Cartea Mea cea de azi se deschide şi Mă primeşte în ea cu sărbătoare de cuvânt, şi aşa Îmi scriu Eu pe pământ cartea Mea cea de la sfârşit de timp, numai să am credinţă şi iubire pentru credinţă în cei ce Mă poartă ca să fiu cu oamenii pe pământ, ca să grăiesc aşa cum am grăit în toate vremile prin prooroci şi prin sfinţi, şi au rămas scrise toate cele din cer venite pe pământ ca să fie între oameni şi să le vestească lor pe cele de la Dumnezeu.
Am spus acum două mii de ani pentru cel ce crede în Mine că voi veni la el şi voi face casă la el şi voi cina cu el şi Mă voi arăta lui, dar e prea departe de Dumnezeu omul ca să aibă el vreme să audă ceea ce Eu am spus pentru cel credincios Mie, pentru cel cu dor de Domnul pe pământ.
O, trebuie iubire mare în om pentru această poposire a Mea lângă el pentru ca să pun Eu masă de cuvânt pe pământ ca să cinez cu omul şi să-Mi arăt apoi împlinirea cuvântului Meu, aşa cum lucrez la voi şi cu voi, măi fiilor. Am izbutit să am fii cu credinţă şi cu dor în ei pentru Mine, pentru venirea Mea cea de azi cuvânt pe pământ, iar aceasta este bucurie de nedescris în cer, între cei din cer. O, de aţi vedea voi cum stau cei din cer în aşteptarea cuvântului Meu rostit peste voi, aţi poposi mai mult înaintea Mea cu vremea voastră prin câte aveţi de purtat şi de făcut. Frumoasă şi măreaţă mai mult ar fi fericirea celor din cer dacă aş putea să poposesc mai mult cu voi în cuvânt, căci Eu aş vrea aceasta, dar e slabă puterea omului ca să poată mult, ca să poarte mult, ca să aibă răgaz cu Mine mai mult.
E ziua proorocului Ilie, iar Eu, Domnul, aduc sfinţilor sărbătoare de cuvânt şi sunt în mijlocul tău cu ei, poporul Meu. Din cer şi până pe pământ străbat cu cuvântul Meu. Dintre voi, cei din cer, şi până la cei de pe pământ veghetori înaintea Mea, aşa străbat şi aşa aşez Eu sărbătorile de cuvânt între cer şi pământ, între nevăzutele şi văzutele lui Dumnezeu. Le spun celor mari pe pământ peste oameni: «Înţelegeţi şi învăţaţi toţi care judecaţi pământul, ca nu cumva neînvăţând, să se mânie Domnul şi să pieriţi când se aprinde mânia Lui peste pământ, peste păcatele de pe pământ», precum este scris.
Iată, proorocul Ilie a sosit cu râvna lui pentru Mine şi va arăta puterea care se dezlănţuie de sus împotriva păcatelor oamenilor care uită de tot pe Domnul, căci pământul şi neamul român au fost cu putere lovite în câteva zile de furia apelor, mânie care se naşte de la păcate ca în toate vremile de sub cer când cu greu mai poartă pământul şi cerul mulţimea păcatelor oamenilor, beţia şi desfrânarea, neveghea cea pentru suflet şi pentru Domnul, lenea şi nepăsarea, neînţelepciunea şi lipsa temerii de Dumnezeu, iar proorocul Ilie a adus zi după zi mânie şi a luat odihna oamenilor, aşa cum şi oamenii calcă fără de milă peste odihna lui Dumnezeu, dând deoparte toată orânduiala cea de sus venită şi aşezată ca să fie ţinută de oameni, că iată, Domnul rabdă îndelung de la om, dar dacă omul nu vrea cu nici un chip să asculte de Domnul, vine râvna sfinţilor pe pământ şi curăţă cu mânie agoniseala cea fără de Dumnezeu a omului păcătos.
Au brăzdat ape furioase pământul român şi agoniseala oamenilor. Au ieşit apele din matcă cu multul şi au smuls din cale odihna oamenilor, agoniseala în care sufletul lor se odihnea, în vreme ce Eu, Domnul, plângeam şi plâng biciuit pe faţă de la păcatele lor.
