E zi de duminică, ziua întâi a săptămânii, duminica întâi a postului mare, când în locașurile creștine se pomenește sărbătoarea pentru credința cea dreaptă, duminica ortodoxiei, și când se citește epistolă arhierească, și apoi se strâng ajutoare în bani de la cei adunați, care dau din prisosul lor, după obicei.
Scriu și Eu epistolă cerească și o las peste pământ și amintesc prin ea de vremea primilor creștini, vremea cea de aur a bisericii și a credinței creștine, când și ucenicii Mei strângeau în ziua întâi a săptămânii, strângeau și ei ajutoare, strângeau pentru cei sfinți, și se numea aceasta strângerea de ajutoare pentru sfinți, pentru cei ce părăseau calea lumii și urmau calea crucii prin mari nevoințe și prigoane din partea celor necredincioși din Israel, și când se întărea flacăra propovăduirii credinței, iar cei dintâi creștini ridicau pe alții lângă ei și măreau ceata lui Hristos, ajutați prin semnul Duhului Sfânt și prin botez apoi, și se vedea lucrarea cea sfântă lucrând de la Dumnezeu peste pământ între oameni prin ucenici sfinți, iar strâmtorarea peste cei cu crucea se întărea de peste tot, și semăna cu Mine turma cea mică, care pierduse teama și biruia lumea ca și Păstorul ei, Care a mers la moarte pe cruce pentru salvarea omului căzut prin păcat, o, și toată această lucrare bisericească era ea împărăția cerurilor pe pământ, adevărata iubire a omului plin de dor de Dumnezeu în el, și aceasta este taina cea mare, ea este turma cea mică, și căreia Eu, Domnul, i-am spus cu îndemn: «Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl voiește să-ți dea ție împărăția Sa ca s-o arăți pe pământ cu viața ei cea de sus!».
O, încă de pe atunci am vestit Eu că este o turmă mare și una mică, iar în ziua aceasta scriu epistolă cerească și o așez pe pământ ca să fie cercetată, și din unul în altul vestită peste cei mulți, care au nevoie de Dumnezeu și de la Dumnezeu, chiar dacă ei nu au acest dor în ei, sau căutare după Domnul.
Chem turma cea mare sub glasul cuvântului Meu ca s-o păstoresc pe ea așa cum o păstoresc pe cea mică, atât de mică ea în toate vremurile în trupul turmei celei mari, ruptă acum o mie de ani în două părți, o parte mare, și una mică, și când cea mică a rămas pentru credincioșie și răbdare sub cruce, iar cea mare s-a despărțit și s-a tras în lături pentru orânduială după plăcere și s-a numit ea turma catolică, și care și ea s-a rupt apoi în mai multe turme și fiecare și-a făcut rânduiala ei, căci ascultarea e greu de pus în lucru de cei ce au dorințe care nu și le pot învinge, și sunt învinși ei de ele și se duc spre ele cu nepăsare, și Îl vor și aceștia pe Dumnezeu Domn al lor.
O, și a rămas acum o mie de ani turma cea mică, a rămas de partea începutului bisericii Mele, peste care au fost așezate atunci orânduieli sfinte și a fost numită ea în vreme turma dreptei credințe, turma ortodoxă. O, încă de la începutul zidirii bisericii Mele a sporit veghea peste ea pentru nedezbinare, căci dacă se ivea între frați cineva care tulbura împotriva învățăturii primită de la Mine și de la ucenicii Mei din unii în alții, credincioși începutului neamului creștinesc, o, de unul ca acela care dezbina trebuia să se depărteze turma creștină, căci cei ce dezbină nu slujesc lui Hristos, ci pântecului lor, și grăiesc vorbiri dulci și amăgitoare ca să înșele inimile celor lesne crezători, precum este scris, iar cei ascultători predaniilor sfinte erau întăriți pe cale și mai mult, ca să fie înțelepți pentru bine, și proști pentru rău, și sub ale căror picioare satana era zdrobit, iar ei biruitori prin har.
O, ia aminte, ia aminte la glasul Meu, turmă care te-ai scris de partea dreptei credințe cu statul tău de slujire și de supunere în numele de turmă ortodoxă! Eu sunt Arhiereul bisericii Mele și fiecare arhiereu grăiește în ziua aceasta peste biserica sa. O, fă-Mi loc să-ți grăiesc și să Mă auzi dacă Mă las astăzi auzit și împărțit celor ce au urechi ca să audă cu ele, că iată, în turma ta a fost mereu, și este și acum turma cea mică, și durere multă s-a suit și se suie la cer din pricina aceasta, a dezbinării dintre frați, căci turma ortodoxă cu numele ei s-a depărtat de ascultarea de părinți pusă de la început peste biserica Mea, în mijlocul căreia Duhul Sfânt descoperea și așeza legile vieții sfinte pentru creștini și toate orânduielile cele peste toate ale bisericii, și așa cei puțini, care rămâneau în iubire și în ascultarea de părinții cei sfinți, erau apoi prigoniți de la mijloc, și așa a fost în toate vremile, pe lângă prigoana care se ridica peste turmă din partea împăraților păgâni slujitori la idoli unii după alții, și care muceniceau pe cei aflați pildă de credință statornică și de nedespărțire de Hristos.
