O, câtă bucurie pe cei din cer, câtă aşteptare, câtă mângâiere! Sărbătorile sfinţilor Mei îi umplu pe cei din cer de duhul mângâierii. Când lucrez pe pământ cu ei e mare mângâiere pe cei din cer. Ei văd dorul Meu, văd de unde Ne vine mângâierea, şi sunt asemenea Mie cei ce-Mi simt Duhul şi tânjirea Lui. Pe pământ Îmi este lucrul şi truda lui cea pentru odihna Mea cea din cer şi cea de pe pământ. Mi-am făcut cale cuvântului Meu şi-Mi pregătesc cu el ziua slavei Mele şi pregătesc omul pentru ea, căci Eu pe toate le-am zidit pentru om şi pentru odihna Mea în el. Eu sunt Dumnezeul omului, sunt Ziditorul lui, şi voiesc să Mă asculte omul, căci aşa se cade. Chiar dacă el s-a ridicat împotriva Mea după ce l-am zidit, voiesc să-l învăţ cu ascultarea, şi aceasta Îmi este lucrarea Mea pe pământ.
O, cum să nu Mă cuprindă duhul mângâierii când pot să grăiesc omului pe pământ? O, popor al cuvântului Meu, să simţi şi tu mângâiere că poţi să Mă ajuţi şi să Mă mângâi. Mă sprijin pe tine cu venirea Mea cuvânt pe pământ, măi fiule. O, câtă mângâiere pe Mine că-Mi crezi venirea şi cuvântul! E slava Mea cu tine, poporul Meu. Fierbinte să-ţi fie bucuria şi iubirea cea pentru Mine, că-Mi frige Duhul de dor după om, măi poporul Meu. S-au deprins sfinţii Mei cât au stat pe pământ, s-au deprins să-Mi înţeleagă şi să-Mi simtă arsura Duhului Meu după om, şi mai ales după cei mai păcătoşi dintre oameni, căci Eu voiesc să-i fac sănătoşi pe cei neputincioşi pentru Dumnezeu şi să le dau lor îngeri îngrijitori şi învăţători peste ei şi să le fac fierbinte credinţa şi iubirea apoi, că fără de credinţă iubeşte păcatul omul şi-şi pierde vremea cu el, dar credinţa îl trage spre Mine şi îl trage spre iubirea cea curată, şi iată ce fac Eu pentru aceasta, că Mi-am făcut cale pe pământ cu sfinţii Mei, că pe pământ au luptat ei pentru credinţa lor, pentru Domnul lor, iar Eu le dau răsplată, le dau mângâierea, vin cu ei în cuvânt pe pământ, unde Ne avem lucrarea cu care Ne mângâiem.
Eu, Domnul, te am în mare iubire, poporul Meu. Aşa şi tu să Mă ai, şi să ne fie fierbinte iubirea, şi aceasta va aduce toată împlinirea cea dulce a zilei cea fără de sfârşit, ziua de odihnă a Domnului, în care se vor odihni toţi cei care M-au iubit pe pământ. Aceasta să ştii tu, pentru aceasta să trăieşti tu. Alipiţi să rămânem în lucrare, căci tu de veacuri eşti aşteptat, nu uita aceasta, şi nu-ţi uita îndatorirea şi menirea, că iată câtă bucurie pe cei din cer când Eu şi cu ei stăm în mijlocul tău şi grăim cuvântul care este în cer şi care vine şi se aşează în cartea sa şi Ne mărturiseşte prin ea.
O, mărturiseşte-L pe Dumnezeu pe pământ în lung şi în lat, măi poporul Meu. Cuvântul Meu are putere în el. Împarte-l peste tot, căci aşa se împlineşte el. O, dacă n-aş avea mărturisitori, Eu n-aş mai fi cunoscut pe pământ de cei cred şi de cei ce nu cred pe Dumnezeu! Ierarhul Nicolae M-a mărturisit cu putere multă şi M-a făcut cunoscut şi crezut între oameni şi a stârnit el râvna oamenilor spre Dumnezeu şi spre cer, căci pământul îl trage pe om în jos, iar cerul îl ridică de jos pe om şi îl învaţă smerenia, iar ea îl înalţă pe om, şi se face omul locaş lui Dumnezeu pe pământ aşa cum a fost ierarhul Nicolae, şi iată zi de serbare pentru el între sfinţi, iar Eu am coborât cu sfinţii la tine pentru serbarea lui şi stăm la masa mângâierii şi le sting dorul şi le dau bucurie şi popas cu bucurie, iar tu Îmi eşti aşternut, poporul Meu.
