În zi de duminică, Eu, Domnul Iisus Hristos, Mă las cu sfinţii Mei, Mă las în jos pe nor deasupra grădiniţei cuvântului Meu din mijlocul neamului român şi ne aşezăm cuvânt în carte, Eu, şi sfinţii Mei. Cei patruzeci de sfinţi mucenici pătimitori în Sevasta, pomeniţi în cer şi pe pământ deodată, au stat să Mă aştepte să cobor Eu cuvânt, căci ziua ce a trecut a fost ziua lor de pomenire, iar Eu cu dragoste mare îi am azi la masa Mea de cuvânt, căci cobor cu sărbătoare de cuvânt pentru cruce, pentru iubire, căci crucea înseamnă iubire, iubire de Dumnezeu înseamnă ea pentru om, iar povara postului cel pentru prăznuirea învierii Mele a ajuns la mijlocul lui, şi mai trebuie iubire şi curaj în iubire ca să ajungem la împlinirea cea de şapte săptămâni a acestei vremi de post, vreme dulce pentru cei din cer de la iubirea de Dumnezeu a celor de pe pământ biserică a lui Iisus Hristos, biserica Mea, trupul lui Hristos cu toate mădularele lui, casa Domnului şi cei ce locuiesc în ea, trăirea întru Mine a celor ce Mă iubesc.
O, pace ţie, poporul Meu, care Mă primeşti aici, la izvor! De aici izvorăsc Eu cuvânt peste pământ şi de aici Mă împart.
O, pace şi vouă, celor ce Mă aveţi de aici de hrană cerească, de învăţătură peste voi!
O, pace şi ţie, neam român, neamul Meu cel de la sfârşit de timp! O, de ce spun Eu că eşti tu neamul Meu cel de acum? Pentru că în mijlocul tău am pe poporul cuvântului Meu, căruia Eu i-am dat naştere de sus, din cer, prin cuvântul Meu cel izvorât din gura Mea peste el vreme de aproape şaizeci de ani pe vatra ta, neam român.
O, pace şi vouă, vouă, popoare de peste tot pământul! Eu, Domnul Iisus Hristos, Păstorul Cel cu crucea, rostesc peste voi: Pace vouă! Duhul lui satana vă împinge la răzvrătire între voi, dar Eu, Domnul, vă zic: Pace vouă! Pace între voi! Credincioşi sau necredincioşi lui Dumnezeu şi venirii Lui de acum cuvânt peste pământ, pace zic, pace vouă! Poruncă nouă vă aduc: iubiţi-vă unii pe alţii precum v-am iubit Eu! O, iubiţi-vă unii pe alţii, căci altfel vă urâţi. Precum v-am iubit Eu iubiţi-vă, precum v-a iubit Tatăl, de M-a dat pe Mine crucii şi răstignirii apoi, ca să nu piară cei ce cred în Mine, ci să aibă viaţă veşnică. Omul nu are pieire, dar are bine sau rău veşnic, are ori viaţă veşnică, ori durere veşnică, iar viaţa cea de dinaintea veşniciei i-a fost omului dată ca să trăiască ori pentru Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul şi pământul şi lumea, ori pentru satana, cel care a răsturnat statul lui Dumnezeu în om. Eu l-am făcut pe om ca să locuiesc în el cu voia Mea, cu iubirea Mea, cu împărăţia Mea în om, dar satana, după ce a fost înfiinţat de om împotriva Mea în om, a lucrat voia omului apoi şi a răsturnat voia Mea în om şi şi-a făcut omul rost de voia sa, de suferinţă, de viaţă fără de Dumnezeu pe pământ, chiar dacă el plânge după Dumnezeu, după bine, căci Dumnezeu înseamnă binele omului, nu altceva înseamnă binele lui, precum binele nu înseamnă altceva pentru om decât Dumnezeu, Unul Dumnezeu.
O, e pildă pentru om Domnul Cel Unul din trei: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, ca tot aşa să petreacă şi omul întru lucrarea sa înaintea lui Dumnezeu, căci nu este bine să fie omul singur, nu este, precum nici Dumnezeu nu este din Unul singur. Când omul este singur, poate face voia sa peste el, poate satana, aşa cum a putut la început când a stat omul despărţit de om pentru voia şi puterea lui satana apoi peste om, căci atunci s-a înfiinţat răul în om, răul cel împotriva sa însuşi şi împotriva lui Dumnezeu în el, căci l-a despărţit de Dumnezeu pe om acest rău, iar voia de sine a omului s-a făcut satană pe pământ.
O, nu este bine să fie omul singur, ci este bine să fie ca Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, toţi întru Unul, iar Eu, Domnul, am spus răspicat: Acolo unde sunt uniţi doi şi trei în numele Meu, acolo sunt Eu, acolo, şi nu sunt unde omul este singur, chiar dacă omul caută să zică altfel în fel şi chip ca să-şi facă rost de neascultare şi de nesupunere faţă de cuvântul rostit peste om, să-şi facă omul rost de voia sa peste el, iar Eu am rostit cuvânt de binecuvântare pentru cei ce stau uniţi întru Mine, şi iată, aduc la masă cuvântul celor ce au stat uniţi sub binecuvântarea Mea, de am putut Eu fi cu ei în vremea mărturiei lor cea pentru Mine în cetatea Sevasta.
