Cuvāntul Meu din ziua aceasta este cuvānt de dor. Ca unul plecat departe o vreme mai lungă și īntors la ai săi, așa este īntālnirea Mea cu voi īn ziua aceasta de praznic sfānt. Punem masa și vă povestesc cu dor grija ce v-am purtat și v-o port, fiilor cu care Mă sprijin să pot fi pe pămānt cu voi, să pot grăi cu voi, și să las pe masă la voi grăirea Mea cu cei de pe pămānt, că-s plin de jale pentru fiecare om care stă așa de departe de Dumnezeu cu viața și cu fapta vieții lui. Mă māngāi cānd stau cu voi īn cuvānt, Mă māngāi de această jale grea și lungă, și toți cei ce-Mi fac jalea aceasta nu știu de ea, așa cum nu știu nici de Mine, dar Eu sunt Dumnezeu și sunt numai durere, și așa este cel plin de iubire cānd n-are cum să și-o arate și să se odihnească īmpărțind-o pe ea.
E zi de praznic sfānt, fiilor de la izvorul Meu de cuvānt, de unde Mă īmpart peste tot ca un rāu care merge și nu stă. Curge apa rāului, curge de sus īn jos și trece prin munți și prin văi și trece prin sate și orașe și trece printre oameni, și nu știu oamenii taina aceasta și deslușirea ei. O, așa trece cuvāntul Meu de la voi spre oameni și nu știu oamenii cine este el și nu iau din el ca să-i īnțeleagă taina și tālcul și umblatul lui din loc īn loc peste pămānt cu suspinul său. Lacrima Mea după om e multă de șapte mii de ani și s-a făcut rāu mare și cāntă suspinānd ca susurul apei care trece prin munți și prin stānci și prin văi nelocuite de oameni, și n-are cine să-i audă glasul, și chiar dacă ia cineva să-și stāmpere durerea sau setea sufletului, o, nu-i știe puterea, nu știe dorul lui Dumnezeu după om, nu știe din ce suspin se desprinde cuvāntul Meu cānd vine și umblă pe pămānt din loc īn loc ca să-l audă oamenii și să-și ridice ochii īn sus la Dumnezeu și să-și aducă aminte de dorul Meu după om, că e mult dorul pe cāt de mulți oameni sunt pe pămānt și nu știu de Dumnezeu, și nu mai știu nici cei ce știu că este Dumnezeu, Care așteaptă dragostea omului, așteaptă suspinānd.
Din timp īn timp au fost și sunt oameni pe pămānt, puțini de tot īntre cei mulți, și care Īmi poartă dorul și durerea, și căutarea lor e mereu după Dumnezeu, și aceștia sunt taine pe pămānt, comori neprețuite sunt, bulgări de lumină sunt, iar cei mulți, neīnvățați cu lumina cea din cer, nu trag la lumina aceasta și-și fac ei rost de minciuni, ca orbii care se īnvață cu īntunericul și sunt străini de tot de lumină, ca și cum ea nu este și nu vine de pe nicăieri. O, dar ce uimiți au fost orbii cei din naștere orbi, și care, vindecați de Mine sau de urmașii Mei, au stat īn fața luminii și au cunoscut-o pe ea cu īnsuși trupul lor, cu ochii lor cei vindecați de nevedere și māngāiați de lumină apoi!
O, așa sunt Eu acum māngāiat grăind cu voi după o vreme mai lungă de rece, de neīnsorire, fiilor. E deosebire īntre o zi īnsorită și senină și caldă, față de alta īnnourată și umedă de ceață, iar Eu vin să vă īnsoresc și să vă pun la crescut și să vă dau lumină, īnvățătură să vă dau, și să vă rog apoi s-o țineți īn față ca s-o aveți de lucrare, fiilor, că vai celui fără de lucru, măi fiilor! Eu sunt Cel ce vă īmpart de la Mine, iar voi trebuie să lucrați să aduceți rod, ca să aveți plată apoi, iar ca să aveți plată voi trebuie să vă vegheați unul pe altul pentru plata aceasta, că unul altuia vă sunteți mădulare și sprijin vă sunteți. Cānd cei īnscriși la o īntrecere fac dezordine față de legea īntrecerii, unul din ei scoate un cartonaș spre știrea celui ce n-a lucrat bine. O, așa și voi să faceți, să scrieți pe un cartonaș: „frate, nu este frumoasă purtarea ta față de īnvățătura de peste noi”, și să ridicați cartonașul spre aducere aminte a felului cum trebuie să mergeți sau să lucrați, căci unii altora sunteți mădulare, iar toți sunteți trupul Meu, odihna Mea, casa Mea, fiilor.
