Duhul Meu este Duhul Sfânt Cel purtat de sfinţi, iar Eu Mă sălăşluiesc cu El în sfinţi, aşa cum am făcut în toată vremea, fiindcă sfinţii au în ei duhul umilinţei, iar acest duh nu-şi are oricum faţă în om, iar unde îşi are, este minunat, este ca Dumnezeu. Amin, amin, amin.
Duhul umilinţei din om Mă ajută pe Mine să stau în om şi să-Mi fac în el scaun de domnie şi de pe el să împărăţesc în mijlocul celor umiliţi care au înţelepciunea cea de sus şi care este curată, paşnică, plină de milă şi de fapte bune, nefăţarnică şi neîndoielnică, şi care este ascultătoare, poporul Meu.
O, Mă aşez cuvânt peste tine ca să te învăţ, Ierusalime, şi apoi să te văd că ai luat învăţătura Mea, căci aşa şi nu altfel lucrează credinţa. Duhul cu Care Eu sălăşluiesc în mijlocul tău trebuie să-ţi dea ţie mare har, căci scris este în Scripturile Duhului Sfânt că «Dumnezeu, celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har». Amin.
Duhul Sfânt, Care dă har, numai de sfinţi a fost purtat, căci sfinţii au stat pe calea credinţei şi au mers drepţi pe ea şi au plâns în Duhul Sfânt, că pe pământ e numai de plâns, poporul Meu. Dar este o durere şi mai mare pe Mine când îl văd pe om cum trupul îi pofteşte împotriva duhului şi nu poate omul să se trezească din adormire şi să creadă încredinţându-se în cele nădăjduite şi să facă prin aceasta dovada celor ce nu se văd, căci Eu, Domnul, Cel ce sunt, şi Cel ce eram, şi Cel ce vin, prin credinţă şi prin cuvântul Meu rostit am întemeiat veacurile, şi din nimic le-am adus la vedere pe cele ce nu se vedeau şi care acum se văd. Amin.
Trupul pofteşte împotriva duhului şi de aceea nu poate omul să treacă din trup în duh. O, nu poate omul scăpa de trup ca să treacă în duh, şi apoi cu duhul să poftească împotriva trupului şi să facă faptele credinţei aşa cum au făcut şi fac sfinţii care trec din trup în duh şi plâng pe pământ. Sfinţii plâng pe pământ şi de aceea sunt sfinţi, căci cel ce este încredinţat în cele nădăjduite, acela mărturiseşte despre ele şi plânge aşteptându-le şi iubeşte văzând şi nădăjduind şi plânge iubind şi suferind şi aşteptând prin credinţă. Amin.
Am spus pe vremea trupului Meu văzut între oameni, am spus că nu este a tuturor credinţa. Pe pământ s-a încuibat rătăcirea că oamenii care-şi fac locaş de biserică şi merg în ea, sunt şi ai credinţei, dar Eu, Domnul, le spun lor că nu este aşa. Credinţa nu este a tuturor. Ea este darul sfinţilor care şi-au arătat faptele credinţei lor şi care au fugit de bucurii şi de plăceri, aşa cum a fugit Moise de desfătarea cea din Egipt şi de amăgirea cea de la trecătoarea dulceaţă păcătoasă şi a ales pătimirea împreună cu poporul Domnului, uitându-se ţintă la răsplătirea cea de după ea.
O, poporul Meu, dacă Moise nu avea darul credinţei, nu putea să rămână statornic ca omul care vede pe Cel ce stă nevăzut, nu putea să despice marea în două, nu putea să se arate ca un dumnezeu peste poporul său. Iată, credinţa nu este a tuturor. Israel n-ar fi putut pleca din Egipt, fiindcă el n-a avut credinţă, dar a ieşit prin credinţa lui Moise, şi iată, credinţa nu este a tuturor, ci numai a acelora care fac faptele credinţei, iar cei ce nu fac faptele ei, aceia sunt cei ce nu au credinţă în cele ce sunt şi nu se văd, căci Duhul Sfânt numai de sfinţi a fost purtat, fiindcă El stă în duhul umilit al sfinţilor, şi altfel El nu stă în om, şi nu poate omul lucra pe Duhul Sfânt dacă nu are duh umilit şi sfânt.
