Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului

Eu sunt Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt şi Mă fac cuvânt peste pământ, căci sunt Cel ce sunt. Amin, amin, amin.

Fiilor din grădina Mea, am coborât. Amin. Luaţi din gura Mea cuvântul Meu şi aşezaţi-l în cartea Mea cea de azi, căci sunt cu cerul peste voi în sărbătoare pentru mama Mea Fecioară. Sunt cu Tatăl, fiilor; aşa v-am spus că vin. Tot cerul Meu e pe nor deasupra voastră, că fără cerul Meu Eu nu cobor pe pământ, Eu nu cobor singur. Tatăl este în Mine în toată vremea, iar sfinţii sunt în venirea Mea la voi. La voi vin, că omul de pe pământ nu ştie nimic despre venirea Mea la el, nu ştie nici despre venirea lui la Mine, nu ştie omul ce înseamnă Dumnezeu. Toate încap cu omul, numai Eu nu-Mi mai aflu sălaş în om şi pe lângă om. Sunt singur pe pământ, singur fără omul de pe el, dar sunt cu sfinţii Mei. Amin, amin, amin. Şi sunt cu voi, cei ce Mi-aţi dat locaş cuvântului Meu peste voi, ca să Mă las de la voi spre oameni, că Mi-e dor de om, fiilor. Am făcut din voi cărare a cuvântului Meu spre oameni, şi vin din cer şi stau pe nori de slavă şi Mă desăvârşesc în cuvânt peste pământ, şi vă dau tărie să staţi înaintea cuvântului Meu şi să-i deschideţi.

Pace vouă! Pace vouă! Pace vouă! Şi din pacea Mea cu voi dau tuturor celor care vin la izvor. Eu sunt izvorul de la voi. Cuvântul Meu izvorăşte din cer peste voi, şi dă pe deasupra izvorul de la voi, căci am mulţi care nu şi-au plecat inima spre dumnezei care nu sunt dumnezei, şi îi voi aduna la pieptul Meu, şi îi voi iubi, şi îi voi învăţa viaţa cea veşnică în om, aşa cum şi pe voi v-am învăţat. Iar cine va lua iubirea cuvântului Meu ca să se nască din ea, de sus, acelora le voi da putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, născuţi în vremea aceasta din cuvântul Meu care vine din Mine peste voi. Amin.

Mama Mea îmi mângâie durerea. Durerea Mea e lungă de şapte mii de ani, ca şi iubirea Mea. Când Tatăl a grăit în Mine şi Eu în Tatăl: «Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră», numai din iubire am lucrat şi l-am făcut pe om. Am făcut din lut iubire pentru Mine, şi am iubit ce am făcut. Om din lut am făcut, şi am pus în el viaţa Mea, fiindcă Eu sunt viaţa. Eu eram cuvântul Tatălui, precum şi acum sunt, şi tot ce voia Tatăl, întru Mine voia, şi Eu cuvântam voia Tatălui Meu, şi ea se făcea faptă.

Eu sunt Cel ce am fost, şi sunt Cel ce sunt, iar Tatăl este cuvântul Meu în tot ceea ce împlinesc. Când eram cu trupul văzut pe pământ, am dat cuvânt la cei ce M-au întrebat: «Doamne, când va fi venirea Ta şi ziua aceea?». Eu le-am spus că «Despre ziua aceea nu ştiu nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl; de aceea, privegheaţi!». Dacă nu le-aş fi răspuns aşa, nu le-aş fi putut spune: «Privegheaţi, că nu ştiţi ziua când vine Fiul Omului». Am spus că numai Tatăl ştie. O, dacă numai Tatăl ştie, Eu nu mai vin? Ce vrea să zică omul care se ascunde de venirea Mea zicând că numai Tatăl ştie? O, Tată al Meu, ce vrea, oare, omul să zică?