O, nu vă lăsați unul pe altul īn greșeală, fiilor, căci unul altuia sunteți mădulare. Trăiți creștinește, luați aminte! Aceasta īnseamnă purtare de creștin: să vă īndreptați unul pe altul pentru voia Mea īn voi și īntre voi, iar pentru aceasta trebuie să vă lăsați biruiți unul de altul ori de cāte ori se cere așa, că Eu, Domnul, vă probez primirea prin cel de lāngă voi, dacă primiți cānd īndemnul Meu vă īmpinge să faceți aceasta unul altuia. Iar dacă acest popor nu va lucra așa īn toată vremea vor fi păreri de rău dacă īn viața de obște nu s-a īnțeles această lucrare māntuitoare și de probare dacă sunt sau nu creștini cei viețuitori de obște, dacă se aseamănă ei cu Mine la umilință, fiilor.
Pun īnvățătură pe masă aici, la izvor, și să ia din ea poporul cel hrănit de Mine pentru credința lui īn venirea Mea cuvānt pe pămānt, și iată, spun: Trăiți creștinește, fiilor, luați aminte, numai creștinește īn toată clipa și īn toate, nu lumește, nu trupește, nu, că altfel de trăire este amestecare cu fapte care ați da să le ascundeți apoi. Numai faptele necreștinești dă creștinul să le ascundă, să le bage la īntuneric, iar prin ascunderea lor se dovedesc a nu fi creștinești, iar cele creștinești sunt lucrate pe față, toate īn lumină și īn vedere totul ziua și noaptea și īn orice loc ar fi creștinul.
Iată, fiilor de peste tot, care vă hrăniți din masa cuvāntului Meu, Eu, Domnul, vă spun că omul face fapte cu care se ascunde, și nu sunt fapte frumoase de vreme ce se ascunde cu ele. Tot ce este din Dumnezeu nu se va ascunde, dar tot ce nu este din Dumnezeu, ci din om sau din diavolul, o, cu acelea se ascunde omul, se ascunde de om, și nu este un fiu al lui Dumnezeu cel ce face așa, iar Eu vin și vă īnvăț ce este bine și ce este rău și vă ajut să fiți și să stați īn lumină, fiilor, că are īndrăzneală la Dumnezeu cel ce stă īn lumină, și īl primește pe el Domnul.
Vă īnvăț, măi fiilor, luați aminte ce vă īnvăț. Nu vorbiți cu oamenii mai mult decāt cu Dumnezeu. Nu petreceți cu oamenii mai mult decāt cu Dumnezeu, că nu veți īnvăța dragostea dacă veți face așa. A venit Dumnezeu pe pămānt acum două mii de ani și a petrecut īntre oameni treizeci și trei de ani ca să lase trăire cu Dumnezeu peste oameni, o, și dau să uite aproape toți oamenii această coborāre a Mea la oameni atunci.
O, omule, ți-am dat viață ca să-ți dau plată pentru ea dacă o trăiești īn lucru cu Mine, nu pentru tine s-o trăiești, că n-are plată o viață trăită așa. O, nu ți-am dat viață ca să primești pedeapsă apoi pentru darul vieții nerăscumpărate ca să fie ea adusă īn cer apoi.