Poporul Meu, cei ce gândesc la fel, nu pot aceştia decât în Duhul Sfânt să poată aşa. Poporul Meu, cei ce stau împreună sunt cei ce pot aceasta prin Duhul Sfânt, Care este Unul şi Care îi învaţă la fel pe cei ce stau împreună în obşte, căci în obşte lucrată în numele Duhului Sfânt nu trebuie stat mai mult trupeşte, mai mult cu trupul, ci mai mult duhovniceşte, mai mult cu duhul între fraţi, căci altfel ei se folosesc unii de alţii pentru cele trupeşti şi pământeşti şi nicidecum pentru cele duhovniceşti. în obşte de sfinţi, aceştia trebuie să vorbească în Duhul Sfânt şi tot aşa să-L laude pe Domnul ziua şi noaptea, cu nădejdea în Cel ce stă nevăzut.
O, poporul Meu, taina sfinţilor este Duhul Sfânt al credinţei care crede cele nădăjduite şi prin credinţă le dovedesc a fi, căci cine ar nădăjdui în cele ce nu se văd dacă nu ar avea credinţă în ele? Eu când i-am spus lui Natanael: «Iată cu adevărat israelit fără de vicleşug», el Mi-a zis: «De unde mă cunoşti?», iar Eu i-am răspuns că mai înainte de a-l chema Filip să vină să Mă vadă, l-am văzut când era sub smochin, şi atunci el a crezut şi a mărturisit că Eu sunt Fiul lui Dumnezeu, şi a fost el iubit de Duhul Sfânt.
Dar cei care aud azi cuvântul Meu care prin îngeri deschide cerul şi se suie şi se coboară îngerii cu el prin credinţa celor tocmiţi de Duhul Sfânt al sfinţilor, cum să-i pot Eu auzi pe aceştia care nu cred, care nu au darul credinţei din pricina trupului lor care pofteşte împotriva Duhului Sfânt, dar care-şi pun nume de creştini ortodocşi? Ce să le fac Eu acestora care nu cred prin faptele credinţei sfinte? Aceştia sunt ca şi morţii, dar nu ca morţii din morminte, că aceia Mă cunosc şi strigă la Mine să-i ridic şi să mărturisească ei această lucrare de cuvânt, care umple cerul de sfinţi şi locuinţa morţilor de glasul Meu care vesteşte viaţa veacului ce va să fie după învierea cea mare. Şi iată ce le spun Eu lor: Duhul Sfânt numai de sfinţi este purtat, căci sfinţii au duhul umilinţei în care Se odihneşte şi lucrează Duhul Sfânt, Care vede şi aude şi mărturiseşte. Dar voi, cei ce v-aţi aşezat pe pământ în numele Meu ca slujitori ai dreptei credinţe, cum aţi pus voi acest nume credinţei voastre? Ce lucrare faceţi voi? Voi, care auziţi acest cuvânt rostit de gura Mea peste pământ în zilele acestea de glorie cerească pe pământ; voi, care ziceţi stând de frică la pândă şi zicând: „Oare n-a crezut în El cineva dintre căpetenii?”; voi, care osândiţi pe Dumnezeul Cel viu zicând: „Nu este El”; voi, care ştiţi acest cuvânt pe care Eu prin cei neluaţi în seamă îl împrăştii peste pământ ca pe o sămânţă de viaţă şi de râu de viaţă; voi, cei care veşnic aţi stat şi staţi pe scaunul celor sfinţi şi staţi pe el împotriva Duhului Sfânt, credeţi voi că îl puteţi tăgădui pe Cel Viu prin nepăsarea voastră de viaţă şi de cuvântul vieţii? Trupul vostru pofteşte împotriva Duhului, iar Duhul Meu Cel Sfânt pofteşte împotriva trupurilor voastre cu care acoperiţi ochii şi urechile celor fără de cale ca să nu-i pierdeţi voi de pe calea rătăcirii voastre de Dumnezeu, iar Eu Mă voi ridica împotriva voastră şi voi face dreptate sfinţilor Mei, şi atunci veţi vedea că Eu sunt acest cuvânt care v-a chemat şi pe voi de la moarte la viaţă. Voi însă îl nesocotiţi, căci iubirea de argint v-a orbit, iar slava de la oameni, de asemeni, dar Eu nu vă voi uita pe voi, căci în zilele acestea voi judeca necredinţa voastră, după ce atâta vreme v-am rugat să nu-Mi staţi împotrivă.
