe pământ, le voi lua, ca să nu mai fie pe pământ, căci păcatele au adus moartea omului, şi vor plânge oamenii de dorul păcatelor, de dorul desfătărilor şi al bucuriilor păcătoase, vor plânge oamenii de dorul morţii, şi moarte nu va mai fi. O voi lua şi o voi pedepsi la nefiinţă, pentru că aşa este scris în Scripturi, şi păcat nu va mai fi, şi va fi plata păcatului, pentru că aşa este scris în Scripturi, şi sunt adevărate Scripturile.
Tu, poporul Meu, să crezi ce-ţi cuvintez Eu, că nu de azi îţi cuvintez. Eu de mult cuvintez, de şapte mii de ani cuvintez, şi puţini au crezut, dar în curând nu va mai fi necredincios între cer şi pământ, căci se încheie aşteptarea, şi toate cele împlinite vor fi simţite şi cunoscute. Tu, poporul Meu, să fii poporul Meu, să fii, tată, poporul Meu şi fructul Meu cel aşteptat şi dorul Meu cel împlinit şi copilul Meu cel gătit de serbarea de sfârşit. Fiule, poporul Meu, dacă Eu acum te mint pe tine, să ştii că nici Scriptura n-ar face altceva, dar să ştii bine şi întărit să fii că nici Scriptura nu te minte nici atunci, nici acum, şi nici Eu, Care proaspăt stau cu tine şi mereu îţi amintesc de cele proorocite pentru vremea cea din urmă. Numai aşa ar fi să zici că Eu te mint azi, atunci când vei da să zici că Scriptura minte. N-am minţit nici ieri, nici azi, dar învaţă-te să ştii, tată, vremile şi să socoteşti bine drumul Meu cel de şapte mii de ani cu omul şi să înţelegi bine lucrarea Mea cea nevăzută, care încet, încet vine toată spre vedere sub ochii tăi. Lucrarea Mea cu tine este Ilie, fiule. Ilie este scris pentru pregătirea cărării Mele. Ilie se numeşte cel ce îmi pregăteşte cărarea.
Poporul Meu, ia, tată, în tine duhul şi puterea lui Ilie, râvna şi credinţa acestui slujitor ceresc între cer şi pământ, căci focul Duhului Sfânt te-a îmbrăcat pe tine cu foc mai mult ca pe Ilie, fiule. Ţi-am făcut cojoc care să te ocrotească şi să te îmbrace cu putere. Ia-l pe tine, poporul Meu, şi desparte cu el apele cele tulburi ale lumii acesteia şi vino după Mine, că Eu vin în urma ta. Fii atent bine ce-ţi spun şi nu te sminti ce-ţi spun: vino, tată, după Mine, că Eu vin în urma ta. Ia-o tu înainte după Mine, că Eu vin în urma ta, fiindcă aşa este astăzi lucrarea lui Ilie: este să-Mi pregătească el calea, ca să vin pe ea. Tu eşti calea Mea. Aşează-te, poporul Meu, ca să-Mi fii cale de venire, şi apoi Eu vin. Eu pe tine te aştept ca să vin, căci tu eşti calea Mea, şi să vezi tu ce venire slăvită va fi să fie, că se va ţine lumea după tine ca după focul cel ce luminează şi încălzeşte în vreme de întuneric şi de frig. Se va ţine lumea după tine ca după pâine, ca după apă, poporul Meu, şi se va sătura şi va vedea venirea Mea, şi se va deştepta cel ce este scris să se deştepte. Dar cel ce M-a cunoscut şi M-a părăsit, acela nu va mai avea atunci curaj să se apropie ca să călătorească cu Mine, că nu va avea putere să vină. Va voi să vină, dar putere nu va avea şi nu va veni, şi aşa va fi vădit cine a fost şi ce a făcut unul ca acela. De ce, tată, crezi tu că oftez Eu aşa de greu pentru cel ce s-a dezbrăcat de acest cojoc, de această lucrare de salvare? Iată, cel fără de cojocul acesta nu va avea cu ce să despartă apa ca să treacă, şi apa va fi mare şi nervoasă, şi pe apă nu vor fi salvatori, căci salvatorii sunt întru Mine, şi aceeaşi lucrare au. Mai fericit va fi acela care abia vine decât cel ce a fost şi s-a dus. Mai fericit va fi cel din lume care va trage în barca Mea, că acela vine crezând şi cuvântând lucrul cel nou şi pe poporul cel nou.