O, Mi-a fost dor să stau īntre voi cu īnvățătură, fiilor, și Mi-e dor să fie ea de folos la tot poporul care iubește cuvāntul Meu, și la tot omul care ia din masa Mea cu voi, și iată, spun ca să fie peste tot pentru povață: Fiilor, fiilor, nu dați rugăciunea pe muncă sau pe altfel de timp irosit īmpotriva timpului pentru stat cu Dumnezeu īn rugăciune, pentru iubire īntre voi și Mine și pentru dor să stați cu Mine de vorbă. O, se īnvață omul fără stat cu Dumnezeu, se īnvață pic cu pic, azi un pic, māine un pic, și se scurge din el harul, care vine prin rugăciune cu har īn ea, și nu mai are omul petrecere cu Domnul, și nici iubire și nici frică de despărțire de Domnul, Care este viața omului adevărat, iar lumea și cele din ea īl fură pic cu pic din Dumnezeu pe creștin și se duce apoi la lume, se duce cu lumea, se duce īn īntunericul fără fund și nu-i pasă de ziua lui de māine, căci plata păcatului este moartea, este despărțirea de Dumnezeu, iar omul fără Dumnezeu īn el este urāt, este slut, este de partea diavolului.
Fiilor, fiilor, faceți-vă viața de zi cu zi īmpărăție a lui Dumnezeu, și așa veți fi ai lui Dumnezeu, și nu ai voștri, și așa veți trăi creștinește, și nu trupește, nu uitați! O, nu uitați, nu uitați să māncați ce trebuie să māncați ca să fiți cu Domnul. Nu māncați ceea ce vă place, fiilor, căci plăcerea trupului se suie la inimă, iar inima nu este pentru păcat, ci pentru Domnul, și nu trebuie ea să coboare spre plăcerile cele fără Dumnezeu īn ele, ca nu cumva să fiți printre cei fără Dumnezeu īn voi.
Am īn ziua aceasta la masă cu poporul cuvāntului Meu, am pe Ioan Botezătorul, cel plin de Dumnezeu īn el īn toată vremea lui pe pămānt. Ne-am născut īn aceeași vreme, īn același an. Unul pentru altul ne-am născut, unul pe altul ne-am mărturisit oamenilor, și tot unul pentru altul ne-am dus la Tatăl alături, zdrobiți de cei fără de lege de pe pămānt. Ioan, cel plin de Dumnezeu, cel mai desăvārșit ucenic al Meu, căci el a fost primul Meu vestitor, el Mi-a netezit calea și mersul și adevărul cel despre Mine, și a rămas pe pămānt adevărul acesta și s-a scris spre mărturie peste timp, și se poate vedea și se poate citi trufia celor ce Ne-au ucis pe Noi și viața lor trupească și plină de păcat, și apoi plină de pedeapsă și de remușcări veșnice, căci trufia omului are plată veșnică. O, ce bine ar fi fost să nu se mai fi jucat nimeni apoi cu trufia, dar nu, n-a fost așa, căci īndrăzneala omului trece de la unul la altul și vai, vai celui trufaș, vai! Unul ca acesta nu are pe nimeni peste el de veghe, decāt pe diavolul, căruia īi slujește fără să fie rugat.
O, e aproape pierdut cel nesupravegheat. Cel ce dă să știe numai el de faptele lui, acela stă īn īntuneric, ascuns de cei din jur. Cine fuge de veghea de peste el fuge de lumină, fuge din pricina faptelor lui, care nu vrea să-i fie văzute, și are īn el aluat de fariseu, iar dacă nu arată nici umilință nici pocăință pentru el, acela iubește să nu-i fie statura supravegheată, iar dacă s-ar și trezi din neascultarea lui se apucă tot de la satana să ia īndemn, că așa face satana ca să nu-l scape din mānă, o, și se lasă apoi spre deznădejde cānd īși privește faptele, care īl țin departe de Domnul. Dar nu, dacă nu deznădăjduiești tu, cel greșit, este prilej de ridicare și de slujire spre Domnul apoi, și este biruință asupra lui satana dacă omul se desparte de satana.
Ioan Botezătorul, locaș al harului de sus a fost el, locaș al Domnului a fost inimioara lui. Am petrecut cu el mai mereu, și nu se cunoaște taina aceasta dintre Mine și el, și īngerii Mei l-au slujit de aproape, și toată cunoștința din cer i-a fost īmpărțită, și toată veghea cerească a fost peste el din pruncie și pānă la intrarea lui īntru cele cerești. N-a știut pe nimeni a fi al lui, decāt pe Dumnezeu, Care S-a făcut cunoscut lui cu multul, pānă ce a ieșit spre oameni și pentru oameni, și pānă ce la Iordan vestindu-Mă pe Mine, pe Mesia, boteza cu botezul pocăinței pe cei ce veneau să-și spele păcatele și să primească pe Domnul de credință a lor. Veneau și fariseii spre el, veneau cete-cete, dar ei nu-și dovedeau păcatele și nu primeau botezul pocăinței, iar el, Ioan, le descoperea lucrarea lor de viperă și de pui de viperă și-i dojenea pentru fățărnicia lor.
