E zi de praznic împărătesc în cer în această zi, după orânduiala lăsată prin sfinţi pentru cei din cer şi pentru cei de pe pământ, care iubesc pe cele din cer, iubind ei să petreacă odată cu cei din cer slava sărbătorilor cereşti, spre aducerea-aminte a lucrărilor lui Dumnezeu între oameni, căci toate spre mântuirea oamenilor se lucrează în cer, şi apoi pe pământ se aşează ele şi lucrează credinţă şi mântuire în oameni şi lucrează bucurie în cer şi pe pământ.
Eu, Domnul, Îmi fac în ziua aceasta de praznic sfânt dovada dumnezeirii Mele. Sunt Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Sunt Dumnezeu şi Om. Am Tată şi mamă şi sunt din cer venit, şi sunt şi de pe pământ, căci am venit pe pământ ca să Mă vestesc oamenilor că Eu sunt Cel ce sunt, că este Dumnezeu, că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt lucrează mult şi mereu în cer şi pe pământ şi nu stă Dumnezeu din lucrarea Sa. Cel ce a făcut cerul şi pământul, o, cum să stea, cum ar putea să stea din lucrarea Sa vreo clipă, după ce a făcut această facere şi după ce l-a zidit pe om?
Am venit din cer pe pământ acum două mii de ani, şi am venit apoi de pe pământ în cer, iar acum, o, acum vin iar din cer pe pământ. Vin şi Mă duc, Mă duc şi vin şi sunt mereu pe cale. Am îngeri însoţire şi slujire şi acoperământ, căci tainic lucrez, şi nu dau la o parte perdeaua de deasupra Mea până ce de la margini la margini voi fi vestit şi cunoscut şi aşteptat şi mult dorit şi iubit, căci Eu sunt iubirea cea fără de început şi fără de sfârşit, fiindcă aşa este Dumnezeu, nu are început şi nici sfârşit, ci are doar iubire, iar ea nu va pieri.
O, cum să fac? Dau să Mă sfătuiesc cu cei de pe pământ cum să fac să le pregătesc bucurii. Încă de la facerea cerului şi a pământului, mai înainte de a-l zidi pe om, încă de pe atunci am lucrat să-i pregătesc omului bucurii cereşti, bucurii cu Dumnezeu şi de la Dumnezeu, dar omul a dat mereu să-şi pregătească el bucurii chiar şi în raiul în care l-am aşezat spre bucuria Mea şi a lui, numai că el, omul, nu-şi poate pregăti decât dureri, bietul de el. Bucuriile omului sunt numai cele de la Domnul lucrate şi dăruite lui apoi aşa cum s-a pregătit acum două mii de ani zi de bucurie venită pe pământ, şi apoi prin îngeri a fost ea vestită şi aşezată să fie spre pomenire, căci venise ziua zămislirii Mele în mamă Fecioară, iar când a venit această clipă s-a făcut lumină de îngeri în jurul Fecioarei şi glas îngeresc a vestit-o pe ea că va fi mama lui Dumnezeu, a Fiului lui Dumnezeu, că va veni Domnul pe pământ şi Se va îmbrăca în trup, Se va aşeza sămânţă de Om în pântecele ei şi Se va supune facerii prin naştere feciorelnică, şi numai din cer se va lucra şi va lua Dumnezeu trup pe pământ şi Se va naşte Prunc şi va creşte încet, încet ca şi omul şi va ajunge la vârsta de bărbat desăvârşit şi va plăti apoi vrăjmaşului omului preţul pentru răscumpărarea omului, care a murit prin păcat, care moare prin păcatul cel de la început al neascultării de Dumnezeu a omului în rai, şi va muri Dumnezeu, va muri ca omul şi va învia apoi ca Dumnezeu, căci trebuia plătită viaţa omului, şi numai Dumnezeu a putut să plătească, fiindcă hoţul este tainic, este ascuns, şi pe ascuns a lucrat de a făcut omului moarte, şi trebuia tot tainic să se pătrundă în locuinţa morţilor şi să se ia din ea avutul lui Dumnezeu, avutul cel furat. O, numai Eu, Domnul, numai Eu am putut să pătrund în casa hoţului, numai Cel tainic a putut aceasta, iar hoţul s-a înspăimântat mult când a aflat cine sunt Eu, Cel ce am pătruns în locuinţa lui şi Mi-am luat înapoi ceea ce el Mi-a furat.
