Slava Mea cerească se face cuvânt şi se aşează pe pământ spre slava Mea. Ferice de cel ce înţelege şi crede apoi în această slavă, căci unul ca acela se naşte de sus, din Dumnezeu, din Duhul lui Dumnezeu, precum este scris, iar cei ce se nasc din Duhul sunt cei ce rămân până la sfârşit, sunt cei care nu cad de pe acest munte, sunt cei în care Eu Mă slăvesc cu slava Mea, şi pe care Mă sprijin cu venirea Mea, cu slava venirii Mele cuvânt pe pământ.
În zi de praznic de naştere, Eu, Domnul, vin pe pământ să-l nasc pe om din cuvântul Meu cel de sus şi să fie omul nou apoi, căci am spus acum două mii de ani: «Cine se naşte din trup, trup este, iar cine se naşte din duh, duh este», iar Eu voiesc să sălăşluiască în om Duhul Meu.
M-am dus şi i-am luat de la nuntă pe cei doi miri din Cana Galileii şi i-am născut de sus şi i-am luat în slujba Mea, i-am făcut pe ei mireasa Mea, căci s-au născut din cuvântul Meu care a grăit peste ei, şi iată, aşa nasc Eu de sus pe om, aşa cum şi azi lucrez dacă vin pe pământ cuvânt. Nu de altceva vin pe pământ cuvânt, ci vin să-Mi nasc un popor, să-l nasc din cuvântul Meu şi să-l am al Meu, numai al Meu, şi să-l învăţ mereu să fie numai al Meu, că dacă nu l-aş învăţa mereu, dacă nu l-aş hrăni mereu de sus cu hrana Mea, cu laptele Meu, cum ar mai fi să fie acest popor, şi cum aş mai veni Eu pe pământ cuvânt acum dacă n-aş avea casă unde să trag şi să-Mi las merindea pe masă spre hrana lui cea de sus?
O, popor al naşterii de sus, e slava Mea cu tine pe pământ şi se face cuvânt şi merge ea din loc în loc, merge cuvântul Meu şi se lasă găsit de cei care au aflat de venirea Mea la tine cuvânt de naştere din nou a lumii, iar tu eşti sprijinul Meu, eşti în slujba Mea, şi nu trebuie să-ţi uiţi tu mărirea ta cea de la Mine, că dacă ai uita de ea n-aş mai putea să Mă sprijin pe tine cu venirea Mea, cu slava Mea cea de sus pe pământ.
O, neam român, slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pace pe pământul tău, că pacea Mea ţi-o dau şi naştere de sus cobor mereu pe vatra ta, ca să te nasc din cuvântul Meu de peste tine, o, ţara Mea cea de azi! Tu eşti mare în cer, tu eşti întreagă în mâna Mea, eşti cu tot trupul tău, chiar dacă vecinii răi asupra ta ţi-au tăiat aripioarele ca să ţi le ia, dar tu ai trupul tot înaintea Mea şi ţi-am însemnat hotarele cu sânge de creştin, şi tot aşa şi glia ta toată, şi am cu Mine în venirea Mea la tine pe cei ce stau la temelia ta şi-ţi sunt mijlocitori. O, am făcut din cer lucrare mare pentru tine ca să-ţi dau putere şi înţelepciune apoi şi să te voieşti acasă toată, şi voiesc să-ţi trag din nou hotarele în faţa neamurilor de pe pământ, şi am servi credincioşi pentru Mine şi pentru tine pregătiţi, şi prin care să fac această minune, şi, iată, dau să te trezesc şi să-ţi spun că a venit vremea ta, vremea slavei Mele cu tine, o, ţara Mea cea dată Mie de Tatăl acum două mii de ani ca să te am la sfârşit masă de praznic şi cuvântul Meu pe ea de hrană pentru tine şi să fii tu iubirea Mea cea de la venirea Mea cea de azi şi să nu ţii departe de tine cuvântul gurii Mele, cu care te mângâi, cu care te strig, cu care te povăţuiesc cu milă şi cu iubire spre slava Mea cu tine, scumpă ţara Mea. O, să ştii că ştiu popoare multe de slava Mea cu tine la sfârşit de timp şi ştiu de mult, ştiu că tu eşti corabia de salvare pentru cei ce se vor îmbrăca în cămăşuţă de creştin adevărat, în cămăşuţă de român, căci neamul lui Hristos se va numi cu numele tău, cu numele de român, din pricina slavei Mele din tine, căci Eu în tine M-am aşternut cu venirea Mea, cu lucrul Meu cel de la Tatăl pentru naşterea din nou a lumii, şi aş voi să iubească mulţi mântuirea şi să vină spre ea ca să le-o dau şi ca să-i învăţ lucrarea ei şi să le dau hrană pentru ea, cuvântul învăţăturii Mele să-l dau lor mereu, căci cine nu mănâncă nu este şi nu rămâne cu Mine până la slava cea mare, căci scris este: «Noi le facem pe toate».
