În zi de duminică Eu, Domnul, Mă las cuvânt peste pământ şi Mă aşez în carte cu povaţă de viaţă, căci vieţii îi trebuie hrană, îi trebuie putere, îi trebuie pe Dumnezeu mereu, mereu, iar omul este departe, departe de Dumnezeu şi de taina vieţii, fiindcă omul nu ştie, nu vrea să ştie ce este viaţa şi de unde vine ea.
Mă aşez cu tine la masă de cuvânt, poporul Meu de la izvor, iar tu eşti împărţitor de hrană, împărţitor de viaţă şi de hrană pentru viaţă, căci Domnul este viaţa omului, iar cuvântul Său este hrana vieţii. Sunt Domnul Iisus Hristos, dătătorul de viaţă. Cu duh dătător de viaţă am venit pe pământ şi M-am împărţit în toate părţile ca să ia oamenii pe Dumnezeu în ei, o, şi am găsit puţină iubire de Dumnezeu în oameni, ca şi acum când iarăşi vin şi iarăşi Mă împart şi iarăşi puţină iubire găsesc pentru întâmpinarea Mea.
Cu duhul învierii vin şi n-au oamenii iubire şi nu Mă întâmpină când vin. O, de ce n-au oamenii iubire de Dumnezeu, fiilor? Îi amăgeşte păcatul, mereu, mereu îi amăgeşte păcatul, că li se face dulce şi le ţine loc de iubire în ei, o, şi Mi-e tare milă de toţi oamenii, măi fiilor. E otrăvită cu păcatul fiinţa lor, şi plânge cerul după ei şi plânge suspinul Meu pe lângă ei în zilele acestea de venirea a Mea cuvânt peste pământ, căci păcatul este otrava care îl mănâncă pe om şi din care omul mănâncă, fiindcă n-are cine să le arate oamenilor calea vieţii.
O, trebuie mult iubit Dumnezeu de către cel care îndrumă omul pe calea vieţii. Grăim în ziua aceasta despre Duhul Cel dătător de viaţă, Duhul Care îl luminează pe om făcându-l lumină şi împărţitor de lumină ca şi Dumnezeu, căci viaţa lui se face lumină oamenilor şi luminează întunericul şi văd oamenii să meargă şi unde să meargă şi cu cine să meargă pe cale, dar mai întâi omul trebuie să nu mai vadă lumea şi mersul ei cel cu păcat, căci în lume omul este supus păcatului, fiindcă e tare slab omul şi are în el otrava păcatului, o are dintru început, de când omul s-a despărţit de Dumnezeu pentru păcat prin neascultare, iar după neascultare urmează păcatul.
O, poporul Meu de peste tot al cuvântului Meu cel de azi, fereşte-te, fiule, de neascultare de Dumnezeu şi de cuvântul lui Dumnezeu, căci după neascultare urmează păcatul, iar păcatul este despărţirea de Dumnezeu a omului, este moarte păcatul şi îi trebuie înviere apoi omului, trebuie să vină Domnul la el şi să-l strige să învieze, să iasă din păcat şi să iasă din el păcatul, mai întâi din minte şi din inimă, şi apoi din trupul lui tot. Această povaţă s-o ia de la tine tot omul care vede lumina Mea în mijlocul tău, lumină în tine şi în jurul tău, iar în ziua aceasta vin la tine, poporul Meu, vin cu oaspeţi cereşti la masa ta cu Mine.
Se pomeneşte bisericeşte în ceata cuvioaselor Maria Egipteanca, cea care a înviat din păcat când Eu, Domnul, am luminat mintea şi inima ei cu Duhul Cel dătător de viaţă cu Care am venit să lucrez şi să luminez pe pământ, şi i-am dat ei înviere şi lucrare apoi împotriva păcatului, că după înviere omul trebuie să lucreze mult şi mereu înviere în el şi despărţire de duhul lumii, care îl ispiteşte din urmă, şi multă, multă iubire de Dumnezeu şi unire cu Dumnezeu îi trebuie celui înviat, căci altfel nu poate omul să rămână viu după ce înviază din păcat.
Iubirea îl curăţă pe om de păcat, şi aceasta va grăi la masa cea de azi Maria Egipteanca, plină de dor de cuvânt în ea, plină de dor, căci S-a făcut Domnul iubire şi dor în ea, şi numai aşa a putut ea lupta cu moartea care stăpânise mădularele ei până ce s-a trezit în ea dragostea, care a trezit-o pe ea.