Vă voi da pe mulţi deoparte prin această proorocie, căci cu cuvântul grăiesc, şi apoi împlinesc, şi prin cei neluaţi în seamă de voi Eu îmi lucrez peste pământ lumina, cuvântul Meu care are viaţă în el, iar viaţa este lumina oamenilor, iar dreptul, din credinţă va fi viu; şi de se va îndoi cineva, Eu nu voi binevoi în el, căci mai e prea puţin timp, şi Eu nu voi întârzia să vin să fac dreptate sfinţilor. Amin. Mai e puţin, prea puţin timp, şi Eu Mă voi judeca cu voi şi vă voi spune că n-aţi fost drepţii Mei aşa cum staţi. Vă numiţi unii pe alţii „sfinţiţi” şi „preasfinţiţi”, „înalţi” şi „preaînalţi”, şi puneţi pe oameni să vă sărute mâinile ca să ia har de la voi, căci voi vă lăudaţi că aveţi har. Eu însă vă spun că este scris în Scripturi că «Domnul, celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har». Voi nu sunteţi cei smeriţi, ci sunteţi plini de duhul slavei care vine de la om şi sunteţi iubitori de arginţi, şi Eu vă voi judeca pe voi. Se atinge lumea de voi şi de hainele voastre ca să ia sfinţenie, că aşa ştiu oamenii, bieţii de ei, dar Eu le spun oamenilor că nu sunteţi sfinţi, şi nici sfinţiţi nu aţi dat să fiţi şi să staţi, căci sunteţi mândri, iar harul nu stă pe locuri semeţe, ci pe locuri smerite, şi nu aveţi voi cum să iubiţi duhul proorociei şi pe proorocii care-l poartă.
Voi spuneţi că nu mai este duhul proorociei, iar Scriptura vă judecă spunând prin apostoli: «Râvniţi să proorociţi, şi Duhul să nu-L stingeţi, şi numai aşa va fi Domnul cu voi». Voi însă v-aţi aşezat ca fricoşii la pândă, ca nu cumva să creadă în Duhul Meu, Care Se varsă cuvânt peste pământ, cineva dintre căpetenii, cineva dintre cei ce se numesc slujitori de biserici, dar Eu vă spun că sunteţi orbiţi de dorul slavei deşarte şi că v-aţi luat plata, precum este scris în Scripturi. Amin.
O, de atâtea ori v-am strigat prin acest cuvânt, dar iată, credinţa nu este a tuturor, ci este a acelora cu duhul umilit, şi aceasta este jertfa cea plăcută Mie, nu tămâierile voastre, nu îndelungile voastre rugi pe care le faceţi de ochii oamenilor, căci toate acestea de la voi sunt durere pentru Mine şi pentru sfinţi din pricina duhului semeţiei şi al necredinţei din voi, căci faptele credinţei îşi arată rodul lor când ele lucrează între oameni. Voi însă vă arătaţi înaintea cerului cu turme bolnave ca şi voi, cu ucenici de ai voştri, care n-au în ei pe Duhul Sfânt, fiindcă nici voi nu-L aveţi, de vreme ce nu aveţi lucrare ca a ucenicilor Mei cu care lucram minuni pentru judecata necredinţei de pe pământ.
Vă adunaţi în biserici în ziua aceasta care e numită duminica ortodoxiei şi adunaţi bani pentru biserici. O, şi ucenicii Mei lucrau peste biserici, dar adunau pentru cei sfinţi şi săraci de cele de pe pământ, nu pentru ei, şi iată turme de oameni care nu ştiu ce fac, şi pe aceştia voi îi stăpâniţi, iar Eu cu duhul proorociei vă descopăr pe voi, cei înveliţi cu haină de om sfânt, de slujitor al celor Sfinte ale Mele şi care se dau sfinţilor Mei, şi vă întreb: voi cui le daţi dacă ziceţi că le faceţi şi că le aveţi? Cui le daţi când ziceţi: „Să luăm aminte că Sfintele se dau sfinţilor”? O, voi nici nu mai ziceţi aşa, şi ziceţi altfel, şi ziceţi: „Să luăm aminte, Sfintele sfinţilor”, iar pe popor îl învăţaţi să zică: „Unul sfânt, Unul Domn Iisus Hristos” în loc să-l învăţaţi să fie sfânt şi să se umilească zicând: „Unul este Sfânt: Domnul Iisus Hristos!”.
