Învierea Mea e zi de praznic de bucurie şi ţine mult această bucurie la cei ce o aşteaptă, la cei ce iubesc învierea Mea şi a lor. O, nu ca la lume ţine bucuria praznicului Învierii Mele dintre cei morţi, că la lume ţine o zi, două, şi se foloseşte lumea de Praznicul Învierii Domnului pentru ca să bea şi să mănânce şi să se distreze şi să păcătuiască în fel şi chip, departe de Dumnezeu cu viaţa aceştia. Dar la cei ce-Mi iubesc Fiinţa, o, e bucurie lungă acest praznic, şi vin apoi alte zile de praznic legate de ziua învierii Mele şi de cele făgăduite de Mine celor ce M-au urmat atunci şi apoi, şi toate cetele de sfinţi şi de îngeri au bucurie de la cei de pe pământ, pe care îi însoţesc în sărbători pentru dragostea lor de Domnul şi de cei din cer.
Sunt Domnul Iisus Hristos, Domnul învierii. Cu însăşi gura Mea Mă vestesc şi rostesc urarea învierii Mele: Hristos a înviat!
Mai înainte de zori intru cuvânt în carte şi întâmpin cu el pe cei ce iubesc venirea Mea cea de azi cuvânt pe pământ şi pe poporul cuvântului Meu, care Mă întâmpină când Îmi rostesc cuvântul ca să-l ia şi să-l aşeze ei în carte şi să-l împartă apoi, că mulţi se hrănesc de la masa Mea cea de azi din mijlocul neamului român, la care am poposit acum, la sfârşit de timp, ca să pregătesc pe pământ întoarcerea Mea iarăşi de la Tatăl la om, precum este scris, că nu se poate cele rostite de gura Mea şi scrise apoi în Scripturi, nu se poate să nu se împlinească dacă Eu sunt Adevărul.
Mai înainte de zori pregătesc masa Mea de cuvânt şi ies cu ea în întâmpinarea celor ce se strâng aici la izvor, pe colina întoarcerii Mele cu sfinţii, şi n-am nici în cer loc şi stat mai drag ca şi aici, unde pot să grăiesc şi să lucrez şi să Mă împart, că nu e bucurie pentru Făcătorul omului, decât lângă om, lângă lucrul dragostei Lui, căci dragoste mare M-a cuprins când l-am zidit pe om, şi tot cu ea lucrez şi acum ca să-l trezesc pe el spre dragostea Mea, spre Făcătorul lui, că e lungă aşteptarea Mea după întoarcerea omului, şi doare în Dumnezeu dragostea, şi doare dorul, şi doare aşteptarea, şi nu poate pricepe aceasta mintea şi inima omului, şi iată, am venit să arunc foc pe pământ şi să se aprindă el între Mine şi om şi să ne fie cald unul de la altul şi să fie cerul pe pământ cu omul, Domnul cu sfinţii Lui, şi iată, se aşterne zi de praznic de Înviere, masă de cuvânt între Mine şi cei ce se pornesc acum spre colina Mea aici, iar Eu le dau lor din cer, din cele ce sunt şi nu se văd, din nevăzutele lui Dumnezeu, căci cu cele văzute s-a învăţat omul prea mult şi dă să uite, bietul de el, că Eu sunt Dumnezeul văzutelor şi al nevăzutelor pe pământ şi în cer.
O, din cele nevăzute ale Mele Eu Mă împart vouă şi vă spun că plată mare are venirea omului la Mine şi ţinându-Mi urma. Vă voi plăti scump această dragoste, căci Eu după dragoste tânjesc. De dragoste l-am zidit pe om, de bucurie l-am lucrat şi l-am zidit, şi e scumpă fiinţa omului, o, şi cum şi-o cheltuieşte omul pe nimic, uitând el că va fi să dea socoteală Celui ce a zidit omul!
