O, fii ai lumii, voiesc să Mă cunoaşteţi de Dumnezeu, şi vin cuvânt pe pământ ca să vă stau în cale şi să vă întrebaţi despre Cel ce vă grăieşte vouă din nori. În văzduh este umblarea Mea cu sfinţii şi cu toate puterile cereşti şi oştirile lor, iar oamenii nu Mă văd cu ochii lor. Au fost şi sunt însă ochi mulţi între cei de pe pământ care văd slava Mea spre mărturisirea ei, ca să fie Domnul cunoscut prin biserică, prin fiii bisericii Lui mărturisitoare, prin cei cărora Domnul Se lasă descoperit cu tainele Lui, cu cerurile Lui, spre venirea văzută a împărăţiei Lui spre oameni, spre cei ce aşteaptă pe Domnul.
O, fii români, vă cheamă Domnul la veghe. Vin la voi cuvânt să vă ridic pe voi să vă păziţi ţara, că aveţi fraţi duşmani prin duhul trufiei şi al lăcomiei şi al dorului de mărire, şi s-au aşezat aceştia peste voi cârmuitori şi vor să vă ţină supuşi sub voile lor cele fără Dumnezeu. O, treziţi-vă, treziţi-vă şi păziţi-vă glia şi moştenirea cea creştinească şi viaţa cu Domnul, şi nu fără Domnul pe pământ cu voi. Eu, Domnul, grăiesc vouă acestea, că am cale de cuvânt în mijlocul vostru, şi de mult am şi de mult vă strig şi vă îndemn, că voiesc să fac slavă mare cu voi înaintea popoarelor, fii români, şi să Mă port cu ea peste pământ şi să Mă fac dorit apoi, dar voiesc să trezesc duhul mărturisirii şi vederea lui şi să lucrez cereşte pe pământ precum în cer, că a venit această vreme. Omul a încercat în fel şi chip cu cârmuirea lui cea fără Dumnezeu peste pământ. O, de s-ar tăia de tot cei ce vor pământul fără Domnul şi fără numele Lui cel mare peste el! O, de s-ar trezi aceştia!
O, de ce fără Domnul pe pământ? Nu vă e teamă, fii ai lumii? Nu vă e teamă pe pământ fără Dumnezeu, fără Cel ce a făcut cerul şi pământul? O, nu vă puteţi pune deasupra Domnului scaunul măririi voastre trecătoare ca şi voi. Eu, Domnul, cârmuiesc în taină cerul şi pământul şi toate oştirile de sus şi de jos şi am puterile cereşti în slujire, şi n-are omul cum să treacă peste lucrările Domnului între pământ şi cer. O, veniţi-vă în fire, fii ai oamenilor, că al Domnului este pământul şi tot ce e pe el, iar voi aplecaţi-vă şi cereţi vouă milostivirea Mea. Amin.
Am lângă Mine mărturisitor pe arhiereul Spiridon, plin de focul mărturisirii, umblând din loc în loc în cer şi pe pământ pentru lucru sfânt şi ajutând pe cei binecredincioşi, care-l strigă în ajutor. Din ceata arhiereilor Mă mărturiseşte el în ziua sa de sobor între sfinţi, şi-Mi spune:
— O, Doamne, o, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul, Doamne, că s-a înălţat slava Ta mai presus de ceruri, o, Doamne!
O, fii ai oamenilor, până când grei la inimă şi la credinţă? Până când iubiţi deşertăciunea şi căutaţi minciuna? Este scris că pierde-va Domnul pe toţi cei ce grăiesc minciuna.
O, judecă-i pe ei, Doamne, ca să cadă din sfaturile lor, că Te-au amărât, o, Doamne, şi să se veselească toţi cei care nădăjduiesc întru Tine şi în veac să se bucure, şi să le fii lor sălaş, Doamne, precum este scris.
O, fii ai pământului, să ştiţi că numai adevărul este cel ce biruieşte pe pământ şi în cer. Umiliţi-vă, dar, înaintea Domnului Făcător a toate, şi nu fiţi furi, căci Adam dacă a făcut ca el a văzut apoi cât a pierdut, şi l-a supus pe el adevărul a toate. O, nu luaţi din mâna Domnului cârma, căci sunteţi oameni şi, iată, uitaţi de Domnul Făcătorul, pe Care nu-L puteţi pune sub lacăt, căci Domnul umblă înviat peste tot şi strigă şi tot strigă să-L audă oamenii şi să vină la El să-i ierte pe ei, că are nevoie omul de multă, multă iertare, de mult sprijin de la Domnul pentru neputinţa lui cea omenească. O, veniţi-vă în fire, fii ai oamenilor! Domnul este peste toate şi aveţi nevoie de miluinţă voi.
Le-am dat oamenilor îndemn spre împărăţia Ta, Doamne. Le-am dat lor trezire dacă vor să se scoale să creadă şi să împlinească. Tu însă veghezi şi cârmuieşti voia oamenilor după voia Ta şi după faptele lor, chiar dacă ei nu ştiu că aceasta face Dumnezeu. Iar acum Te slăvesc între sfinţi cu duhul meu, că Tu eşti Dumnezeul meu, iar eu sunt slujitorul Tău.