Mă scriu în cartea Mea de azi, Mă scriu cu sărbătoare bisericească pentru mama Mea Fecioară, pentru cea iubită pe pământ şi în cer, în cer şi pe pământ fiindcă este mama Mea, mama Fiului lui Dumnezeu-Tatăl, mamă Fecioară, a cărei iubire este mare în cer şi pe pământ pentru cei din cer şi pentru cei de pe pământ, o, şi ce frumos este cel ce iubeşte, ce frumos! Unul ca acela îi cuprinde înăuntrul său pe cei din cer şi pe cei de pe pământ şi e mare inima celui ce iubeşte, e cât cerul şi pământul, cât poporul lui Dumnezeu laolaltă cei din cer şi cei de pe pământ, căci biserica lui Hristos este întreagă prin cele două părţi ale ei: cei din cer şi cei de pe pământ laolaltă lucrători cu Domnul, unii pentru alţii lucrători spre slava Domnului, şi iată ce lucrare mare este iubirea şi frumuseţea ei şi cei frumoşi ai ei!
Mă aşez în carte cuvânt şi grăiesc în ziua aceasta cu mama Mea Fecioară şi grăieşte ea cu Mine şi grăim Noi peste pământ, căci cei credincioşi ai acestui cuvânt de venire a Mea cuvântând peste pământ, aceia Ne sunt cale, Ne sunt popas în călătorie şi Ne sunt lucrători.
O, e zi de sărbătoare pe pământ şi în cer pentru tine, mama Mea. Eu, Fiul tău, Cel Unul născut din Tatăl, şi apoi născut prunc din pântecele tău fecioresc acum două mii de ani când am primit numele Iisus Hristos, Eu te slăvesc, mamă, că slavă mare este iubirea ta în cer şi pe pământ, aşa cum şi acum două mii de ani a fost ea când L-a purtat şi L-a arătat oamenilor pe Fiul lui Dumnezeu, pe Cel ce S-a făcut Om între oameni ca să desăvârşească El pe pământ lucrarea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, lucrarea lui Dumnezeu cu oamenii, mamă.
O, te slăvesc creştinii, mama Mea, şi se roagă ţie pentru ajutor ceresc peste ei. Tu eşti plină de iubire şi de îndurare pentru cei îndureraţi, care te strigă. Tu eşti plină de lucrarea cea sfântă între oameni, mamă. O, ce frumoşi sunt cei ce cred în Dumnezeu, în cei din cer, căutând să se asemene lor cu iubire, mamă! Iubirea îl face frumos pe om, iar cel frumos este cel sfânt, cel cu inima plină de iubire, plină de Dumnezeu, mamă. Cei ce iubesc lumea cea deşartă se gătesc cu lumea şi cu cele pentru ea, iar cei ce iubesc pe Dumnezeu se gătesc cu Dumnezeu şi cu cele pentru Dumnezeu, mamă, şi fiecare din aceştia îşi vede de calea cea dragă lui, şi care nu se întâlneşte una cu cealaltă. O, cine pe pământ mai ştie ce este iubirea, mamă? Mai sunt oameni frumoşi pe pământ? Mai sunt, mamă?
— O, mila Ta dumnezeiască face minuni, Fiule Iisus Hristos. O, câtă milă are în ea iubirea Ta! Cine nu are iubire plină de milă nu are încă iubire. Cine nu are milă de Dumnezeu şi de făpturi nu poate să iubească deplin. Cine nu iubeşte pe Dumnezeu nu poate împărţi iubire, nu poate împărţi pe Dumnezeu. Iată de ce nu împarte omul pe Dumnezeu în jurul său, Fiule scump al meu Iisus Hristos! O, ce bine, ce mult îi face omului credinţa în Tine, credinţa cea pentru iubire apoi, Fiule Doamne! Sunt mulţi care Te iubesc fără să Te ştie numai pentru că Tu pui în ei iubirea, şi vine apoi vremea să Te descoperi lor şi să Te urmeze ei cu iubire. Aşa a fost cu cei ce au ajuns sfinţi pe pământ, şi în cer apoi, şi cu ei noi ne mângâiem în cer acum, aşa cum ne-am mângâiat de la ei şi pe pământ.
O, cei ce iubesc sunt frumoşi, sunt cei frumoşi, şi prin ei lumea cunoaşte pe Dumnezeu pe pământ, prin ei aude lumea de Dumnezeu şi tresaltă mulţi la aşa vestire, dar ca să ajungă cineva fruct al iubirii dintre cei ce sunt în lume, aceasta e o lucrare mare, căci greu înţelege omul că iubirea nu poate fi iubire, decât întreagă şi mereu.
