Eu sunt Cel ce sunt. Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, şi am trimis pe îngerul Meu acum două mii de ani ca să mărturisească aceasta bisericilor. Eu, Cel ce mărturisesc aceasta, zic: «Vin curând, căci mărturia Mea este duhul proorociei», precum este scris.

«Vin curând!», aşa am spus atunci, de lângă Tatăl am spus, iar mărturia Mea este duhul proorociei, duhul adevărului, şi am spus aceasta după ce M-am înălţat de lângă ucenici lângă Tatăl, căci am trimis pe îngerul Meu pe pământ şi a slujit el aceasta împreună cu ucenicul Meu, cu Ioan, care avea mărturia Mea, mărturia lui Iisus, duhul proorociei, iar cei ce au mărturia Mea sunt împreună slujitori cu îngerii în numele Meu, în cuvântul Meu, precum este scris, şi am spus atunci şi am scris: «Vin curând!».

Aceasta este lucrarea pe care o împlinesc în zilele acestea pe vatra neamului român. Vin şi iar vin, vin cuvânt pe pământ, precum am venit acum două mii de ani către ucenicul Meu şi Mi-au purtat îngerii cuvântul şi Mi l-au scris pe pământ ucenicii Mei, Ioan şi ucenicul lui, cei împreună slujitori cu îngerii, şi tot aşa şi azi, căci aşa este lucrarea Mea, şi sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă şi-Mi trimit îngerii şi Mă poartă ei şi Mă acoperă trimişii Mei cei fără de trup şi stau ei în faţa Mea ca să rămân Eu tainic dacă M-am suit la Tatăl după înălţarea Mea, şi Mă slujesc de îngerii lui Dumnezeu, de cei ce sunt slava şi lucrarea lui Dumnezeu. Amin.

Din veac şi până în veac lucrez prin îngeri. Mai înainte de toţi vecii sunt ei slava Mea şi lucrarea Mea, iar după ce am zidit lumea şi omul, au slujit îngerii Mei împreună cu slujitorii Mei cei dintre oameni, ca şi acum două mii de ani cât am stat pe pământ, şi apoi după ce M-am aşezat înapoi de-a dreapta Tatălui, căci Eu şi ucenicii Mei am fost slujit de îngeri în lucrarea Mea cea dată Mie şi lor de către Tatăl atunci, şi îşi au îngerii Mei lucrarea între oameni, căci Eu mereu lucrez, mereu sunt, iar îngerii Mei Mă acoperă.

O, măi popor al cuvântului Meu, desluşesc cu cuvântul lucrarea Mea cu tine, lucrarea cuvântului Meu din zilele acestea, căci sărbătorim în ziua aceasta praznic împărătesc, ziua şi clipa când le-am spus îngerilor Mei să se tragă în lături ca să vadă o clipă ucenicii Mei slava Mea cea de la Tatăl, pe care o am mai înainte de toţi vecii lângă Tatăl şi-Mi este ea acoperită de îngeri.

I-am luat dintre cei doisprezece ucenici pe cei trei mai tari cu virtutea şi cu credincioşia, cu iubirea şi cu credinţa şi M-am tras cu ei pe munte înalt şi a strălucit acolo înaintea lor faţa Mea ca strălucirea soarelui, aşa cum îşi are ea în toată vremea strălucirea, iar veşmintele Mele s-au făcut atunci în ochii lor ca lumina, albe ca lumina, şi li s-au descoperit lor vorbind cu Mine Moise şi Ilie şi erau plini de spaimă la această vedere şi nu ştiau ce să facă şi ce să spună, şi a venit un nor şi i-a învăluit şi glas din nor le-a grăit şi le-a spus: «Acesta este Fiul Meu Cel iubit, pe Acesta să-L ascultaţi!».

O, s-au înspăimântat ucenicii Mei şi au căzut cu faţa la pământ înaintea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, şi M-am apropiat şi i-am atins şi i-am sculat de jos şi le-am spus: «Nu vă temeţi, şi nimănui să nu spuneţi ce aţi văzut, nimănui, până după învierea Mea!». Atunci au văzut ei că numai Eu eram cu ei, iar Moise şi Ilie nu mai erau, şi au înţeles ei că Eu sunt Cel ce am venit de la Tatăl pe pământ, precum era scris să vin.