O, vă dau rând la masa Mea de cuvânt, mucenici iubitori şi răbdători cu Mine. Aţi iubit şi aţi răbdat atunci pentru numele Meu, pentru mărturia Mea, şi iată, aţi iubit şi aţi răbdat şi aţi aşteptat, fiilor, cu ziua voastră de pomenire între sfinţi, ziua care a trecut înaintea acesteia, că dor le este la sfinţi de masa Mea de cuvânt pe pământ aici. Binecuvântată să vă fie intrarea în cartea cuvântului Meu şi dorul vostru şi iubirea şi aşteptarea! Toţi sfinţii Mei au aşteptat şi aşteaptă venirea Mea pe pământ. O, pace vouă la masă de cuvânt cu Mine şi cu cei ce iau de pe masă pentru hrana lor cea din cer! Amin.
— O, cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru, ca Tine, o, Doamne, Care faci minuni? O, slavă Ţie, din cer şi până pe pământ, de pe pământ şi până în cer slavă Ţie, Doamne, Tată, Fiule şi Duhule Sfinte, Unule Dumnezeu lăudat şi mărit! Toată făptura Te slăveşte, Dătătorule de viaţă Doamne. Ne aplecăm cu rugăciune spre Tine şi-Ţi spunem: O, adu vremea aceea să nu se mai despartă de Tine omul, Doamne, ci să Te slăvească pe veci de veci, căci Tu eşti Atoateziditorul. Noi nu ne-am despărţit de Tine în vremea încercării iubirii noastre de Dumnezeu, şi am rămas uniţi şi nedespărţiţi de Tine, iar cel unul între noi temător de ziua încercării a căzut în slăbiciune de sine şi a fost înlocuit, că ai pus la loc această lipsă dintre noi şi am rămas noi cu numărul întreg, slăvind iubirea noastră de Tine înaintea Ta şi înaintea celor ce ar fi dat să ne despartă pe noi de Dumnezeu în vremea aceea, iar Tu ne-ai întărit mult şi ne-ai păstrat ai ei, ai mărturisirii cea pentru Tine. O, adu, Doamne, pe pământ vremea Ta cu oamenii, şi adu aceasta acolo unde se vrea mare împotrivirea omului, căci omul nu poate singur să scape de sub puterea vrăjii întunecate a acestui veac înşelător şi trecător ca şi orice înşelare care-l prinde pe om sub ea.
O, Te rugăm pentru neamul român, ţine-l, Doamne, sub mantia Ta, şi dă-i putere şi duh de sus poporului cuvântului Tău din mijlocul acestui neam, ca să stea înaintea Ta cu veghe pentru Tine şi pentru neamul român, că este nevoie de Tine, Doamne, şi e slab în iubire de Dumnezeu neamul român şi îi trebuie ocrotire şi iubire prin ea, căci Tu ai aşezat spre împlinire venirea Ta pe vatra lui în mijlocul popoarelor de pe pământ, care nu mai dau să-şi sfârşească goana lor după vânt. O, întoarce mersul popoarelor, întoarce-l spre Tine, Doamne, şi fă aceasta pentru jertfa iubirii de Tine a atâtor sfinţi, care Te-au mărturisit pe pământ cu nădejdea că vei veni cu împărăţia Ta, care va dăinui pe vecii.
O, ce greu, ce greu e pe pământ, Doamne! Pe pământ trebuia să fie împărăţia cerurilor la vedere peste tot, iar dacă ea nu este, este încordare, este răzmeriţă, este nedragoste şi nesupunere prin iubire, este voia omului, este ca omul cel fără Dumnezeu, pentru că omul nu ştie să fie adevărat în cuvânt. El zice cu gura, săracul, zice: „Fie, Doamne, voia Ta pe pământ ca şi în cer“, dar nu Te lasă şi nu Te ajută să împlineşti Tu aşa, căci omul îşi are lucrarea lui pe pământ, bietul de el. O, e mare iubire viaţa sub cruce, Doamne. Trebuie să dea deoparte omul trăirea cea după voia sa şi trebuie să-şi ia crucea şi să meargă după Tine, nu după sine, nu după voia sa, ci după voia Ta.
O, Domnul sălăşluieşte în cămara inimii şi face din voi ritori ai Săi prin lucrarea Duhului Sfânt, dar supuneţi-vă Lui cu iubire, o, oameni de pe pământ. Viaţa sub cruce este dulce şi rămâne pe vecii cu plata ei şi capătă înviere omul, capătă ca şi Domnul, Care a înviat prin cruce. Aşadar, daţi Domnului toată slava, toată viaţa, toată închinarea în toată vremea, şi va veni Domnul şi va împlini cu omul aşa, iar împărăţia Lui nu va avea sfârşit, nu va avea, căci aşa este scris.
