O, Mă uit la fiii neamului român, Mă uit din cer cu sfinţii şi cu îngerii, Mă uit mereu şi peste tot Mă uit, şi de la mulţi Mă doare mult şi dau cumva să-i cuminţesc, ca să nu păcătuiască ei prea mult prin prostia lor şi să nu mai pot apoi să-i vindec. O, Eu aştept de la acest neam cerul pe pământ să-l coboare, voia cea din cer, ca să fie pe pământ precum în cer, şi prin rugăciunile omului să se petreacă această împlinire, dar iată, isteţimea de care dau să dea dovadă cei ce se cred tari şi drepţi Îmi umple Duhul de jale.
O, nu toţi românii sunt români, aşa cum nu toţi iudeii au fost iudei după adevăr şi după faptă, căci ceata cea din faţă a lor M-a luat şi M-a pus pe cruce ca nu cumva să cadă ei de pe scaune sau să le stârpesc Eu onoarea lor cu mărirea Mea cea multă, cu care am lucrat atâtea semne şi minuni peste oameni mari şi mici mai înainte de moartea şi de învierea Mea prin cruce, dar iată, şi românii, un număr de fii semeţi, plini de ei înşişi, adunaţi într-un cuget, cumpăraţi cu preţul ruşinii, dau să facă fapte de ruşine în faţa neamului român, dar să nu uite ei că neamul român are un duh aparte, un suflet şi o simţire înaltă, cu care vânează neadevărul şi minciuna şi răutatea inimii omului când ea dă să facă valuri, şi se ridică acest neam şi-şi apără vatra şi viaţa şi cinstea şi mintea şi inima şi pe Dumnezeu, căci aşa a făcut el pe toată calea istoriei lui cea de două mii de ani pe pământ, de când Tatăl Meu l-a zidit popor ca să aibă el ani cât Domnul pe pământ şi să fie acest popor măreţ între popoare, dar nu cu fii trufaşi în mijlocul lui şi nu cu cei ce nu sunt frumoşi la suflet şi la vorbă şi la faptă pentru adevăr, căci am privit acum două zile când s-au strâns câţiva într-un gând şi au ruşinat neamul cu trufia lor, apăsând cu cerere de cont peste cel cu duhul tare, peste cel care a fost plin de veghe până acum la cârma neamului român, lucrând cât a putut de mult prin mare strâmtorare de timp şi de fapte.
O, am privit din cer peste această adunare şi am dat putere de duh celui prins sub şiretenia lor şi au fost ei ruşinaţi, şi au aţâţat aceştia neamul român cu lucrarea lor cea plină de răutate şi de necuvioşie în faţa unui om care le-a fost şi lor veghetor şi stăpân cu veghe zece ani peste ţară, căci un conducător de neam este el tuturor conducător, fie ei buni sau răi, iubitori sau neiubitori de neam, dar iată ce sunt în stare unii din fiii români, care nu gândesc adânc şi nu văd înainte nici măcar pentru paşii lor, căci fiecare clipă, aşa cum şi-o lucrează omul, are legătură cu viitorul lui. Această însemnare am pus-o în carte acum Eu, Domnul, ca să rămână însemnată în cartea Mea şi să ştie fiii români şi toţi fiii oamenilor că pe toate ale lor le vede Dumnezeu şi scrie prin îngeri în dreptul fiecăruia fapta pe care o dovedeşte fiecare.
Îi îndemn acum pe toţi fiii neamului român să nu-şi facă rost de judecată, căci dacă dau să fie judecători fără să aibă acest drept prin micimea lor, vor fi judecaţi, căci Eu am spus şi s-a scris: «Cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura». Amin.
Şi iată, ucenicul Toma de lângă Mine grăieşte acum, în această zi de pomenire a sa, şi spune el aşa:
— O, de lângă Domnul vă grăiesc eu, fii români, că Domnul mi-a spus atunci: «Nu fi necredincios, ci credincios, şi adu degetul tău şi pipăie-Mi ranele ca să crezi».
O, fii români, dacă nu vă veţi uita în acest râu de cuvânt, care curge cu lacrima Domnului în el după om de şaizeci de ani pe vatra voastră, voi veţi avea păcat. Vine Domnul pe vatra voastră şi Se face cuvânt peste pământ şi peste voi, iar dacă voi nu voiţi să ştiţi şi să auziţi şi să credeţi, o, aveţi păcat, fii români. O, plânge Domnul pentru voi şi plâng sfinţii că nu mai aveţi conducător, căci cei care s-au aşezat să vă conducă acum nu vă iubesc, nu vă cârmuiesc, nu vă veghează, iar voi vedeţi aceasta. O, fiţi credincioşi. Luaţi de la Domnul şi credeţi Lui şi lăsaţi-vă învăţaţi de El, că pe pământ e coasa morţii şi a deşertăciunii şi a fărădelegii şi nu pot oamenii să vadă aceasta, de vreme ce le place aşa, fără vedere. O, lăsaţi prostia şi răutatea cei ce lucraţi aşa, că iată, vede Domnul şi Îl înlăcrimaţi, căci voi trebuie să fiţi fraţi iubitori, şi nu toţi puteţi fi judecători unii peste alţii, iar Domnul să ştiţi că îl va folosi pe mai departe pe cel ce a fost timp de zece ani până acum cârmaci al neamului român şi vă va trezi prin el mereu, mereu, ca nu cumva voi să cădeţi spre somn şi să vă prindă tăvălugul şi să vă facă rău, că iată, peste voi pentru veghe nu mai este om cu milă de voi, om cu atâta dragoste de ţară şi de neam aşa cum a fost acesta, pe care voi acum daţi să-l prindeţi sub judecată şi să-i cereţi socoteală, fără să aveţi dreptul de judecători peste el. Că iată, v-aţi luat acest drept, aşa cum judecătorii neamului român s-au apucat să nu mai lucreze dreptatea, ci să lucreze rău, fără să se teamă de dreptatea cea din cer, care spune prin Scripturi pentru judecători: «Iubiţi dreptatea şi nu nedreptatea, judecători ai pământului!», iar pentru aceasta judecătorii trebuie să se roage Domnului să le insufle El duhul dreptăţii şi tot ajutorul şi toată descoperirea cea adevărată pentru adevăr, ca nu cumva să apese ei cu nedreptate peste om şi să-şi facă rost de păcat şi de judecată grea pentru ei apoi, căci la Domnul este îndreptarea omului şi iertarea şi mântuirea apoi.
Eu, ucenicul Domnului Iisus Hristos, Toma, de lângă Domnul v-am grăit acum, căci sfinţii sunt vii şi lucrează cu Domnul ajutându-L, iar creştinii se roagă lor ca unor mijlocitori spre Domnul, căci sfinţii sunt vii. Amin.
— O, iată slava Mea, neam român, căci scris este în Scripturi împlinire pentru vremea de acum: «Vine Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi», căci sfinţii sunt vii, sunt cei vii.