O, dar nu pe împărații păgâni îi scriu Eu în epistola Mea din duminica aceasta, ci scriu de apăsarea cea dușmănoasă în mijlocul bisericii slujitoare la altar peste cei ce erau pildă de credință jertfitoare în turmă, căci preoții și mai-marii lor dușmăneau pe cei harici dintre ei și-i dădeau pe mâna mai-marilor ținutului, spre chin și spre mucenicie, cu șiretenie satanică pusă la cale, și duhul dezbinării a fost mereu în mijlocul tău lucrând stârpirea celor tari cu credința și cu rânduielile sfinte, o, turmă ortodoxă, iar cei dați spre ocară și spre vină ticluită cu duhul invidiei de către cei puțin ascultători de părinți și de sfinți, ci doar îmbrăcați pe deasupra cu haina cea pentru sfinți, o, acei ocărâți și dați suferinței și batjocurii pe nedrept au însemnat ei turma cea mică în mijlocul tău în toate vremile, și pentru care Eu, Domnul, am spus: «Nu te teme, turmă mică!».
O, Eu sunt Cel ce sunt, Cel ce a fost și Cel ce vine, și toate sunt de Mine văzute mai dinainte, și de aceea am spus acum două mii de ani pentru cei ce vor suferi în numele Meu: «Nu te teme, turmă mică!». Și îți spun aceasta ție, turmă ortodoxă, nu ca să te îndurerez îți spun, ci ca să te sfințești pentru Domnul, căci ce îl poate face sfânt pe om, dacă nu pocăința sa de tot ce a făcut neplăcut lui Dumnezeu în viața sa de om? O, pocăința îl face sfânt într-o clipă pe cel ce are durere și păsare și păreri de rău, cu rugăciune spre Mine pentru tot ce a păcătuit el față de Dumnezeu și față de semeni.
O, îți trebuie pocăință, că vreau să te numesc iubita Mea, turmă a dreptei credințe, și vreau și viața să-ți fie dreaptă și sfântă. Cei ce au suferit și suferă defăimare pentru credința cea cu har lucrătoare, aceia sunt asemenea Mie, și Eu Mă văd în ei, în suferința lor ca și a Mea, iar ei Mă văd pe Mine suferind și așteptând cu dor înnoirea, nașterea din nou a lumii, și sunt ei asemenea Mie și suferă și ei. O, Eu te doresc pe tine biserica iubirii, iubirea plină de sfințenie, iubirea miresei, și nu voiesc să nu știi sau să uiți că Eu, Domnul, te aștept mireasă să-Mi fii, iar tu știi ce este o mireasă, și nu cum știe lumea știi tu. Lumea nu știe taina de mireasă, haina albă de mireasă nu știe s-o poarte, ci știe s-o întineze și atât, dar tu ai numele Meu pe creștetul tău, și trebuie să-Mi semeni și să-Mi urmezi, că dor Îmi este să te văd mergând pe urmele Mele cu ascultare sfântă, o, turmă creștină a neamului român.
O, neam român, o, popor binecuvântat de cuvântul Meu între popoare, nu te lepăda de Cel ce cuvintează în mijlocul tău de mai bine de șaizeci de ani taina venirii Lui în lucrare de cuvânt peste pământ ca să-Și netezească și să-Și curețe calea și să-Și gătească o mireasă în tine și ziua slavei Lui și biruința asupra lui satana, dușmanul lui Dumnezeu și al omului. Îți scriu epistolă sfântă și te îndemn la veghe și-ți spun: o, nu uita, nu uita pe Domnul Dumnezeul tău, nu Mă uita, popor român! Eu nu te uit, Eu nu te pot uita, căci Tatăl Meu te-a promis Mie de țară de venire a Mea la sfârșit de timp, loc de poposire a Fiului lui Dumnezeu ca să vină pentru vii și pentru morți, precum este scris, căci poporul Israel M-a lepădat acum două mii de ani, și am rămas din el cu câțiva ucenici martori pentru Mine, care ca și Mine au fost omorâți de ei, iar Tatăl te-a sortit cu soartă sfântă ca să fii tu țara Mea de la sfârșit de timp, și iată, îți trimit epistolă și-ți cer credincioșie și te rog, scoală-te spre lucrarea păcii și a înțelepciunii care pătrunde tot răul din mijlocul tău ca să-l depărtezi și să te ridici la lucrul cel cu lumină peste întuneric, căci cele ascunse sunt întunericul din mijlocul tău, acoperite de lucrarea minciunii, iar Eu îți amintesc, țara Mea, și-ți spun că tatăl minciunii este diavolul, care de la început a mințit și a lucrat așa și a biruit omul, și a ajuns slab omul, și de slab ce a ajuns în fața lui satana el spune minciuni, spune mereu, și nu mai are curaj și putere de partea adevărului a toate în toată clipa, că adevărul aduce durere celor ce iubesc minciuna.