Oare, mai înţelege omul de rând vorbirea cea din biserică, şi care trebuie să aibă tălmăcitor dacă nu este înţeleasă? O, cum să nu staţi voi împotriva bisericii Mele de nou Ierusalim aşa cum ar fi trebuit să fie biserica Mea de peste tot? Cum să nu-Mi staţi Mie împotrivă dacă Eu, aici, prin cuvântul Meu proorocesc, rostesc împotriva voastră că sunteţi hristoşii mincinoşi care nu-i lasă pe oameni să vină la Mine şi le închideţi lor uşa spre împărăţia Mea care este împărăţia sfinţilor? Cum, când voi îi ţineţi pe oameni în împărăţia păcătoşilor care nu văd calea, ca să vă slujească vouă şi nu Mie, Dumnezeului Cel Atotputernic şi Adevărat? Adevăratul păstor îşi pune viaţa pentru oi, iar voi le luaţi viaţa, dar Eu vin să le-o dau, că sunt adevăratul lor Păstor, şi am voit să fiu şi al vostru, dar duhul îngâmfării nu vă lasă să puteţi cu cele sfinte şi cu roadele lor în voi. De aceea Eu Mă voi judeca de acum cu voi. Amin, amin, amin.
Iar voi, copii ai bisericii Mele de nou Ierusalim, fiţi fii-copii, că Eu am zis că numai copilului îi este teamă singur, fără învăţător mereu, fără ocrotitor mereu, fără păzitor de cel rău mereu. Voi în ziua aceasta de pomenire a credinţei sfinte învăţaţi de la Mine că omul care nu iubeşte pe Duhul Sfânt, acela să postească de hrana cea pentru trup până ce va iubi cu putere pe cele nădăjduite prin credinţă şi, stăruind aşa şi crezând aşa, să le dovedească a fi, şi nu numai atât, ci a le şi mărturisi. Amin.
Eu vă învăţ pe voi că cel ce posteşte de mâncăruri şi nu are pe Duhul Sfânt lucrător şi mărturisitor din el, acela nu are nici o plată, precum diavolul, care nu mănâncă mâncare, nu are plată din Duhul Sfânt. Eu vă învăţ pe voi că Duhul Sfânt este al sfinţilor, iar sfinţii au duhul umilinţei, duhul înţelepciunii de sus, care este curată, paşnică, îngăduitoare, miluitoare, roditoare de roade bune, neîndoielnică şi neprefăcută, şi este ascultătoare, fiilor, iar blândeţea înţelepciunii îşi arată faptele ei şi purtarea ei, precum neorânduiala şi tot lucrul ei îşi arată faptele ei. Amin.
Statul vostru împreună să nu fie mai mult trupeşte, ci să fie mai mult duhovniceşte, ca să scăpaţi de plângeri unii împotriva altora, căci aceasta este judecată, şi iată, judecătorul stă înaintea uşilor şi vine şi vă osândeşte la Mine dacă nu iubiţi suferinţa, dacă nu iubiţi întristarea cea după Dumnezeu, dacă nu iubiţi îndelunga răbdare, ca proorocii care au lucrat şi care lucrează în numele Meu.
îndeletniciţi-vă din inimă cu înfrânarea limbii, că foc este limba, şi aruncă în foc drumul vieţii. Cu ea faceţi-I parte numai Domnului, fiilor, şi să arătaţi aceasta. Amin.
Mă doare să vă văd că vorbiţi singuri. Vorbirea voastră să fie de la Duhul Sfânt, ca să fiţi copii, că numai copilului îi este teamă singur. Duhul Care sălăşluieşte între voi vă dă mare har, dar învăţaţi bine Scriptura care spune că «Dumnezeu, celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har». Eu dacă vă văd semeţi vă stau împotrivă, şi fac aceasta de lângă voi. Eu dacă vă văd smeriţi şi cu duh umilit vă dau har, şi fac aceasta de lângă voi. Amin, amin, amin.