Cu ceată de arhierei poposesc acum aici, de unde este împărţit Dumnezeu peste pământ. Această ceată este slăvită în ziua aceasta între cetele de sfinţi, şi are ea purtător de cuvânt pe arhiereul Nicolae, pe cel cu duhul ars de iubire pe pământ şi în cer. O, ce minuni face iubirea! Cei ce-i cunosc puterea sunt făcători de minuni, de lucrări mai presus de fire pe pământ. O, spune tu, ucenicule iubit şi mare cu iubirea, spune tu în cartea Mea de azi puterea iubirii. E ziua ta de serbare între sfinţi şi ai de cuvântat cuvânt de sărbătoare peste biserica Mea în ziua aceasta. Amin.
— În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, binecuvintează, Stăpâne Doamne, ca să grăiesc!
— Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt binecuvintează intrarea ta. Amin.
— Binecuvântat să fii de toţi sfinţii Tăi, o, Doamne, şi binecuvântată să fie biserica Ta, care crede venirea Ta cuvânt pe pământ şi toată lucrarea ei în mijlocul ei ca să o mărturisească ea!
O, ai proorocit acum două mii de ani, Doamne, şi acum împlineşti, căci ai spus aşa: «Cel ce crede în Mine voi veni la el şi-Mi voi face casă la el şi voi cina cu el şi Mă voi arăta lui». Şi dacă aşa ai spus, trebuia să se împlinească cu multă măreţie cuvântul gurii Tale, şi iată-l împlinit, căci Tu eşti Cel ce zici şi Cel ce împlineşti apoi, iar eu în ziua mea de serbare între cetele de sfinţi aşez la masa cea de azi a bisericii Tale de nou Ierusalim, aşez cuvânt pentru iubire, Doamne, căci eu aceasta am lucrat pe pământ.
S-a sălăşluit în mine duhul iubirii şi a lucrat el înăuntrul meu şi în afara mea peste tot pe unde umblam şi vedeam durere şi apăsare pe oameni, şi mă grăbeam să-i despovărez pe cei plini de strâmtorări ale vieţii, dar a trebuit să-i învăţ apoi iubirea, Doamne. Când faci bine celor ce dau să-şi facă rău, când alini pe cei apăsaţi, când scapi oameni de la pieire se naşte în ei iubirea cea cu recunoştinţă. Aşa fel de iubire voieşti Tu să aibă cei ce au parte să fie fii ai poporului Tău de azi, ai bisericii Tale de nou Ierusalim, în duh şi în adevăr închinându-Ţi ei Ţie iubirea şi credincioşia ei, o, Doamne.
O, fii ai lui Hristos Cuvântul, împărţiţi la toţi oamenii tot ce primiţi voi din cer, şi mulţi vor căpăta iubire cu recunoştinţă, după ce Domnul Se descoperă lor şi-I simt ei puterea şi bunătatea, că mare este iubirea Lui pentru om, şi din ea a luat şi a împărţit nouă, sfinţilor Săi. Iubire cu recunoştinţă, despre acest dar să vorbiţi şi voi între voi în ziua mea de serbare între sfinţi. O, învăţaţi unul de la altul să nu se întâmple între voi nemulţumiri sau neascultare, căci iubirea cea cu recunoştinţă nu are în ea aceste feluri de aluat, ci are numai mulţumire şi smerenie, şi fiecare să calce peste el însuşi ori de câte ori cere aceasta iubirea cea cu recunoştinţă, măi fiilor. Lucrare de fii, aceasta este lucrarea fiilor lui Dumnezeu, aşa cum Domnul a arătat înaintea Tatălui în toată vremea, şi aşa trebuie să lucreze şi fiii bisericii Lui. Lucrarea de fii este frumoasă foarte, şi tot aşa este şi cel ce o lucrează pe ea. Cine voieşte să fie frumos, acela trebuie să iubească lucrarea de fiu, iubirea cea cu recunoştinţă, iubire care nu se uită pentru lucrarea ei, o, nu se uită în toată vremea celor ce vor să fie fii ai lui Dumnezeu.
O, fiilor, năravul din fire este cel mai vrăjmaş al celor ce dau să se trezească din rătăcire şi să înveţe iubirea cea cu recunoştinţă, iubirea cea pentru fii, dar puterea iubirii poate să biruiască acest vrăjmaş, peste care trebuie mereu veghe şi pază, căci altfel năravul trece în faţă, trece mereu şi se vrea a fi întâi, dar fiii lui Dumnezeu nu mai sunt ai lor, nu mai fac ca ei, nu mai vor ca ei, nu mai trăiesc ei, ci Domnul trăieşte în ei, căci rodul lor este Domnul, iar Domnul este iubirea lor. Amin.
