O, ţara Mea cea de azi, te-am petrecut cu ochii, Eu şi sfinţii Mei te-am petrecut cu privirea în duminica ce a trecut, când ai fost aşezată la tragerea la sorţi pentru cei care să-ţi poarte numele şi lucrul tău pe pământ, iar în mijlocul tău am văzut împărţire în cete, şi pentru fiecare ceată se răspundea sau nu, mai mult sau mai puţin răspuns. A trecut ziua tragerii la sorţi şi iarăşi Eu, Domnul, te petrec cu privirea dimpreună cu toate oştirile cereşti. O, cum să fac, cum să mai fac cu tine ca să te fac să înţelegi că-ţi trebuie ascultare, ţara Mea? Numai duhul ascultării de cel de peste tine, numai aceasta te poate pe tine împrospăta acum. O, cum să fac să crezi că tu eşti ţara Mea cea de azi ca să Mă primeşti şi ca să Mă asculţi? Neprimirea ta când Eu bat şi iar bat Mă face să suspin, iar în jurul tău dă să se aţâţe foc şi duşmănie asupra ta, şi iată, le grăiesc celor ce cred ei că te pot ocroti şi îndruma, celor ce dau să pună acum soarta ta la cale, şi le spun lor aşa:
Voi, cei ce vă daţi acum a fi dumnezei ca să vă adunaţi şi să puneţi voi la cale soarta neamului român, ascultaţi glasul Meu, glasul Domnului peste voi. Nu Mă încurc că veţi da la spate grăirea Mea cu voi sau că nici nu daţi să auziţi când Eu bat la uşă ca să vă grăiesc. Eu însă grăiesc vouă, şi rămâne scris cuvântul grăirii Mele cu voi, căci sunt Dumnezeul neamului român şi vă spun aşa: Nu oricine este pe plăcerea Mea între cei ce dau ei să pună la cale soarta cea de pe pământ a popoarelor. Toate stăpânirile sunt puse de Dumnezeu, şi nu de oameni, toate, şi cele bune, şi cele rele, după cum este partea cea meritată de cei de pe pământ, care fac sau nu fac voia lui Dumnezeu înaintea lui Dumnezeu. O, am aşezat în zilele voastre un om plăcut Mie cu inima din el şi cu fapta lui la cârma neamului român, că multă iubire şi multă umilinţă şi mult duh de veghe am găsit în el, şi mai ales putere sfântă, pusă de Mine în el, pregătită ea încă de pe când el era în pântece ca să se nască apoi şi ca să-l am acum în mijlocul acestui neam, când vremea se arată grea şi iarăşi grea. Am grăit neamului român despre această binecuvântare de peste el, prin voia Mea aşezată în acest fiu, care este încă la cârma acestui neam. Vă spun vouă, celor ce vreţi acum să smulgeţi din mâna Mea hotărârea pentru voi şi pentru neam şi să lucraţi de la voi, vă spun vouă că nu Mă bizuiesc pe voi atât de mult cât pe el. Voi vă iubiţi pe voi înşivă, şi încă mult, iar el nu tot aşa lucrează, şi se tot zbate în fel şi chip să aibă grijă mare şi pază mare pentru soarta neamului român şi a toate popoarele de pe pământ. Voi căutaţi să faceţi voi, să ştiţi voi, să puteţi voi, iar el nu tot aşa face, căci el este umbrit de sus şi aşteaptă de sus şi strigă la Dumnezeu pentru ştiinţa lui şi pentru lucrarea lui cea plină de iubire pentru acest neam şi pentru tot neamul omenesc de pe pământ. Ochii lui stau de veghe pentru neam, pentru ieri, pentru azi şi pentru mâine şi am în el darul Meu aşezat. O, nu tot aşa este cu voi, nu tot aşa aveţi voi de la Domnul, căci Eu Mă uit la lepădarea de sine a omului şi la duhul iubitor de oameni, care este sau nu în fiecare.