Vin păcate de groază de pe pământ înaintea vederii sfinţilor Mei. Femeile stau goale de tot înaintea Domnului şi a oamenilor şi se dezgolesc tot mai mult şi aduc tulburare spre păcat în toţi oamenii. Aceasta atrage mânie, iar proorocul Ilie e plin de râvnă şi se dezlănţuie cu ea împotriva păcatului desfrânării din oameni, aşa cum a fost şi în vremea trupului lui când a certat el păcătoşenia împăratului vremii şi când acesta îl căuta să-l culce la pământ pe prooroc, dar el era fiu al vieţii, fiu al iubirii de Dumnezeu şi prooroc mare şi era plin de viaţă, plin de râvnă din cer împotriva păcatului de pe pământ şi plin de milă de Dumnezeu.
Voi, cei ce staţi în zilele acestea cu cartea Mea deschisă ca să intru Eu cuvânt în ea şi ca să Mă daţi oamenilor cu glasul Meu cel strigător, o, fiţi plini de râvnă pentru Dumnezeu, măi fiilor! V-am dat vouă darul milei de Domnul, darul care-Mi face Mie lucrători de pe pământ spre cer, lucrători ai dreptăţii Domnului, o, fiilor.
O, cât am aşteptat să pot peste pământ atât cât pot acum! Încă din anul 1955, de când Mi-am pregătit şi Mi-am început calea glasului Meu peste pământ prin trâmbiţa Mea Verginica de la Maluri, de la locul de unde Mi-am început trâmbiţarea cea de la sfârşit de timp, de atunci mereu am aşteptat să se ridice fii cu milă de Dumnezeu între cei ce veneau şi auzeau cuvântul gurii Mele prin trâmbiţa Mea.
O, n-am putut, atât de lungă vreme n-am putut, n-am putut să Mă folosesc Eu de ei, de cineva din ei aşa cum se foloseşte un om gospodar de un căluţ care poartă sarcinile stăpânului său şi se bagă sub ham la glasul stăpânului şi se supune cu iubire voii lui, voii stăpânului său, iar dacă se întâmplă să-l dea de la el stăpânul său, sau să se piardă de el, suferă mult căluţul şi plânge cu glas plâns de dorul şi de lipsa stăpânului său, iar dacă dorul îi creşte prea mult copleşindu-l, îşi dă sufletul de durerea dorului, de dorul celui ce cu credincioşie i-a slujit. Dar tu, popor al vremii cuvântului Meu de azi, vreme de şaizeci de ani câtă a trecut cu cuvântul Meu în mijlocul tău, tu nu numai că nu-Mi porţi sarcinile Mele grele, sub care Eu cad mereu şi singur de tine, ba tu Mă mai şi pedepseşti, Mă mai şi părăseşti pentru calea cea cu satana pe ea şi ţi se stinge dorul şi tânjirea şi Mă uiţi ca pe unul de la care ai suferit, sau în care tu te-ai împiedicat cu mersul tău. Eu însă am voit să te ocrotesc şi să nu te părăsesc. Am voit să te hrănesc ca să nu mori, şi am adus mereu pe masa ta, la urechea ta cuvântul vieţii, dar tu n-ai înţeles grija Mea de tine şi răbdarea Mea cea plină de durere după tine, şi te-ai semeţit ca şi Adam în rai şi ai rămas mai mare ca Dumnezeu şi L-ai părăsit, că n-ai căutat să înţelegi ocrotirea Mea, care dădea să te pregătească pentru viaţă, pentru vecii cu Domnul. O, când omul îşi duce vita la păscut, stă cu ea, n-o lasă de capul ei, sau o dă cuiva în grijă ca să pască ea vegheată şi să nu i se întâmple ceva rău, dar tu n-ai făcut şi nu faci tot aşa şi pentru tine. O, stai tu sub grija sau sub ochii cuiva ca să nu pieri, ca să nu vină satana şi să te afle fără veghetor şi să înţeleagă că dai să fii al lui? O, n-ai voit să stai sub grija Mea, sub veghea Mea, sub povaţa Mea, sub dojana Mea, sub mila Mea de tine, n-ai voit, dar Eu am lucrat mereu şi Mi-am ţinut treaz cuvântul şi l-am dat peste pământ acum şi Mi-am întocmit cărare bine aşezată şi am acum înaintea Mea fii cu milă de Dumnezeu, fii care-Mi deschid ca să vin şi ca să Mă ajute să-Mi duc sarcina, să-Mi duc la sfârşit bun lucrarea care Mi-a mai rămas s-o săvârşesc pentru mântuirea celor ce au atragere spre Dumnezeu, şi-i voi ocroti pe cei ce Mă iubesc.