Mi-am pregătit oştirea şi masa cea de sus a Duhului Meu şi a sfinţilor Mei şi Ne aşternem cu zi de praznic sfânt aici, unde se adună la izvorul Meu de cuvânt cei ce M-au aflat aici. Sunt cu multă mişcare cerească aici acum. O, mişcarea celor nevăzuţi ai lumii nevăzute, e mult mai multă decât a trupurilor lumii văzute. Vântul face mişcare pe pământ peste toată firea când el suflă trecând cu lucrarea lui. La fel şi vântul care mişcă lumea cea nevăzută a duhurilor şi a trupurilor răscumpărate pentru Domnul, lume de care atârnă toată mişcarea lumii văzute şi a toată firea ei. Duhul mâinii, acel fir mic care mişcă mâna omului, arată că mâna mai are un corespondent şi în duh. Cu ce scriu îngerii şi diavolii pe cele văzute şi auzite de la om? Cu condeiul le scriu, şi greu de tot crede şi înţelege omul cum de se întâmplă această mişcare, cu ajutorul căreia se scrie de cei fără de trup, buni sau răi. E ca în visul în care omul se visează că e treaz când el doarme.
Vă grăiesc vouă acestea ca să le pricepeţi pe cele ce nu se văd şi lucrarea lor, că sunt cu sfinţii în sărbătoare aici, în grădină, şi vă întâmpinăm la venire şi vă aşezăm la masă şi Ne aşezăm cu voi, Eu şi mama Mea Fecioara şi ucenicii şi uceniţele Mele mironosiţe, pentru care sărbătorim acum, şi avem pe cei adormiţi cu nădejde, îi avem aici cu Noi şi cu voi, şi bucuria lor este mare şi stau ei în praznic de înviere a Mea încă din întâia zi de Paşti, când au luat Paşti cu voi din Paştile Domnului şi au rămas, şi sunt aici acum şi sunt aşezaţi de Mine la masă, căci le-aţi făcut pomenirea voi, cei ce-Mi slujiţi aici aşa cum Eu v-am aşezat slujitori pentru învierea morţilor, măi fiilor, şi pentru hrana cea de sus a celor ce cred şi se strâng adesea lângă voi, aici, şi aşteaptă cuvântul gurii Mele, aşteaptă pe Domnul când ei vin aici la izvor.
O, ce mare bucurie cerească Nouă de la voi, şi ce frumos este aici, la întâlnirea dintre Noi şi voi! O, pace vouă! Hristos a înviat, vă spun vouă toţi cei sărbătoriţi în această zi, ucenicii şi uceniţele Mele de acum două mii de ani! E zi de iubire între cei din cer şi cei de pe pământ, şi e ca în cer, nu ca pe pământ. Mai înainte de zori şi până la apusul zilei stăm la masă de Paşti şi luăm din ea. Eu văd peste zi, văd starea, şi grăiesc pentru fiecare clipă o dată cu ea, că mare este taina lui Dumnezeu, mare şi necuprinsă cu mintea, dar cuprinsă cu credinţa, cu îngerul inimii omului, care veghează şi ştie.
Mai întâi de tot cuvântul Meu de peste voi vă povăţuiesc pe voi pe toţi în ziua aceasta de învăţătură a Mea peste voi, cei adunaţi la graiul Meu cel milos, şi vă spun: să nu vă îmbătaţi de vin, ci de dragoste de Dumnezeu, fiilor. Nu are dragoste de Dumnezeu cel ce bea vin dintre cei ce se numesc creştini. Nu cei ce au vin în casă, nu aceia sunt cei ce beau vin, căci dacă aceia ar fi cei ce păcătuiesc făcând din vin păcat pentru ei, o, n-ar mai sta vinul în casă la ei. Cei ce fac păcat din vin sunt cei cărora le place vinul şi sunt ispitiţi de el şi-şi ameţesc cu el capul şi mintea bând vin, şi caută vin pe faţă şi pe furiş, sau cu băutorii pe unde beau aceia.