O, tot atât de desluşit se adevereşte în ziua aceasta cuvântul Meu purtat de îngeri şi de ucenici acum două mii de ani, cuvânt prin care am spus: «Vin curând!». Voi sunteţi martorii Mei cei de acum, precum ucenicii Mei de atunci au fost şi-Mi sunt martori atunci şi acum. O, fiilor, îngerii Îmi poartă slujirea, iar Eu şi cu voi suntem împreună slujitori cu îngerii şi toţi ne închinăm Tatălui, măi fiilor, O, ce minunată este această lucrare a Mea cu voi, şi a voastră cu Mine! Pe ucenicii Mei i-au cuprins fiori de spaimă la auzul glasului Tatălui Meu, Care M-a mărturisit lor din nor în ziua aceea despre care astăzi ne aducem aminte şi o slăvim cu cântări, căci scris este: «Lăudaţi pe Domnul, că bine este a cânta Celui ce plăcută Îi este cântarea, şi buna-cuviinţă este lauda Lui, căci Domnul zideşte din nou Ierusalimul şi adună pe cei rătăciţi şi vindecă pe cei cu inima zdrobită şi leagă ranele lor».

O, fiilor, iată cum se adună în sărbătoare cele ce au fost şi cele ce sunt acum şi se fac una cerul şi pământul în toată vremea! Toate clipele vremilor se fac una când Domnul aduce totul într-o singură zi de aducere-aminte, într-o sărbătoare toate pentru El şi cu El. E praznic împărătesc această zi, fiilor. Nu se cunoaşte, nu se vede de pe pământ slava praznicelor cereşti, dar această slavă este, iar omul care petrece cu slavă este acoperit de îngerii lui Dumnezeu. O, cât aş vrea să ştie toţi oamenii de slava Mea, de muntele Meu, de cuvântul Meu cu care Mă slăvesc pe pământ în vremea aceasta a Mea cu voi!

Sunt cuprinşi toţi oamenii de cele trecătoare, şi acestea îi înconjoară de peste tot. Nu-i mai este teamă nimănui de întâlnirea cu Dumnezeu. Stau oamenii înaintea lui Dumnezeu descoperiţi de tot, iar ei nu-şi dau seama de acest adevăr. Am rostit prin cuvântul Meu şi l-am trimis prin îngeri pe pământ şi am spus: «Vin curând, şi plata Mea este cu Mine ca să dau fiecăruia după cum este fapta sa. Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, începutul şi sfârşitul, şi vin curând, iar celui ce însetează îi voi da să bea în dar din izvorul apei vieţii». Iată, am rostit din nou acest cuvânt de atunci ca să-l aduc aminte celor ce nu-l citesc şi celor ce-l uită pierzându-l din minte, iar Mie Îmi este dor să împlinesc cuvântul Meu şi de aceea vin, şi vin cu dor şi vin să-l umplu de dor de Dumnezeu pe cel fără de dor, căci vreau să-i arăt ce dulce este dorul şi durerea lui cea dulce. Voiesc să-l fac pe om să cunoască această dulceaţă şi să ia din ea şi să nu mai poată fără ea apoi şi să ducă el această sarcină uşoară, căci altfel omul trăieşte în zadar şi moare în zadar, şi e păcat aceasta, căci Eu am voit să vin şi să fiu şi să trăiesc şi să mor şi să înviez pentru om şi să-i dau lui veşnicia vieţii, dar trebuie să-l învăţ pe el această veşnicie, şi de aceea vin.

Râu de cuvânt revarsă gura Mea peste toţi cei de pe pământ, ca să odrăslească în om cuvântul Meu, căci Eu pentru om îl rostesc, şi se bucură firea toată şi tresaltă tot şi toate la auzul Meu şi-l aşteaptă pe om să dea viaţă cuvântului Meu de peste el, aşa cum iarba şi floarea iau viaţă şi frumuseţe când Domnul le dă, când vine primăvara şi toate odrăslesc.