O, fii ai Ierusalimului, căutaţi să nu faceţi lucru mult pe pământ, ci căutaţi să vă faceţi pe voi, dar nu răstălmăciţi aceasta ce vă spun. Nu vă puneţi pe voi în ceea ce faceţi, ci puneţi-vă în Mine pe voi, şi pe Mine în voi, căci lucrul cu mâna vă înşeală şi vă ţine pentru el, şi nu mai doriţi după Mine apoi, ci doriţi să lucraţi pentru voi, nu pentru Mine, şi atunci voi nu mai aveţi vreme de Duh Sfânt între voi, iar Eu v-am luat de pe pământ ca să fiţi pentru Mine, nu pentru voi, fiilor. Cercetaţi-vă dacă sunteţi pentru Mine, dacă staţi întru Mine, dacă împliniţi peste voi şi în voi cuvântul Meu. Vedeţi dacă este în voi cuvântul Meu, sau dacă este în voi cuvântul vostru spre lucrare, că iată, pe pământ se laudă oameni şi cetăţi de oameni că lucrează în numele Meu, dar nu este aşa, fiilor.
O, v-aş lua şi aş pleca cu voi în mijlocul lupilor, în mijlocul celor ce zic că-L fac şi îl mănâncă pe Dumnezeu. V-aş lua să Mă duc cu voi şi să vă arăt că îl lucraţi pe Duhul Sfânt, căci cei ce îl lucrează în numele Meu nu sunt tot una cu cei ce lucrează pe Dumnezeu, pe Duhul Sfânt, fiilor.
O, Eu sunt ochi şi urechi ca să nu vă pierd, căci diavolul, potrivnicul Meu şi al vostru, ar vrea să vă înghită şi pe voi, ca să nu mai am Eu copii, dar ca să vă am, trebuie să vă învăţ mereu cum puteţi să vă am, nu cum pot să vă am, că Eu pot să vă am, dar Eu trebuie să vă fac să credeţi că trebuie să puteţi voi să vă am. Eu v-am învăţat şi v-am rugat mereu să nu lucraţi fără călăuză, fără Duhul Meu dintre voi, fie lucru cu mâna, şi mai ales lucrul cel de Duh Sfânt în voi şi peste voi, şi peste pământ apoi. V-am învăţat să nu vă fiţi călăuză, ci să vă fiu Eu călăuză, şi voi trebuie să nu uitaţi că nu sunteţi ai voştri dacă vreţi să nu fiţi ai voştri, ci ai Mei, fiilor. Dacă voi nu vreţi să fiţi ai Mei, sunteţi ai voştri, iar dacă vreţi să fiţi ai Mei, atunci veţi dovedi prin tot ceea ce sunteţi şi lucraţi. Amin.
V-am învăţat să ajutaţi mai mult decât orice aţi lucra voi pe pământ duhul şi puterea celor ce Mă dau vouă cuvânt, că e grea de tot venirea Mea la ei, şi e greu de tot pentru ei, că ei trebuie să fie plini de lucrare de Duh Sfânt din voi, fiilor.
Duhul pocăinţei şi duhul proorociei, aceste două duhuri v-am spus să le lucraţi, că acestea fac dragostea de Dumnezeu şi lucrarea ei peste pământ. V-am învăţat să nu lucraţi nimic din duhul vostru, fiindcă voi nu trebuie să trăiţi în numele Domnului şi numai atât, ci trebuie să trăiţi ca Dumnezeu pe pământ şi să fiţi casa Duhului Sfânt.
Eu când Mă dau vouă Mă împart, şi întreg Mă dau vouă tuturor celor ce Mă luaţi. Dar voi Mă daţi unii altora apoi, fiilor? Dacă Eu Mă dau întreg împărţindu-Mă şi nedespărţindu-Mă, voi trebuie să Mă arătaţi întreg în voi, dar luaţi aminte la citit, la îndemnat, la învăţătură şi nu nepăsători fiind de harul Meu dintre voi prin duhul proorociei, ca să fiţi tuturor vădiţi apoi, căci cei ce stăruiesc în învăţătură, vă spun Eu, Domnul, aşa cum Pavel apostolul îşi învăţa ucenicii: şi pe ei se vor mântui, şi pe cei care-i ascultă pe ei. Amin.