O, acum două mii de ani s-a luminat încăperea unde locuia mama Mea Fecioara şi i-a spus ei slujitorul Domnului, i-a spus din lumină: «Bucură-te, tu, Marie Fecioară! Tu eşti plină de har, plină de Dumnezeu şi de cele pentru El. El este cu tine şi binecuvântată eşti tu între femei şi vei zămisli în sânul tău şi vei naşte un Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus. Acesta va fi mare, şi Fiul Celui Preaînalt va fi şi Se va chema, şi va sta El pe tronul Părintelui Său David şi va împărăţi peste casa Domnului în veci, căci împărăţia Lui va fi fără de sfârşit, că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă. O, nu te mira, tu nu ştii de bărbat, după cum spui, dar Duhul Sfânt Se va coborî acum peste tine şi vei fi umbrită de puterea Celui Preaînalt, şi de aceea Pruncul tău Se va naşte din tine şi Fiul lui Dumnezeu Se va chema El pe pământ şi în cer pe veci de veci. Amin!».
Amin a zis atunci Fecioara mama Mea. O, ce mare bucurie, ce clipă măreaţă a fost coborâtă pe pământ în ziua aceea în care Eu, Domnul, am coborât prin lucrarea Duhului Sfânt şi prin cuvânt îngeresc în pântecele mamei Mele Fecioara, cea plină de harul cel de sus, prin care ea aştepta pe Domnul! O, ce mare este omul şi tot înăuntrul lui, ce mare este cel ce aşteaptă pe Domnul! Vine peste el ziua bucuriei, vine pe neaşteptate, vine Domnul la el şi Se sălăşluieşte în el şi-Şi face casă la el şi masă de cină cerească aşează apoi cu cel ce Îl aşteaptă pe El. O, iată ce face aşteptarea cu credinţă a Domnului pe pământ!
M-am pregătit dis-de-dimineaţă în ziua aceasta ca să cobor cu praznic sfânt, cu masă de praznic pe pământ. Am cu Mine pe împărăteasa, pe mama Mea Fecioara. M-a purtat ea în pântece acum două mii de ani şi M-a născut apoi şi M-a dat Tatălui, şi M-a dat oamenilor credincioşi şi necredincioşi, M-a dat ca să-Mi lucrez lucrarea pentru care am venit de la Tatăl pe pământ. Iată, în zilele acestea vin iar, vin aici, în acest loc, şi Mă fac cuvânt şi Mă aşez în carte şi ies înaintea oamenilor Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, îmbrăcat în cuvânt şi în nor de heruvimi purtat. De iubire vin, de bucurie vin, că voiesc să fac dovada dumnezeirii Mele şi să pun iubire pentru Dumnezeu în om, şi nimic nu este cu neputinţă la Dumnezeu. Am venit şi vin pe pământ, şi vin din cer. Sunt Dumnezeu şi Om, căci am Tată şi mamă, şi vin şi din cer, şi vin şi de pe pământ la cer, vin şi Mă duc, Mă duc şi vin şi nu stau din lucru şi sunt mereu pe cale şi Eu sunt calea omului spre Dumnezeu.