O, ucenicule mare, ce mare ți-a fost harul și lucrarea lui apoi! Te-ai dus la Irod, care batjocorea pe Dumnezeu prin desfrāul lui mare, iar femeia cea desfrānată de lāngă el s-a umplut de ură și ți-a gătit moartea trupului tău, și odată cu aceasta moartea vieții ei cea de veci. Grăiesc cu tine īn acest timp minunat īntre cer și pămānt, cānd Eu, Domnul, Mă port cuvānt din loc īn loc cu carul Meu de biruință, cu poporul cuvāntului Meu, care Mă poartă și Mă īmparte peste pămānt. Acum, aici, la izvorul Meu de cuvānt, unde-Mi scriu cartea Mea cea de azi, revărsānd din nor cuvāntul așezat īn ea, aici vin și stau cu sfinții la masă de cuvānt și de mărturisire a Mea cu sfinții pe pămānt. Īn cer e praznic sfānt pentru nașterea ta pe pămānt și scriem īn carte această zi de sărbătoare, scriem cu cuvāntul această zi. Așadar lasă-ți și tu glasul ca să fie scris și să mărturisească el, ca și glasul Domnului tău Iisus Hristos. Amin.
— Ca și atunci, Doamne, ca și atunci eu rostesc cuvānt și spun că Tu ești Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatele lumii. Dar o, ce de păcate fierb īntre pămānt și cer, ce de păcate, ce ceată de satane le aduc la cer ca să le arate Domnului! Iar eu ca și atunci zic la īmpărați și la argați că nu le este īngăduit să păcătuiască īmpotriva legilor vieții. Ei īnsă, ca și atunci, ca și cei de atunci dau la spate orice șoaptă care le-ar spune lor aceasta și se desfată īn păcatul plăcerilor diavolești zi și noapte, și n-are, Doamne, cine să le mai spună și să strige la ei și să se facă auzit. O, cine să-i mai spună azi lui Irod păcatul lui de neīngăduit, și care īmbolnăvește de sus și pānă jos trupul poporului? Cine să-i mai spună lui Caiafa că nu e el omul lui Dumnezeu și că apasă cu silnicie peste turma cea fără de păstorire peste ea, de parcă ar fi a lui, vite de povară pentru viața lui cea plină de plăceri și de lux bolnăvicios de suflet și de minte? O, tot eu fac aceasta și azi, tot eu le spun la Irozi și la Caiafe și la toți supușii lor, le spun că a venit vremea să se īngrețoșeze de viața lor cea murdară de păcat, și care nu are cu ce să și-o spele ca să nu le mai miroasă atāta de urāt īntre pămānt și cer. Ca mirosul de hoit este tot ce iese din păcatul lor, și care i-a omorāt de tot, de tot, Doamne, i-a putrezit de tot. O, cum să suflăm peste trupurile lor murdare de plăcerile mincinoase ale păcatului din ei și dintre ei?
Te frānge mila de făpturi, Doamne, iar rāvna mea cea pentru Tine se face milă lāngă mila Ta ca să Te rog īnaintea tuturor sfinților, stinge Tu păcatul din om și pune īn loc harul, Doamne, ca să se hrănească de sus dorul omului, dor care este numai spre păcat īn om. O, iată de ce a trebuit să vii Tu din cer și să Te lași pedepsit de omul desfrānat și să-i arăți lui apoi ce a făcut asupra lui Dumnezeu cu desfrānarea lui omul!
O, cātă milă, o, cātă răbdare, cātă iubire pui īn lucru ca să-l trezești pe cel pierdut prin păcat, pe cel zdrobit de tot, Doamne! De la Adam și pānă la omul cel de azi Te dă pe Tine omul īn schimbul femeii, și altfel el nu mai poate. O, nici Tu nu mai poți despărțirea lui de Tine pentru femeie, și-Ți plānge iubirea pe cale pentru păcatul din om.