Îi spun omului că nu numai prin suferinţă mai poate Domnul să-l cureţe de păcat şi să-i pregătească scăpare şi mântuire şi viaţă de veci, dar şi prin pocăinţă poate omul să-L dobândească pe Domnul de iubire a sa, de milă şi de iertare a sa. De aceea vin şi vă îndemn spre pocăinţă, o, fii ai oamenilor. Vin cu sfinţii Mei şi strig la voi: Pocăiţi-vă! O, pocăiţi-vă, căci proorocul Ilie i-a ocrotit de sabie şi de foc pe cei care s-au apropiat de el cu pocăinţă, dar nu i-a cruţat pe cei care au căutat după el cu vicleşug.
O, fii ai pământului, ispăşirea păcatelor prin pocăinţa omului aduce peste om iubirea de Dumnezeu şi darul credinţei şi lucrarea acestui dar, şi se face omul ajutor Domnului, aşa cum un căluţ se face ajutor stăpânului său şi-i poartă sarcinile şi i se supune cu ascultare ca să-l înveţe pe om cum să fie şi el cu Dumnezeul său. O, vine vremea lucrului cel mult peste pământ al sfinţilor Mei şi vor vedea cu multul cei ce păcătuiesc mânia cea pentru păcate, şi dacă vor avea vreme, se vor întoarce cu viaţa lor spre Domnul, iar sfinţii Mei îşi vor face ucenici din cei ce se întorc din robia păcatului. Amin.
— La masa Ta de azi cu sfinţii, Doamne, şi cu poporul cuvântului Tău eu privesc cu râvnă peste pământ şi-Ţi înţeleg mila de oameni, dar şi Tu înţelegi mila mea de Tine, o, Doamne. În timpul trupului meu pe pământ mi-ai dat darul proorociei şi am lucrat cu el peste cei mari şi peste cei mici, şi lucram cu râvnă pentru Tine şi stăteam de partea Ta, Doamne. Pe cei mari îi mustram pentru păcat, iar pe cei mici şi firavi îi făceam prooroci pentru Tine, că mila mea de Tine mă mistuia cumplit şi nu scăpam de această durere niciunde şi nicicum, durere care mă făcea să-i pedepsesc pe cei ce Te dispreţuiau prin păcat, căutând să uite pe Dumnezeul Cel adevărat şi să-şi facă idoli, cărora să le aducă închinarea cea mincinoasă a lor. Mă uitam cu inima zbuciumată de întristare ce poate face femeia pe pământ peste cei mari şi peste cei mici, şi spuneam: Vai celor ce petrec cu femeile, vai! Vâlvătaie de foc spre păcat se aprinde în om la vederea femeii. Vedeam pe regele vremii cum căuta să-L uite pe Domnul. Şi-a luat regele femeie de alt neam şi a jucat în struna ei şi a idolilor ei, pe care regele îi înălţa ca să atragă poporul spre închinare la idoli, iar eu sufeream zbuciumat.
Iată, una este să stea omul cu femeie, şi alta este să petreacă cu femeile, şi vai celor ce petrec cu femeile, vai! O, m-am aprins cu totul împotriva acestui păcat şi am adus pedeapsa peste pământ în vremea aceea. Am zis ploii să nu mai iasă, ba nici rouă să nu mai fie, ci să fie arşiţă peste pământ trei ani şi jumătate. Am spus aceasta regelui, doar, doar va căuta el spre pocăinţă şi spre oprirea fărădelegii care depărta pe oameni de Dumnezeu. Le-am arătat apoi milostivirea şi am dat drumul ploii şi am lucrat minune văzută în ziua întoarcerii ploii peste pământ.
O, Te-am întristat acum, cumva. Mai înainte de apropierea zilei mele în cer şi pe pământ am pregătit certare cu ape mari peste pământul şi neamul român, dar oamenii se îmbată de băuturi tari, Doamne, şi aceasta înseamnă slujire la idoli şi depărtarea tot mai mare de Dumnezeu a lor. S-au înmulţit cârciumile şi păcatul beţiei şi petrec oamenii ameţiţi din pricina băuturii. Vai celor ce pun băutură pe limba lor, vai! Băutura înseamnă desfrânare, Doamne. La ce ar trebui de altceva să bea omul şi să se ameţească? Înveselirea inimii omului din pricina vinului şi a altor băuturi, îi aduce lui, iată, plată după faptă. O, nu mai poate omul să dea de la el vinul şi femeia!
