Mai întâi grăiesc ţie, poporul Meu, despre durerea de peste pământul şi neamul român, că Eu, Domnul, am lucrarea cuvântului Meu în mijlocul lui şi dau să-Mi ocrotesc acest pământ. Omul însă cheamă mânia, îşi face rost de vină grea, iar vina atrage pedeapsa, că iată, în biserici şi pe cale e totul roşu, e pecetea lui antichrist, cel ce batjocoreşte cu lucrarea sa cerul şi pământul şi omul, căci roşul este semnul lui, roşu peste tot, precum este scris despre cel ce s-a născut roşu peste tot, despre Edom, cel ce lucrează împotriva credinţei, împotriva lui Dumnezeu.
Iar Eu, Domnul, dau de ştire neamului român să-şi cureţe şi să nu-şi îmbrace bisericile şi locuinţele cu roşu, că atrage aceasta mânia Mea asupra semnului lui antichrist, omul fărădelegii, şi asupra ascultătorilor lui, care cer mânie pe pământ prin neascultarea de Dumnezeu. Iată-i pe cei trufaşi în neamul român, au umplut ţara de culoarea cea blestemată, de roşu, iar aceştia sunt vrăjmaşi, nu sunt fii, şi sunt cei ce vor să stingă pacea, căci mintea lor este numai la ei înşişi, numai să-şi strângă slavă, şi apoi bogăţie pentru ei. O, nu sunt aceştia binefăcătorii neamului român, ci sunt ei cei ce dau să urgisească această ţară.
Să se audă în locaşurile de biserici cuvântul Meu şi să se scoată veşmântul roşu de peste tot, căci atrage mânie acest semn, atrage blestem, şi vine mânia peste tot pe unde găseşte roşu, iar Eu, Domnul, am vestit aceasta peste pământ, şi iar vestesc şi spun: Roşu este culoarea şi semnul lui antichrist, omul fărădelegii, omul care M-a îmbrăcat pe Mine acum două mii de ani în hlamidă de ocară, nu cum spun oamenii că roşu este culoarea împărătească. Da, este roşu culoarea împăraţilor, dar al celor de pe pământ, care iubesc slava deşartă şi vremelnicia şi semeţia şi neumilinţa, iar albul este culoarea Domnului, Omul suferinţei, şi culoarea sfinţilor Lui în cer şi pe pământ. Cel ce a făcut lumina este El. Când El coboară pe pământ lumina Sa şi cuvântul Său, este binecuvântare pe pământ, iar când coboară mânia Sa se face roşu pământul, se fac apele roşii, vine prăpăd şi vine suferinţă peste cei ce nu ascultă de Domnul.
O, popor român, ascultă glasul Meu de peste tine! Dacă voieşti binecuvântare şi ocrotire de la Dumnezeu, nu mai umbla să împodobeşti cu roşu pământul şi biserica şi casa ta şi trupul tău, că acest semn atrage blestemul, care biciueşte peste tot, căci răul la rău trage, precum este scris.
O, popor român, mereu ţi-am spus: trezeşte-te! Îţi spun şi azi prin firul acestui cuvânt izvorât din gura Mea pe vatra ta: trezeşte-te odată, neam român! Iată, ai supărat pe Dumnezeu şi ai atras mânie peste pământul tău, şi au ieşit apele din matca lor şi ţi-au stricat strânsura şi te-au lăsat sărac, şi au venit şi apele de sus şi s-au unit cu cele de jos şi te-au îndurerat, iar Eu, Domnul, dau să ocrotesc pământul şi neamul român, că are peste el binecuvântarea Mea pământul român, şi este el taina lui Dumnezeu, şi de aceea gura Mea izvorăşte cuvânt peste acest pământ.
O, ascultă de Dumnezeu, neam român! Ia pildă de la facerea lui Dumnezeu şi vezi cum ascultă ea şi toate ale ei de Făcătorul ei şi de legile puse peste ea. Priveşte cerul şi pământul, pe care Domnul le-a făcut cu cuvântul şi a aşezat peste ele veacurile şi le-a pus între vecie şi între sfârşitul veacurilor, după care iarăşi este vecia. A făcut Domnul cerul şi pământul, iar pământul este slujit de toată facerea, care se învârteşte în jurul lui pentru vremi, slăvind şi lăudând pe Domnul ei, căci zice prin Duhul proorocul David: «Lăudaţi-L pe Domnul îngeri şi oştirile puterilor Domnului, şi lăudaţi-L pe El soare şi lună, stelele toate şi lumina, cerurile cerurilor, şi voi, ape de mai presus de ceruri, căci El a zis şi s-au făcut şi le-a statornicit în veacul veacului, pravilă punându-le, şi nu vor trece peste ea. Toate laudă pe Domnul: chiţii şi toate cele vii din adâncuri, focul şi grindina, zăpada şi negura, duhul viforului, care îndeplineşte porunca Lui, munţii şi dealurile, copacii cu rod şi toţi cedrii, fiare sălbatice şi toate dobitoacele, târâtoarele şi păsările înaripate, iar voi, popoarelor câte sunteţi şi împăraţi ai pământului, principi şi judecători ai lumii, tineri şi fete, bătrâni şi copii, o, pricepeţi din acestea toate măreţia Domnului, Care covârşeşte cerul şi pământul, şi lăudaţi pe Domnul, Care-Şi înalţă cornul şi-l dă poporului Său să laude pe Domnul, pe Cel ce Se îndură de poporul Său şi-i încununează pe cei smeriţi cu biruinţa Sa, iar în gura şi în mâna lor sabia cea cu două tăişuri ca să se răzbune pe păgâni şi să lege în obezi pe împăraţi, şi pe mai-mari în cătuşe de fier», precum este scris, «şi să îndeplinească Domnul cu ei hotărâre scrisă». Amin.
