Pace ţie, popor al cuvântului Meu! Eu, Domnul Iisus Hristos, Mă aşez lângă tine cuvânt, Mă strâng cu sfinţii lângă tine şi cuvântăm cuvânt de sărbătoare şi îl aşezăm în carte, că e sărbătoare arhierească între cei din cer şi sunt plin de cuvânt, ca şi sfinţii Mei. În cer şi pe pământ fiecare din cele ale facerii Mele îşi are lucrarea sa, iar lucrarea Mea este cuvântul, de care ascultă toată facerea Mea spre slava Făcătorului ei. O, nu tot aşa e şi cu omul, căci omul ascultă cât vrea el şi dacă vrea el, că departe de el Îl ţine omul pe Domnul, departe, măi poporul Meu, şi aceasta este durerea Mea, după ce l-am zidit pe om şi până azi.
S-a încumetat omul cel de la început să-l înfiinţeze pe diavolul între el şi Mine şi nu mai are dor şi drag de Dumnezeu omul. Suspin cu dor după om. Dacă omul are suspinul îndurerat de la copiii lui care-l părăsesc şi se duc întru ale lor, Eu, Domnul, sunt peste aşteptări de îndurerat şi de însuspinat, şi e de mare preţ la Mine o inimă de om plină de milă de Mine, plină de suspin pentru suspinul Meu, pentru deşertăciunea în care stau prinşi toţi oamenii de pe pământ, şi fără de care ei nu pot, nu pot din pricina bogăţiilor lor, a rangurilor lor, a lipsei de minte din cer pentru mintea lor, dar dacă oamenii ar iubi adevărul şi nu deşertăciunea n-ar mai fi şi n-ar mai sta aşa cum sunt ei, şi ar sta cum s-ar cădea să stea înaintea Făcătorului a toate şi n-ar mai aluneca spre cele ce nu dăinuiesc şi nu rămân cu omul.
La masa cea de azi în mijlocul tău aşez în cartea Mea de azi cuvântul cel arhieresc al slujitorului Meu cel blând şi bun, făcătorul de minuni Spiridon, cel pe care nu l-au atras nici bogăţiile, nici rangurile care i s-au dat, nici lumea cu duhul ei, căci el s-a folosit de toate cu mare smerenie, cu mare înţelepciune de sus, şi era sus la Dumnezeu cu viaţa lui, şi nu în lumea aceasta era, căci el nu era din ea, precum nici Eu nu sunt, şi tot aşa au fost prin lume toţi cei care au iubit adevărul şi calea vieţii, calea cu Dumnezeu, măi poporul Meu.
O, Mă uit pe pământ şi văd graba oamenilor care petrec mai înainte de vreme sărbătoarea naşterii lui Iisus Hristos. O, numai sărbătoarea Mea n-ar mai petrece-o ea, căci lumea e departe de iubire şi n-are cum petrece ea pentru Dumnezeu, dar cine să-i spună ei acest adevăr? Este scris în Scripturi de naşterea din nou a lumii, de înnoirea ei este scris. Iubirea Mea va împlini aceasta dacă aşa este scris, şi am de la Tatăl dăruit Mie pământul român şi neamul Meu cel credincios de pe el ca să pot lucra aici lucrarea Tatălui, Care M-a trimis cu lucrul Meu cel mult de naştere din nou a lumii. Văzut şi nevăzut lucrez Eu, şi tot aşa şi sfinţii Mei. Văzute şi nevăzute se aşează la locul lor şi împlinesc ele cuvântul gurii Mele şi e mare minune că pot să cuvintez peste pământ din mijlocul neamului român, unde-Mi am pregătită sălăşluire şi credinţă pentru venirea Mea cuvânt peste pământ.
Sunt greu de înţeles tainele Mele şi lucrarea lor cea mare, văzută şi nevăzută ea când lucrează şi aşează. La facerea lumii tot aşa am lucrat, şi s-a trezit omul în mijlocul minunii împlinite şi s-a bucurat şi s-a minunat, până în clipa când s-a încumetat să-l înfiinţeze pe diavolul între el şi Mine, de n-a mai simţit el drag şi dor de Mine apoi.