O, Tată Savaot, am spus celor unşi în grădina Noastră că voi veni cu Tine cuvânt peste pământ, cuvântul Tău, Tată. Oamenii care se ascund de venirea Mea ştiu numai că Eu le-am spus atunci că numai Tatăl ştie ziua aceea a venirii Mele, şi din aceasta nu vor să iasă, şi stau fără să Mă aştepte veghind întru venirea Mea. Oamenii dau să uite că Eu le-am spus că «Tatăl este în Mine, şi Eu în Tatăl, căci cel ce Mă vede pe Mine, vede şi pe Tatăl». O, Tatăl Meu Savaot, Eu sunt cuvântul Tău, şi Tu eşti cuvântul Meu, dar oamenii Mă despart în inima lor de Tine şi zic că numai Tu ştii, şi Eu nu.

O, fii ai oamenilor, iată-L pe Tatăl Meu în cuvânt peste voi, grăind despre cuvântul acesta sub care se ascunde omul necredincios ca să nu Mă aştepte să vin, şi ca să zăbovească omul cel vechi pe pământ. Omul cel vechi e burduf vechi, şi nu încape vinul nou în burduf vechi. învăţătura Mea cea nouă este pentru oameni noi, care stau pregătiţi întru venirea Mea în toată vremea, că Eu sunt în toată vremea şi vin în toată vremea, şi vin ca un fur, când nimeni nu se aşteaptă să vin. Amin, amin, amin.

Tată Savaot, Mă fac punte pentru Tine. Tată, scoală-Te în cuvânt pentru Fiul Tău. Eu n-am grăit de la Mine însumi când am spus: «Nu ştiu nici îngerii, nu ştie nici Fiul, ci numai Tatăl ştie despre venirea acelei zile». Tu eşti Dumnezeu Tatăl, iar Eu sunt Dumnezeu Cuvântul, Fiul Tău, Cuvântul Tău, Tată. Amin, amin, amin.

– O, Fiule Emanuel, Tu eşti Fiul Meu Cel Unul născut din Mine înainte de veci, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, prin Care toate s-au făcut. O, Fiule scump, nimic n-am făcut decât prin Tine. Şi cele ce sunt şi cele ce nu sunt le-am făcut prin Tine, căci Tu eşti cuvântul Meu, şi prin Tine se împlinesc toate. Amin, amin, amin. Nu prin Mine, ci prin Tine, Fiule, căci Tu eşti Fiul Meu, şi Eu le-am spus oamenilor să asculte de Tine, tată. Aşa le-am spus: «Acesta este Fiul Meu Cel iubit; de El să ascultaţi!».

în toate nu Te ascultă oamenii, dar iată în ce s-au găsit să Te asculte, Fiule durut. Cei ce nu iubesc şi nu voiesc venirea Ta au găsit acest cuvânt al Tău şi s-au făcut credincioşi împotriva venirii Tale. Dar Eu sunt Tatăl, şi ştiu mereu venirea Ta pe pământ. Cuvântul acesta: «Nu ştie Fiul, ci numai Tatăl», acest cuvânt l-ai spus Tu, Fiule. De ce-l spune şi omul? Pentru ce-l spune omul? Ca să-Mi dea Mie mai multă mărire decât Ţie? O, câte cuvinte vii ai spus Tu, Fiule, Cuvântule al Meu! De ce, oare, pe acelea nu le spune omul? Dar cui ai spus Tu cuvântul acela? Tu vorbeai cu ucenicii Tăi, ca să rămână vorbirea Ta peste oameni, aşa cum vorbeşti Tu azi pentru oameni, vorbind cu fiii cuvântului Meu, iar cuvântul Meu Tu eşti, Fiule. Amin.