O, luaţi pildă, fii români de la toate câte ascultă de Domnul şi Îl preamăresc pe El, precum este scris. Toată facerea Domnului slujeşte pământului, căci pe pământ a aşezat Domnul viaţa tuturor vieţuitoarelor făcute la cuvântul Său, şi apoi viaţa omului făcut de mâna lui Dumnezeu pe pământ, nu pe lună, nu pe stele, nu pe alte faceri aşezate de Domnul pe bolta cerului, o, nu, neam român, şi iată, toată facerea slujeşte pământului şi omului şi tuturor vieţuitoarelor, dar toate laudă pe Domnul şi-I cer Lui ca să primească. Numai omul, o, numai omul nu mai iubeşte, nu mai slujeşte pe Domnul, că s-a îngâmfat omul şi slujeşte păcatului, bietul de el. Pământul e întocmit de Domnul, şi toate cele care se învârt în jurul lui slujesc lui, dar omul pe pământ nu vrea, nu mai vrea omul cu Dumnezeu, el nu mai ştie cum trebuie să-I slujească lui Dumnezeu, chiar dacă vede toată facerea slujind Făcătorului ei şi ascultând de El.
O, fii credincioşi Domnului în neamul român, veţi vedea între voi căderea cea mare a celor trufaşi, care-şi cumpără slavă pentru ei înşişi. Veţi vedea aceasta, căci dreptatea nu-i scapă de sub ea pe cei trufaşi, că vai de cel ce se bizuie pe om, şi cu atât mai mult pe sine, vai!
Voi, cei credincioşi Domnului în neamul român, sculaţi-vă, treziţi-vă şi fiţi un duh cu poporul cuvântului Meu în mijlocul acestui neam, că Eu aşez acum pe cei ce-Mi primesc cuvântul spre împărţirea lui peste voi, îi aşez la rugăciune cu mare stăruinţă de şapte ori pe zi pentru salvarea neamului român de sub apăsătorii lui, care au pus mâna pe scaunele de sus ca să stea pe ele şi să îngenuncheze sub ei neamul român. O, e trist cerul, şi s-au pornit stihiile să răspundă fărădelegii celor trufaşi, şi apoi nepăsării în care stau mulţi în neamul român, ca să-i trezească pe ei cu zgomot şi să-i zbuciume pentru trezire.
O, neam român, nu te juca cu soarta ta cea de azi şi cea de mâine şi cea de apoi, după ce Domnul va împărăţi peste tot! O, nu te juca, popor român! Eu, Domnul, te îndemn aceasta. Aruncă semnul cel cu roşu de pe vatra ta, ca să nu mai tragă la tine prăpădul, iar dacă nu poţi să crezi ce-ţi spun, fă ascultare de cuvântul cu care te povăţuiesc acum şi vei vedea adevărul cuvântului Meu, vei vedea pe vrăjmaşii dinăuntru şi din afară căzând cu zgomot ca să nu-ţi facă rău, ca să nu te tragă la pierzare când tu nu veghezi. Iar dacă nu vei asculta, Eu, Domnul, voi lucra cu pasul Meu şi cu oştirile cereşti de sfinţi ai acestui neam şi voi curăţi de minciună şi de omul fărădelegii vatra neamului român, pe care voiesc să pregătesc vreme de serbare cerească, de minune nemaiauzită până acum, şi vine aceasta pe vatra neamului român, căci Tatăl aici M-a trimis să vin, şi aici am aşezat izvorul cuvântului Meu, care curge acum, la sfârşit, peste pământ pentru înviere şi pentru viaţă, izvorul vieţii peste oameni.
Iar neamurilor toate de pe pământ, Eu, Domnul, le spun: Pace vouă! Şi voi lucra peste ele după cuvântul Meu. Amin.