O, nu se mai vede drumul, nu se mai vede! Puhoi de duhuri rele zămislite de oameni, puhoi de duh întunecat a înceţoşat calea. Calea nu se mai vede, dar se va vedea lumina poporului Meu şi haina lui cea albă şi slava lui Dumnezeu deasupra. Atât va fi lumină, locul poporului Meu, pământul poporului Meu, pământul cel nou, care va odrăsli apoi şi va cuprinde în el toate cele lucrate întru început, şi atunci Adam şi Eva îşi vor sfârşi drumul întoarcerii acasă la Dumnezeu şi vor fi amândoi un singur trup. Amin.
Israele, Israele, mare este această Scriptură: «Şi vor fi amândoi un singur trup, femeie şi bărbat». O, ce a făcut, tată, omul cu această Scriptură? A desfiinţat omul Scriptura aceasta şi a făcut el altceva. Plânge cerul şi plânge pământul cel ce fost făcut odată cu cerul, că omul a călcat în picioare cele create, cele curate. întreabă, poporul Meu, pe preoţii şi pe arhiereii şi pe teologii veacului acesta, şi să vezi tu ce-ţi spun ei de Scriptura aceasta care spune: «Şi vor fi amândoi un singur trup». Dar tu întoarce-te acolo, tată, acolo unde omul şi femeia erau amândoi un trup. Lasă-l pe tatăl tău şi pe mama ta, lasă-i, că este scris să-i laşi, că tu nu eşti din sămânţa aceea. Lasă-i, şi ia cuvântul Meu de născător al tău.
Fiilor, fiilor, când au păcătuit Adam şi Eva? Au păcătuit când nu mai erau amândoi un singur trup, că dacă ar fi rămas amândoi un singur trup, ar fi rămas în Domnul, ar fi gândit la fel amândoi, la fel ca Dumnezeu. Am voit să repar greşeala cea făcută de Eva, şi i-am spus lui Adam să se desfacă de Eva, ca să încep iar de acolo de unde încă nu era făcută Eva. I-am spus lui Adam să dea deoparte răul care se născuse în Eva, adică pe Eva. I-am spus că Eva va muri, că a dat naştere păcatului. I-am spus să nu se lase şi el spre moarte, şi că Eva va muri. Dar Adam n-a voit să se mai desprindă de Eva, şi a spus că dacă ea va muri, nici el nu voieşte altfel.
Vezi tu, poporul Meu, de ce-ţi spun Eu, tată, să te desparţi de cel din casa ta care nu este cu Mine? Ca să te salvez, fiule, şi ca să fii tu apoi salvator şi nu pieritor. Fii un trup cu Mine, fiule, că nu mai ai, tată, cu cine să fii un trup, aşa cum spune Scriptura. Nu fă ce a făcut Adam, care n-a vrut să se despartă de Eva, care ascultase pe diavolul, cel ce dezbină pe om de Dumnezeu. Adam şi Eva au fost un singur trup atâta timp cât au ascultat de Făcătorul lor, şi ei erau desăvârşirea Domnului în om. Când femeia şi bărbatul sunt amândoi un singur trup, atunci ei nu păcătuiesc. Când femeia şi bărbatul se despart de taţii şi de mamele lor, atunci ei se nasc din Dumnezeu şi se fac un singur trup, un singur Hristos în amândoi, şi se nasc din sămânţă nestricăcioasă, din Hristos, Cel Care l-a lucrat pe Adam dimpreună cu Tatăl.
Iată, fiilor, lumea se va naşte din nou, lumea se va înnoi, după cum este scris. Lumea va lua înfăţişarea cea dintâi, cea de la facerea ei. Lumea cea văzută va fi cuprinsă iar în cea nevăzută, ca să se poată vedea cea nevăzută în cea văzută, lumea cea creată de Dumnezeu şi nu de om. Omul care s-a născut din om a intrat iar în pământ, şi iar va ieşi din pământ omul, ca şi la început, la cuvântul lui Dumnezeu, la lucrul mâinii lui Dumnezeu. Omul se va întocmi iar, din pământ. Tot omul care a ştiut pe Dumnezeu se va scula cu trup nestricăcios şi va sta înaintea Domnului. Omul lui Dumnezeu se va întoarce în Eden. Scris este în Scripturi despre naşterea din nou a lumii, despre înnoirea lumii. Să nu te mai clatini tu, poporul Meu, că mare lucrare este de la Dumnezeu prin tine, cel ce eşti azi în trup, cel ce eşti azi cu Dumnezeu şi care ai cojoc de la Dumnezeu. Te voi pune faţă în faţă cu Ilie proorocul, că se uneşte începutul cu sfârşitul, se unesc cele dintâi cu cele din urmă şi vom fi cu toţii un singur trup. Amin.