O, fiu creştin, să nu bei vin cu diavolul cu care te furişezi la îndemnul lui, sau cu care te arăţi că bei, ci să-l bei cu Domnul ca pe Paştele cel nou, şi aşa să se veselească inima ta, cu vinul cel nou, cu Paştile Domnului, căci Domnul este mâncarea şi băutura cea mai scumpă, cea mai sfântă, cea mai dătătoare de viaţă şi de sănătate şi de veselie a inimii necăjite, precum este scris.
O, aveţi grijă, fiilor, că vinul Mi-a nimicit neamul omenesc salvat de la potop, căci iarăşi l-a dus la cădere după ce Noe a ieşit din corabie cu ai lui şi a sădit vie şi a făcut vin şi s-a ameţit şi a blestemat cu gura lui şi s-a prins blestemul lui. Vinul a născut pe pământ neam din desfrânare pe vremea lui Lot, pe care l-am scăpat din foc, şi a trebuit să vin Eu din cer şi să Mă jertfesc, ca să salvez cumva pe cel ieşit din păcat.
O, vinul e tare, e cel mai tare când omul îl ia şi face cu el ceea ce nu este de la Dumnezeu să facă omul cu vinul. O, fiilor, vin să vă învăţ Eu învăţătură de dragoste de Dumnezeu şi de dor, şi veţi avea mângâiere, fiilor. Luaţi aminte ca să nu păcătuiţi, căci cine n-are rană după Domnul în inima lui, face păcatul rană în el, dar aceasta este rană de moarte. O, iată câtă veghe trebuie împotriva acestui duşman: păcatul.
O, fii şi fiice care vă purtaţi după Mine paşii şi inima şi dorul, o, cum arată şi cum se poartă un creştin care are rană în el pentru dragostea celor de sus şi călăuzire apoi de sus pentru curăţia vieţii? Mironosiţele învierii Mele, dragostea lor grăieşte azi cu voi. O, a rămas de pomenire dragostea lor.
O, pace vouă, uceniţe mari cu iubirea şi cu pasul după Domnul! Pace vouă în mijlocul poporului Meu cel de azi! Binecuvântată să vă fie grăirea la masa cea de azi! Amin.
— O, cum să grăim noi acum? Cu Tine, Doamne? Cu voi, scumpi ai Domnului?
O, atâta dor ne-a purtat şi ne poartă pe urmele paşilor Tăi, Doamne! Atâta dor ne încearcă acum să fim pe urma Ta la întâlnirile Tale cu cei de pe pământ, care Te caută, o, Doamne!
O, căutaţi-L pe Domnul, voi, cei care umblaţi după El aici cu dorul în voi! Căutaţi-L aici, şi căutaţi-L până dincolo de cele văzute ale facerii Lui. Noi L-am căutat cu dor după ce I-am aflat Fiinţa printre oameni şi n-am mai avut nimic mai drag de făcut apoi decât să-I ţinem urma şi să-L slujim şi să-L dorim iubindu-L cu dor şi purtându-L în noi cu dor, şi numai la El ne-a fost gândul şi dorul, iar când a fost să poarte crucea şi umilinţa ei, am fost ca focul care plânge arzând şi am pătruns după Domnul prin chinurile Lui şi L-am căutat în mormânt, după ce am văzut în dimineaţa învierii Lui piatra răsturnată de deasupra Lui, atât de mare cât era ea, iar îngerul învierii Lui ne-a vestit să nu-L mai căutăm printre cei morţi, căci el S-a ridicat şi a înviat.