O, Eu pentru om le-am zidit pe toate. După ce am zidit cu cuvântul cerul şi pământul şi toată facerea, nu era pe pământ viaţă, şi nici un fir de iarbă nu era, pentru că nu odrăslise pământul. Nu slobozise Domnul ploaie pe pământ, căci nu era nimeni să lucreze pământul, ci numai aburi se ridicau şi adăpau faţa pământului. Atunci Eu, Domnul, am luat ţărână din pământ şi l-am zidit pe om şi i-am făcut trup ca al lui Dumnezeu, şi apoi am zidit fiinţa omului, adică M-am aşezat deasupra şi am suflat în nările lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie, precum este scris, şi numai apoi a poruncit Domnul să răsară din pământ iarbă şi pomi de tot felul, frumoşi la vedere şi buni la mâncare.

Durere mare M-a cuprins apoi şi multă neodihnă, căci omul zidit de Dumnezeu nu M-a iubit. M-a părăsit omul, a părăsit ascultarea şi raiul şi a căzut pe pământul din care a fost făcut, şi a lucrat apoi pământul ca să-şi câştige din el cele pentru fiinţă, iar pământul odrăslise spini şi pălămidă, şi acestea au crescut pe pământ între om şi Dumnezeu din pricina neascultării omului, iar apoi am lucrat din greu, şi tot din greu lucrez prin îngeri ca să aşez la loc pe cele ce omul le-a stricat şi prin care el s-a întors în pământ mereu, mereu de atunci. Apoi am venit Eu pe pământ şi am luat trup şi M-am aşezat cu lucru mult, la vedere, ca să-i arăt omului întoarcerea acasă, cărarea spre cer şi adevărul şi viaţa, Eu Însumi fiind acestea toate, şi M-am făcut cunoscut omului Fiul lui Dumnezeu, venit de la Tatăl după om, şi am venit şi am împlinit, iar acum împlinesc ceea ce am spus când am plecat la Tatăl, căci am spus prin îngeri: «Vin curând!».

O, poporul Meu, iată ce-ţi spun: Pregăteşte-Mi praznic cu strângere la izvor, măi poporul Meu. Găteşte-Mi zi de praznic pentru Mine şi pentru mama Mea Fecioara ca să venim şi să prăznuim în grădină cu cei ce se strâng sub cortul întâlnirii, că vine Domnul să grăiască şi să Se împartă. O, vreau să tresalt de bucuria întâlnirii cu cei ce Mă doresc de aici, căci sunt îndurerat de toate cele de pe pământ şi-Mi caut mângâiere în durere şi Mă adun cu cei ce-Mi ştiu ranele şi Mă ajută să le port, să le împart cu ei şi să ne dăm alin.

Sunt aici, în cetatea Mea de fii slujitori Mie împreună cu îngerii. O, câtă slavă, câtă slujire de îngeri se adună şi câtă se coboară când Eu Mă întâlnesc aici, la izvor, cu cei ce Mă doresc aici şi vin ei cu dor aici şi ne întâlnim în cetate, în cetatea Domnului! O, lucrează-Mi pentru această sărbătoare, măi poporul Meu, că-Mi eşti ucenic, şi împreună slujitor cu îngerii eşti, căci tot cerul slujeşte şi pregăteşte şi se pregăteşte de sărbătoare, şi mare bucurie se face în cer când se strâng cei ce Mă iubesc şi stau ei înaintea Mea, iar Eu înaintea lor în petrecere cerească, şi aceasta este mărturia Mea, precum este scris.

Binecuvântate să slujească toate câte vor sluji sărbătorii! Binecuvântată să fie călătoria spre izvor a celor ce vin şi se strâng la sărbătoare! Cete de îngeri le vor sluji pe cale, iar Eu, Domnul, îi aştept aici, în cetate, şi le scriu paşii şi le scriu pe inimi cuvântul Meu şi bucuria lor cu Mine, şi a Mea cu ei în zi de praznic împărătesc pentru mama Mea Fecioară, pentru adunarea ei între sfinţi, când Eu, Domnul şi fiul ei, am venit s-o aduc lângă Mine şi lângă sfinţi.