O, ce tainic lucrăm noi peste pământ mereu, mereu, Fiule Doamne! Altfel nu putem să lucrăm, decât în taină. Omul nu poate mereu cu Dumnezeu și ca Dumnezeu și pentru Dumnezeu, și n-are cine să-l învețe pe om și să-l ajute să poată mereu. Omul trebuie să aibă Dumnezeu, dar nu este deprins să aibă pe Domnul mare peste el. N-are sprijinire cel ce nu are pe cineva de care să asculte şi prin care să iubească pe Domnul mereu.
Voiesc să grăiesc poporului cuvântului Tău şi să găsească la el învăţătura Ta toţi cei care umblă după acest cuvânt, şi care ştiu calea cuvântului Tău şi se uită pe ea când Tu vii cu sfinţii Tăi cuvânt pe pământ, Fiule Doamne. Voiesc ceea ce voieşti şi Tu. Voiesc să ştie omul să iubească şi să fie frumos prin iubire şi prin lucrarea ei. Lumea urăşte învăţătura cea sfântă pentru că lumea iubeşte păcatul cu care este deprinsă, dar cei cărora Tu Te descoperi, aceia caută şi Te caută şi dau să înveţe, şi iată, îi învăţăm pe cei ce sunt fii şi ucenici cuvântului Tău cel de azi, şi de aici iau cei ce iau în dar învăţătura Ta cerească din mijlocul lor.
O, fiilor, voi aveţi pe Domnul cuvânt între voi. El vine cu sfinţii la voi. E zi de sărbătoare pentru mine în această zi bisericească şi vin să vă las pe masă învăţătură, căci sunt mamă. Vă învăţ să iubiţi să fiţi frumoşi prin iubire. Cel ce iubeşte este cel ce ascultă. Iubirea se dovedeşte prin ascultare, iar altfel nu. La fel ca şi credinţa lucrează şi iubirea, se dovedesc prin ascultare. Fiul meu este pildă de ascultare şi de iubire prin ascultare. El a ascultat şi ascultă de Tatăl şi a venit de la Tatăl toată împlinirea lucrărilor Sale, pentru care cerea de la Tatăl, şi Tatăl Îl asculta pe El, iar El Îi spunea Tatălui: «Îţi mulţumesc, Tată, că M-ai ascultat, că totdeauna Mă asculţi Îţi mulţumesc!». O, iată ce face şi ce lucrare are iubirea! De aceea voi trebuie să ascultaţi pentru iubire, pentru ca să se arate că aveţi iubire şi că sunteţi fii ai ei.
O, fiilor, aveţi grijă, fiilor, de inimă şi de cuvinte. Aveţi grijă de simţămintele voastre, măi fiilor. Unde este lucrare de ascultare este mereu purtare de grijă pentru ascultare, iar unde este grijă este şi ascultare, şi iată, este mereu nevoie de grijă în iubire şi pentru iubire, mereu grijă în simţăminte şi în cuvinte, căci cine nu are grijă mereu, cade prin însăşi limba sa, de care nu are grijă.
Fiilor, fiilor, este scris: «Pe mai-marele tău să nu-l grăieşti de rău». Dacă-l grăieşti de rău, mai ai tu pe cineva pentru tine, mai ai tu mijlocitor între tine şi Domnul? Iată ce vă învăţ acum: Aveţi grijă de minte şi de inimă şi de simţăminte. Aveţi grijă de iubire, fiilor. Pe cei ce vă poartă spre Domnul în rugăciunile lor voi să nu-i luaţi pe buze ca să grăiţi de ei între voi şi voi, fie ea şi grăire de bine, darămite grăire de rău. Diavolul cel vrăjmaş trebuie biruit. El dă să-i împingă în cuvinte de hulă pe cei ce iubesc, dacă altfel nu-i poate birui. De aceea el pândeşte să-l prindă pe creştin sub stare de nemulţumire, de cârtire, de indignare, de îndoială, iar cei ce încă n-au scăpat de iubirea de sine pot greşi în acest fel de păcate, care-l duce pe om spre vină de hulă, spre necredinţă apoi, căci diavolul ştie bine că păcatul hulei este greu, şi nu mai are omul curaj împotriva lui, ba, mai mult, el se desparte de Dumnezeu, după ce mai întâi Îl desparte pe Domnul de el.
O, fiilor, să nu nutriţi simţăminte de nemulţumire asupra celor ce vă călăuzesc şi vă cercetează pe voi din partea Domnului. Nu vorbiţi de ei între voi şi voi, nu vorbiţi nici de bine, nici de rău, că e de la diavolul acest îndemn, ca să vă scrie el apoi cu păcat de hulă, fiilor. Le-a spus Domnul la cei ce au căzut prin acest păcat, le-a spus să se scoale din cădere şi să se întoarcă cu căinţă şi pe lumină, dar iată, nu s-au mai întors, n-au mai putut să facă aceasta, şi iată de ce nu se iartă aici şi apoi acest păcat! O, cât de greu l-a costat pe Adam păcatul prin care a dat vina pe Dumnezeu că i-a dat femeia!