O, omule, o, omule, tu nu știi că dacă alegi femeia alegi moartea, că pentru păcat o alegi, că nu iubești femeia, ci păcatul tău și al ei, și omul este jucărie pentru om prin păcat, și trup pe trup se slăbește spre păcat, se īnfierbāntă de la inimă la inimă și duce la păcat acest foc, și nu pot oamenii cu Dumnezeu pentru că nu pot fără păcat să stea, iar păcatul īl trage pe om spre satana și plānge Domnul după om și Īl doare privirea și Īl doare pe Domnul de la om.
O, fii ai lui Dumnezeu-Cuvāntul, v-ați apropiat de cuvāntul venirii Lui la voi ca să fiți ai Lui apoi. O, aveți grijă mare, nu puneți preț pe voi īnșivă sau unii pe alții, ci puneți preț pe cuvāntul lui Hristos, că unii din cei ce au venit și au mers pe cale aici s-au tras īn părți și au pierdut mersul cu Domnul și n-au mai stat apoi și au plecat, iar dacă aici au stat și au pierdut din mers pe Domnul, o, n-au cum să-L mai aibă pe unde s-au dus īn lume, o, nu, și crezānd ei că-și cāștigă sufletul, iată, și-l pierd, precum este scris, dar mai sunt minți care să priceapă aceasta? Face tot omul ca Adam, că el n-a crezut că va muri dacă nu va asculta de Domnul, și apoi a văzut aceasta, a văzut că Domnul a fost adevărat īn cuvānt.
O, de la īnceput femeia a pus moarte īn om, l-a luat din brațele lui Dumnezeu și l-a căzut spre ea și spre păcat, dar cine īnțelege cuvāntul cel de azi al Domnului, acela fuge de apropierea de femeie, de vorbit cu ea, de petrecut cu ea, de gāndit ca ea și la ea.
O, fii ai Cuvāntului Hristos, īnvățați mereu, īnvățați taina cuvāntului rostit peste voi, ca să nu gustați din neascultarea lui Adam. Nu īntoarceți cuvānt pentru cuvānt, nu lucrați cuvānt care să desființeze cuvāntul rostit peste voi din cer sau din părți, căci duhul semeției face aceasta, duhul neiubirii este cel ce respinge prin cuvinte. Credeți īn cuvāntul pus peste voi, care vine spre voi, nu īn cuvāntul vostru să credeți, căci limba omului poate să-l ascundă pe omul īnsuși. Ori de cāte ori nu veți asculta, rușinați-vă adānc de voi īnșivă ca să-l rușinați pe diavolul, care se bucură de neascultarea omului. Aveți grijă mare, nu ascultați de voi īnșivă. Luați din față lucrarea ascultării. Oricāt v-ar fi de greu, faceți ceea ce eu vă īndemn, și faceți mereu, nu o dată sau de două ori. Nu vă ascundeți unii după alții, o, nu vă ascundeți unii cu alții, unii de alții. Nu aveți dreptul să faceți aceasta și să īmpingeți spre moarte pe cei ce aleg pe Hristos. Cei ce dați să căutați cu dulceața cea otrăvitoare a păcatului neascultării, mergeți cu păcatul acesta dacă asta căutați, dar nu aveți dreptul să īmpingeți și pe altul să cadă odată cu voi. Așadar, fiți sfinți, fiți sfinți mereu și păstrați-vă unii pe alții sfinți. Aceasta īnseamnă să iubiți, să nu trageți spre păcat pe cel de lāngă voi. Sunt femei pe lāngă care se stinge tot răul din om și se sfințește omul, iar toate celelalte multe de pe pămānt femei aprind răul īn om, aprind īn om dorul de femeie sau dorul de păcat, că iată, așa a făcut de la īnceput femeia, l-a despărțit pe om de Dumnezeu pentru ea. E aproape pierdut cel nesupravegheat clipă de clipă, iar satana asta așteaptă, să cadă veghea cea sfāntă dinspre unii spre alții. Așadar vegheați unul pentru altul pentru sfințenie īn voi, și numai prin ascultare veți putea, fiilor.