Mi-e milă de Tine, Doamne. Te văd cât rabzi, cât suferi, Doamne, cât eşti de părăsit şi de uitat şi de neiubit de om. Păcătuiesc prea mult oamenii, Doamne. O, mie mi-a fost milă de Tine şi m-am ridicat să pedepsesc pe cei ce păcătuiesc împotriva Ta şi a vieţii lor şi întristându-Te adânc.
O, se miră cei din cătunaşul acesta, unde Tu Ţi-ai aşezat colina cuvântului Tău, că aici Ţi-ai întins Tu mâna şi ai ocrotit şi ai miluit şi ai purtat de grijă, şi văd oamenii slava aceasta a Ta. O, de-ar merge şi ei spre pocăinţă pentru păcat, Doamne! Aş vrea să-i îndemn pe fiii poporului Tău de la izvor să-şi caute vreme şi pentru cei din jurul staulului Tău de cuvânt. Tu dai să-i ajuţi pe ei să poată şi să-şi întindă mila spre cei străini de Tine cu viaţa lor, şi va veni vremea să aibă mulţi nevoie de această mângâiere, pe care o cobori Tu aici.
O, voiesc să ajut şi eu la pocăinţa oamenilor, Doamne. Nu voiesc să Te mâhnesc, dar mi-e milă de Tine când oamenii păcătuiesc împotriva Ta şi a vieţii lor. O, Stăpânule al vieţii, să nu mai aibă oamenii ce bea şi ce mânca împotriva voinţei Tale şi a sfinţeniei pe care Tu o aştepţi să fie în oameni. Vai celor ce beau de plăcere! Vai celor ce-şi pun nădejdea în vin! O, iată ce a făcut omul din rodul strugurelui, Doamne!
O, opriţi-vă de la băutură şi de la plăcerile ei, voi, fii ai pământului! Nu mai umblaţi ameţiţi de vin înaintea Domnului! Vine Domnul cu sfinţii Lui, şi lucrează pe pământ şi peste voi sfinţii Domnului. Căutaţi cu sfinţenia, supuneţi-vă Domnului, că stă la uşi urgia cea pentru păcat! Strig la voi ca să vă întorc inimile spre Domnul. Nu este pace fără Domnul. Fără El cu voi vine blestemul peste pământ. Iată-L cuvânt peste voi pe Domnul! O, unde vă veţi ascunde de răspuns că aţi ştiut ce voieşte Domnul şi ce grăieşte El, iar voi aţi lucrat împotrivirea? O, veniţi spre pocăinţă ca să scăpaţi de mânia cea pentru păcat! Lăsaţi voia satanei! Nu daţi voia Domnului pe voia satanei, nu fiţi îndărătnici, fii ai pământului! O, aplecaţi-vă, căci Domnul este aproape. Amin.
— Eu, Domnul, împrăştii cuvântul Meu peste pământ, iar cine îl cunoaşte şi nu-l împlineşte, el va vedea. Amin. Voi, însă împărţiţi-Mă peste tot, fii ai cuvântului Meu, şi căutaţi cu multul să fiţi voi căluţul Meu, cu care să-Mi port sarcina Mea cea de azi şi tot ce am de lucrat. Învăţaţi de la credincioşia şi supunerea şi slujirea unui căluţ, care poartă sarcinile stăpânului său în toată ascultarea de voia stăpânului.
Sunt îndurerat adânc de la depărtarea de Dumnezeu a omului şi de la multa lui neascultare şi încăpăţânare, iar sfinţii Mă mângâie pentru durerea Mea. Mângâiaţi-Mă şi voi, purtaţi-Mi durerea, ca să am cu cine să port această sarcină grea, ca să n-o port singur, fiilor!
O, cei ce se despart de Mine pentru ei înşişi, aceia nu-şi mai găsesc loc bun pe pământ, ca unii care întristează mult pe Domnul, iar mintea lor îi trage spre nicăieri.
O, întăriţi-vă statul cu Mine, cu Domnul, fiilor. Înfierbântaţi-vă iubirea şi mila şi jertfa, ca să se depărteze toate furtunile şi să vă ocolească tot răul, măi fiilor. Harul Meu este cu voi. Fiţi şi voi cu el şi pentru el. Fiţi mângâierea Mea, o, fiilor. Amin, amin, amin.
02-08-2014