O, țara Mea de azi, ascultă-Mi glasul, deschide-Mi și ia-Mă lângă tine ca să te păstoresc și ca să te ocrotesc! Să știi, neam român, că dacă Eu, Domnul, n-aș păzi cetatea ta, țara ta, tu n-ai putea aceasta, iar tu ai dușmani, iubito, și ești râvnită mult fiindcă ești frumoasă, și-ți văd dușmanii frumusețea și sunt invidioși dușmanii, dar Eu te-am ocrotit mereu, iar când ai trecut prin frig și prin prigoane sângerând sub cruce, Eu am întins mâna asupra dușmanilor tăi și-i depărtam și te ridicam, țara Mea, căci Tatăl Mi-a dat poruncă să te ocrotesc, să am grijă de tine și să te păstrez a Mea.
O, ai în mijlocul tău dintre cei ce te iubesc pentru tine și pentru binele cel cu viitor frumos pentru tine, dar ai și dintre cei ce te sug pentru ei înșiși, și care n-au inimă curată, iar când dintre aceștia se suie sus spre locurile cârmuirii, atunci tu treci spre suferință, și aceasta pentru că tu nu veghezi tot timpul pentru pacea ta, pentru binele tău cel de la Dumnezeu, o, și e bine să te iei după Dumnezeul dreptății, nu după omul care-ți cere să crezi în el pentru tine, căci unul ca acela nu e curat pentru viața ta, țara Mea cea de azi.
O, ce bine este de neamul care are peste el pe Domnul de Dumnezeu al său! Acela cere la Domnul, întreabă pe Domnul pentru soarta sa, acela este neam nebiruit, iar când el dă pe Domnul de la cârma vieții lui, atunci alege suferința, și în vreme de suferință strigă la Mine ca să-l ridic biruitor, o, și asta-ți cer Eu ție, popor român: strigă-Mă, că ești în suferință, fiule! O, strigă-Mă și scoală-te cu Mine la lucru pentru duhul dreptății și al păcii în mijlocul tău!
O, trebuie răbdare în suferință, dar și înțelepciune, dar și rugăciune, dar și pocăință, dar și lucrarea de ridicare din necaz, și apoi mângâiere, iar Eu, Domnul Dumnezeul tău îți dau cuvântul mângâierii și al veghii sfinte și-ți spun: scoală-te și cere-Mi înțelepciunea cea de sus, iar tu s-o folosești, popor român.
O, curmă-Mi durerea cea de la tine, neam român, neam creștin! Este scris prin sfinți și prin părinți vremea postului mare acum, o, și Mă doare de la tine, și n-are cine să te îndemne spre trezire sfântă ca să nu păcătuiești, ca să nu te înfrupți din cele oprite pentru vremea postului mare, iar diavolul și argații lui mișună peste tot cu puterile lor peste oameni, și acest război nevăzut nu se poate curma, decât cu post și cu rugăciune, cele mai nebiruite arme acestea două în orice fel de război văzut sau nevăzut, iar tu porți nume de țară ortodoxă, o, și n-ai păstori cu milă de tine ca să te povățuiască și să nu te lase să greșești lui Dumnezeu. Eu însă am în mijlocul tău o turmă mititică, slujitoare Mie și ție în taină, și care te sprijină cu viața ei sfântă, cu post și cu rugăciune vie înaintea Mea pentru soarta ta, pentru iertarea ta, pentru pacea ta, pentru paza ta de vrăjmașii de pe margini, sau de mai departe, iar tu să știi de la Mine aceasta și să crezi că ești sub veghe și de sus și de jos, de sus prin îngeri, iar de jos prin turma Mea cea mititică, o mânuță de fii cu răbdare sub crucea Mea cea de azi a venirii Mele cuvânt pe pământ, și prin care Mă împart când Mă las cuvânt peste cetate ca să lucrez prin el, căci cuvântul Meu se împlinește, că este plin de puterea Mea.