O, pace ţie, fiică luptătoare, pace ţie la masa Mea cu poporul cuvântului Meu cel de azi! Amin.
— Şi eu Îţi zic Ţie: pace Ţie, Iisus Hristos, Ţie şi numelui Tău cel frumos, Domnul meu, Domnul învierii! O, câtă înviere mi-ai dat! O, câtă milă ai arătat sufletului meu cel atât de păcătos şi trupului meu cel atât de abătut de la poruncile vieţii, Doamne! O, cât de bun eşti cu cei pierduţi de tot când Tu le ieşi în cale ca să le dai înviere, Doamne! Trăgeau din mine duhurile păcatului ca dintr-un stârv, şi Te-ai milostivit de mine, Doamne, şi m-ai scos din lume şi m-ai călăuzit departe de ea şi i-ai scăpat de păcatul din mine pe cei mulţi, cărora le ologeam puterea cea bună prin otrava cea dinăuntrul meu, şi care se făcea moarte în mulţi. Am slăbit atâtea suflete prin pofta din mine, care trăia cu multul în mădularele mele începând de la dorirea inimii, iar apoi mi-a rămas inima plină de jale în toată vremea mea din pustie pentru sufletele slăbite de mine în vremea desfătărilor mele trupeşti. „O, ce-am făcut asupra lor!“, aşa-mi spuneam, şi Te rugam pentru mântuirea mea şi a lor, Doamne.
Voiesc să-l rog pe om să se lase de păcat, să strig la toţi să vină după Domnul, să-L caute să le dea învierea şi ridicarea din păcat, căci omul se ascunde mult în el cu păcatul când vrea să nu i-l ştie ceilalţi, şi e în mare primejdie cel ce se ascunde. Eu nu m-am ascuns cu păcatul şi nu mi-a fost greu să mă arăt cu el şi nu mi-a fost greu să-mi recunosc păcatele înaintea Domnului şi înaintea tuturor, căci inima curată este cea care nu se ascunde în ea cu nimic bun sau rău, şi pe aceea o ajută Domnul cu dragostea cea de sus, căci de ar ascunde omul pe cele ce le iubeşte cu inima sa, o, nu se poate ascunde nici în el, nici în altul, căci duhul descoperirii lucrează mult din cer pe pământ, mult cât nu se suie la mintea omului cât lucrează acest duh, care scoate la lumină pe cele ascunse de om ori spre izbăvirea, ori spre osândirea lui.
O, bietul om, o, bietul om! Zice omul că înnebuneşte dacă nu ia din păcat, şi îi este dor de păcat şi de înşelarea de la păcat, dar el, omul, este nebun dacă iubeşte păcatul şi nu mai are cum înnebuni mai mult dacă are atâta dor de păcat, atâta neastâmpăr, atâta pribegie pe calea lui după păcat, şi e nebun de pribeag omul, iar păcatul este mai nebun, mai tare peste om cu cât omul este mai gol de ajutor, de Dumnezeu, Care-l ajută pe om împotriva păcatului, dar omul fuge de Dumnezeu şi fuge după păcat, săracul.
O, fii ai păcatului, căutaţi spre naşterea cea din nou, căci sunteţi pedepsiţi de păcat aşa cum am fost eu până la ziua învierii mele din păcat. E pedeapsă în voi păcatul. Vine Domnul pe pământ cuvânt şi vă strigă la El. Răspundeţi strigării Lui şi iubirii Lui, că El e Domnul învierii şi vă poate învia spre o viaţă dulce şi spre roade dulci ca şi El. Neascultării de Dumnezeu îi urmează păcatul, şi iată de ce cade omul în păcat. Nimeni să nu se mire de ce ajunge să facă păcat. Face pentru că nu ascultă ceea ce Domnul îi cere să asculte şi să facă. Nu este păcat mai mare ca neascultarea, iar după ea urmează păcatele ei. E vremea de post şi de rugăciune pentru izbăvire de păcate, iar oamenii n-au putere, n-au frică, n-au voinţă pentru această ascultare.