Iată, sunt nemulţumit de la voi. Puteam să vă ridic sorţul cel de partea voastră acum, dar n-am putut din pricina semeţiei din voi şi a răcelii dintre voi şi cel ce stă la cârmă acum, o, fiilor despărţiţi unii de alţii aşa cum nu este plăcut la cer! În zi de praznic de înălţare a Mea la cer vin la voi şi grăiesc cu voi şi vă spun: Nu vă voi da izbândă nici acum, nici mai târziu cu voia voastră peste neamul român, ba vă voi ruşina şi mai mult dacă nu vă veţi umili ca să vă vedeţi neputinţa înaintea Mea şi a neamului român. Nu uitaţi că Eu, Domnul, am spus că nu pot să nu stau împotriva celor mândri şi că nu pot să nu fiu de partea celor smeriţi cu duhul ca să-i înalţ Eu şi să le dau har pentru smerenia lor înaintea Mea.
Iată, sunteţi nedrepţi cu judecata minţii. Nu ştiţi să iubiţi, nu ştiţi să fiţi făcători de pace, chiar dacă voi credeţi că ştiţi. Vă îndemn să vă uitaţi în căsuţa albinelor când se pierde pacea dintre ele. Se strâng sub duhul înţelepciunii şi se trag în lături cele înţelepte şi-şi fac alt cuib, iar cele rămase în căsuţă rămân buimăcite şi-şi fac ele altă soartă.
O, sunteţi nedrepţi, şi vă vorbesc acum pe limba voastră ca să ne putem înţelege. O, spune tu, cel trufaş acum pe poziţia ta, pe care ţi-o înfăşori din părţi ca să ţi-o ocroteşti cu cei de partea ta, spune tu dacă judeci drept despre cei ce a fost să plece din cuib din pricina trufiei tale. Tu ai ceată mai bătrână de ani şi mai mare la număr şi mai întărită în timp, şi ai numărul doar încă o dată mai mare decât numărul cel luat în ziua tragerii la sorţi de mânuţa de fii plecaţi din ograda ta, şi care au ascultare de cel mai mare dintre voi, pus de Mine cârmaci pentru neamul român. O, nu-i frumos, nu-i drept cum socoteşti, dispreţuind pe cei mici la număr, care s-au tras să rămână sub duhul ascultării. O, nu-i frumos cum socoteşti, şi-ţi spun Eu, Domnul, că tu eşti cel ce ai pierdut, nu cei puţini de tot faţă de numărul cel mare din ograda ta şi faţă de timpul tău în ani. Iată, câştigătorul este numai cel ce ziceţi voi că a căpătat puţin, iar voi sunteţi cei ce aţi pierdut mult, din pricina semeţiei din voi. O, aveţi grijă de voi şi de cei ce sunt ai voştri. Aveţi grijă, Eu, Domnul vă spun, că văd cum pe deasupra încearcă uliul să vă fure păsări din cuib şi să vă umilească viaţa din pricina neumilinţei din voi. De aceea ascultaţi cuvântul Meu de peste voi: Nu este binecuvântat de la Mine să vă ridicaţi voi şi să faceţi voi, după ce aţi căzut. Este nevoie de cineva curat faţă de păcatele pe care le aveţi asupra neamului român şi asupra dreptăţii lucrurilor. Nu tot cei vinovaţi pot să îndrepte pe cele dărâmate, ci să se lase ei îndreptaţi şi călăuziţi, iar altfel de veţi face, Eu, Domnul, nu voi binevoi pentru voi, aşa cum n-am binevoit nici cu cei ce s-au unit împotriva cârmaciului pus de mâna Mea de veghe peste neamul român între Mine şi neam, între neam şi popoare. O, voi nu aveţi înţelepciunea lui, că nu v-am dat cât lui. Eu dau celui sus pus de Mine mai multă înţelepciune şi vedere, iar celor de sub el mai puţin le dau, şi trebuie ca ei să asculte. O, nu lucraţi singuri! Nu lucraţi fără el, că Eu, Domnul, voiesc să-l păstrez pe el între voi ca să nu piară pacea, ca să nu poată vrăjmaşii, măi fiilor. O, fiţi înţelepţi, Eu, Domnul, vă rog aceasta. Aţi greşit că v-aţi răzvrătit şi că v-aţi ridicat asupra celui cu veghea cea bună pentru ţară şi care şi-a pus peste tot obrazul şi cuvântul pentru ţară, şi toate popoarele aşteaptă girul lui pentru cel ce va urma lui.