Să se audă cuvāntul acestei īnvățături peste tot pe unde sunt creștini cu credință īn venirea Domnului cuvānt pe pămānt īn acest timp.
Iar eu, Doamne, n-am putut cu altă grăire să mă așez īn carte lāngă Tine īn ziua mea de sobor īntre sfinți, că eu prin femeie am fost dat pieirii, iar femeia a făcut aceasta pentru păcatul din ea, cu care omoară pe om. Să ia tot omul acest adevăr și să-l pună īn minte și să vadă cātă pieire īi aduce femeia și statul lui īn preajma ei, că nu e bărbat care să caute după femeie decāt pentru păcatul din el și din ea, și prin care omul Īl părăsește pe Domnul, Care dă viață oamenilor.
Așa a fost cuvāntul meu de azi, Doamne, așa a trebuit să-l rostesc și să-l așez īn carte. Din rāvnă pentru Tine am grăit așa. Să crească dorul de Tine īn inimile creștinilor Tăi. Aceasta este rāvna mea. Iar Tu īntărește acum cuvāntul meu. Amin.
— O, adevăr adevărat a fost să īntărești tu acum cuvāntul Nostru pentru omul care se alege ori pentru sfințenie, ori pentru păcat, că nu este cale de mijloc, o, ucenicule al Meu. Ești calea Mea spre oameni ca și atunci. Īmpărăția cerurilor este īn viața de zi cu zi trăită de om ca și īn cer pe pămānt, și așa se sălășluiește ea cu oamenii, și este ea deasupra oricărei īmpărății și nu-i trebuie țară cu hotare și nu-i trebuie bunuri pămāntești și omenești. Ea este īmpărăția care face rai din om, și om de rai face ea, și este ea peste tot pe unde omul are īnăuntrul și īn jurul său pe Domnul Īmpărat.
O, de dorul ce l-am avut de la cea din urmă așezare a Mea īn carte cuvānt am grăit mult īn ziua aceasta și am īnvățat mult, ca să iei tu și să pui peste tine și să păstrezi ce-ți dau, fiule al poporului Meu, dar trebuie să știi bine de tot cum poți să-Mi fii fiu, iar după ce știi bine, să te faci fiu al Meu cu viața ta de zi cu zi, căci Eu sunt fără de īnceput și fără de sfārșit, și de aceea sunt și Mă numesc: „Eu sunt Cel ce sunt”, și după adevăr sunt.
Te voi găsi īn sărbători că Mă aștepți și iar īți voi da povața Mea, fiule poporul Meu, că Eu, Domnul, cobor īn sărbători ca să nu ostenesc mai mult pe cei ce-Mi stau de cale a Mea ca să vin și ca să-Mi īngrijesc poporul, și pe cei credincioși care Mă iau de la izvor, și a căror credincioșie merge pānă la sfārșit, nu numai o vreme.
O, pace vouă, fiilor de la izvor! Am poposit mai mult la masă cu voi. V-am spus că vin plin de dor după o vreme mai lungă īntre cuvānt și cuvānt, și Mi-a fost dor și v-am ostenit sub greutatea cu care vin. Vă mulțumesc vouă că-Mi țineți trează īnvățătura Mea īntre voi. Unul pe altul mereu să vă vegheați, mereu, fiilor, și peste tot să se lucreze așa pe unde sunt creștini de partea Mea.
Mi-am ostoit dorul, și rămān plin de dor. Mi-e dor și Mi-e drag să cuvintez vouă, fiilor. Mă māngāi īn dorul Meu cānd stau cu voi Īnvățător. Har vouă, fiilor, har voiesc să aveți īn voi și să īmpărțiți din el, și tot mai mult să fie el īn toți. Fără el īn voi e primejdios să stați. El este cel ce-L face pe Dumnezeu īn voi, și pe voi īn Dumnezeu, o, fiilor.
Īmi las acum semn peste voi și spun: Har, har vouă, pace vouă, pace, fiilor! Pacea Mea vouă, mereu, mereu, o, fiilor! Amin, amin, amin.
07-07-2017