Israele, Israele, ce înseamnă aceasta, un singur trup? în curând va fi să răspunzi ce este această Scriptură. Cine se lipeşte cu trupul unei desfrânate este un singur trup cu ea, căci zice Scriptura: «Vor fi amândoi un singur trup». Cine se lipeşte cu Hristos este un singur trup cu Hristos; tu şi cu El, un singur trup. Poporul Meu, vine vremea cea dintâi, vine nepătimirea pe pământ. Vine pe pământ omul cel ce nu păcătuieşte în trup. Vine Hristos, vine, fiilor, vine. Eu sunt Domnul Iisus Hristos, şi M-am făcut un trup cu tine, poporul Meu. Cine este un trup cu Mine, acela nu poate să mai păcătuiască. Cine nu este un trup cu Mine, acela păcătuieşte, acela se face un trup cu păcatul. Ilie proorocul a avut nepătimire în trup, şi de aceea a avut atâta putere de cuvânt şi de faptă. Nu căuta, Israele, să-ţi dea trupul răspuns pentru ca să-ţi scape sufletul de osânda păcatului. Trupul nu păcătuieşte până nu-i dă mintea zămislirea păcatului în trup. Fă-ţi mintea cer, ca să stea Dumnezeu în ea, fiule de la sfârşit, că tot cerul trebuie să coboare în tine şi pe pământ prin tine. Cerul se sfârşeşte şi el, după cum este scris, şi va coborî peste tine când îşi va sfârşi locaşul şi aşteptarea; se va strânge sul şi ţi se va dărui ţie, fiule al lui Dumnezeu de la sfârşit. Eu vin cu norii, aşa este scris. Vin şi norii cu Mine, şi rămân şi ei cu Mine peste tine şi în tine. Şi de ce rămân şi norii cu tine? Ca să ai tu, fiule, cu ce te purta întru cele văzute; să te porţi ca Mine, pe nori şi cu norii. Dacă Eu vin, vin cu tot ce am, vin ca să te iau cu Mine, vin ca să Mă iei cu tine şi să stăm în faţa Tatălui cu această împărăţie de cer nou şi de pământ nou, aşa precum a fost la început. Cine a mai auzit să te încurce pe tine o împlinire micuţă care-ţi stă la îndemână s-o împlineşti? Şi dacă nu vrei să împlineşti toată pregătirea, cine a mai pierdut vreodată ce ai pierde tu, fiule chemat şi ales ca să stai înaintea Mea la venirea Mea? Fii credincios, Israele, căci chemat şi ales dacă eşti, nu este de ajuns, tată. Credinţa te împlineşte, ea te face să te împlineşti. Fără ea nu faci tot ce este de făcut. De aceea am rostit Eu în vremea ta: «Credinţă ca a ta să nu se mai fi auzit prin veacuri». Pe cel cu inima curată care nu poate scăpa şi care vrea cu Mine, pe acela îl scap Eu cu îngerii Mei, dar pe cel ce Mă ia în glumă pe Mine, pe acela îl las. «Unul va fi luat, şi altul va fi lăsat». Uită-te bine, că această proorocie se vede în lucrarea Mea. Cel ce va fi lăsat, acela este cel ce se lasă de lucrarea Mea, de cojocul cel dăruit de Mine vouă în vremea aceasta. Cel ce va fi luat este acela care merge cu Mine şi cu cuvântul Meu până la locul unde cerul şi pământul sunt unite spre aşteptarea celor ce vor încheia cu bine calea.