O, omule, Eu sunt calea. Eu sunt Cel ce te călăuzeşte, şi nu este nimic şi nimeni în afară de Mine care să te poată călăuzi şi să te aşeze pe calea care duce la fericire, la bucurie, că tu eşti lipsit de bucurie. Ţi-e dor de bucurie, dar bucură-te aşa cum s-a bucurat mama Mea Fecioara acum două mii de ani, când am venit Eu la ea însoţit de înger ca să Mă aşez înăuntrul ei şi să-Mi fac lucrarea cea pentru mântuirea ta, omule scump. O, iată ce te învăţ Eu acum: Îţi amintesc de mulţimea de oameni care se adună la slujbele bisericeşti la sărbători şi hramuri mari, şi această mulţime se uită mai ales la suita de preoţi slujitori, împopoţonaţi toţi în veşminte de sfinţenie, pe care ei nu le ţin în cinste, şi se uită biata mulţime de oameni şi li se strânge inima uitându-se ca la nişte sfinţi la vederea aceea, aşa cum se strânge inima altei mulţimi de oameni care se strânge pe arene sau la carnavaluri, şi tot aşa se bucură şi aceştia la vederea celor văzute, şi pentru care ei se strâng. O, dar la sfânta Liturghie este suită cerească de slujitori slăviţi în cer, şi coboară ei pe pământ la slujbe sfinte între slujitori sfinţi, iar la această privelişte unică nu li se strânge inima celor adunaţi, după ce preotul în altar rosteşte şi cere Domnului binecuvântare spunând: Binecuvintează intrarea sfinţilor Tăi, Doamne! Iată, nu vede omul slava cea de sus, ci numai pe cea de jos, care îi ia ochii şi inima şi nu-şi mai duce ochii la Domnul, ci îi duce la slava cea trecătoare a omului care stă în numele Domnului peste mulţimi, sau în numele vrăjmaşului Domnului şi al omului pe pământ.
O, omule, o, omule scump, vino şi pe Golgota, vino, omule căutător, şi nu căuta numai să-L foloseşti, ci să-L şi iubeşti pe Cel ce umblă după tine suspinând ca să-L auzi şi ca să-L primeşti, şi lasă-te folosit de El pentru iubire de Dumnezeu şi de semeni, ca să fii ca El, ca să semeni cu El, cu Cel de pe Golgota, căci unde îţi este inima ta, acolo îţi este şi comoara, căci cei din lume au în lume şi comoara şi inima şi se desfrânează iubind păcatul, iubind lumea şi duhul ei.
O, omule, caută cu dor, caută să ai dor de binele cerului pe pământ şi să nu mai ai alt dor pe pământ. Ascult-o pe mama Mea Fecioara aşa cum au ascultat de ea mesenii de la nuntă când M-a luat cu ea la nuntă ca să Mă arăt acolo Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Dumnezeu şi Om, ca să-Mi strâng din loc în loc pe ucenicii Mei cei doisprezece, căci venise această vreme, iar Eu o ascultam pe mama Mea şi îi eram Fiu supus.
O, mamă Fecioară, găteşte-te acum şi grăieşte tu în mijlocul poporului cuvântului Meu, mamă. E zi de praznic împărătesc, mama Mea, e ziua Mea şi a ta şi a îngerului buneivestiri, mamă. O, e zi mare această zi, mamă.
— O, marele meu Stăpân şi Dumnezeule mare, Te-ai făcut Fiul meu iubit acum două mii de ani, Doamne, iar eu m-am făcut mama Ta pe pământ. Nu poate omul să-Ţi pregătească zilele Tale de slavă, dar vin cei din cer şi le pregătesc, Fiule scump al meu. O, ce mare sărbătoare a aşezat pe pământ acum două mii de ani îngeraşul venit la mine cu vestea cea din cer a buneivestiri a naşterii Tale din pântecele meu cel fecioresc, ziua în care Tu Te-ai zămislit ca să Te naşti apoi, Doamne minunat întru sfinţi.
Caută şi tot caută oamenii mari ai pământului, pe toate căile caută ei să ducă lumea la bine, dar numai Evanghelia Domnului, numai ea poate să vă unească şi să vă aducă vremi de bucurie, o, popoarelor de pe pământ. Nici o orânduire pământească nu va putea fără de Dumnezeu în ea să aşeze peste popoare pacea şi bucuria, ci numai dragostea de Dumnezeu va putea aceasta, numai ea schimbă omul la inimă şi la faptă, iar altfel omul rămâne hoţul care-L ascunde pe Domnul din faţa popoarelor ca să fure el împărăţia, el, hoţul, cel care înşeală noroadele toate că le va aduce binele, când nimeni în afară de Domnul nu poate aceasta.