O, fii ai oamenilor, Eu sunt Tatăl Savaot. Nu aşa trebuiesc citite Scripturile Fiului Meu. Cine citeşte, să înţeleagă! Amin, amin, amin. Cine citeşte, să nu răstălmăcească, ci să înţeleagă cuvântul Fiului Meu. Ucenicii Fiului Meu L-au întrebat plini de dorul venirii zilei Fiului Meu, dar voi nu aveţi dor de această venire. O, fii ai oamenilor, şi voi, slujitori ai bisericii oamenilor, a spus Fiul Meu că nu ştie nimeni venirea Lui în afară de Tatăl. Iată, iau în mâini Scriptura aceasta şi o citesc vouă şi găsesc în ea că Fiul Meu v-a spus toată taina acelei zilei ca s-o cunoaşteţi, şi a zis: «Iată, v-am spus de mai înainte. învăţaţi pildă de la smochin, care vesteşte vara». Fiul Meu a spus că nu ştie nimeni decât Tatăl, şi va fi ca în vremea lui Noe când cei necredincioşi au băut şi au mâncat, s-au însurat şi s-au măritat până în ziua când Noe a intrat în corabie, şi n-au ştiut că e adevărat cuvântul Meu spus peste Noe până ce a venit potopul, şi, luându-i pe toţi, au ştiut atunci că e adevărat. Dar Dumnezeu a venit din vreme, şi nimeni nu L-a primit în afară de Noe. O, fii ai oamenilor, la fel va fi şi venirea Fiului Meu. Venirea Lui este în vremea când oamenii nu priveghează. Dumnezeu era venit la Noe şi lucra cu el salvare, dar pentru ceilalţi oameni nu era venit Dumnezeu. Slujitorul cel înţelept şi credincios este pus de Dumnezeu peste slugile Sale ca să le dea hrana din cer la timp, şi pe acela îl găseşte Fiul Meu făcând aşa, şi nu este luat pe neştire, ci este gata pentru venirea Stăpânului său. Dar dacă acel slujitor, rău fiind, va zice în inima sa: «Stăpânul întârzie», el nu numai că nu va mai da hrană bună, dar va şi începe să bată pe cei ce slujesc împreună cu el, forţându-i să mănânce şi să bea cu beţivii şi cu desfrânaţii. Şi atunci, în ziua pe care n-o cunoaşte şi pe care n-o aşteaptă, va veni Stăpânul şi îl va tăia pentru făţărnicie.

Furul când vine sparge casa că e fur, şi stăpânul casei nu ştie vremea furului, dar furul o ştie. Diavolul a furat acest cuvânt al Fiului Meu, şi dacă l-a furat, l-a făcut pe om să spună aşa: «Nu ştie Fiul, ci numai Tatăl». Dar slujitorul cel înţelept dă hrană la timp peste slugi, şi el nu spune: «Stăpânul întârzie», căci el este cu Stăpânul său în toată vremea.

O, Fiule Emanuel, o, tată, o, Fiule alungat! Eu, Tatăl Savaot, aşa grăiesc: Eu n-am ascuns în Mine ziua aceea despre care Te-au întrebat îndeosebi ucenicii Tăi de atunci. Nu Eu, ci Tu ai ascuns-o în Mine, ca să întăreşti veghea şi credinţa şi răbdarea ucenicilor Tăi, şi aceasta ai făcut-o înainte de moartea şi de învierea Ta, Fiule scump. Atunci vorbeai de pe pământ şi pentru cei de pe pământ, iar acum vorbeşti din cer peste cei cereşti pe pământ, care au apucat în trup ziua Ta, venirea Ta, cuvânt de viaţă veşnică pentru cei credincioşi care stau de veghe înaintea Ta, Fiule, ziua Mea de odihnă. în Tine Mă odihnesc, în Tine binevoiesc, în Tine lucrez şi din Tine spun peste tot neamul omenesc: Tatăl şi Fiul una sunt. Amin. Nimeni nu ştie ziua aceea decât Tatăl. Nimeni nu cunoaşte pe Fiul decât Tatăl, şi cel care voieşte Fiul să-i descopere. Amin, amin, amin.