O, dacă omul nu lucrează lucrarea iubirii de Dumnezeu, el face altă lucrare, face despărţire de Dumnezeu, lucrare potrivnică luişi şi lui Dumnezeu. Eu însă trebuie să împlinesc lucrarea Tatălui Meu, înnoirea lumii, precum este scris, şi vin pe pământ cuvânt ca să-l rostesc şi ca să-l împlinesc, şi lucrez prin cei credincioşi ai Mei toată împlinirea cuvântului Meu. Amin.
— O, binecuvintează, Doamne bun şi blând, să cuvintez de lângă Tine cuvântul cel pentru sărbătoarea mea între sfinţi, că eu stau cu rugăciune înaintea Ta pentru împlinirea naşterii din nou a lumii şi merg pe pământ din loc în loc şi lucrez tainic şi Te ajut, Doamne. O, în cer şi pe pământ este această aşteptare, iar Tu vii cu lucrul Tău cel mult pe pământ ca să începi de pe pământ, de jos în sus pentru zidirea cea nouă. O, apleacă-l, Doamne, pe om spre cunoaşterea aceasta şi spre înţelepciune pentru aceasta! O, vino, Doamne, cu ziua biruinţei, în care toate se vor vedea aşezate la locul lor după voia Ta, după iubirea Ta, şi va vedea atunci omul cum ai lucrat Tu şi cum a lucrat el, după ce Tu l-ai zidit pe el!
Dar acum iartă-i pe oameni, o, iartă-i, Doamne, că iată cât au stricat ei din cele aşezate de Tine şi de sfinţi! Ţi-o ia înainte omul ca şi la început, o, Doamne. O, ce păguboasă este neascultarea omului, Doamne! Nu ştie omul ce uşor, ce bine i-ar fi lui dacă ar asculta de Dumnezeu şi de la Dumnezeu. Le spunem noi, sfinţii Tăi, le spunem la toţi de pe pământ că e bine să asculte de bunăvoie de Dumnezeu omul, căci după ce trece el vede şi îl doare. Noi, sfinţii Tăi, am lucrat lucrul Tău, Te-am arătat pe Tine minunat întru noi şi le-a venit oamenilor dorul de Dumnezeu apoi, dorul de adevăr, Doamne. O, tot aşa lucrăm şi azi, şi din cele nevăzute vedem şi lucrăm. Lucrăm lucrare fără de oprire, Doamne, lucrăm ca Tine, că pe Tine Te-am ales ca să Te ascultăm.
O, fii ai Cuvântului Hristos, lucraţi, măi fiilor, lucraţi ca Domnul, că are Domnul lucru mult de lucrat, şi vremea s-a scurs şi trebuie să se ivească toate cele lucrate pentru ca să rămână ele, şi va fi ca la facerea cea dintâi a lumii şi toate nevăzutele se vor ivi şi vor fi văzute în toată frumuseţea lor, cuprinzând în mângâierea lor pe toţi cei care au tânjit după Domnul pe pământ.
O, fiţi blânzi, fiţi smeriţi fiilor. Fiţi sfinţi, o, fiţi sfinţi pe pământ de-a pururi, ca să aveţi îndrăzneală la Domnul şi pentru Domnul. Fiţi sprijinul Lui şi numai al Lui, căci Domnul v-a tocmit Lui, iar voi nimic să nu aşteptaţi, decât cer nou şi pământ nou, iar cei ce lucrează se vor odihni în lucrul lor, o, fiilor. Amin.
— Eu, Domnul, Mă aplec înaintea iubirii sfinţilor Mei, care n-au socotit nimic din cele pieritoare, ci numai pe Domnul şi pe cele nevăzute ale Sale au iubit ei, căci duhul lor văzător îi purta pe ei spre cele minunate ale locaşurilor pregătite pentru sfinţii Mei.
