Găsesc veghe în întâmpinarea Mea. Vin cu sfinţii, vin cuvânt în carte şi Mă scriu în ea cu venirea Mea cu sfinţii, precum este scris să vin la sfârşit de timp, la sfârşit de credinţă în Dumnezeu a omului, căci am spus acum două mii de ani despre venirea Mea cea de acum şi am zis: «Când va veni Fiul omului va mai găsi credinţă pe pământ?». O, dacă n-aş fi pus Eu, Domnul, dacă n-aş fi pus credinţă în venirea Mea în pieptul celor ce s-au strâns la gura cuvântului Meu când Mi-am întocmit cu Tatăl şi cu sfinţii această coborâre de cuvânt, aş fi găsit Eu credinţă care să Mă aducă pe pământ, aşa cum era scris în Scripturi că vine Domnul şi-I vor auzi glasul viii şi morţii?
O, pace ţie, poporul Meu de fii ai credinţei întru venirea Mea cea de ieri şi cea de azi! Am avut un popor de fii credincioşi acum două mii de ani când am aşezat în ei împărăţia Mea cea venită cu Mine ca s-o aşez pe pământ cu cei credincioşi, şi am iarăşi azi popor cu credinţă aşezată de Mine în ei, căci Eu pot tot ceea ce voiesc, şi poate şi omul când Eu voiesc.
O, de câte ori vin la voi cu masă de cuvânt, fiilor, Eu vă aduc pe masă poveţe şi întărire de suflet, vă aduc mângâierea Mea, măi fiilor. Dacă trupul are nevoie de mâncare pentru viaţa lui în fiecare zi, tot aşa are şi sufletul nevoie de hrană proaspătă, căci Eu, Domnul, sunt cuvânt din veac şi până în veac, numai să vrea omul să Mă aibă casnic cu el, căci Eu pentru Mine l-am zidit pe om, şi l-am dorit pe el casă a Mea, templu pentru Dumnezeu l-am dorit pe el.
Am la masa cea de azi a cuvântului Meu, am ceată de mucenici şi de apostoli pentru sărbătoarea cea din cer şi de pe pământ a apostolului Ştefan, întâiul mucenic al credinţei în venirea Mea cea de atunci, căci am venit atunci şi le-am înnoit pe toate şi am aşezat în om pe Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, pe Unul Dumnezeu întru Treime lucrător şi ziditor de om nou.
O, cum să-i fac pe oamenii care se pretind că-L au şi că-L urmează pe Domnul, cum să-i fac să înţeleagă îndeajuns de ce am venit Eu atunci pe pământ trup şi cuvânt, şi de ce am venit acum cu râu de cuvânt ca să-Mi zidesc iarăşi un popor ca şi atunci, o mână de ucenici aproape Mie, o casă de fii credincioşi cu care să cinez în zilele acestea şi să-i învăţ pe ei să spună după tot adevărul: binecuvintează intrarea sfinţilor Tăi, Doamne?
O, intru la tine cu sfinţii, poporul Meu de azi al cuvântului venirii Mele de azi. Binecuvintez intrările şi ieşirile Mele cu sfinţii la tine şi te învăţ mereu învăţătură proaspătă, ca să ia de pe masa Mea cu tine toţi cei ce M-au aflat aici şi iubesc hrana Mea şi pentru ei. Mucenicul Ştefan are cuvânt mărturisitor. Vas plin de Duh Sfânt a fost acest apostol. Credinţă mare în învierea Mea cea de atunci a locuit în acest mărturisitor, iar credinţa l-a făcut locaş al Duhului Sfânt, locaş al lui Dumnezeu şi al împărăţiei Lui în om, şi fericit este el acum să mărturisească pe Domnul său la cei de pe pământ. Amin.