Mai mare dragoste ca aceasta în ziua mea de serbare n-am să le dau lor, Doamne. Le dau ce am mai scump de la Tine. Iubire cu recunoştinţă le dau să aibă ei de la cei ce le dăruiesc lor din cer, şi vor lucra ei cu Duhul Tău şi al sfinţilor Tăi lucrarea cea de azi a bisericii Tale de nou Ierusalim, lucrarea cea dintre fraţi.
Bucurie şi mângâiere vom aduna de pe masă în această zi de slavă a Ta cu sfinţii în mijlocul poporului Tău, căci lângă ceata arhiereilor e ceata muceniţelor, Doamne, şi are ea pe muceniţa Filofteea, copilă sfântă pe pământ cât a stat, şi lângă ziua mea de serbare este ziua ei de intrare între sfinţi, între cei din cer. Are ea dragostea în ea şi împarte şi ea poporului Tău acum. Amin.
— Cu binecuvântare arhierească aşez şi eu pe masa cea de azi, aşez şi eu pilda smeritei mele vieţi de pe pământ, o, Doamne. Mulţi îşi închipuie că eu am suferit mult pe pământ până ce tatăl meu cel după trup s-a mâniat asupra iubirii mele de oameni şi a făcut păcat la mânie, dar m-a dat pe mine pe braţele Domnului şi m-a pus Domnul între sfinţi în ziua aceea, căci n-am fost nemulţumită pentru viaţa mea, o, Doamne, şi am avut duhul mângâierii în suflet şi n-am numit greu nimic peste mine, căci eram ca o păsărică dezlegată de a mă bucura de iubire, pe care o împărţeam cu lărgime şi mă mângâiam cu mângâierea cu care mângâiam, şi a rămas în mine iubirea cea cu recunoştinţă pentru atâta mângâiere câtă aveam.
O, copii ai lui Hristos, mângâiaţi, şi veţi fi mângâiaţi. Mângâierea este rodul iubirii. Cu ea nu veţi şti ce este suferinţa, ce este greul dacă el este. Cine are duhul duioşiei are şi mângâierea, are şi bucuria ei. Aceasta vă împart eu din cer pentru lucrare între voi în ziua mea de serbare între sfinţi, iar Domnul să vă fie vouă mângâiere, numai să nu pregetaţi să-L împărţiţi pe El, mereu, mereu să-L împărţiţi pe El. Amin.
— O, sfinţi iubiţi ai Mei, ce lecţie de iubire, ce mare iubire aduce pe pământ iubirea Mea din sfinţi! Când faci bine celor ce dau să-ţi facă rău, ce lecţie mare iau cei ce nu au iubirea!
O, fii ai bisericii Mele de nou Ierusalim, iată cum Îmi înnoiesc Eu biserica şi cum noi le fac pe toate, precum este scris! Iată ce zi măreaţă şi ce învăţătură din cei ce au lucrat iubirea pe pământ înaintea Mea şi a oamenilor! Purtare sfântă, măi fiilor, aceasta aduce multă mângâiere, că Domnul Se odihneşte în cei ce se poartă sfânt în cuvânt şi în faptă, iar voi învăţaţi, o, învăţaţi iubirea cea cu recunoştinţă, şi de la voi să vadă şi să înveţe cei fără de iubire, că e lipsă de iubire pe pământ, e numai păcat pe pământ peste tot şi trebuie întoarsă brazda şi trebuie semănat sămânţă curată peste tot, şi apoi plivite buruienile, numai să am Eu lucrători care să-Mi poarte cuvântul peste pământ, fiilor, că iată, sfinţii sunt şi ei în lucru cu Mine şi cu voi, iar Eu mereu vă spun dintre sfinţi: Pace vouă, fiilor! Amin.
Binecuvintez acum în această zi, iar şi iar binecuvintez trezirea tot mai multă peste neamul român. Eu, Domnul, revărs mereu peste el cuvânt cu putere de împlinire şi îl împlinesc, şi voi aduce vremea credinţei şi a iubirii cea cu recunoştinţă peste neamul român, după ce voi stârni tot mai mult iubirea lui şi vom trage unii spre alţii, că fierbinte Îmi este dorul şi iubirea ca să împlinesc cu ţara Mea cea de azi răscumpărarea cea mare, cer nou şi pământ nou, dorul Meu cel de şapte mii de ani, şi voi fi împlinitor din mijlocul acestui neam, unde Eu, Domnul, am pe poporul cuvântului Meu, care-Mi întâmpină venirea. Amin, amin, amin.
19-12-2014