O, fiţi plini de rană după Domnul, şi veţi fi fericiţi să fiţi aşa, şi veţi scăpa de toate slăbiciunile voastre spre păcat, căci veţi iubi mult şi veţi căuta după Domnul şi veţi înţelege adânc viaţa şi vă veţi scula din faptele voastre moarte şi veţi lucra minuni, căci veţi iubi pe cei drepţi şi pe cei păcătoşi, pentru mântuirea lor îi veţi iubi. O, când iubeşti de la Dumnezeu o fiinţă, nu mai dai prilej păcatului între tine şi fiinţa dragă ţie, căci cu păcatul i-ai face rău şi nu s-ar mai chema că o iubeşti.
O, fii ai venirii Domnului la voi cuvânt, o, fii de la izvor, vin şi se adună la voi din depărtări atâţia doritori după Domnul, vin cu dor de Domnul şi de voi, dar voi sunteţi aşa de plini de griji pentru lucrul Domnului cu voi. O, fiţi binecuvântaţi! Prefacă-se în bucurii şi în mângâieri toată truda voastră cea grea! Noi, ucenici şi uceniţe ale Domnului, vă binecuvântăm răbdarea şi truda. Ele vă sunt iubirea.
O, pune, Doamne, peste ei harul iubirii Tale cu care ai zidit lumea, văzutele şi nevăzutele facerii Tale, o, Mire sfânt al celor ce Te iubesc, Doamne! Ocroteşte-i zi şi noapte sub acoperământul mamei Tale Fecioara! Pune neamul şi pământul român sub mâna ei ocrotitoare şi umple acest tărâm de slava sfinţilor Tăi, pe care să-i întăreşti la hotare de jur-împrejur, iar oştirea Ta mică aici veghetoare şi slujitoare, să-Ţi aducă aminte mereu acestea toate, căci Tu eşti Cel ce împlineşti, Doamne.
Suntem în cer mângâierea Ta aşa cum Ţi-am fost şi pe pământ în dureri şi Te-am iubit mult, atât cât de multă Îţi era durerea, Doamne. Te-am iubit cu patimă, Doamne, căci Tu ne-ai dat această rană s-o purtăm, ne-ai dat dragostea de Tine şi mila de Tine. Chiar dacă eram cu păcate pe suflet, Te-am iubit, Doamne, cu rană în noi după Tine, aşa Te-am iubit, fiindcă Tu aşa ai voit.
O, facă-se voia Domnului în voi şi cu voi ca să-L daţi tuturor pe Domnul, voi, cei primitori de Dumnezeu! Vă binecuvintează de lângă noi Fecioara, Maica Domnului, şi vă mângâie toată truda cea adusă jertfă Domnului. Ea este mironosiţă împreună cu noi atunci şi acum şi este cea mai dulce, cea mai curată atunci şi acum şi vă dăruieşte vouă fiinţa ei şi vă spune aşa:
— Daţi lumii pe Domnul acum! Aduceţi pe Domnul pe pământ, căci totul este cu putinţă celui ce crede în El, aşa cum a fost cu putinţă să Se nască El din pântecele meu cel fecioresc şi să crească şi să poarte cruce pentru lume şi să Se facă începătura învierii omului! Daţi celor ce vin la izvor, daţi-le povaţă pentru putere sfântă, căci Domnul vă dă vouă, celor ce daţi viaţă din viaţa Lui la cei ce caută după El aici, la masa Lui de cuvânt!
O, ce frumos, Fiule Doamne, ce frumos este aici, din cer şi de pe pământ frumos! Coboară puterea Ta şi mântuieşte pe toţi cei care vin şi se strâng cu dor aici, la izvor! O, frumoşi sunt paşii lor! Să le grăim lor, Fiule Doamne, despre duhul dragostei de sus, duhul care se face mângâiere de la ei spre noi, Fiule scump.
O, pace vouă, slugi credincioase în slujire! Iată, vine Domnul cu sfinţii Săi la voi. Amin.