O, pace vouă, celor ce veniţi la praznic în grădina întâlnirii! Cale de îngeri presar în calea pe care veniţi. Vă binecuvintez dorul şi iubirea şi vi le dau pe ale Mele vouă. O, pace vouă! Aduceţi cu voi, aduceţi Domnului împărăţia Lui dinăuntrul vostru şi măsura ei câtă este, ca să văd cât Mă înţelegeţi şi cât Mă aveţi în voi. Scrieţi aceasta şi mărturisiţi, fiilor.

Iar ţie, popor jertfitor, îţi aduc ajutor din cer şi de pe pământ ca să-Mi pregăteşti sărbătoarea. Pace ţie şi Mie, de la Mine spre tine, şi de la tine spre Mine! Aşa vom lucra, aşa vom pregăti zi de adunare a celor din cer cu cei ce vor veni la sărbătoare aici, în cetatea Domnului. Amin.

Pace vouă, fiilor! Amin, amin, amin.

Acum, fiilor, aşezăm cuvânt în carte, un cuvânt de mărturie, un cuvânt de vestire şi de povaţă, căci se apropie timpul cel de patruzeci de zile a sosirii la Mine a martorului de la Maluri, din satul de naştere a trâmbiţei Mele Verginica, iar acesta a fost martor al lucrării Mele prin trâmbiţa Mea.

Vă dau povaţă pentru slujire. Şapte zile încă să lucraţi rugăciuni de dezlegare a toate câte mai sunt de dezlegat pentru acest martor. Trei rugăciuni pe zi, cu lumânare în sfeşnic şi cu slujitori înveşmântaţi la altar pentru aceste rugăciuni aparte de toate celelalte care sunt şi se fac, şi se vor împlini apoi cele patruzeci de zile ale celor patruzeci de sfinte liturghii, în care numele acestui martor a fost adus înaintea Mea pentru iertarea păcatelor lui prin sângele Meu. Aşezaţi-vă acum ca să aşterneţi în carte cele ce Eu, Domnul, aduc spre ştiinţă. Amin.

Eu sunt Cel ce sunt. Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Sunt Cel ce am zidit din ţărâna pământului pe om, şi apoi i-am zidit fiinţa, M-am aşezat deasupra lui şi am suflat în nările lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie, precum este scris că a lucrat Dumnezeu în ziua când l-a zidit pe om.

Eu sunt cuvântul cel de la început, sunt Cel ce am venit acum două mii de ani prin naşterea Mea din mamă Fecioară, şi sunt Cel ce grăiesc acum, la sfârşit de timp, peste pământ în mijlocul neamului român, căci am spus acum două mii de ani că va veni această vreme a Mea, că vin curând am spus, iar glasul Meu va fi auzit de cei din morminte şi se vor bucura şi vor învia cei ce au lucrat fapte bune după plăcerea Mea pe pământ.

Eu sunt acest cuvânt, şi am vestit străjerii cetăţii Mele de aici că aşezăm în carte cuvânt de mărturie, cuvânt de povaţă, căci sunt aici cu cei din cer pentru pomenirea martorului Meu de la Maluri şi pentru aşezarea lui. Când omul ajunge înaintea Mea aşteaptă cuvântul Meu cel pentru el şi este însoţit de înger. Este scris în Scripturi cuvântul Meu care spune: «Cui i se iartă puţin, puţin iubeşte», şi iată, este nevoie de iubire de Dumnezeu, şi numai după ce trece omul, numai după aceea vede că i-a trebuit iubire.

