În zi de praznic de naştere a Mea pe pământ, Eu, Domnul, Mă las cuvânt în cartea Mea cea de azi şi Mă vestesc în lung şi în lat cu această zi şi le spun la toţi cei de pe pământ că Eu sunt Făcătorul cerului şi al pământului, că Eu sunt Creatorul, că Eu sunt Crăciunul, aşa cum M-au botezat strămoşii cei sfinţi în zi de praznic de naştere a Mea pe pământ, şi sunt plin de daruri, numai să am cui să le dau, numai să Mă vrea cu ele omul.
Şi iată, cobor prin greu şi-Mi las un picuţ de cuvânt în carte şi Mă uit la durerea pe care au avut-o cei care Mi-au purtat venirea Mea cea de atunci când M-am născut pe pământ, căci cu durere s-au purtat din loc în loc ca să Mă ocrotească de cei ce Mă pândeau să-Mi curme viaţa, o, şi cu durere a fost atunci aşezată naşterea Mea pe pământ şi ocrotirea trupului Meu apoi de cei ce Mă purtau, şi n-am avut Noi sprijin, căci omul nu trage cu durerea, nu trage cu cei îndureraţi, că e slab omul şi-şi caută bucurii împotriva suferinţei, iar Eu sunt Cel milos şi-Mi pornesc mereu sfinţii să meargă spre toţi cei îndureraţi şi să le dea daruri, şi le spun Eu lor: O, sfinţi vindecători, coborâţi, o, coborâţi în slavă, coborâţi pe pământ la oameni, că e în suferinţă tot neamul omenesc şi-şi caută alin şi nu se găsesc pe pământ oameni vindecători cu putere, căci neamul omenesc este stăpânit de păcat, o, sfinţi vindecători. O, e tare, tare trist omul, şi de aceea caută cumva bucurii, şi nu are putere să înţeleagă împărăţia cerurilor şi alinul cel de la ea pentru om.
O, de câte ori am stat Eu cu omul, luând chip pământesc, omenesc, o, de câte ori! O, cât călătoresc, cât de mult stau de vorbă cu oamenii şi nu Mă cunoaşte nimeni, căci nu Mă descopăr. Stau şi Mă uit cu durere câte păcate în oameni pe pământ şi câtă vindecare aş vrea să le dau, câtă naştere de sus! Aş vrea să-i dăruiesc omului împărăţia cerurilor cea plină de pace în om, numai să vrea omul cu ea în el şi de partea lui apoi.
O, popor al cuvântului Meu, pace ţie, fiule! Lumea zice altfel în ziua Crăciunului, zice la mulţi ani, dar Eu îţi zic: Pace ţie! Cobor prin durere la tine şi prin ger, şi cobor cu strâmtorare de putere, iar tu Îmi ştii strâmtorarea Mea. O, scoală-te şi grăbeşte-te să stai în uşă cu colăcei şi cu daruri creştineşti, că vin colindători la izvor, iar tu să-i întâmpini şi să le dai daruri din cer aşa cum şi Eu îţi dau şi te fac împărţitor, că Mă pregătesc să intru în carte cu mama Mea Fecioara şi să trimitem apoi cartea la toţi cei care privesc în calea cuvântului Meu şi Mă aşteaptă să Mă arăt cu el.
O, ce frumos, ce frumos colindă îngeraşii şi sfinţii în ziua Mea de praznic de naştere, ce frumos! E praznic de naştere şi Mă mângâie sfinţii şi îngeraşii şi Mă mângâie mama Mea Fecioara.
O, ţara Mea cea de azi, o, neam român, nu e ziua Mea, nu e Crăciunul când ţii tu Crăciunul, că nu aşa l-au purtat strămoşii tăi, iar ţie îţi trebuia să asculţi de sfinţi şi de părinţi, şi iată, Crăciunul este cum îl ţineau ei, şi Mă primeau ei cu această sărbătoare şi cu acest nume. Eu sunt Crăciunul, Eu sunt Creatorul şi-Mi ziceau Crăciunul strămoşii tăi şi erau plini de daruri sfinte, şi de aceea Mă iubeau strămoşii tăi, iar tu faci acum ca lumea toată, faci petrecere cu mâncăruri care nu se mănâncă în zile de post de Crăciun.
O, nu pot oamenii să se distreze, să mănânce şi să bea când vine ziua cea dintre ani şi căreia lumea îi zice revelion. O, a venit omul străin de sărbători sfinte şi te-a păcălit şi a plecat şi te-a lăsat păcălită, o, ţara Mea ortodoxă, iar tu ai zis ca el şi ţi-ai mutat sărbătorile străbune, de parcă tu erai păgână, nu creştină, şi n-a avut cine să te apere, să te ocrotească de acest rău, căci capii bisericii te-au vândut neorânduielii, o, ţara Mea de azi. Dar tu nu ştiai ce ţi-au lăsat scris strămoşii tăi cei sfinţi să faci şi să trăieşti? Eu, Domnul, te aştept să-ţi revii, şi de mult te aştept şi te privesc, că nu e bine să rămâi după legea omului care a umblat la ceea ce nu era al lui. Să ştii că Eu Mi-am aşezat la loc praznicele sfinte pe vatra ta şi Mi-am zidit biserică vie din fii credincioşi şi cu frică de Dumnezeu în ei, că nu voiesc să vin şi să găsesc peste tot neorânduială în tine, căci adevărata biserică şi obşte creştină pe voia Mea nu este cea de pe vârf de munte şi cu porfiră pentru înveşmântare, ci este cea ascultătoare de Domnul şi de părinţii sfinţi, este cea neştiută, cea nebăgată în seamă de lume, necălcată şi neurmată de oamenii lumii, este cea care are preţ în ochii Mei şi este cea neiubită şi cea zavistuită, dar iată ce-ţi spun: Vai de biserica cea fără de duşmani, căci ce mai este ea? E fără de preţ biserica cea neduşmănită. Aceasta spun Eu acum spre ştire peste pământ.
Iar acum Eu voi sta cu mama Mea Fecioara în grăire pentru praznic de naştere a Mea, dar stăm acum cu voi, fii ai poporului Meu de azi, şi primim colindătorii, măi fiilor. În această zi de praznic sfânt, pace vouă şi celor ce vin la voi şi la izvorul Meu de cuvânt!
Slavă în cer şi pe pământ pentru praznicul Crăciunului, căci Crăciunul Eu sunt. Eu sunt Cel ce sunt, fiilor. Amin, amin, amin.
07-01-2015