O, Mi-e dor şi Mi-e drag să grăiesc cu tine în zi de praznic de naştere, ţara Mea, neam român. Mi-am făcut aşternut în tine, iar cerul este scaunul Meu de domnie, şi aşa vin Eu pe vatra ta, şi am tronul împodobit şi înconjurat de heruvimi şi de serafimi, iar puterile cereşti Îmi slujesc. Cu dor îţi rostesc numele, ţara Mea cea de azi, şi te mângâi cuvântându-ţi. Îţi mângâi trupul şi duhul, îţi mângâi străbunii cu care te mângâi şi care vor să-ţi vadă biruinţa după care ei au nădăjduit în toată vremea crucii tale, sub care ei au stat cu fiecare timp greu, cu fiecare luptă pentru Domnul tău, o, ţara Mea cea de azi. O, nu-ți știi destinul, dar Eu ţi-l știu și ți-l aduc de știre ca să fii credincioasă apoi cuvântului Meu cel vestitor peste tine, şi te rog caută cu smerenie spre Domnul, spre voia Lui cea pentru tine şi strânge-te acasă, că ţi-am făcut cale să te alipeşti înapoi şi să fii întreagă, şi să faci aceasta de dinăuntru şi din afară, că ţi-am pregătit totul ca să poţi şi ca să asculţi frumos de soarta ta cea de la Mine, ţara Mea.
O, Moldova Mea, întregeşte-ţi trupul atât cât a fost, întregeşte-te în trupul din care faci parte, că ţi-am dat putere să poţi. Împărăţia Mea este ţara ta toată şi te asemeni cu trei măsuri de făină, din care să crească o singură prescură, o singură iubire, un singur trup, biserică sfântă înaintea Mea, o singură casă de fraţi, iar între ei lucrarea Mea, venirea Mea cuvânt pe pământ, precum este scris să vin. Vreau să te nasc din nou, din cuvântul Meu cel de sus peste tine, şi vreau şi tu să vrei, şi să nu te împotriveşti voii Mele, şi vreau să asculţi, iar ascultarea te va strânge la pieptul Meu şi te va alăpta ca să creşti cu Domnul şi ca să fac din tot trupul tău ţara Noului Ierusalim, cetatea cea proorocită în Scripturi prin duhul descoperirii, care te învaţă să te rogi şi să strigi cu dor: „Vino, Doamne!“ Amin.
Iată, vin şi-i întăresc şi-i ridic pe cei ce iubesc cu iubire mare acest neam şi voi scoate din cleşte neamul Meu român, că am lucrare sfântă cu ţara română şi Mă voi ridica cu ea şi o voi face munte înalt, pentru cuvântul Meu din mijlocul ei, cu care Eu, Domnul, Mă slăvesc peste pământ de aproape şaizeci de ani şi am carte scrisă, istorie scrisă, prin care se mărturiseşte slava Mea şi vremea cea grea prin care am trudit şi am lucrat, şi este cartea cuvântului Meu pe pământ şi are nume scris pe ea, numele Meu cel nou, Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.