O, fii ai păcatului, ascultaţi, ascultaţi de orânduielile cele de la Dumnezeu şi de la sfinţii Lui. Puneţi în voi dragostea de Domnul, că de la ea şi cu ea vin toate bunătăţile ei şi vă va veni învierea şi va veni la voi harul, pe care Domnul mi l-a dat şi mie când m-a despărţit de păcat prin lumina Lui cea de sus, care m-a învăţat viaţa. O, lăsaţi-vă spre salvare, căci ea vă caută. Iubiţi postul de bucate şi de păcate, că de la păcatele voastre vin toate suferinţele de pe pământ, toate suferinţele voastre. Păcatul atrage mânia lui Dumnezeu şi pustietate atrage. Rămâne pustiu de oameni pământul când nu mai poate duce pe el omul şi păcatele lui.
O, fii ai păcatului, sculaţi-vă şi învioraţi pământul de sub voi făcând poruncile Domnului pe pământ! O, ce frumoase sunt de împlinit poruncile Domnului! Dacă vreţi să vedeţi rodul acestor frumuseţi trebuie să împliniţi cu dor şi cu iubire aceste porunci. Ele sunt poruncile vieţii, şi toate cele zece câte sunt, sunt cuprinse întru una: să iubeşti pe Dumnezeu şi pe aproapele tău. Iubirea este din cer, nu de pe pământ. Ea este cer, nu este pământ. O, ce fericiţi ar fi pe pământ oamenii dacă ar căuta cu mult dor şi drag să împlinească amănunţit poruncile vieţii! O, ce fericit ar fi Domnul să aibă ascultare de la om!
O, câtă înviere ar avea omul şi cât de înviat ai fi Tu în el , Doamne, dacă el ar iubi şi ar căuta să asculte şi să facă poruncile vieţii! Iată, Tu şi poporul Tău de azi, Doamne! O, dacă n-ai fi Tu cu ei, n-ar fi nici ei cu Tine! Dar Tu ai iubit mult şi ai zidit acest popor ca să faci bine oamenilor din mijlocul lui, că iată cât de mult şi bogat izvor s-a făcut cuvântul Tău peste pământ din acest loc binecuvântat, în care Tu şi cei din cer aveţi sălaş şi lucrare cerească între oameni! O, învaţă-i mereu, învaţă-i ascultarea de Dumnezeu, învaţă-i, Doamne, mereu, şi dă-le har şi lucrare cu har. Fă să se înmulţească peste pământ această lumină şi sună, Doamne, învierea şi vino, că iată, vii şi strigi, şi dă-le har celor ce dau să Te audă, că şi mie mi-ai dat, şi m-ai ajutat, Doamne, să lupt şi să Te am şi să Te păstrez al meu, Dumnezeul meu, iar Tu pe mine să mă păstrezi a Ta, că acesta mi-a fost dorul după ce duhul învierii l-am avut de la Tine peste fiinţa mea atât de pierdută până atunci.
O, slavă Ţie şi harului Tău peste pământ, Doamne! Cetele cereşti sunt slava Ta şi Te slăveşte slava Ta, Te slăvesc cetele cereşti, Îşi slăvesc Stăpânul, căci între cei din cer este ascultare şi este iubire şi este Dumnezeu. Amin.
— Iată învăţătură de înviere sun Eu, Domnul, prin sfinţii Mei, prin cei ce s-au izbăvit de păcat şi s-au sfinţit pentru Mine pe pământ! O, câtă ajutorare ai tu prin cei din cer alături cu Mine la masa Mea de cuvânt cu tine, poporul Meu! Te las spre odihnă de sub cuvântul Meu cel de azi şi Mă pregătesc să cobor cu mama Mea Fecioara şi să grăim cu tine, fiule, şi să grăim peste pământ şi peste popoare, căci de aici împart cuvântul Meu peste pământ.
O, de ce puteţi voi să rămâneţi cu Mine fiilor? De ce lumea nu poate cu Dumnezeu? Acestea vom căuta să le desluşim cu înţelepciune de sus în ziua de praznic sfânt, care urmează. Umblaţi, aşadar, mereu la ceea ce azi v-am învăţat pe voi şi pe cei ce iau pe Domnul de la voi, umblaţi la taina ascultării şi sprijiniţi-vă cu ea şi cu lucrările ei, căci cei ce nu ascultă greşesc apoi, măi fiilor.
O, poporul Meu, fii destoinic la învăţătură şi apoi la împlinirea ei peste tine, căci tu trebuie să fii ocrotitul Meu şi trebuie lucrat pentru aceasta. Nu strângem masa între Mine şi tine. Mă întorc cu zi de praznic împărătesc, fiule poporul Meu. Unii pe alţii să ne aşteptăm şi să ne primim, fiilor. Amin, amin, amin.
06-04-2014