Mergi, Israele, mergi! Mergi, tată, pe cale cu Mine, chiar dacă nu vezi cu ochii calea, că vine ziua să vadă lumea că tu ai calea Mea sub paşii tăi. Nu tu trebuie s-o vezi. Cel necredincios trebuie s-o vadă. Proorocul Elisei n-a văzut cu ochii oastea cerească, pregătită în luptă pentru el şi pentru scăparea lui, dar a văzut ucenicul său, Ghehazi, a văzut carele şi oastea cerească, a văzut la cererea lui Elisei către Domnul, şi a crezut ucenicul în cuvântul credinţei lui Elisei.
Mergi, Israele, mergi! Mergi, poporul Meu, mergi, tată, pe calea Mea cu tine, că şi Eu merg pe calea ta cu Mine, şi iată, merg. Iar azi facem popas de cuvânt şi stăm la masă întru cină de Emaus, şi după ce mâncăm, din nou lucrăm ce avem de lucrat. Cu ce lucrăm noi, tată? Lucrăm cu mintea, cu inima, cu fapta, cu pasul, cu toate mădularele duhovniceşti lucrăm: cu credinţa, cu iubirea, cu răbdarea, cu pacea, cu vestirea cea nouă lucrăm, cu învierea, tată, lucrăm. Acum poposim şi mâncăm şi bem, şi apoi iar călătorim, şi puţinel mai călătorim, şi la capătul călătoriei e serbarea de sfârşit.
Mergi, Israele, mergi, că dacă stai, nu mai mergi. Mergi, tată, că cine stă se pierde de pe drum, că drumul în urmă se face sul, nu rămâne întins drumul cel ce merge spre Domnul. în urmă se strânge, şi sulul este ţinut de îngeri în urma ta. Mergi, tată, cu bărbăţie, că un singur drum merge spre Domnul. Păzeşte-te, şi pe cărări lăturalnice să nu te abaţi, că drumul în urmă se face sul, şi rămâi pe cărări fără duh pe ele. Mergi, tată, mergi. Eu te aştept la izvor ca să-ţi dau să bei. Mergi, că iată ce fac: îţi ies înainte cu cofiţa şi îţi dau să bei. Mergi, fiule Israele, că asta îmi este dorinţa, şi vom fi amândoi un singur trup, Eu şi cu tine, Mire şi mireasă, femeie şi bărbat, căci dintru Unul sunteţi toţi, fii ai lui Israel; o pâine, un trup sunteţi toţi, şi din aceeaşi pâine mâncaţi, şi vom fi mereu un singur trup. Amin.
Binecuvântată să fie cina Mea de azi cu tine, Ierusalime, fiu iubit, şi să fii viu, poporul Meu. Să-ţi fie faţa îmbujorată de focul Duhului Sfânt, de iubirea focului ceresc. Să te binecuvinteze pe tine cerul şi pământul şi văzduhul şi apa şi tot ce este în calea Mea cu tine. Pe unde treci tu să rămână mireasmă de înviere. Pe unde calci tu să iasă morţii din morminte şi să cânte „Hristos a înviat!”, ca să audă Israel cel ce până azi este necredincios în învierea Mea.
Mergi, Israele, mergi, poporul Meu, mergi, tată, cum a mers Israel cu Moise, dar mergi ascultător spre Canaan, şi intră viu în grădina cea cu lapte şi cu miere.
Mergi, Israele, mergi. Mergi, tată, cum a mers Ilie proorocul, că el a mers plin de dor ca să se întâlnească cu Mine, şi s-a întâlnit.
Mergi, Israele, până la unirea cea văzută a cerului cu pământul, până acolo unde cele două lumi se fac una, căci peretele cel din mijloc se va da deoparte şi vom fi cu toţii un singur trup.
Mergi şi iar mergi. Mergi, Israele, mergi, că mergi pe calea slavei Noului Ierusalim, şi ţi-am făcut paşaport de trecere prin barierele lumii, şi lumea te va cunoaşte pe tine de Ierusalim.
Mergi, Israele cu nume nou, căci ţi-am cumpărat bilet de călătorie, şi toată lumea ştie cum te cheamă pe tine.
Mergi, Israele, căci trâmbiţa Mea este pe fruntea ta cu numele ei, şi cetatea Noului Ierusalim s-a vestit pe pământ, şi se aşează pe pământ, şi după aceea o voi aşeza întru nestricăciune. Amin.
Domnul Dumnezeul lui Israel a grăit poporului Său. Amin, amin, amin.
02-08-1995