O, aşa, Doamne, aşa să împlineşti, curând, curând să împlineşti aşa, căci sfinţii în cer şi pe pământ aşteaptă pe Domnul şi-I strigă Lui: Vino! Amin.
— O, strigaţi-Mă să vin, strigaţi-Mă de sus şi de jos, o, sfinţi, iubiţii Mei copii! Strigarea voastră Îmi dă putere, Îmi dă venire, Îmi face cale, iar calea Eu sunt, Eu Însumi. Când am venit pe pământ acum două mii de ani i-am arătat omului calea, i-am arătat crucea, i-am arătat lucrarea Mea în mijlocul oamenilor credincioşi şi necredincioşi şi învierea Mea apoi prin cruce. I-am arătat Eu Însumi omului că trebuie să postească post de patruzeci de zile ca şi Dumnezeu, ca să poată birui duhul lumii şi toată ispita acestui duh, ca şi Dumnezeu să poată.
O, Mă uit pe pământ, Mă uit în mijlocul neamului român, la care Eu cobor cuvântul gurii Mele, Mă uit şi văd nelegiuire mare asupra legilor sfinte lăsate prin sfinţii părinţi pe pământ pentru asemănarea omului cu Mine, cu Dumnezeul lui. Mormane de carne văd în vreme scrisă pentru post peste om, iar carnea s-a stricat şi a fost aruncată la gunoi şi n-au mai mâncat-o oamenii, fiindcă s-a stricat. O, nici n-ar trebui să atingă mâna de carne, dară să mai mănânce oamenii carne în vreme de post! O, acolo unde se calcă peste legile sfinte, acolo nu este iubire şi nu este frică de Dumnezeu pentru iubire, ci este împotrivire asupra lui Dumnezeu, iar Eu am spus să-şi ia omul crucea şi să urmeze Mie, aşa i-am spus omului să facă.
O, nu treceţi înaintea Domnului cu judecăţile şi cu voile voastre, voi, fii ai neamului român, căci voi sunteţi trecuţi creştini la Dumnezeu, ţară creştin-ortodoxă. Grăiesc cu voi aproape, măi fiilor, căci Eu, Domnul, am în mijlocul vostru venirea Mea cuvânt pe pământ. O, nu pot să vă umplu de puterea cea plină de har a statului Meu între voi cuvânt, nu pot dacă voi prin călcarea legilor sfinte împiedicaţi creşterea voastră duhovnicească şi înţelegerea de către voi a înţelepciunii de sus când ea vine pe pământ cuvânt la voi. Iubirea de voi înşivă este cel mai mare vrăjmaş al Meu şi al vostru şi Mă lăsaţi pe Mine în lături şi treceţi înaintea Mea cu judecăţile voastre, cu obiceiurile şi gândurile voastre, cu puterea pe care ziceţi că o aveţi şi că o ştiţi împărţi, dar aceasta vine peste voi prin păcatul cel de la început al omului nesupus lui Dumnezeu, prin mândria vieţii, o, fii români. Le-aş da sfat conducătorilor de peste voi să vă călăuzească sufletul spre Domnul pentru ocrotirea voastră de la El spre voi în vremi de dureri şi de ispite, dar nici ei nu-L împlinesc pe Domnul în ei, iar voi nu aveţi de unde lua povaţă şi faptă pentru împlinirea Mea în voi. O, vă dau Eu, vin Eu şi vă dau sfat, vin Eu din cer şi vă dau. Nu Domnul să fie numărat al doilea după voi, ci voi fiecare să vă număraţi al doilea după Domnul, iar pe Domnul Întâiul pentru voia cea de peste voi, şi va fi ocrotire mare peste neamul român, căci va fi Domnul mare pentru el, iar el va fi cel ocrotit.
Un ceas, şi vine Domnul cu toată slava Sa şi vine cu putere. Să se aşeze tot omul în genunchi şi să-şi ceară iertare la Domnul pentru toate păcatele lui şi să ceară apoi ocrotire şi iubire pentru voia Domnului pe pământ, căci voia omului depărtează pe Domnul şi toată ocrotirea cea de sus.
Purtător de cruce să fie omul, căci viaţa fără cruce este ruşinoasă, este carne şi fire, carne şi sânge, şi acestea nu au viaţă veşnică, nu au moştenire cu cerul.
Binecuvântată să fie purtarea crucii şi puterea care vine peste om de la aceasta, şi binecuvântaţi să fie cei ce au iubire pentru Domnul, iar cei ce nu iubesc pe Domnul, să fie anatema, precum este scris, până ce ei se vor înţelepţi să meargă cu pocăinţă spre Domnul, spre Cel ce izbăveşte pe cel care-L cheamă pe El, şi oricine va chema numele Domnului va fi izbăvit, precum este scris, va fi mântuit, va fi cel ocrotit, va fi Domnului credincios. Amin, amin, amin.
23-03-2014