— O,binecuvintează intrarea sfinţilor Tăi, Doamne! O, ce mare este slava Ta şi a lor în nevăzutele Tale, Doamne! Deschizi cerul Tu Însuţi şi cobori cu sfinţii Tăi şi Însuţi Tu grăieşti între sfinţi şi le dai grai lângă graiul Tău. O, ce minune mare ai întocmit Tu în zilele acestea pe vatra neamului român, unde Ţi-ai aşezat acum cortul întâlnirii, pe poporul Tău cel credincios prin puterea Ta cu care l-ai zidit pe el popor al Tău acum, Doamne! Credinţă mai mare ca a noastră au aceştia de azi, căci noi, cei de atunci popor al Tău, am avut parte atunci de semne şi de minuni măreţe şi mult doveditoare şi ajutătoare, până ce ne-ai umplut de Duhul Sfânt, după făgăduinţa pe care ne-ai făcut-o când Te-ai întors iarăşi la Tatăl dacă Te-ai dat nouă deplin prin viaţa şi prin moartea şi prin învierea Ta, prin modelul cel ceresc al omului nou, cu care ai venit să-l pui faţă în faţă cu noi şi să Te urmăm deplin apoi. O, ce mare minune a făcut Duhul Sfânt apoi cu noi, Doamne! Putere de sus ai pus în noi, iar noi Te-am mărturisit cu putere multă, şi-i învăţam pe toţi aşa cum Tu ne-ai învăţat pe noi, cu putere multă, Doamne. Aveam peste noi pe întâii noştri învăţători de după Tine, care ne împărţeau lucrul cel pentru noua Ta biserică, pentru adevăraţii Tăi închinători, al căror loc de închinare erau Duhul şi Adevărul, precum Tu ai rânduit prin însăşi gura Ta când ai vorbit cu femeia samarineancă la fântâna lui Israel.
Ai venit atunci să înnoieşti omul, Doamne, şi să-l faci pe el templul Tău, biserica Ta în care să locuieşti, aşa cum ai dorit la început când l-ai zidit pentru Tine pe om. O, Tu poţi să-l înviezi pe om din păcat şi să-l faci locaş pentru Duhul Sfânt, dar omul care-şi zice că se face slujitor pentru Dumnezeu nu poate să-l facă pe om locaş al Tău, nu poate să stârpească păcatul din om ca să-l facă pe om împărăţie a Ta, a Duhului Sfânt, Doamne, aşa cum ai făcut Tu cu noi atunci, îmbrăcându-ne în putere de sus şi dându-ne de lucru în urma Ta, spre dovedirea Ta de Dumnezeu adevărat, Care a venit de la Tatăl pe pământ pentru înnoirea omului, căci omul s-a ales de la început păcatului şi nu Ţie, Doamne, şi s-a smuls atunci omul de sub mâna Făcătorului său. Toţi ucenicii Tăi cei credincioşi Ţie am crezut atunci că Tu Te-ai îmbrăcat în trup şi ai venit după om, Doamne, şi ai fost oropsit de om dacă ai venit, dar Tu, dacă ai murit ca omul, ai înviat apoi ca un Dumnezeu fără de moarte şi ai biruit moartea şi ne-ai dat apoi cerul de patrie, Doamne, şi eram pe pământ mărturisitori plini de cer, eram cu cerul în noi, cu Tine, Doamne, cu Cel ce a făcut cerul şi pământul, şi aşa am crezut noi în Tine atunci, şi aşa am lăsat credinţa să lucreze după noi peste fiii credinţei, căci Tu până la sfârşitul timpului eşti, şi îmbraci cu putere de sus pe fiii credinţei.
O, popor de fii credincioşi ai Fiului lui Dumnezeu Tatăl, o, ce frumoşi sunt cei credincioşi Domnului! Puterea şi lucrarea Duhului Sfânt locuieşte întru ei, înnoire aşează ei în oameni. O, fraţi iubiţi, cereţi Domnului înnoirea lumii. Naşterea din nou a lumii să vină pe pământ, căci Domnul a grăit că va veni aceasta şi că noi vom lucra şi că voi veţi lucra. O, rămâneţi cu putere sub Duhul Cel înnoitor cu totul, căci cele vechi trec cu trosnet, precum este scris, că nu poate Domnul pune vinul cel nou în vase vechi, şi nu poate pomul rău să facă roade bune, căci omul se bizuie pe faptele sale, săracul, şi se bizuie pe cele ce poate şi el pentru Domnul şi pentru el, dar nu ştie să se jertfească deplin Duhului Sfânt şi doririlor Lui.