O, popor al cuvântului Meu, Mă sprijin cu tine, fiule. Am cale de venire în mijlocul tău. Sunt purtat cu greu, că e mare Dumnezeu şi e greu, dar trebuie să rămână în slujirea Mea cei ce sunt ai lui Dumnezeu. Am grăit în mijlocul tău neamului român. Rostesc peste el binecuvântare sfântă, ca să poată să facă voia Mea cea de sus acest neam. Voiesc să-i lipesc înapoi pe trup aripioarele, care i-au fost smulse, şi iată, lucrez spre această împlinire pentru ţara Mea cea de azi, iar tu stai în slujba Mea şi fii ascultător, fiule, că mare ne va fi bucuria biruinţei cea cu trudă lucrată, că vremea este grea, este cu necredinţă, iar duhul trufiei stăpâneşte în oameni şi-i ţine în robia netemerii de Dumnezeu, şi vai celor ce au pierdut acest har binefăcător vieţii omului, temerea de Dumnezeu, căci viaţa este altceva decât ştie omul de rând ce este viaţa.
O, dacă omul s-ar osândi pe sine pentru faptele lui cele fără Dumnezeu, n-ar mai fi osândit apoi de faptele lui, n-ar mai veni plata cea rea pentru faptele cele rele. Dar iată, e tare greu păcatul, şi se face şi mai greu când omul dă să caute un vinovat în jurul lui pentru păcatele lui, pentru rătăcirea lui de la adevărul a toate. O, de aceea nu se scoală cel căzut, şi iată, îi este ruşine să se aşeze căit pentru căderea sa, ci s-ar aşeza să învinuiască pe alţii pentru a sa rătăcire de la duhul adevărului a toate.
O, iată, n-am mai grăit despre naşterea Mea după praznicul acestei zile, ci am grăit despre naşterea ta cea de sus, ţara Mea cea de azi. Cu duh de naştere din nou am venit să-ţi grăiesc, şi prin durere trec şi-ţi grăiesc, căci Dumnezeu este mare, şi este greu de purtat când este mărturisit Domnul şi lucrările Lui. În zilele acestea am lucrare mare cu tine, neam român, şi stau pe vatra ta cuvânt şi-ţi grăiesc şi-ţi spun de soarta ta cea de la Mine şi te vestesc de slava Mea din tine. O, deschide-te şi deschide-I Domnului! Eu sunt Păstorul Cel Bun, iar oile Mele Îmi deschid. Cinez cu tine, neam român. Cuvântul Meu din mijlocul tău e cină cerească pe masa ta şi sunt cu sfinţii la masă cu tine, şi cu toate puterile cereşti Mă port şi cuvintez. O, fie ţie după cuvântul Meu, după voia Mea, ţara Mea, căci cerul este scaunul Meu de domnie, iar pământul tău este aşternutul Meu şi al lucrării Mele din mijlocul tău! Naştere din nou voiesc să încep cu tine între neamuri, şi voiesc apoi să vadă ele aceasta, şi să vină la masa mântuirii din păcat popoarele de pe pământ.
Voiesc să-l scap pe om de duhul minciunii, că el nu poate singur dacă atât de mult s-a deprins cu acest duh rău, care are de tată pe diavolul, precum este scris. Iar în această zi de praznic de naştere am turnat peste neamul român, am turnat din Duhul Meu, am grăit cuvântul Meu neamului român, cuvânt de naştere de sus peste acest neam. O, Mi-e tare dor de biruinţa Mea, ca să I-o arăt Tatălui Savaot. O, Mi-e tare dor de toată biruinţa învierii Mele, căci Eu am înviat acum două mii de ani pentru fiecare om, ca fiecare să învieze apoi prin duhul învierii, din care răsare această credinţă. Amin.
Binecuvântare aşez în ziua aceasta peste adunarea de fraţi care vin şi se adună cu Mine la masă spre mângâierea Mea aici, la izvorul Meu de cuvânt. Caut mângâiere, caut lucru mult cu Mine şi pentru Mine din partea celor ce Mă iubesc şi Mă urmează pentru mărturisirea Mea peste pământ. Caut mângâiere mângâind, şi tot ca Mine să lucreze cei mângâiaţi de Mine, căci duhul mângâierii poartă în el iubirea lui Dumnezeu, iubirea care pe toate le poate, aşa cum a putut ea acum două mii de ani să vină pe pământ şi să Mă aducă pe Mine Dumnezeu şi Om.
O, e mare nevoie de Dumnezeu pe pământ, fiilor, fii ai cuvântului Meu care naşte fii, dar să vă am pe voi mărturisitorii Mei, mereu, mereu să vă am, o, fiilor. Amin, amin, amin.
07-01-2014