O, aţi greşit de dragul semeţiei din voi, fiecare cum v-a dus mintea, şi iată câtă durere aţi adus peste ţară şi câtă ruşine, căci celălalt care a căzut greu acum, s-a dus şi s-a unit cu vrăjmaşul cel roşu, pentru a doua oară s-a dus la cei de la mijloc îmbrăcaţi în roşu, care atrage blestem peste ţară. Iată-l cât se semeţeşte încă, şi Mă uit cu lacrimi de bucurie şi de nădejde la cei care au lucrare ca de îngeri şi care vă cheamă când şi când la întrebare în faţa ţării, iar aceştia veghează pentru ţară mai mult ca voi şi dau să vă trezească după inima fiilor ţării, iar voi sunteţi încă semeţi. Îi iubesc mult pe cei ce vă aşează pe voi faţă în faţă cu ţara şi îi văd mai veghetori ca voi, mai cu frică, mai cu grijă, mai cu nesomn pentru soarta ţării, mai drepţi pentru adevărul a toate.
O, nu-i dispreţuiţi pe cei despre care voi ziceţi că au luat puţin număr în ziua tragerii la sorţi. Eu, Domnul, vă spun că au luat cel mai mult, după cât sunt de puţini şi ca număr şi ca timp. Luaţi şi socotiţi. Adunaţi tot numărul la un loc, pe voi şi pe ei, şi împărţiţi apoi după număr şi veţi învăţa dreptatea lucrurilor şi nu-i veţi mai dispreţui pe cei ce au ales să rămână sub matcă şi să crească sub lucrarea ei, sub duhul ascultării, o, fiilor care încă vă clătinaţi căutând să vă cârpiţi hăinuţa cu luatul de colo şi de colo, aşa cum nu-I place lui Dumnezeu, dar nu uitaţi că nu se poate petec nou la haină veche sau vin nou în burdufuri vechi, că se rupe hăinuţa când trage de ea petecul cel nou care intră la apă apoi, şi se sparge burduful vechi când creşte în el vinul cel nou. O, aplecaţi-vă, dacă tot vă socotiţi că vă iubiţi ţara. O aşa iubire nu lucrează ca voi. Ea are ca lucrare înţelepciunea care rămâne, nu cu ghicitul, nu cu încercatul lucrează ea.
Eu, Domnul, am stat de vorbă cu voi de la gura izvorului Meu din mijlocul neamului român. Un picuţ, şi împlinesc şaizeci de ani de cuvânt pe vatra neamului român, aici, din locul de unde Îmi izvorăsc cuvântul peste acest neam şi peste popoare, şi spun acum vouă, şi spun şi peste popoare:
O, pace vouă, fii români! Iubiţi pacea Mea şi aplecaţi-vă sub înţelepciunea Mea şi întrebaţi pe Domnul pentru soarta ţării voastre, care este ţara Mea de venire acum, la sfârşit de timp. Amin.
Iar popoarelor de pe pământ le spun şi lor:
Pace vouă, popoarelor de pe pământ, şi mai ales celor din jurul poporului şi pământului român! Eu, Domnul, presar peste voi vorbire cu pace. Iubiţi pacea şi despărţiţi-vă de duhul urii, al geloziei, al lăcomiei şi fiţi cuminţi, cuminţi, ca să vă dau din Duhul Meu, din mila Mea să vă dau. Amin.