O, fiilor, trâmbiţa Mea Verginica de la Maluri însoţeşte înaintea Mea acest martor din satul ei de naştere. Lucrarea Mea a fost cunoscută şi crezută de acest martor şi am grăit cu ei, cu această familie pe pământ, şi am fost în casa lor cu glasul gurii Mele prin trâmbiţa Mea, şi s-a scris pe pământ o istorie de şaizeci de ani de cuvânt izvorât din acest sătuţ prin trâmbiţa Mea, care şi-a făcut urmaşi ca să lucreze pe mai departe ea şi lucrarea Mea. Iată, această familie nu este oarecare familie, că Mi-s martori părinţii, martori ai lucrării Mele de la Maluri prin trâmbiţa Mea. Au apucat şi ei la început prigoana pentru cuvânt şi pentru credinţă şi pentru rugăciune. Întâi-stătătorii de atunci urmăreau pe cei credincioşi care căutau după glasul cuvântului Meu şi se iveau vânzători ai tainei Mele şi se făcea strâmtorare pentru paşii celor ce căutau după taina Mea prin trâmbiţa Mea Verginica, şi era ea dusă la cercetare şi la închisoare adesea, iar prigoana îi aşeza la adăpost pe cei ce credeau, şi-Mi este martor cel astăzi pomenit pentru aşezarea lui la loc liniştit, şi apoi sunt fiii martori, iar trâmbiţa Mea mijloceşte pentru el. O, am dat semne mari peste casa lor, semne pentru credinţă, şi au crezut ei în lucrarea cuvântului Meu şi sunt scrişi în cartea Mea cea de azi cu grăirea Mea cu ei.

O, ferice şi iar ferice de cei ce au parte de mijlocitori după sosirea lor înaintea Mea! Acest martor acum vede şi înţelege ceea ce este de înţeles, şi aşa se ştie în cer cuvântul duhului grăitor. Nu are cum să grăiască el acum, dar Eu, Domnul, îi văd grăirea duhului. Îi pare rău pentru tot ceea ce a ştiut prin cuvântul Meu rostit peste poporul Meu şi nu l-a adus la împlinire întocmai, căci Eu am aşezat pregătire frumoasă acum pentru poporul Meu cel ales azi de partea Mea de mijlocire pentru mulţi care nu pot după voia Mea cu voia lor. Iată, ar da el să vă spună acum că bucuria pe pământ e pagubă apoi, că semeţia şi vinul stau împotriva lui Dumnezeu în om, că aplecarea uşor a urechii duce omul la duh de judecată şi la îndoială apoi, că împotriva diavolului trebuie veghe mare şi sfântă pentru cel ce alege să-L iubească pe Domnul pe pământ.

O, când ştii ce trebuie să împlineşti pentru Domnul şi pentru tine şi dai apoi să alegi cum şi ce să împlineşti, se face apoi încurcătură între om şi Dumnezeu, se face ispitire şi clătinare şi trebuie apoi iertare şi dezlegare. El vede acum că e mai uşoară mântuirea celor ce greşesc fără să ştie multe de la Domnul, iar dacă au parte de mijlocire bună apoi, e mai uşoară salvarea cea pentru ei decât a acelora care au cunoscut şi cunosc acest cuvânt al Domnului şi au greşit sau greşesc faţă de el în multe feluri, greşeli de care omul cu greu îşi poate da seama când greşeşte, fie prin vorbire, fie prin gândire, fie prin clătinare în credinţă, fie prin încercarea de la ispite fel de fel peste om, că multe vin peste om pentru lămurirea credinţei, şi trebuie să fie cuminte cel credincios în faţa încercărilor fel de fel. Îl văd cum ar vrea să spună celor din casa lui şi celor din poporul Meu că trebuie rugăciune sfântă pentru binele veşniciei, căci cum trăieşte omul pe pământ, aşa îşi şi agoniseşte pentru veşnicia lui.

O, fiilor, este obiceiul creştinesc că părinţii rostesc binecuvântare pentru copii, rostesc proorocie pentru ei. Dacă sunt ascultători sau neascultători de părinţi şi de Dumnezeu, copiii se aleg cu cuvintele rostite de părinţi peste ei, iar copiii nu trebuie să fie nepăsători de aceasta şi de purtarea lor cu părinţii lor. Apoi este iarăşi obiceiul creştinesc să se roage copiii pentru iertarea păcatelor lor şi ale părinţilor lor, aşa cum se vede în Scripturi că au rostit urmaşii rugăciuni, şi iată, trebuie conştientizarea păcatelor şi trebuie dezlegarea lor apoi.