O, Ierusalime, o, poporul Meu, îţi spun cu durere, să ai grijă să nu-ţi întreacă lucrul tău cu mâna pe cel cu duhul tău, poporul Meu. Dar dacă nu are cine mărturisi lucrul tău înaintea Mea, el va rămâne pe pământ, că Eu te-am învăţat ordinea dintre Mine şi tine, dintre tine şi Mine în mijlocul tău, iar călăuza ta este fără de lucrul tău înaintea Mea, şi te-ai învăţat şi tu cu lucrul tău cel în numele Meu şi te-ai dezvăţat de trăire, poporul Meu, şi iar îţi spun: tu nu trebuie să trăieşti în numele Meu şi numai atât, ci trebuie să trăieşti ca Dumnezeu pe pământ şi să lucrezi ca El şi să-L lucrezi pe El, şi să fii casă a Lui şi cină a Duhului Sfânt, poporul Meu.
Voiesc să-ţi amintesc, Ierusalime, cel din urmă semn de dinaintea învierii morţilor, şi apoi a arătării Mele cu mii şi mii de îngeri şi de sfinţi în văzduh. Acest semn va fi răcirea dragostei, poporul Meu. împotriva acesteia tu trebuie mult să veghezi, că e luptă pe viaţă şi pe moarte, iar tu trebuie să lupţi pentru viaţă mai mult decât luptă duhul rău pentru moarte când el îşi vede de aproape biruinţa şi moartea şi, neştiind pentru ce luptă, el va vedea atunci că moartea este rodul lui.
Eu, poporul Meu, te privesc mereu, şi îţi spun iarăşi şi iarăşi aceasta ca să nu uiţi că te privesc, şi îţi spun iarăşi aceasta ca să ştii să te faci plăcut şi din zi în zi mai plin de Dumnezeu, mai viu de viaţa Mea în tine, mai ca Dumnezeu pe pământ, poporul Meu, că pe pământ e diavolul în slujbă mare cu toţi slujitorii lui şi cu toţi cei ce zic că slujesc pe Dumnezeu sub haină de sfinţi, iar tu dacă vrei să fii ca Dumnezeu, trebuie să văd Eu aceasta, şi apoi Eu să fiu Cel Care te voi arăta că eşti şi că ai pe Dumnezeu de tată. Amin.
O, fii ai Ierusalimului, dacă voi gândiţi la fel pentru Mine şi pentru voi, aceasta va fi biruinţa Mea împotriva diavolului, care fuge de voi dacă voi nu-l veţi îngădui. Duhul Sfânt este Dumnezeu, nu este om, iar omul Duhului Sfânt este sălaş al Meu. îndeletniciţi-vă cu căutarea după Mine, că greu a fost de Mine între cei ce erau ai Mei şi învăţaţi cu Mine, că aceia nu M-au preţuit, iar alţii s-au învăţat cu Mine şi n-au mai stat cu Mine şi ca Mine. învăţaţi să Mă căutaţi şi să nu fiţi voi în tot ceea ce faceţi, că Eu trag din greu, şi tot mai greu trag să vă am ai Mei pe pământ după rânduiala care este întru Dumnezeu peste voi. Fiţi fiii credinţei care nădăjduieşte ascultând ca în cer, fiilor. Fiţi Ierusalim nou, căci cele vechi au trecut odată cu lucrarea Mea cu voi. Amin, amin, amin.
O, copii care staţi de Mine aşezaţi călăuză din partea Mea peste Ierusalim, peste fiii cuvântului Meu de azi! O, nu fiţi tristuţi. Lucraţi! Eu sunt în voi, că aveţi duhul umilit, şi voiesc să-i am pe toţi ca şi pe voi, dar primiţi de la Mine şi citiţi şi îndemnaţi şi învăţaţi, şi vă veţi mântui voi şi cei care vă ascultă pe voi, căci duhul umilit din ei Mă va vedea pe Mine în voi şi se vor apleca să Mă asculte şi să se bucure ascultând, căci altă bucurie este în afară de Dumnezeu, şi toată cunoştinţa omului îl îngâmfă pe om aşa cum i-a îngâmfat pe cei ce s-au făcut învăţători şi nu împlinitori ai cuvântului Meu.
Eu însă spun din nou poporului Meu: treceţi din trup în duh şi staţi duhovniceşte în obşte, ca să nu biruiască lucrul cu mâna pe cel cu duhul, şi fiţi râvnitori de Duh Sfânt, căci aceasta vă va ridica şi veţi fi cereşti şi nu pământeşti, fiilor. Amin, amin, amin.
29-02-2004