– O, Tată, Tată Savaot, Eu sunt Fiul Tău, ziua Ta de odihnă, şi întru Mine Tu Te odihneşti şi voieşti. Cum să înţeleagă omul ce înseamnă ziua aceea când el se ascunde în întunericul din el? Omul fuge de ziua aceea, Tată. Fuge omul, şi ziua aceea fuge cu el odată, şi omul nu poate fugi de ea. Eu am ascuns în Tine taina Mea, că nici ucenicii Mei nu ştiau taina Mea, dar au ştiut ei despre ziua aceea în ziua când Eu am înviat dintre morţi. De atunci ziua aceea este pentru toţi, dar nu sunt toţi oamenii pentru ea. Ziua învierii omului este ziua învierii Mele, dar puţini oameni iubesc ziua aceea, învierea omului prin Mine, Cel înviat dintre oamenii cei morţi. Dar cei credincioşi Ţie şi Mie nu zic niciodată: «Stăpânul întârzie», ci se hrănesc în toată vremea cu învierea Mea în ei, cu ziua când Eu, Domnul, l-am răscumpărat pe omul cel credincios. Amin. O, Tată Savaot, Eu sunt născut din Tine, dar Tu M-ai născut şi din Fecioară, Om născut mai presus de fire, ca să-i dau nădejde omului căzut, că e căzut omul de şapte mii de ani. Dar Eu am venit după el pe pământ, şi Fecioara mama Mea Mi-a fost cărare între cer şi pământ.

O, mamă Fecioară, am venit după plecarea Mea la Tatăl şi te-am luat la cer. Tu M-ai adus pe Mine din cer pe pământ, iar Eu am venit şi te-am luat de pe pământ la cer, ca să fii cu Mine unde sunt şi Eu, şi unde voiesc să fie toţi ai Mei. Dar azi sunt zilele venirii Mele, şi iar venim pe pământ, căci cerul s-a unit cu pământul, şi unul pe altul se răscumpără prin lucrarea Mea cu fiii cei unşi în grădina Mea cea de pe pământ, cea din mijlocul României. Pace ţie cu ai Mei, mamă a Mea! Amin.

– O, Fiule al meu, mulţi prooroci şi mulţi ucenici au voit să vadă zilele venirii Tale, dar Tu ai avut ceva de preţ pentru vremea aceasta, căci toată făptura a aşteptat descoperirea fiilor Tăi, a ucenicilor Tăi din vremea aceasta, căci ei Te-au primit când ai venit. Pe vremea naşterii trupului Tău ai avut prooroci şi fii credincioşi care Te-au aşteptat şi Te-au primit să vii prin mine. Iar acum, în vremea naşterii cuvântului Tău, iarăşi ai fii credincioşi, puţini ca şi atunci, dar credincioşi întru venirea Ta între oameni. Venirea Ta de azi e tainică tot ca şi atunci.

O, Fiule înlăcrimat, nu mai sunt oameni credincioşi pe pământ, căci cei credincioşi sunt cei ce fac voia Ta, nu voia lor; lucrarea Ta, nu pe a lor. îţi mângâi durerea, că e lungă de şapte mii de ani, ca şi iubirea Ta. M-am purtat peste pământ şi am îndemnat pe oameni să Te iubească, să Te crească în ei, să Te aducă între ei, dar oamenii nu ştiu ce înseamnă Dumnezeu cu ei. Mă doare ca şi durerea Ta. Pe vremea lui Avraam erau numai păgâni pe pământ, dar Avraam a crezut când l-ai strigat să vină după Dumnezeu, şi a venit şi s-a dat casă lui Dumnezeu. Dar azi sunt altfel de păgâni pe pământ; îl cunosc pe Dumnezeu, şi fac voia diavolului. Mi-e milă de durerea Ta, Fiule părăsit de iubirea Ta, căci omul a fost iubirea Ta.