— Eu, Domnul, privesc la bucuria celor din cer aici acum şi la mărturisirea lor, oştire cerească la masă cu Mine şi cu voi. Toţi deodată vă cuprindem din părţi şi vă dăm vouă harul dragostei de Dumnezeu, căci mama Mea Fecioara doreşte să învăţăm aceasta unii de la alţii, iar Eu vă voi povăţui pe voi, cei adunaţi în zi de praznic sfânt aici, la izvor, şi vă voi trimite povaţa Mea vouă.
O, dacă s-ar putea să fiu purtat atât cât pot Eu, aş fi grăit cu voi mult, mult, dar Eu sunt plin de milă, chiar dacă Mi-e dor. V-au spus mironosiţele învierii Mele despre dragostea cea de sus, ca s-o purtaţi voi şi să mângâiaţi cu ea pe cei din cer şi ranele Mele multe, iar Eu, Domnul, vă dau acum la toţi cuvântul dragostei: «Iubiţi-vă unul pe altul aşa cum v-am iubit Eu!». Aşa am înnoit Eu peste ucenicii Mei atunci porunca dragostei şi i-am povăţuit să se ferească de făţărnicie, căci ea este aluatul fariseilor, numai al lor, că ei mereu, mereu Mă mustrau ca pe un greşit, ba că hulesc prin cuvânt, ba că nu ţin sâmbăta, ba că ucenicii Mei o calcă şi ei, ba că mănâncă ei cu mâinile nespălate, şi făceau aceasta din lipsă de dragoste, din lipsă de Dumnezeu şi de credincioşie.
O, luaţi pildă de credincioşie şi de dor şi de dragoste, luaţi de la cei ce au, luaţi şi învăţaţi, fiilor, căci un poet dulce Mie a scris odată o pildă şi a spus pentru cei ce nu iubesc pe Domnul, a spus aşa:
„Ştiind că unii câini în lume adesea au murit de dor când au avut nefericirea să piardă pe stăpânul lor, eu mă gândesc la câinii aceia: ce pildă de iubire-adâncă, cum faţă de ceresc Stăpânul noi n-am fost dovedit-o încă. De la stăpânu-i, ce primeşte ca hrană zilnic un biet câine? Un boţ de rece mămăligă, şi rar uscate coji de pâine, dar ce de bunătăţi alese şi ce de mângâieri mereu în vieţuirea lui tot omul primeşte de la Dumnezeu! Şi mi-e ruşine de toţi câinii care-au murit precum am spus, că, om fiind, eu nu pot încă să mă ridic atât de sus“.
O, fiilor, să învăţăm iubirea, s-o învăţăm de la cei ce au iubire şi credincioşie, fără să le fie lor răsplătite acestea. O, căutaţi să aveţi suflet mare şi frumos, căci sufletul este de la Mine în om. Vă voi hrăni pe voi cu dulcea Mea povaţă. Iar acum rămân aici cu oştirea Mea în petrecere cerească cu voi şi luăm din povaţa ei, şi apoi cu scumpă binecuvântare şi cu însoţiri cereşti să vă fie calea înapoi, până ce iarăşi va fi să venim şi să ne întâlnim şi să ne dăm mângâieri.
O, pace vouă! Luaţi pacea Mea! Nu vor mai-marii popoarelor şi nu vor popoarele să înveţe de la Mine pacea.
Pace vouă, fiilor! Vă mulţumesc, cu toate oştirile cereşti vă mulţumesc pentru paşii voştri la izvorul Meu de cuvânt. O, învăţaţi pacea, căci Eu vă dau.
Iată, suntem în uimire aici, sub cortul alb cu voi. Mare ne este mângâierea! Cei din cer tânjesc cu dor după petrecerea lor cu cei de pe pământ iubitori de cer, dar aici Eu lucrez minunea minunilor, o, fiilor.
Las mâna Mea peste voi. Vedeţi, să vă fie de folos.
Sunteţi îmbrăţişaţi acum de cei cereşti. Fiţi binecuvântaţi! Vă încălzim, vă mângâiem. Pace vouă, fiilor! Amin, amin, amin.
04-05-2014