Eu, Domnul, Mă aplec şi înaintea ta, popor al cuvântului Meu cel făcător de cer nou şi de pământ nou, şi te rog, te rog cu aplecare, citeşte Scriptura, măi Israele nou, măi Ierusalime nou. În ea sunt toate promisiunile Mele, la care au tânjit toţi cei ce M-au iubit până la tine, şi au ajuns ei să le aibă lor împlinite, căci Eu M-am dus la Tatăl şi am lucrat şi am pregătit loc minunat, precum am promis că voi pregăti celor ce Mă iubesc. O, citeşte, măi poporul Meu, citeşte cuvântul Scripturii şi să creşti din el atât cât am Eu nevoie să creşti, şi să-Mi lucrezi după carte, că toate nevăzutele tânjesc pentru descoperirea lor, pentru taina lor cea cuprinsă în Scripturi, pentru serbarea cea mare între cer şi pământ, iar cei credincioşi făgăduinţelor Mele se vor bucura, mult se vor bucura, mult, fiilor, mult.
O, îţi mângâi duhul şi trupul, ţara Mea de azi, ţara Mea română, căci tu eşti ţara Mea de azi, şi te am de la Tatăl a Mea. Voiesc din tine să încep îndreptarea celor ce s-au stricat răsturnându-se de la locul lor din timp, că Mă doare să văd nedumerire în cer, ba şi pe pământ. Se bucură în ziua aceasta fiii tăi de sărbătoarea naşterii Mele şi se hrănesc cu bucuria aceasta, ţară română, iar când sărbătoarea va veni după adevăr, nu va avea cinstitori pentru ea din mijlocul tău, decât puţini, puţini faţă de numărul tău cel întreg. Dar Eu voiesc în tine să întorc înapoi la locul lor sărbătorile şi să nu mai stai tu în greşeala aceasta, o, ţara Mea cea de azi, căci au greşit stăpânii care au stat peste tine şi au strămutat de la locul lor din timp sărbătorile sfinţilor Mei. O, am strigat mult, mult prin acest cuvânt la cei ce pot repara pe cele răsturnate şi le-am spus să repare pe cele strămutate de la locul lor, le-am spus să pună la locul lor sărbătorile sfinţilor, dar auzind nu M-au auzit şi nu Mă aud. Eu însă am împlinit aici şi am aşezat aici la loc praznicele sfinţilor, după datina lăsată de sfinţi şi de părinţi, şi aştept aici, aştept şi pe cei neascultători, îi aştept să audă şi să asculte şi ei, ca să se întoarcă apoi spre ei inima părinţilor, după ce ei se vor întoarce cu inima spre părinţi, precum este scris, dacă vor vrea să asculte.
Iată, pe meleagurile Ierusalimului patimilor Mele nu s-a umblat să fie răsturnate sărbătorile şi nu se serbează acum sărbătoarea naşterii Mele, dar şi în multe alte locuri, tot aşa, nu s-a stricat orânduiala aceasta lăsată de sfinţi. O, aştept şi la tine, neam român, aştept minunea întoarcerii tale spre sfinţi şi spre părinţi, că mulţi spun că nu e aşa de mare greşeală această strămutare de la locul lor a zilelor de prăznuiri cereşti, dar Eu, Domnul, spun că neascultarea de părinţi aduce peste fii rod de neascultare. Dar să stea aplecaţi şi să judece drept cei ce au de îndreptat vremile cerului şi ale sfinţilor Mei, iar Eu, Domnul, voi aduce lor apoi binecuvântarea Mea şi bucuria ei apoi, căci Eu sunt Cel ce ridic păcatele lor pe umerii Mei, că am putere de la Tatăl Meu să fac aceasta pentru cei ce se întorc de la neascultare la ascultare, ca să creadă ei şi să sprijine apoi pe Domnul cu rodul ascultării lor. Amin, amin, amin.
25-12-2014