O, departe, departe de Domnul sunteţi, popoarelor, şi departe de duhul păcii sfinte. Ascultaţi ceea ce vă spun: căutaţi după dragoste, de la care vă va veni în suflet căldura pentru cei din cer şi credinţa apoi. O, nu fiţi necredincioşi ca Israel, cel căruia nu i se strângea inima când vedea norul coborând înăuntrul lui cu Domnul, sau stâlpul de foc cu Domnul în el, care lumina calea poporului Israel, şi acest popor a greşit prin neiubire şi prin necredinţă apoi şi a găsit cu cale să-l bată cu pietre pe Moise, prin care Domnul binevoia peste Israel. O, nu-L daţi pe Domnul din calea voastră! El vine cuvânt, cuvânt mult peste pământ ca să vă iasă în cale cu vremea bucuriei, cu vremea Domnului, iar voi nu vă purtaţi dulce şi frumos înaintea coborârii Lui la voi. O, dacă nu vreţi dureri şi încercări şi încordări, faceţi tot ce vă spune El să faceţi. Să vă doară adânc pentru toate păcatele pe care le-aţi făcut voi şi semenii voştri de lângă voi şi de peste tot pământul, şi să se vadă că vă doare adânc, ca să vină apoi vremea bucuriei şi a păcii peste voi. O, aceasta este lucrarea creştinului, nu alta este ea. Aceasta ar fi să fie lucrarea unui popor ortodox: să facă tot ceea ce Domnul îi spune să facă, şi să fie ascultare, căci neascultarea de Domnul aduce după ea păcatul, şi face omul păcat în locul ascultării pe care se cere s-o facă. O, ce a folosit omul dacă a făcut neascultare în rai?
Înfricoşaţi-vă, voi, popoare, şi părăsiţi voia de sine, voia care desparte pe om de Dumnezeu, de binele care nu vine decât de la Domnul! O, ascultaţi de El, popoarelor de pe pământ! Nu este pace fără Domnul. Îşi împarte Domnul cuvântul peste voi ca să vă aducă pacea. O, pace vouă, pace de la Domnul vouă! Voi nu ştiţi decât să vă războiţi între voi şi să luaţi pe cele ale aproapelui, care nu se cuvin vouă. O, pace vouă, pace şi nu război! Iar pentru ca să aveţi pace şi bine, faceţi tot ce vă spune Domnul să faceţi. Deschideţi cartea Lui, cartea Cuvântului lui Dumnezeu din zilele acestea, şi deschideţi Scripturile ca să găsiţi în ele vestirea acestei cărţi, că ea va veni şi se va deschide pe pământ şi va fi ea glasul Domnului peste vii şi peste morţi, căci este vestită de Scripturi cartea aceasta, şi ea este Domnul, Care vine pe pământ cuvânt în zilele acestea pentru toate popoarele ca să curgă ele spre acest munte de cuvânt şi să caute cu voia Domnului toate popoarele.
E zi de praznic sfânt între cei din cer şi coboară Domnul pe pământ la voi şi Se face cuvânt peste voi, o, popoarelor de pe pământ. Vă binevesteşte Domnul bucurie mare, cuvântul Său, care să vă aşeze în duhul păcii Lui. O, pace vouă, şi zi de praznic de bunăvestire atunci şi acum! Fiţi credincioşi. Mari şi mici câţi sunteţi pe pământ, fiţi credincioşi şi nu necredincioşi! Pipăiţi bine cu mintea şi cu credinţa cuvântul glasului Domnului, căci El este Fiul meu, Fiul Tatălui şi Fiul meu, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, dovedit pe pământ acum două mii de ani şi vestit apoi spre toate popoarele. Amin.