O, ridicaţi-vă dintre oameni, voi, cei cu inimă mare, şi daţi-o Fiului meu, că El este Dumnezeu din Dumnezeu, şi S-a aşezat pe cruce pentru voi. Daţi jos de pe cruce pe Fiul meu, că El este Cel fără de păcat, şi aşezaţi-vă voi în locul Lui, ca să nu mai păcătuiţi, căci cel ce stă pe cruce nu păcătuieşte, ci se înalţă deasupra trupului său. Daţi-vă pe voi înşivă fii ai Fiului meu, căci azi oamenii ştiu despre Dumnezeu, dar trăiesc păgâneşte între pământ şi cer. Lacrima mea de mamă dumnezeiască a curs în faţa Fiului meu pentru voi, fii ai oamenilor, dar acum îl plâng pe Fiul meu, că e îndurerat de toţi oamenii. Mila mea s-a tras în matca ei. Mi-e milă de Dumnezeu, Cel părăsit de oameni, că El milă voieşte de la oameni, nu jertfe. Cel ce ţine în mâini cerul şi pământul nu are nevoie de jertfe de la om, ci are nevoie de inima omului, locul împărăţiei lui Dumnezeu.

O, Fiule al meu, desăvârşeşte-Ţi venirea, că eu întăresc vremea venirii Tale şi zic tuturor: Fiul meu este Dumnezeul românilor, aşa cum a fost Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov. Fiul meu Şi-a făcut venirea, şi oamenii au fost luaţi pe neştire, şi nu vor şti aceştia până ce credincioşii nu vor intra în corabie ca să se arate adevărul cuvântului din vremea aceasta, vremea venirii Fiului meu a doua oară de lângă Tatăl. Amin, amin, amin.

– Iată vremea! Eu, Domnul, am unit cerul şi pământul când M-am născut Om din Fecioară. Eu, Domnul, iarăşi am unit cerul cu pământul când M-am coborât în anul 1955 în România cuvânt întru a doua Mea venire. Eu sunt Cel ce sunt, şi am venit ca să fiu, ca să vadă oamenii cei necredincioşi că sunt. Dar ce cred oamenii că înseamnă venirea Domnului? Ea nu se aşteaptă, ea se trăieşte; ea nu se pregăteşte, ci este, căci Eu sunt Cel ce sunt, pentru cei ce sunt întru Mine, iar pentru cei necredincioşi, Eu nu sunt, Eu nu vin, că ei nu Mă aşteaptă să vin.

Vin la voi mereu, fiilor unşi în grădină. Daţi venirea Mea la cei ce Mă au, căci nimeni nu cunoaşte pe Fiul decât Tatăl, şi cel care voieşte Tatăl să-i descopere. Amin.

Se binecuvintează sărbătoarea voastră cu cerul pe pământ, că mare este vremea venirii Mele, şi Mă aşez cu zile de nuntă cerească între Mire şi mireasa Mea cea din români. Veniţi la nunta cerului cu pământul! Veniţi voi, cei ce iubiţi pe Mire şi pe mireasa Sa! Veniţi şi nuntiţi şi vă veseliţi cu veselie cerească! Veniţi, căci cei chemaţi nu vin. Veniţi voi, cei însetaţi, cei flămânzi, cei goi, cei pribegi, veniţi la Mine, ca să vă învăţ ziua Mea de odihnă! Veniţi şi fiţi odihna Mea! Amin.

Iar voi, fiilor din grădina cuvântului Meu, staţi deschişi înaintea Mea, că voiesc să stau cuvânt între voi şi să bucur mulţimile care vin după Mine şi după voi. Binecuvintez peste voi începutul Sărbătorii Creştinătăţii Româneşti, că voi sunteţi români, şi nu oricum sunt românii români.

Mama Mea Fecioara scutură harul Meu peste cei cu inimă mare care vin să afle viaţa iubirii veşnice şi să ia veşmântul nunţii, veşmântul iubirii de Dumnezeu, pacea între Mire şi mireasă. Amin, amin, amin.