O, neam român, să știi, și să te uiți bine ca să știi că slujitorii mari dintre cei ce slujesc la altar au fost păstori unei turme mici, căci au iubit pe Domnul și s-au sfințit pentru El cu trăirea lor, dar aceștia au suferit vânduți stăpânitorilor de către frații lor preoți, care nu și-au ales loruși sfințenia, ci numai slujirea cea bănoasă a preoției, și aceștia au dat la chin și la moarte pe cei sfinți la altar și purtători de cruce sub mâna celor necredincioși. O, biserica cea dintâi, cea de la început era frumoasă, era mireasă curată, căci se năștea de sus pentru sfințenie. O, iată și azi, ca și atunci, nu toți au până la capăt răbdarea cea pentru calea crucii, că mulți taie din cruce și o scurtează mereu pentru pofta trupului vrăjmaș omului creștin, și nu se mai pot ei apoi sprijini pe cruce ca pe toiagul nădejdii, dar cei statornici își fac rost de milă de Dumnezeu și de secerișul Lui mult așteptat să fie lucrat, și pot aceștia cu răbdarea crucii.
Iar Eu, Domnul, în zi de cinstire a amintirii drepților și a luptei lor pentru credința cea dreaptă, de două mii de ani credință neschimbată, Eu, strig cu strigare și cu îndemn la veghe neamul român, poporul creștin, care trebuie să asculte de părinți și de sfinți, căci e vreme de post și de rugăciune și de oprire de la păcate în această vreme de veghe, o, măcar acum, că fără ascultare de Dumnezeu vin dureri, o, fii români, iar Eu voiesc să vă cruț pe voi, și să vreți și voi ca și Mine pentru voi.
Îndemn prin epistolă cerească și strig peste slujitorii de altar să iubească ei viața cea sfântă dacă și-au ales să slujească la altar, căci precum fiecare preot caută dacă e conștiincios de trupul și sângele Domnului și caută o fecioară sau o femeie curată de păcat să-i facă prescura pentru taina jertfirii Mele pe masa de altar, o, dacă prescura trebuie lucrată de cineva cu trupul curat de păcat, mai mult, o, mai mult trebuie să fie curat cel ce-L jertfește pe Domnul prin rânduiala Sfintei Liturghii, căci Domnul este sfânt. Iar cei ce vor asculta de la Mine povața le fac făgăduința pentru iertarea multelor lor păcate săvârșite în viața lor de până la vremea acestei ascultări, numai că Domnul nu forțează, ci doar povățuiește pentru cei ce pot și doresc să asculte de la El spre viața lor cea veșnică între cei ce merg cu iubire pe calea crucii, căci fără cruce nu poate merge nimeni pe urmele Mele, chiar dacă ei cred altfel aceasta.
Voi, cei ce stați pe scaune de stăpânitori, o, auziți și voi pe Domnul și aplecați-vă și voi spre strigarea Sa, ca să învățați de la El dreptatea, pacea și lumina a toate, și dacă puteți, fiți creștini, căci creștinii țin din răsputeri la dragostea dintre ei, și dacă puteți, iubiți adevărul a toate ca și Dumnezeu, că neamul român e neamul Meu de la sfârșit de timp și grăiesc în mijlocul lui cuvântul venirii Mele pe limba lui, limba românului, și știu aceasta neamurile pământului, iar prin cuvântul Meu rostit de deasupra ocrotesc acest pământ și neam, care-Mi servește de așternut când vin și grăiesc acum, la sfârșit de timp, că e timpul la sfârșit, nu e la început. O, veniți spre Mine, veniți și voi cu credință, cu iubire, că Eu vin spre voi cu înțelepciunea și cu mila și voiesc mărire scumpă peste acest pământ și neam, pe care-l aștept spre voile Mele pentru slava cea de sus peste vatra neamului român, cu soarta pecetluită să fie el popor al lui Dumnezeu.
În zi de duminică, întâia duminică a postului mare, am scris ție epistolă cerească, neam român. În ziua cercetării pe tot românul îl voi întreba de acest cuvânt al Meu, așternut de gura Mea în cartea sa pe vatra acestui neam, pe care azi îl îndemn cu putere să aibă și să-și înmulțească credința și faptele ei, voia Tatălui, precum în cer așa și pe pământ, căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, popor român, popor cu nume de dreaptă credință pe fruntea ta, peste turma ta.
Și las acum peste acest cuvânt numele Meu: Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.