Şi acum, Fiule Doamne, pecetluieşte grăirea mea peste pământ şi peste popoare. Eu stau de veghe la hotarele ţării şi ale neamului român, unde Tu Ţi-ai aşezat foişor de venire acum, la sfârşit de timp, şi-Ţi săvârşeşti strigarea glasului Tău peste tot pământul, o, Doamne. O, trebuie veghe şi de sus, şi de jos, şi să îndemnăm pe români să nu uite de Dumnezeu şi de îndatoririle pe care Domnul le cere la creştini. Post şi rugăciune, iubire şi răbdare, necălcare peste legile sfinte, credinţă şi lucrare de credinţă, şi mai ales primire pentru Domnul, Care vine, venire pentru Tine, Fiule al lui Dumnezeu şi al meu, Fiule Care vii ascultând ca un Fiu, căci lucrarea Ta a fost şi este ascultarea, o, Doamne al meu, o, Fiule iubit al meu, Care-Ţi ai foişor acum în mijlocul neamului român, la care vii cuvânt şi Te împarţi peste pământ cu dulce glas mântuitor şi salvator acum. Amin.
— O, ce bucurie, mamă! E praznic de bucurie această zi de praznic. „Bucură-te, cea plină de har!“, aşa a rostit ţie îngerul buneivestiri în ziua aceasta acum două mii de ani şi M-a vestit ţie că voi veni şi Mă voi arăta pe pământ Dumnezeu din Dumnezeu, fiu al lui Dumnezeu, în pântecele tău aşezat spre naşterea Lui între oameni, o, mamă Fecioară. Binecuvintez cu mare iubire veghea ta peste neamul român. Curând, curând voi grăi iarăşi cuvânt peste neamul român spre înţelepţirea lui şi spre împlinirea cuvântului Meu de peste el, mamă. O, pace ţie peste neamul român şi veghe peste el de la Noi, mamă! Amin.
O, popor al cuvântului Meu cel de azi, de ce poţi tu să rămâi cu Mine şi să crezi aşa? Dacă ai fi numai tu şi numai aproapele tău laolaltă în numele Meu, o, fiule, şi dacă n-aş fi şi Eu al treilea mereu ca să însufleţesc iubirea şi credinţa şi frăţia dintre fraţi, o, tu n-ai putea să rămâi al Meu şi numai al Meu şi te-ai duce de lângă Mine, dar ieslea Mea de cuvânt te ţine tare cu credinţa şi cu nădejdea şi cu jertfa, iar pentru jertfă ţi se dă plată, ţi se dă credinţă prin dar. Tu şi fratele tău, dar şi Eu sunt, iar Eu sunt Cel ce vă ţin ai Mei pe voi şi lângă Mine vă ţin. O, ce rău şi-au făcut cei care au plecat! Au plecat că n-au avut minte, de aceea au plecat de lângă voi şi de lângă Mine şi de lângă locul izvorului Meu de cuvânt, şi n-are cine să-i mai ajute şi să-i mai ocrotească pe ei pe unde sunt, ci numai dragostea voastră de Mine şi de oameni, numai ea a mai rămas cu pomenirea numelui lor înaintea Mea pe masa de la voi, fiilor mijlocitori prin rugăciune înaintea Mea. Dar starea lor nu este bună, fiilor, căci cei ce Mă părăsesc, Mă părăsesc, şi nu se pot dezvinovăţi pentru aceasta.
O, adu-ţi aminte, poporul Meu, de mama Mea Fecioara, care a spus mesenilor de la nunta din Cana să facă ei tot ce le voi spune Eu să facă. Aşa şi voi, măi fiilor, faceţi tot ce Eu vă spun să faceţi şi să împliniţi, şi aşa Mă veţi ţine cu voi, şi aşa veţi rămâne voi lângă Mine, şi Eu lângă voi, şi lumea nu ne va despărţi.
V-am întrebat pe voi: de ce lumea nu poate cu Mine? Cine iubeşte duhul lumii şi faptele ei, o, cum să poată cu Mine? Dar cine iubeşte Duhul Meu şi lucrarea Lui peste pământ, cum să poată fără Mine cel ce a ales să iubească aşa? O, veţi putea să rămâneţi cu Mine, şi Eu cu voi numai dacă veţi face mereu tot ce vă voi spune să faceţi, măi fiilor, iar altfel nu poate rămâne cu Mine cel ce dă să fie al Meu. De aceea Eu v-am învăţat şi vă spun iar şi iar: umblaţi la taina ascultării, căci cei ce nu ascultă, după neascultare urmează păcatul, măi fiilor, urmează despărţirea de Dumnezeu prin păcat, fiilor. O, de-ar învăţa aceasta bine toţi cei care dau să creadă în cuvântul Meu cel de azi şi să fie şi ei ai Mei prin împlinirea toată a acestui cuvânt peste ei!