O, e mare minune să poată Duhul Sfânt în om cu toată faţa şi puterea Lui, şi se vede aceasta după cât părăseşte omul pe cele ale lumii în el, căci omul dacă dă să părăsească trufia, rămâne cu urme, fiindcă nu are călăuză omul, nu are cine să-l vegheze mereu şi nu este deprins să stea sub veghe, sub plăcerea Domnului să stea. Noi, sfinţii Domnului, ne rugam pentru Domnul în om, nu pentru om în Domnul, şi făceam aşa pentru că Domnul poate, nu omul, căci omul îşi alege ce să poată şi ce să nu poată şi-I dă Domnului cât vrea, nu cât poate, şi iată, plânge iubirea cea din cer, căci omul îşi are iubirea sa şi I-o dă Domnului cu picăţica, şi noi plângem, şi voi plângeţi, că nu mai este credinţă tare şi întreagă în om pentru Dumnezeu, şi plânge Domnul după iubirea Lui în om, căci credinţă îşi face omul singur şi îşi face altfel decât i-ar face Domnul credinţă. Dar voi cereţi cu suspin Domnului să coboare pe Duhul Sfânt şi să-l îmbrace pe om întru El aşa cum pe noi ne-a îmbrăcat atunci, căci altfel nu poate omul pentru Dumnezeu şi pentru om, nu poate ca Dumnezeu. O, fiţi tari în credinţă, fiţi statornici şi staţi strâns uniţi în Domnul, căci El vă întăreşte cu ale Sale pe voi.
O, Doamne, ce minunat eşti Tu întru sfinţii Tăi! O, Doamne, întăreşte-Te în toţi fiii poporului Tău de azi cu toate ale Tale, spre slava Ta, Doamne! Adu tot mai aproape vremea când Te vei lăsa descoperit cu toată taina Ta cea de azi pentru înnoirea a toate, Doamne. O, păzeşte-i de diavolul pe toţi ai Tăi, Doamne! Duhul ascultării şi al veghii sfinte unii pentru alţii, pe acestea să le pui mereu peste ei. Duhul smereniei este cel ce poate să-l facă pe om purtător de Dumnezeu şi împărţitor de iubire din cer peste oameni, o, Doamne. Focul credinţei cea plină de statornicie, aceasta să se întărească în cei credincioşi Ţie. O, dă-le sănătate, dă-le pentru Tine, Doamne, dă-le sufletului şi trupului, şi dă-le lor darul împărţirii ca să Te împartă şi să-i facă pe oameni să Te iubească şi să Te înţeleagă prin iubire, căci iubirea este în stare să-l facă Dumnezeu pe om dacă ea este de sus în om, şi nu din om.
O, cât am vrea să stăm cu Tine aici fără de sfârşit de cuvânt, dar Tu eşti milos, Tu eşti cântarul cel plin de înţelepciune pentru toate, o, Doamne. Naştere din nou să aşezi peste tot şi peste toate, şi pe deplin să aşezi, şi aşa să-i tragi pe toţi la Tatăl, precum cuvântul gurii Tale a făgăduit că se va împlini când vei veni. Amin.
— O, aceasta voieşte să facă peste om cuvântul Meu cel de azi, mereu proaspăt rostit de gura Mea, de puterea şi de lucrarea Duhului Sfânt Mângâietorul, o, sfinţi iubiţi ai Mei, purtaţi întru venirea Mea acum. O, mângâiaţi-vă de aşteptare, că vin curând toate întru împlinirea lor. Amin.
Iar tu, popor lucrător de credinţă, întăreşte-te în lucrările credinţei, căci cei credincioşi sunt cei prin care Eu pot să împlinesc toate cele scrise în Scripturi pentru vremea cea de acum, care aduce prin multă lucrare veacul ce va să fie apoi cu toată veşnicia lui.
O, daţi-Mi putere să fiu şi să vin să împlinesc, fiilor! Fiţi sculele Mele, cu care să-Mi pregătesc cerul cel nou şi pământul cel nou spre vedere. Fiţi vasele Mele, prin care Duhul Sfânt va lucra şi Mă va arăta biruitor peste necredinţă şi împlinitor pentru cei ce cu credinţă Mă aşteaptă să vin, o, fiilor. Amin, amin, amin.
09-01-2014