O, fiilor, aveţi grijă de simţăminte şi de cuvinte. Bârfa este hulă, fiilor. De la o hulă mică se merge spre una mare şi se îndeletniceşte creştinul să nu se mai teamă, să nu i se pară aceasta păcat. Cel ce se îndreptăţeşte pe sine nu mai înţelege nimic, şi iată, lui Adam i-a fost ruşine şi s-a ascuns de mai-marele său după ce I-a călcat cuvântul şi L-a învinuit apoi pe Domnul şi nu s-a mai căit.
O, învăţaţi iubirea, fiilor. Aceasta vă îndemn eu în ziua mea de serbare între sfinţi şi vă învălui în acoperământul meu, în iubirea mea de mamă din cer: Cei aşezaţi peste voi de Domnul pentru grija cea pentru viaţa voastră, cea pentru mersul vostru cu Domnul, aceia stăruie pentru voi înaintea Domnului cu rugăciune şi cu iubire, şi fiecare din voi să spună: „Doamne, pentru rugăciunile lor, miluieşte-ne!”. O, aşa să spuneţi, ca să vadă Domnul că aveţi iubire, că aveţi ascultarea cu care dovediţi că iubiţi, că ştiţi să iubiţi, iar această taină mare şi mult mântuitoare voi s-o iubiţi bine şi s-o lucraţi bine, ca să vă vadă Domnul supunerea cea din iubire lucrată şi purtată spre Domnul şi ca să puteţi avea mijlocitor la Domnul prin lucrarea Sa, căci vai celui ce n-are mijlocitor între el şi Domnul, vai celor ce nu au spre mântuirea lor lucrarea ascultării, pe care şi Dumnezeu o are şi o lucrează şi nu Se dezbină pe Sine Dumnezeu Cel mare întru Treimea Sa! Amin.
Acum, Ţie Îţi închin lucrarea mea de azi, pe care am dat-o spre lucru sfânt ucenicilor Tăi de azi, Fiule Doamne. Învăţătura mea de azi le-am dat-o ca acoperământ pentru iubirea lor de Tine ca să înveţe ei mereu, mereu iubirea, Doamne, iar Tu să Te bucuri de ei şi de iubirea lor curată şi de ascultarea lor cea pentru iubire, Fiule scump. Amin.
— O, mamă scumpă, mama Mea, iubirea îl face frumos pe om. O, ce frumoasă te-a făcut iubirea, mama Mea! Ce frumos portret ţi-a zidit ea! Cei ce fac fapte rele nu iubesc şi nu primesc pe cei ce ar da să le arate relele lor şi să-i tragă spre vindecare apoi. Le-am spus ucenicilor Mei: «Pe voi lumea nu poate să vă urască, dar pe Mine Mă urăşte pentru că Eu mărturisesc despre ea că lucrurile ei sunt rele, iar dacă şi pe voi vă va urî lumea, vă spun să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât», aşa le-am spus lor.
O, fii ai cuvântului Meu, întăriţi-vă inimile şi nu vă temeţi când lumea vă urăşte, căci Eu vă binecuvintez şi vă iubesc, numai să vă fie vouă aceasta de ajuns. O, fiţi recunoscători pentru iubire şi deprindeţi-vă să spuneţi mereu: „Doamne, pentru rugăciunile celor ce ne iubesc şi ne poartă spre Tine, miluieşte-ne pe noi.” Amin.
O, nu fiţi nici mulţumiţi, nici nemulţumiţi de ei, căci acestea ar da prilej să grăiţi despre ei de bine sau de rău, ci fiţi doar ascultători cu iubire, şi binecuvântarea Mea va trage la voi în toată vremea, fiilor. Iată, mama Mea v-a dat învăţătură sfântă şi va lua din ea cei ce caută după izvorul Meu dintre voi, iar Eu vă împrospătez în ziua aceasta binecuvântarea Mea peste voi pentru zidirea pe care Eu o aşez acum prin voi pe pământ aici, în grădinile Mele cu voi şi o adaug la şiragul cel proorocit de Mine demult că se va arăta aici, în jurul grădiniţei cuvântului Meu. O, fiţi credincioşi, fiţi credincioşi! Eu am putere să vă ajut şi să vă dau cele ce trebuiesc pentru împlinirea acestei zidiri, cu care vom sluji lucrărilor cereşti, întâlnirilor Mele aici la voi cu cei ce vin de dor la izvor, şi voi rosti apoi cuvânt de pecetluire şi voi spune iar şi iar: Făcutu-s-a!
O, pace vouă, fiilor! Se odihneşte Duhul Meu când se lasă peste voi cuvântul învăţăturii Mele. Pace vouă! Iubirea îl face frumos pe om şi îl face sfânt, fiilor. Pace vouă, măi fiilor, prin acest cuvânt. Amin, amin, amin.
14-10-2014