O, nu păcătuiţi voi, cei care v-aţi ales şi vreţi să fiţi ai Mei, iar Eu al vostru să fiu. Iată ce vă spun: Dacă între voi sunt dintre cei care pentru dreptatea şi starea dorită loruşi apasă şi învinuiesc şi numesc sub vină pe cei prin care-Mi port povara lucrării venirii Mele cuvânt pe pământ ca să-Mi pregătesc aşa ziua slavei, o, dacă sunt între voi dintre cei care lovesc în părţi suflete care-şi pot şubrezi apoi credinţa şi dragostea de lucrarea Mea şi de purtătorii ei, dacă sunteţi deprinşi să vă dezvinovăţiţi aruncând cu nemulţumire în părţi cuvinte asupra celor ce vă călăuzesc şi vă cresc pentru Mine amănunţit, o, vindecaţi-vă, şi mergeţi apoi să-i vindecaţi şi pe cei doborâţi de voi cu nemulţumirile voastre răsturnate peste ei, căci omul alunecă cu uşorul spre ură, şi nu trebuie hrănit cu ură nici un om, că are nevoie de dragoste omul, nu de ură. Şi fiţi atenţi că ura dacă se iveşte în om şi creşte în om, ea ucide în două părţi apoi, ba chiar în trei părţi dacă ea este hrănită, dacă inimi slabe nu pot s-o respingă ca să plece ea, ca să nu-şi facă ea cuib şi vieţuire apoi în cuib, spre căderea celor slabi.
Şi vă voi mai povăţui pe voi în multe, fiilor, căci am lucrare de ocrotire peste voi. Iar acum să slăvim pe mama Mea Fecioara, pe împărăteasa, căci Eu sunt Fiu de Împărat, iar ea este mama Mea, mireasa Mea, şi este împărăteasă. Am fost un duh cu ea în toată vremea ei cea de dinaintea buneivestiri prin înger peste ea, şi am fost apoi un trup cu ea până ce am crescut în pântecele ei spre naşterea Mea Prunc împlinit la trup, şi iarăşi am fost şi sunt un duh cu ea în aceeaşi locuinţă cerească pe vecii, iar Tatăl binecuvintează mereu, mereu lângă Mine calea Mea spre oameni, pe împărăteasa, pe mama Mea Fecioara.
O, slavă numelui Meu şi al tău, mamă, nume împărătesc, mama Mea, iar Tatăl Savaot Se bucură de bucuria zilelor slavei Mele cu cei din cer pe pământ.
O, Tatăl Meu, bucură-Te de Mine şi cu Mine, şi minuni să fie pe pământ prin cuvântul Tău rostit de gura Mea în această vreme slăvită! Binecuvintează neamul român pentru paza şi pacea lui, Tată, şi scoate de peste el pe cei străini cu totul de Dumnezeu şi de voia lui Dumnezeu, căci neamul român este neam creştin după nume, dar să fie şi cu viaţa, căci viaţa Mea am dat-o ca să am pe pământ neam creştin, Tată.
Acum las pacea Mea peste tine, popor al cuvântului Meu. Te cuprind în braţe, căci sunt Păstorul tău şi Dumnezeul tău, şi ai grijă să ştii cine stă în braţe, ai grijă să fii mic şi curat ca să te pot purta în braţe, ca să te pot avea, ca să nu te pierzi şi ca să nu te pierd, fiule, şi ca să rămâi tu pe vecii al Meu, poporul Meu să rămâi, poporul Meu român, şi să te am în cer pe vecii, şi cerul cel nou şi pământul cel nou să pot să-ţi dăruiesc. Amin, amin, amin.
07-04-2014