O, cei de pe pământ trebuie să poarte grijă de cei ce merg din treaptă în treaptă spre odihna lor cea de sus, iar cei din cer poartă apoi rugăciuni spre Domnul pentru cei de pe pământ, dar trebuie ascultare pe pământ pentru cele plăcute cerului din partea lor. În anumite zile şi vremi are oprire omul de la cele plăcute lui pe pământ, de la păcatul spre care trage el mereu, şi tot aşa este şi pentru vremea cea pentru aşezarea sufletului plecat spre cer, iar celor rămaşi le trebuie oprire ca atunci când vremea de doliu cere aceasta pentru binele sufletului plecat şi pentru binele celor rămaşi apoi, iar dacă nu se ţine seama de vremea cea rânduită pentru doliu, dacă altfel se întâmplă, pătimeşte omul când nu se aşteaptă. Nu se fac petreceri, ci se face oprire de la acestea şi de la păcatele care vin din petreceri şi din plăceri, şi se ţine seama de calea cea pentru odihna celor plecaţi şi se aşteaptă până ce ei au împlinit vremea pentru aşezarea lor cu totul în drepturile cetăţeniei lor cereşti, şi aceasta se înţelege prea puţin de cei de pe pământ care ştiu de Dumnezeu.

O, nu bucurii şi petreceri trebuie să caute omul pe pământ, ci trebuie să tragă la muncă, la lucrul cel pentru locul lui în veşnicie, căci acolo îşi are omul de petrecut viaţa lui cea veşnică, şi pe care şi-o alege bună sau rea încă de pe pământ.

Iată, fiilor, omul este ca un copăcel. La patruzeci de zile după trecerea lui, prinde sămânţa colţ, şi apoi ramuri, şi tot aşa creşte copăcelul până se întregeşte vremea cea întreagă a copăcelului şi a creşterii lui în cer apoi, iar omul este aici, unde orice copăcel îşi are rădăcină şi trup în sus apoi, şi tot aşa e şi cu trupul cel ceresc al omului pus la însămânţat.

Văd o dorinţă a martorului Meu. Ar vrea el să spună celor din casa lui şi celor din acest sătuţ de la Maluri şi celor din sătuţul cuvântului Meu, ar vrea să-i povăţuiască pe toţi să iubească ascultarea cea pentru ocrotirea lor pe pământ. Prin umblarea lor pe cale să-şi facă trecere prin faţa porţii acestei cetăţi a cuvântului Meu din acest sătuţ, chiar dacă paşii lor ar ocoli calea lor cea obişnuită. Am lăsat poruncă din cer pentru poporul acestui cuvânt să-şi facă el mersul şi călătoria numai prin faţa acestei porţi, care-Mi străjuieşte grădina, ca să se risipească din calea lor şi de pe ei răul care-i bântuie pe oameni de peste tot, căci duhul rău vede acum acest loc măreţ şi îngerul porţii, şi e tulburat vrăjmaşul Meu în tot jurul de aici, dar călătoria prin faţa porţii cetăţii Mele a celor ce călătoresc în sat, îi păzeşte pe ei de multe curse şi legături, pe care satana le tot caută peste oameni.

O, cât bine vrea cerul la toţi cei din acest sătuţ, numai să creadă cei ce sunt şi locuiesc în preajma acestei minuni, aşezată de porunca Mea cerească în mijlocul acestui sătuţ. O, ferice de cei ce au parte de binecuvântare şi ţin seama de ea pentru viaţa lor cea de aici şi cea de apoi. Ascultarea de cele de sus este îngerul păzitor pentru paşii omului, iar neascultarea aduce păreri de rău.

Eu, Domnul, am dat acestui martor, i-am dat copii de-ai Mei lângă ai lui şi i-am aşezat la lucru ceresc, iar el Mi i-a îmbrăţişat ca pe copiii lui şi a sprijinit pe Domnul şi lucrul Său. El a făcut pentru Mine, iar Eu fac pentru el. Aşa i-am făgăduit. Unul altuia să ne dăm ajutor, aşa am grăit să lucrăm. Aşadar să se ridice la Mine toată rânduiala care se cere ţinută pentru viaţa cea din cer a celor ce iubesc să ajungă în odihna Mea, căci lucrarea cuvântului Meu în zilele acestea este pentru învierea morţilor. Amin.

Eu, Domnul, binecuvintez credinţa în cuvântul Meu a acestui martor, a acestei familii a martorului Meu, căci Eu stau de mărturie cu lucrarea cuvântului Meu în mijlocul acestui sătuţ binecuvântat.

Eu, Domnul, şi trâmbiţa Mea de la Maluri avem grijă de odihna cea bună a martorului Meu.

O, Verginico, o, trâmbiţa Mea de la Maluri, grăiesc cu tine între cei din cer în această zi. Ai grijă şi veghe pentru toţi cei de la Maluri care au crezut şi care n-au lovit şi n-au hulit, ba au şi mărturisit lucrarea Mea cu tine din vremea ta cu Mine pe pământ. O, să le pregăteşti loc dulce la cei ce au iubit lucrarea Mea cu tine şi au mărturisit. Tu ai trecere mare la Mine, că Mi-ai purtat cuvântul Meu şi Mi-ai lăsat urmaşi când ai venit la Mine, iar Eu Mă sprijin cu ei pe mai departe pe calea venirii Mele de azi şi-Mi las ploaia Mea de cuvânt peste ei, iar ei Mă împart şi Mă mărturisesc.

O, popor al cuvântului Meu, voiesc să dau din darurile Mele sfinte la cei ce pot să creadă lucrarea Mea cu tine dintre cei ce locuiesc în acest sătuţ binecuvântat prin lucrarea cuvântului Meu din mijlocul lui. O, cât bine voiesc să lucrez pentru cei ce pot crede în cuvântul Meu cel de azi de pe pământ! Iar celor din acest sătuţ, în care-Mi am cetatea Mea şi pe fiii cuvântului Meu, Eu, Domnul, le spun lor aşa:

Să nu grăiţi de rău cu limba şi cu inima cetatea Mea de aici şi grădiniţa Mea de cuvânt şi pe fiii cuvântului Meu, care stau înaintea Mea când vin cuvânt pe pământ ca să Mă împartă ei la cei ce caută după Mine şi după izvorul Meu de cuvânt. O, iubiţi-i şi preţuiţi lucrarea lor cu Mine, că ei aduc Mie rugă pentru binele acestui sătuţ şi pentru mântuirea voastră prin ce voi putea Eu, Domnul, să lucrez pentru voi. Iar dacă veţi crede şi veţi fi liniştiţi şi căutători cu dor după Dumnezeu, Eu, Domnul, vă voi pregăti vouă salvare, fiilor, dar şi voi să luptaţi cu păcatul atât cât se luptă el cu voi, ca să ajungeţi într-o zi să iubiţi pe cei din cer şi pe Domnul măcar cât aţi iubit păcatul şi vremelnicia lui, căci totul este cu putinţă dacă veţi avea credinţă măcar cât bobuţul de muştar, precum este scris.

Binecuvântată să fie această zi de întâlnire: cei de sus şi cei de jos la masă pentru pomenirea martorului Meu de la Maluri, Ilie Bunea, cel cu care Eu, Domnul, M-am sprijinit în vremea aceasta pe pământ cu lucrarea cuvântului Meu, prin care trâmbiţez şi Mă binevestesc cu venirea Mea cea de-a doua de la Tatăl după om ca să-l ajut pe om să vadă calea.

Eu sunt Mântuitorul celor credincioşi. Eu sunt Cel ce sunt, fiilor. Amin, amin, amin.